Proprietate privată

Cod ECLI ECLI:RO:TBBUC:..................................

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A III- A CIVILĂ

DOSAR NR. ................

SENTINŢA CIVILA NR. ..............

SEDINTA PUBLICA DIN: 03.03.2020

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN :

PREŞEDINTE: ..............................

GREFIER: ....................................................

Pe rol soluţionarea cauzei civile de faţă privind pe reclamanţii ........................, în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 165/2013.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă reclamanţii prin avocat, lipsind pârâta.

Procedura de citare a părţilor este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:

Avocatul reclamanţilor depune la dosar certificat de moştenitor de pe urma defunctului ........................

Tribunalul constată decesul reclamantului .................. şi constată că reclamanţi în cauză sunt moştenitorii acestuia ............. şi .................. care preiau calitatea procesual activă, aceştia fiind legal citaţi pentru acest termen de judecată.

Tribunalul constată că s-a depus la dosar raportul de expertiză prin comisie rogatorie şi că nu s-au depus obiecţiuni.

Nemaifiind ceri de formulat sau probe de administrat tribunalul acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Avocatul reclamanţilor solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâtei să emită decizie de validare şi acordare de puncte compensatorii la valoarea de piaţă la cursul euro la data judecăţii. Solicită să se aibă în vedere că dreptul reclamantului este stabilit printr-o decizie definitivă. Cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul reţine cauza în pronunţare.

TRIBUNALUL,

Asupra acțiunii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti-Secţia a III-a civilă sub nr. ............................., reclamanţii ........................ au solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, obligarea pârâtei sa emită decizia de validare a Dispoziţiei nr ................. emise de către Primarul Municipiului Craiova si de compensare cu numărul de puncte pe care (in baza expertizei solicitate) instanţa urmează a-1 stabili pentru imobilul compus din: teren în suprafaţă de ................ mp şi clădirea în suprafaţă de .............. mp, imobil situat în ......................., imposibil de restituit în natură, având în vedere că în prezent imobilul a fost înstrăinat în condiţiile legii prin contracte  de  vânzare  cumpărare,  conform  sentinţei  civile  nr................. pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul .............., definitivă prin decizia civilă nr.................... pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi irevocabilă prin decizia nr.................., pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. ..................

Se arată în motivarea cererii că în fapt, prin sentinţa civilă ............... pronunţată în dosarul .................. al Tribunalului Prahova definitivă prin decizia civilă nr................ pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi irevocabilă prin decizia nr................., pronunţată de Înalta Curte de casaţie şi justiţie în dosarul nr. ................., a fost admisă contestaţia, a fost anulată dispoziţia ................., emisă de Primăria mun. Craiova, a fost constatat dreptul petentelor la despăgubiri pentru imobilul situat în ................., identificat în Rap de expertiză topografică întocmit de exp. ............. şi expert constructor .............., respingând ca neîntemeiată cererea de intervenţie accesorie formulată de ................. (cumpărători ai casei de locuit; sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Ploieşti şi irevocabilă prin respingerea recursului de către ICCJ.

................... a decedat la ..................., iar ............... a decedat la ................, unica moştenitoare a acestor defuncte potrivit certificatelor de moştenitor ataşate privind dezbaterea succesiunii celor două, este reclamanta ...................

Dispoziţia .................. a fost emisă de Primarul Municipiului Craiova urmare a notificării subsemnaţilor, formulate în baza Legii 10/2001, a sentinţei civile ................ pronunţată în dosarul ................ al Tribunalului Prahova definitivă prin decizia civilă nr................ pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi irevocabilă prin decizia nr....................., pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. ................... şi a raportului nr..................... a Comisiei locale înfiinţată la nivelul Primăriei Municipiului Craiova.

La instanţa de fond, în cadrul dosarului ..................., s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, de către expert ing. ................. şi expert constructor ................., ce a avut ca obiect identificarea imobilului format din teren şi construcţii situat în .................., compus din: suprafaţa de teren de ................. mp si construcţie în suprafaţă utilă de ................ mp.

La Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor dosarul ce conţine dispoziţia .......... emisă de Primarul Municipiului Constanţa a fost înregistrat cu nr ............... .

În urma corespondenţei purtate la CNCI, deşi exista hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă cu privire la calitatea de persoane îndreptăţite, la existenţa şi întinderea dreptului lor, nu a fost soluţionat nici până la această dată dosarul privind acordarea despăgubirilor pentru imobilul proprietatea autorilor lor. Astfel, că prin sentinţa ................ pronunţată în dosarul ................... al Tribunalului Dolj CNCI a fost obligată să emită decizie de compensare pentru imobilul notificat, situat în ..................., potrivit Legii 165/2013, a fost respinsă cererea privind obligarea CNCI la emiterea titlului de despăgubire. Prin decizia ................. pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul cu .............., a fost admis recursul CNCI, a fost casată în parte sentinţa în sensul obligării CNCI să soluţioneze dosarul cu nr ................ în condiţiile Legii 165/2013.

Potrivit art. 34 alin 5 din Legea 165/2013 se soluţionează cu prioritate:

b) dosarele în care, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile/definitive, instanţele de judecată s-au pronunţat cu privire la existenţa si întinderea dreptului, precum şi la calitatea de persoană îndreptăţită; (literă modificată prin art. I, pct. 4 din O.U.G. nr. 98/2016, în vigoare de la 21 decembrie 2016).

Totodată art.21 alin 10 din Legea 165/2001 republicată prevede ca: „ Prin excepţie de la prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8), în cazul dosarelor ce conţin decizii ale entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri compensatorii.

Comisia Naţională emite, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, decizia de compensare prin numărul de puncte stabilit potrivit alin. (7). (alineat introdus prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr. 21/2015, astfel cum a fost modificată prin art. unic pct 2 din Legea nr. 103/2016 în vigoare de la 27 mai 2016) .

Faţă de cele de mai sus, nu contestă că potrivit art 34 alin (4) din Legea 165/2013, dosarele se soluţionează in ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însă art. 34 alin 51it b prevede prioritatea în soluţionarea dosarului în cazul în instanţele de judecată s-au pronunţat cu privire la existenţa şi întinderea dreptului, precum si la calitatea de persoană îndreptăţită.

Ce ignora insa cu desăvârşire autoritatea statului parata in aceasta cauza este faptul ca, tot potrivit Legii 165/2013, mai exact tot potrivit art 34 de care parata s-a folosit in corespondenta aceasta avea obligaţia de a soluţiona inclusiv dosarul in termen de 5 ani de la intrarea in vigoare a Legii 165/2013, lucru care insa nu s-a intamplat.

Faţa de cele de mai sus raportat la petitul acţiunii coroborat cu cadrul procesual pasiv pe care l-a indicat, reţine atenţia instanţei asupra faptul ca, dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora Comisia Naţionala pentru Compensarea Imobilelor are atribuţia de a valida sau invalida in tot sau in parte deciziile emise de entităţile investite de lege care conţin propunerea de acordare de masuri compensatorii, au fost deja criticate prin raportare la exigentele dreptului de proprietate consacrat de art. 44 din Constituţie si având in vedere ca, potrivit jurisprudentei Curţii Europene a Drepturilor Omului, noţiunea de "bun” include si "speranţa legitima", atâta vreme cat aceasta rezida in existenta unui fundament suficient in dreptul intern pentru a putea considera creanţa o „valoare patrimoniala.”

In acest sens s-a arătat ca decizia administrativa anterioara, prin care autoritatea locala competenta recunoaşte celui interesat un drept de reparaţie, având, deci, caracter definitiv, este suficienta pentru a crea un interes patrimonial protejat de art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor si a libertăţilor fundamentale, chiar daca nu este precizata suma acordata cu titlu de despăgubiri.

