Pretenţii

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 8416

Şedinţa publică de la 16 Octombrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE E F

Grefier I C

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant M G şi pe pârât B G Iulian, pârât SC N J SRL, pârât SC G R A R SA, având ca obiect pretenţii

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanţei că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 09.10.2012, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentinţă.

INSTANŢA

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 30.01.2012 sub nr. 1559/280/2012 reclamantul M G a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii B G I, SC NJ S.R.L. şi SC A A SA ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor  în solidar la plata sumei de 3000 lei reprezentând despăgubiri civile şi a sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale.

În motivarea cererii s-a arătat că în data de 30.07.2009, în jurul orelor 20.00 în timp ce circula cu autoturismul proprietate personală înmatriculat sub nr. AG 10 pe DN 7 de la Rm. Vâlcea spre Piteşti, pe raza localităţii Valea Ursului, sat Prislop  a fost  victima unui accident rutier provocat din vina exclusivă a pârâtului B G I care, conducea autovehiculul înmatriculat sub nr. AG 20 din direcţia opusă şi care din neatenţie a lovit din spate un alt autoturism care, la rândul său a intrat pe contrasens  şi l-a lovit frontal. În urma impactului autoturismul proprietatea sa a fost avariat în proporţie de 80%.

A precizat reclamantul că a suferit leziuni corporale care au necesitat tratamente şi îngrijiri medicale pentru care a fost necesara suma de 3000 lei, fiind şi în prezent nevoit să efectueze radiografii, tomografii şi analize de laborator.

Reclamantul a arătat că pentru avarierea autoturismului a primit de la SC A A suma de 18.000 lei vechi, suma reprezentând aproximativ 30 % din pagubă.

La data de 09.05.2012 reclamantul precizează cererea arătând că pârâtul persoană fizică este angajatul pârâtei SC N J S.R.L., în cauză impunându-se angajarea răspunderii societăţii în calitate de comitent pentru fapta prepusului potrivit dispoziţiilor art. 1000 alin 3 C.civ.

Cu privire la daunele morale reclamantul a precizat că prin accidentul produs activitatea sa cotidiană , respectiv posibilitatea deplasării normale  a fost grav afectată ca de altfel şi satisfacerea unor nevoi de viaţă curenta în familie, în societate.

A arătat reclamantul că după evenimentul rutier a fost victima unor suferinţe fizice şi psihice,a  fost pus în imposibilitatea de a mai conduce un vehicul, de a se deplasa în scopul vizitării unor rude apropiate, fiind nevoit să apeleze la serviciile altor persoane cu suportarea unor cheltuieli suplimentare, să efectueze multiple deplasări pentru tratamente medicale şi consultaţii, i s-a declanşat diabetul zaharat care i se menţine şi în prezent, ceea ce necesita un regim alimentar sever şi evitarea unor eforturi fizice.

Prin aceeaşi cerere reclamantul a majorat câtimea obiectului solicitând daune morale în cuantum de 50.000 lei şi despăgubiri materiale în cuantum de 3600 lei per total.

Pârâtul B nu s-a prezentat la instanţa.

Pârâta SC G R A R SA, a depus concluzii scrise.

În cauza s-au administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială fiind audiat martorul Ş F.

Instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. 222/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Pe data de 30.07.2010 în jurul orelor 19.40 pârâtul a condus autoutilitara înmatriculata sub nr. B 20 pe DN 7, pe raza comunei D, deplasându-se dinspre Piteşti spre Rm Vâlcea .

La un moment dat, din neatenţie, pârâtul a lovit în partea din spate autoturismul Cielo  înmatriculat sub nr.  AG-96- condus de numitul M,  autoturism  ce se deplasa pe aceeaşi direcţie.

În urma impactului autoturismul Cielo a fost proiectat pe contrasens, intrând în coliziune cu autoturismul Dacia înmatriculat  sub nr. AG10 condus de reclamant care se deplasa pe direcţia Rm Vâlcea Piteşti.

La faţa locului organele de cercetare penală au efectuat măsurători, au întocmit proces  verbal de constare, schiţa accidentului şi au efectuat fotografii.

Reclamantul a fost transportat la Spitalul Judeţean unde a fost internat în perioada 30.07.2010-09.08.2010 cu diagnosticul ,,TCC prin accident rutier, plaga mucoasă buză inferioară, contuzie forte toracică, diabet zaharat, contuzie coloană cervicală, epistaxix anterior”.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 513/A6/28.10.2010 întocmit de SML Argeş reclamantul a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corp dur care necesita 40 de zile de îngrijiri  medicale de la data producerii.

