Revendicare imobiliară

Dosar nr. 7265/280/2009

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 1093

Şedinţa publică de la 03 Februarie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE F M

Grefier S B

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanţii O F,  P I,  P G şi pe pârâţii NI şi  Ş E,

având ca obiect - revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită, fără citare.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă,  după care:

Dezbaterile în fond asupra cauzei  şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică de la

data de 27.01.2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face

parte integrantă din prezenta, când instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii

scrise, a amânat pronunţarea asupra cauzei la data de 03.02.2012, când deliberând a  hotărât

următoarele:

INSTANŢA

Prin acţiunea înregistrată sub nr.9879/280/2006 (9898/2006) reclamanţii O F, P I şi P G

în contradictoriu cu pârâţii N I şi Ş E a a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să

dispună obligarea pârâţilor să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 33 m teren din

totalul de 700 mp teren curţi-construcţii intravilan conform titlului de proprietate

nr.123042/28.07.2003, cu vecinătăţile: N- Z M, E- Ş E, S- N I, drum comunal, V- rest

proprietate; grăniţuirea proprietăţii sale faţă de ambii pârâţi şi stabilirea liniei de hotar; obligarea

pârâtului N I să respecte distanţa dintre proprietăţile lor, respectiv să-şi retragă streaşina, iar în caz

de refuz să fie autorizată ea să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtului; obligarea pârâtei Ş E

să retragă prunii plantaţi pe proprietatea reclamantei sau la limita proprietăţii, întrucât îi îngrădesc

posibilitatea circulării cu auto la proprietatea ei, iar în caz de refuz să fie autorizată ea să execute

această lucrare pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii a arătat că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru

suprafaţa totală de 0,1300 ha teren categoria intravilan curţi-construcţii  - 700 mp cu vecinătăţile

indicate şi 600 mp teren extravilan.

Mai arată că în punctul teren curţi-construcţii  în suprafaţă de 700 mp, pârâţii au acaparat

circa 33 ml, ei învecinându-se pe laturile de N şi S, conform actelor de proprietate respectiv

titlului de proprietate nr.123042/28.07.2003 şi contractul de întreţinere nr.3149/04.09.2002

încheiat la B.N.P. T D R.

Precizează că în afara titlului de proprietate deţine şi proces-verbal de punere în posesie

de care au cunoscut şi pârâţii şi cu toate că a intervenit şi Primăria în remedierea situaţiei, aceştia

stăpânesc din teren.

Totodată arată că se impune stabilirea hotarului dintre ei întrucât deţin acte de proprietate

din care rezultă că drumul de acces este proprietatea lor din 1925 şi până în prezent, fapt pa care

pârâţii nu-l recunosc şi nu-l respectă ceea ce le aduce prejudicii întrucât nu pot ajunge la

proprietatea lor, fiind drum înfundat.

Mai arată că N I a construit fără consimţământul lor iar streaşina construcţiei intră în

proprietatea lor cu circa 4-50 cm, iar picătura de ploaie se scurge pe terenul lor şi că, Ş E a plantat

pruni de-a lungul drumului, iar ramurile acestora sunt pe terenul lor la o înălţime care nu le

permite un acces cu auto.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art.480 Cod civ., art.614, 616 Cod civ., art.1073 şi

urm. Cod civ.

Au anexat acţiunii înscrisuri (filele 4-30).

La data de 19.10.2006 reclamanţii au depus precizare (fila 41) prin care au arătat că ei

consideră că au calitate procesuală activă întrucât calea de acces le aparţine pe jumătate de-a

lungul drumului, fiecare dintre ei fiind învecinat cu un pârât.

Au anexat precizării înscrisuri (filele 42-63).

La data de 03.01.2007 reclamanţii au depus o nouă precizare (fila 67) prin care au arătat că

pârâtul N I ocupă de la reclamanţi suprafaţa de aproximativ 37 ml (156,78 m x 0,25 m) pe latura

de sud-vest a drumului, iar pârâta Ş E ocupă de la reclamanţi suprafaţa de aproximativ 37 ml

(156,78 m x 0,25 m) pe latura de sud-vest a drumului proprietatea reclamanţilor, suprafeţele de

teren ce au fost acaparate prin mutarea gardului de către pârâţi cu circa 0,25 m în interiorul

drumului de acces al reclamanţilor.

Au anexat înscrisul de la fila 68, planşe foto (filele 70-75).