Fata de aceste critici, prin Decizia Nr. 724 din 16 decembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 11 alin. (1) si (2), art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) si (9), art. 31 alin. (5) si art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România, Curtea Constituţionala constata ca validarea sau invalidarea in tot sau in parte a deciziilor emise de entităţile investite de lege care conţin propunerea de acordare de masuri compensatorii presupune, in mod concret, verificarea dosarelor din punctul de vedere al existentei dreptului persoanei care se considera îndreptăţita la masuri reparatorii, astfel cum prevede art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013, Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor putând solicita documente in completare entităţilor investite de lege, titularilor dosarelor si oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante.

Verificarea existentei dreptului echivalează, practic, cu examinarea aceloraşi condiţii ce era necesar a fi realizate si la momentul iniţial, al emiterii deciziei respective, deoarece noua lege nu introduce noi cerinţe in aceasta privinţa. Aşa cum se arata si in Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, aceasta atribuţie asigura un filtru suplimentar, prin respectarea aceloraşi condiţii legale ce erau necesar a fi întrunite si la momentul emiterii dispoziţiei, pentru asigurarea legalităţii dreptului.

De altfel, in Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicata in M.Of, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, Curtea a statuat cu titlu de principiu, ca siguranţa circuitului civil nu se poate fundamenta fără ca, apriori, sa fie confirmata legalitatea dreptului ce ulterior va intra definitiv in circuitul civil.

Luând in considerare toate aceste argumente, prin Decizia Nr. 724 din 16 decembrie 2014, Curtea constata ca dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale in raport cu criticile formulate, in ceea ce priveşte ipoteza referitoare la deciziile/dispoziţiile entităţilor investite cu soluţionarea notificărilor care nu au fost emise in executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite si asupra întinderii dreptului de proprietate a acestora.

Faţa de cele de mai sus, formulează prezenta acţiune urmând ca instanţa de judecata» sa dispună acordarea de masuri reparatorii cu suma ce urmează a se stabili potrivit art. 21 alin 6 din Legea 165/2013: evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (alineat modificat prin art. I pct. 34 din O.U.G. nr. 98/2016, astfel cum a fost modificata prin articol unic pct. 4 din Legea nr. 111/2017, în vigoare de la 29 mai 2017).

Faţă de împrejurarea că singura modalitate prin care prejudiciul creat de Statul Roman prin preluarea abuziva a imobilului ce ulterior preluării a fost înstrăinat, nu mai poate fi reparat decât prin acordarea de despăgubiri băneşti

Solicită instanţei admiterea acţiunii astfel cum a fost formulata.

În drept, Legea 10/2001, Legea 165/2013, Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România din 19.06.2013.

Probe: înscrisuri, expertiza de specialitate şi orice alte probe rezulta din dezbateri/cercetarea judecătoreasca.

Faţă de dispoziţiile art. 453 NCpc, solicita obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând actele dosarului, tribunalul constată:

Prin sentinţa civilă nr. ............. a Tribunalului Prahova din dosar nr. .........  definitivă prin decizia civilă nr. ............. a Curţii de Apel Prahova în dosarul nr. ............ a fost stabilit dreptul notificatorilor: ..................... în calitate de moştenitoare a foştilor proprietari ...................., la despăgubiri pentru imobilul situat în ...................... Calitatea acestora de persoane îndreptăţite şi întinderea dreptului au fost aşadar stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă.

În temeiul acestei sentinţe a fost emisă dispoziţia nr. ............... de Primăria Municipiului Craiova, în favoarea: ................ (aceasta din urmă moştenitoare a notificatoarelor ............... – certificat de legatar nr. ................ emis de BNP ................ şi certificat de moştenitor nr. .............. emis de BNPA ....................) şi .................... (moştenitori ai autoarei ..................).