Din acelaşi raport medical rezultă faptul că plaga existentă la nivelul buzei inferioare a fost suturata de urgenţă, în urma accidentului reclamantul a prezentat multiple echimoze inclusiv faciale, a prezentat accentuare moderată de trauma pulmonară, cord cu diametrul orizontal crescut, aortă dilatată, dureri la nivelul inferior al sternului, fractură stern.

Prin declaraţia data în dosarul de cercetare penală, pârâtul  B G a recunoscut situaţia de fapt anterior expusă, respectiv şi-a recunoscut vinovăţia.

Reclamantul a formulat plângere penală împotriva pârâtului însă s-a dispus încetarea urmăririi penale apreciindu-se că lipseşte plângerea întrucât a fost formulată după termenul de 2 luni.

Din înscrisurile medicale depuse la dosar rezulta faptul că reclamantul a fost supus unor multiple investigaţii medicale.

Conform depoziţiei martorului pârâtul nu a acordat sprijin reclamantului. Din momentul producerii accidentului s-a declanşat reclamantului diabetul zaharat ceea ce a determinat administrarea unor  medicamente în scopul scăderii glicemiei.

Din aceeaşi depoziţie rezultă că după producerea accidentului reclamantul a prezentat probele de dezechilibru, dureri de cap, s-a simţit foarte rău, a stat în casa aproximativ 3 luni de la accident, şi în prezent reclamantul fiind afectat de accident prezentând dureri de cap, pierderi de echilibru, fiind nevoit să se supună în permanenţa unor analize medicale.

Martorul a relatat faptul că ulterior accidentului, ca urmare a faptului că prezenta dureri de cap şi îşi pierdea în mod frecvent echilibru, reclamantul nu a mai putut să conducă autoturismul, a devenit absent, nesigur pe propriile forţe, fiind afectat psihic, nu a mai participat la viaţa cotidiană, a stat foarte mult în casa, nu a mai putut să iasă la plimbare deşi anterior accidentului era o persoană foarte activă.

A precizat martorul că reclamantul a apelat în mod frecvent la serviciile sale rugându-l să îl transporte cu autoturismul la fiica sa într-o alta localitate, să-i cumpere medicamente şi să-i acorde sprijin atunci când are nevoie, ceea ce a şi făcut.

Conform înscrisurilor depuse la dosar (filele 7,8,9,10 şi 11) reclamantul a efectuat investigaţii ulterior producerii accidentului a căror contravaloare a achitat-o.

Analizând conţinutul acestor înscrisuri se observă că investigaţiile efectuate sunt în directa legătura cu accidentul produs, situaţie confirmata şi de actele emise de Spitalul Judeţean Argeş şi de SML Argeş.

Cuantumul cheltuielilor conform chitanţelor depuse la dosar este de 280 lei.

Din factura depusă la fila 6 din dosar şi bonul fiscal anexa rezulta ca la data de 17.08.2010 reclamantul a achiziţionat un protezor, respectiv  o proteza dentară.

Conform certificatului raportului de expertiza medicală reclamantul a prezentat în urma accidentului leziuni în zona facială, respectiv în zona gurii, situaţie confirmata şi de martorul audiat care a învederat faptul că în momentul în care l-a văzut avea dantura ruptă, respectiv proteza.

În aceste condiţii reclamantul a cumpărat o proteze noua în vederea înlocuirii vechii proteze distrusă prin accident.

 Este evident faptul că distrugerea unei proteze nu constituie sluţire astfel încât nu s-a reţinut acest aspect prin raportul  medico legal şi prin celelalte acte medicale.

La data producerii accidentului autoturismul condus de pârât era asigurat de către SC G R A R SA, fostă SC A.

Din nicio proba administrată nu rezultă faptul că în momentul producerii accidentului paratul se afla în exercitarea atribuţiunilor de serviciu.

Situaţia de fapt expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar, inclusiv înscrisurile existente în dosarul de cercetare penală,  coroborate cu depoziţia martorului.

Potrivit dispoziţiilor art. 1000 alin 3 C.iv. comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor în funcţiile ce le-au fost încredinţate.

În vederea angajării răspunderii comitentului este necesar ca fapta cauzatoare de prejudicii  să fie săvârşita în exercitarea atribuţiunilor de serviciu.

Din probele administrate nu rezulta faptul că între pârât şi SC N J S.R.L. existau raporturi de prepuşenie, respectiv nu rezultă faptul că accidentul a fost produs de pârât în timpul exercitării atribuţiunilor de serviciu.