La data de 04.01.2007 pârâta Ş E a depus întâmpinare (filele 77-78) prin care a invocat

excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, cu cheltuieli

de judecată.

În motivare a arătat că nu se învecinează cu vreunul dintre reclamanţi, că potrivit titlului ei

de proprietate nr.116097/17.06.2002 pe latura de Vest are ca vecinătate uliţa şi nicidecum vreunul

dintre reclamanţi.

Mai arată că nu ocupă din terenul reclamanţilor; că ea posedă două acte din care rezultă că

limita proprietăţii sale pe latura de vest unde se învecinează cu uliţa  nu este modificată.

Precizează că la data de 23.04.2003 a depus o cerere înregistrată sub nr.1697/23.04.2003

la Primăria Comunei B prin care a solicitat aprobarea refacerii unui gard pe vechiul amplasament

pe o lungime de 50-60 ml, cerere care i-a fost aprobată şi în urma căreia o comisie s-a deplasat la

faţa locului şi a întocmit o notă de constatare în care a constatat că a construit gardul pe vechiul

amplasament.

Totodată arată că a întocmit documentaţia cadastrală conform actelor de proprietate şi a

rezultat că în realitate suprafaţa pe care o deţine în proprietate este mai mică decât cea din actele

de proprietate.

În ce priveşte prunii arată că sunt plantaţi pe proprietatea ei la o distanţă de gard cuprinsă

între 0,60 m până la 1,50 m şi că nu îngrădeşte cu nimic trecerea cu auto a reclamanţilor pe uliţă.

A anexat întâmpinării înscrisuri (filele 79-82).

La data de 01.02.2007 s-au depus la dosar înscrisurile de la filele 84-86.

Prin sentinţa civilă nr.5296/25.09.2008 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale

pasive şi s-a respins acţiunea.

Împotriva sentinţei civile mai sus menţionate s-a formulat recurs, soluţionat prin decizia

civilă nr.463/R/04.03.2009, prin care s-a admis recursul, s-a casat sentinţa, iar cauza a fost trimisă

spre rejudecare.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr.7265/280/2009.

La data de 27.11.2009 reclamanţii au depus precizare (fila 27) prin care au arătat că

revendică doar suprafaţa de 42 mp din care suprafaţa de 16 mp face parte din calea de acces în

litigiu provenind dintr-o lungime de 32 ml x0,5 ml; că solicită restabilirea vechiului hotar al

proprietăţilor şi obligarea pârâţilor la ridicarea gardului de pe proprietatea lor iar în caz de refuz să

fie autorizaţi ei pe cheltuiala pârâţilor.

Au mai arătat că celelalte capete de cerere rămân nemodificate.

La data de 02.09.2011 reclamanţii au depus precizare (fila 176) prin care au arătat că îşi

restrâng obiectul acţiunii privind revendicarea la suprafeţei de 42 mp la 15 mp (32 m x 0,5 m) cu

menţinerea celorlalte capete de cerere.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatorii (filele 70-81), relaţii de la

Primăria Comunei B (filele 42-53), s-au audiat martorii P M (fila 85), N A (fila 86), TG (fila 87),

Gh Ş (fila 88), DI (fila 89), expertiză de specialitate (filele 114-128, 166-167, 173-175, 197-198,

202-215, 216-219).

Faţă de cele prezentate instanţa constată şi reţine următoarele:

Reclamantei O F i s-a reconstituit dreptul de proprietate în privinţa suprafeţei de 1300 mp

teren situat în com. B, jud. Argeş, conform titlului de proprietate nr.123042/28.07.2003 (fila 6), din

care suprafaţa de 700 mp teren intravilan curţi-construcţii  situat în tarla 39, cu vecinătăţile: N- Z

M, E- Ş E, Ş I, S- N I, drum com., V- rest proprietate şi 600 mp teren arabil situat în tarla 39, cu

vecinătăţile: N- Z M, E-rest proprietate, S- N I, N I, V- rest proprietate.

Prin contractul de întreţinere autentificat sub nr.3149/04.09.2002 O F a înstrăinat lui P G

şi P I suprafaţa de 457,4 mp teren situat în intravilanul com. B, jud. Argeş, din care 245,10 mp

teren curţi-construcţii şi 230,30 mp teren arabil şi cota indiviză de ? din suprafaţa de 156,78 mp

drum situat în aceeaşi localitate.

Situaţia de fapt expusă se probează cu înscrisurile depuse la filele 6-7 din dosarul

nr.9898/2006.