Dosarul administrativ a fost înaintat la CCSD şi înregistrat sub nr. ............ la ............... ulterior emiterii avizului de legalitate de Prefectul Judeţului Dolj.

Prin cererea de faţă, depusă la data ........... la curierat şi înregistrată la data de ................ la Tribunalul Bucureşti, beneficiarii dispoziţiei au solicitat în contradictoriu cu CNCI – continuatoarea CCSD – obligarea CNCI la emiterea deciziei de validare a dispoziţiei şi stabilirea numărului de puncte cuvenit în acord cu dispoziţiile Legii nr. 165/2013. Fiind dispusă efectuarea unei expertize evaluatorii în cauză, prin comisie rogatorie la Tribunalul Dolj, s-a evaluat de expert ............... valoarea totală a imobilului la ............ euro – din care valoarea construcţiei la ........... euro, valoarea terenului de ............... euro.

Curtea Constituţională a statuat în decizia nr. 686/2014 că:

21. (…) că atribuţia conferită de legiuitor Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatului acesteia de a verifica dosarele din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi în consecinţă de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii chiar şi în cazul în care existenţa dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, iar decizia care conţine propunerea de acordare de măsuri compensatorii a fost emisă ca urmare a acestei hotărâri judecătoreşti, generează posibilitatea ca un organ administrativ să exercite atribuţii care ţin exclusiv de competenţa instanţelor judecătoreşti. Curtea apreciază că numai o instanţă judecătorească învestită de lege cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei asemenea hotărâri judecătoreşti o poate invalida. A recunoaşte Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatului acesteia competenţa de reexaminare a existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi în consecinţă de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească înseamnă a recunoaşte un control administrativ asupra acestei hotărâri, deci o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, potrivit cărora, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

22. (…) în doctrină şi jurisprudenţă, s-a decis constant că hotărârea judecătorească este supusă condiţiilor de fond şi de formă stabilite de legea sub imperiul căreia a fost pronunţată, fără ca legea nouă să se poată aplica acesteia. Aşa fiind, şi dreptul privind exercitarea căilor de atac este stabilit de legea în vigoare în momentul pronunţării ei. Referitor la acest aspect, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 127 din 27 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 18 aprilie 2003, că "Prerogativa legiuitorului de a stabili competenţa şi procedura de judecată este prevăzută de art. 126 alin. (2) din Constituţie." Prin nicio lege însă nu se poate stabili ori înlătura, prin extindere sau restrângere, o competenţă a unei autorităţi, dacă o asemenea acţiune este contrară dispoziţiilor ori principiilor Constituţiei. Nicio autoritate a administraţiei publice nu poate controla, anula ori modifica o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti sau o măsură dispusă de instanţă ori de un judecător, în legătură cu activitatea de judecată". În acelaşi sens, prin Decizia nr. 333 din 3 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 17 februarie 2003, Curtea a statuat că legiuitorul nu poate printr-un act normativ "să modifice sau să desfiinţeze o hotărâre judecătorească [...], fără ca prin aceasta să încalce principiul separaţiei puterilor în stat".

23. (…) prin Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, (…) Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, că teza potrivit căreia o autoritate, alta decât o instanţă de judecată, "poate să cenzureze sub orice aspect o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, care a dobândit autoritate de lucru judecat, echivalează cu transformarea acestei autorităţi în putere judecătorească, concurentă cu instanţele judecătoreşti în ceea ce priveşte înfăptuirea justiţiei. Legitimarea unui astfel de act ar avea ca efect acceptarea ideii că, în România, există persoane/instituţii/autorităţi cărora nu le sunt opozabile hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele prevăzute de Constituţie şi de lege, deci care sunt mai presus de lege. Or, o astfel de interpretare[...] este în vădită contradicţie cu dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 16 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 124 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie".

24. Curtea a constatat că darea în competenţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatului acesteia a verificării existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi în consecinţă de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii chiar şi în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească este contrară prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 124, art. 126 alin. (1) şi ale art. 129.