Faţă de aceasta situaţie, instanţa reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 10000 alin 3 C.civ. astfel încât va respinge acţiunea faţa de pârâta SC N JS.R.L.

Potrivit dispoziţiilor art. 49 din Lg. nr. 136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum şi tramvaie şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil, în conformitate cu:  a) legislaţia în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul şi cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislaţia respectivă şi cel prevăzut în contractul de asigurare; b) legislaţia românească în vigoare, în cazul în care persoanele păgubite sunt cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii în care este valabil tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, dacă nu există birou naţional pe teritoriul traversat în care s-a produs accidentul.

Conform dispoziţiilor art. 50 din Lg. nr. 136/1995  despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

Potrivit dispoziţiilor art. 51/ din Lg. nr. 136/1995  despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 şi 50, se acordă şi în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.

Conform dispoziţiilor art.  54 din Lg. nr. 136/1995 despăgubirea se stabileşte şi se efectuează conform art. 43 şi 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienţi forţaţi.

În raport de dispoziţiile art. 54 din Lg. nr. 136/1995 în sarcina persoanei vinovate de producerea accidentului nu exista obligaţia de a plăti despăgubi în condiţiile în care pentru autoturismul implicat în evenimentul rutier era încheiat contract de asigurare pentru răspundere civilă delictuală î situaţia producerii accidentelor.

Aceasta obligaţie exisă în patrimoniul societăţilor de asigrari.

În vederea angajării răspunderii societăţii de asigurări este necesar să se dovedească îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale raportat la persoana vinovata de producerea accidentului, în cauza la persoana pârâtului B G

Potrivit disp art. 998-999 C.civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela care la ocazionat a-l repara.

Angajarea răspunderii civile delictuale implică îndeplinirea cumulativă a patru condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite, cauzarea unui prejudiciu, vinovăţie şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

Prima condiţiile o constituie, deci, săvârşirea unei fapte ilicite.

Fapta ilicită, ca element  al răspunderii civile delictuale, reprezintă orice faptă prin care  încălcându-i-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate  prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei  persoane.

Ceea ce interesează atunci când se analizează fapta ilicită ca element al răspunderii civile delictuale este  obiectivarea, manifestarea exterioară a unei atitudini de conştiinţă şi voinţă  a unei anumite persoane, manifestare  prin care  s-a introdus în contextul relaţiilor sociale un factor nepermis ce a încălcat norma dreptului obiectiv şi a dus prejudicii unui drept subiectiv.

Caracterul ilicit decurge, în mod obiectiv, din această încălcare.

Prin declaraţia data în faţă organelor de poliţie pârâtul B a recunoscut faptul că în timp ce conducea autoturismul, datorită neatenţiei, a intrat în coliziune cu autoturismul ce circula în faţa sa, autoturism proiectat în autoturismul condus de reclamant, respectiv a recunoscut faptul că producerea accidentului este rezultatul culpei sale constând într-o conduită defectuoasa.

Prin aceasta conduită pârâtul a încălcat normele dreptului obiectiv edictate în vederea  protejării dreptului la viaţă, la integritate fizică al cetăţenilor aducând în mod direct atingere dreptului subiectiv al reclamantului, drept protejat de lege în aceleaşi condiţii.

În consecinţă, condiţia privind săvârşirea unei fapte ilicite este îndeplinită.

Este necesar ca prin fapta ilicită să se cauzeze un prejudiciu.

Prejudiciul constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşită de o altă persoană.

Prejudiciul poate fi moral şi material .

Prejudiciul este o stare de fapt ce poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.

Prin acţiunea  ilicită săvârşită de pârât, materializată  în conduita defectuoasă la volan, este neîndoielnic faptul că s-a cauzat un prejudiciu reclamantului.

Prejudiciul material este în cuantum de 1885 lei conform chitanţelor depuse la dosar.

Instanţa nu poate acorda decat despăgubiri al căror cuantum este dovedit prin înscrisuri ori prin orice alt mijloc de proba.

Prin probele administrate nu s-a dovedit faptul că prejudiciul material suferit de reclamant este mai mare.

Prejudiciul moral este reprezentat in primul rând de suferinţa fizică produsă reclamantului  leziunile multiple cauzate de accidentul în care a fost implicat.