25. În continuarea analizei sale, referitor la principiul stabilităţii/securităţii raporturilor juridice, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 404 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 6 mai 2008, a statuat că, deşi nu este în mod expres consacrat de Constituţia României, acest principiu se deduce atât din prevederile art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este stat de drept, democratic şi social, cât şi din preambulul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa. Referitor la acelaşi principiu, instanţa de la Strasbourg a reţinut că "unul dintre elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii raporturilor juridice". (Hotărârea din 6 iunie 2005, pronunţată în Cauza Androne împotriva României, paragraful 44; Hotărârea din 7 octombrie 2009 pronunţată în Cauza Stanca Popescu împotriva României, paragraful 99). Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, odată ce statul adoptă o soluţie, aceasta trebuie să fie pusă în aplicare cu claritate şi coerenţă rezonabile pentru a evita pe cât este posibil insecuritatea juridică şi incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de către măsurile de aplicare a acestei soluţii. (Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, paragraful 92; Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României, paragraful 33).

27. Curtea a constatat că prin reglementarea în sarcina Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatului a competenţei de reexaminare a existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi în consecinţă de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii şi a cuantumului despăgubirilor şi în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească echivalează cu instituirea unei noi căi de atac şi, implicit, a unui sistem concurent cu sistemul instanţelor judecătoreşti în ceea ce priveşte înfăptuirea justiţiei. Având în vedere cele expuse, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 contravin şi prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

28. Aşa fiind, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate a acestora.

Faţă de statuările Curţii Constituţionale, se reţine că în dosarul administrativ din litigiu se impune a se valida dispoziţia nr. ............. a Primăriei Municipiului Craiova, în raport de stabilirea cu putere de lucru judecat a calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite la despăgubiri pentru imobilul situat în ........................

Având în vedere că CNCI nu a analizat dosarul administrativ al reclamanţilor în termenul reglementat de art. 34-35 Legea nr. 165/2013, instanţa poate dispune în urma constatării stabilirii în favoarea reclamanţilor a calităţii de persoane îndreptăţite pentru despăgubiri pentru imobilul indicat prin hotărâre judecătorească, obligarea CNCI la validarea dispoziţiei şi emiterea unei decizii de compensare cu stabilirea punctelor corespunzătoare valorii imobilului de ............. euro la cursul de la data pronunţării prezentei hotărâri, data stabilirii dreptului. Prin urmare, punctajul stabilit va fi raportat la valaorea de .......... euro *..........lei/euro=............ lei.

În temeiul art. 453 CPC va fi obligată CNCI la plata către reclamantă a sumei de .............. lei onorariu avocat conform chitanţei de la fila .......... din vol II dosar tribunal, plus suma de ............ lei onorariu expert pentru efectuarea expertizei prin comisie rogatorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite acţiunea privind pe reclamanţii ............. cu domiciliul ............... ........ prin mandatar ................. cu domiciliul ...................., ............... cu domiciliul ales .................., .................. cu domiciliul în ..................., în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR cu sediul în sector 1, Bucureşti, str. Calea Floreasca nr.202 .

Obligă CNCI la validarea dispoziţiei ................. emisă de Primăria Municipiului Craiova şi la emiterea unei decizii de compensare în favoarea reclamanţilor cu stabilirea unui punctaj de ................. puncte pentru imobilul  situat în municipiul .................., corespunzătoare valorii imobilului de ...................... euro la cursul de la data pronunţării prezentei hotărâri.

Obligă CNCI la plata către reclamantă a sumei de ............. lei cheltuieli de judecată (............... lei onorariu avocat şi ................ lei onorariu expert).

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se va depune sub sancţiunea nulităţii la tribunal.

Pronunţată în şedinţa publică la 03.03.2020.

PRESEDINTE GREFIER

................................................. ...................................................

Red.....................

Dact................./8 ex.

Domenii speta

Spete similare