Eforturile deosebite necesare recuperării stării de sănătate l-au împiedicat pe reclamant  să-şi desfăşoare activităţile curente, casnice, să participe la activităţile sociale şi să se implice in viaţa familiei aşa cum făcea înainte de accident. Pe durata spitalizării reclamantul  a fost nevoit să se supună unei limitări a libertăţii de mişcare şi a fost îndepărtat de la activităţile şi modul său obişnuit de viaţă. Programele recuperatorii au necesitat de asemeni eforturi suplimentare din reclamantului  pentru înlăturarea deficientelor de mobilitate, deficiente ce persista si la momentul soluţionării cauzei.

Consecinţele accidentului sunt resimţite şi în prezent de reclamant, acesta prezentând dureri de cap permanent, a devenit absent, nesigur pe propriile forţe, fiind afectat psihic, nemaiparticipand la viaţa cotidiană, stand  foarte mult în casa, ne mai având posibilitatea să iasă la plimbare datorita pierderii frecvente a echilibrului deşi anterior accidentului era o persoană foarte activă, situaţie ce îl determină să apeleze frecvent la serviciile martorului audiat  în scopul anterior menţionat.

 Toate aceste coordonate conturează prejudiciul moral suferit de către reclamant.

Pretenţiile reclamantului  sub aspectul daunelor morale sunt însă exagerate

Deşi nu există criterii absolute pentru cuantificarea prejudiciului moral suferit de către reclamant, instanţa apreciază că evaluarea acestui prejudiciu la suma de 20.000 lei este conformă realităţii, evaluarea despăgubirilor morale la aceasta suma fiind proporţională  cu prejudiciul moral efectiv suferit de reclamant.

Prejudiciul moral  şi material încercat de reclamant este rezultatul direct al faptei ilicite săvârşite de pârât pentru argumentele anterior expuse.

Pentru ca  răspunderea civilă a celui care a cauzat un prejudiciu să fie angajată este necesar ca autorul să fi acţionat cu vinovăţie.

În dreptul civil român, răspundere civilă delictuală este angajată chiar în condiţiile în care vinovăţia îmbracă forma culpei.

Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârşiri faptei ilicite faţă de faptă şi urmările acesteia.

Factorul intelectiv al vinovăţiei presupune un anumit nivel de cunoaştere , de conştiinţă a semnificaţiei sociale a faptelor şi urmărilor acestora.

Factorul volitiv presupune întotdeauna libertatea de deliberare şi de decizie din partea autorului faptei.

Pentru a fi liberă, alegerea unei conduite este necesar să nu fi fost constrânsă de factori imprevizibili care să-l fi silit pe subiect să acţioneze într-un anumit fel.

În cauză pârâtul,  a acţionat cu vinovăţie sub forma culpei.

Codul civil prevede în mod expres cauzele de natură să înlăture vinovăţia

Prin probele administrate nu s-a făcut dovada existenţei unei împrejurări de natură să înlăture vinovăţia pârâtului.

În concluzie, instanţa apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile  răspunderii civile delictuale.

Pentru aceste considerente în baza disp art. 998-999 C.civ. instanţa va admite cererea precizată, majorată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta SC G R A R SA şi va obliga pe pârâta SC G R A – R SA să plătească reclamantului suma de 1885 lei despăgubiri materiale şi suma de 20.000 lei daune morale.

Trebuie precizat faptul că  în cauza este obligatorie citarea conducătorului auto vinovat de producerea accidentului însă în raport de considerentele anterior expuse obligaţia de a plăti despăgubire revine societăţii de asigurări.

În baza dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ. instanţa va obliga pe pârât să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 165 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea precizată, majorată formulată de reclamantul M G, domiciliat în mun. P, B-dul P, bl., sc., ap., jud. Argeş în contradictoriu cu pârâta SC N J S.R.L., cu sediul în mun. P, str. P Ş, bl., sc., ap., jud. Argeş.

Admite cererea precizată, majorată formulată de reclamantul M G, domiciliat în mun. P, B-dul P, bl., sc., ap., jud. Argeş în contradictoriu cu pârâţii SC G R A R SA, cu sediul în sector 1, B, str. G P, nr. şi B  G I, domiciliat în mun. P, str.  , nr. bl., sc., ap., jud. Argeş, în parte.

Obligă pe pârâta SC G R A – Re SA să plătească reclamantului suma de 1885 lei despăgubiri materiale, suma de 20.000 lei daune morale şi suma de 165 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 16 Octombrie 2012

Preşedinte,

E F

Grefier,

I C

Red. EF

Tehn. L.B. 18 Octombrie 2012

6 ex.

Domenii speta

Spete similare