Din înscrisul depus la fila 79 din dosar, respectiv titlul de proprietate

nr.116097/17.06.2002 reiese că lui Ş I i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de

1.000 mp teren intravilan situat în com. B, sat B, jud. Argeş, tarla 39, cu vecinătăţile: N- ZM, E- Ş

M, D M, S- D M, drum, V- uliţă.

Schiţa terenului este depusă la fila 80 din dosar.

Prin cererea înregistră sub nr.1697/23.04.2003 (fila 81) Ş E a solicitat aprobarea refacerii

unu gard pe vechiul amplasament pe o lungime de circa 50-60 m.

Din nota de constatare depusă la fila 82 rezultă că Ş E şi-a construit gardul pe vechiul

amplasament.

Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert D V (fila 217) rezultă

că pe planul de situaţie anexa 2 (fila 219) s-a identificat cu galben terenul în litigiu în suprafaţă de

15 mp; că pe planul de situaţie anexa 1 (fila 218) s-a identificat cu roşu terenul reclamantei O F în

suprafaţă de 1230 mp, cu maro terenul reclamanţilor P I şi P E în suprafaţă de 1228 mp şi cu

verde terenul pârâtei Ş E în suprafaţă de 960 mp şi cu albastru terenul pârâtului N I în suprafaţă

de 589 mp.

Referitor la linia de hotar dintre proprietatea Ş şi proprietatea reclamanţilor aceasta este

dată de punctele A-19 pe planul de situaţie anexa 2.

Din concluziile raportului de expertiză reiese că pârâta Ş a planata pruni în apropierea

liniei de hotar cu distanţe variind între 0,50 m şi 0,80 m de linia de hotar; că pomii nu îngrădesc

posibilitatea circulării cu autovehicule pe drumul de acces.

La data de 20.02.1992 s-a eliberat titlul de proprietate nr.65873 (fila 84) prin care lui N Ii

s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 16.700 mp teren situat în com. B, sat B,

jud. Argeş, din care suprafaţa de 400 mp teren intravilan curţi-construcţii situat în tarlaua 39, cu

vecinătăţile: N- V O M, E- uliţă, S-drum, V- N M.

Din procesul-verbal de punere în posesie nr.1636/01.03.2007 (fila 180 dosar

nr.9898/2006) N I a fost pus în posesie cu suprafaţa de 189 mp, cu vecinătăţile: N- V OMaria, S-

drum acces, E- uliţă şi V- N M.

Din răspunsurile reclamantei Ola interogatoriu (fila 71) reiese că Ş E a construit un gard

cu 3 ani în urmă; că acest gard este lipit de stâlpul de electricitate aflat pe uliţă; că anterior era o

distanţă de circa 1 m între gard şi stâlp; că N I are burlane la casă în faţă şi că streaşina este pe

jumătatea uliţei şi că a modificat linia gardului.

Tot din răspunsurile reclamantei O la interogatoriu (fila 72) reiese că iniţial a fost validată

cu 2.300 mp, că ulterior s-a judecat cu Comisia Locală dar nu a mai primit teren în plus; că Ş se

învecinează cu O F, N I, Ş M şi Z A, N I, iar terenul lui Ş se învecinează cu D I, Ş M , ZA.

Din răspunsurile pârâtului NI (fila 74) rezultă că era acea cale de acces drum de trecut cu

piciorul, că nu s-a intrat cu maşina, că în exteriorul gardului lui Ş E erau 2 stâlpi de electricitate

situaţia la cel puţin 0,50 m de gard, iar în prezent aceştia sunt lipiţi de gard; că stâlpii au fost

montaţi înainte, apoi s-a montat gardul.

Tot din răspunsurile pârâtului la interogatoriu reiese că surplusul de 189 mp pe care îl

deţine faţă de cei 400 mp l-a avut de la bunici.

Din răspunsurile pârâtei Ş la interogatoriu (filele 76-77) reiese că a edificat la începutul

anului 2003 un gard pentru care a avut autorizaţie de construire; că acest gard nu a fost edificat în

interiorul uliţei; că în exteriorul gardului ei erau 2 stâlpi de electricitate situaţi la mai puţin de 0,50

m de gard; că gardul e făcut pe vechiul amplasament.

Din depoziţia martorului P M (fila 85) reiese că el trecea prin dreptul uliţei şi că avea o

lăţime în jur de 2 m, această lăţime era în anii 1957-1958; că acum a văzut că uliţa este puţin mai

largă şi că este închisă la intrare cu două porţi; că acum a rămas tot uliţă, dar are o lăţime în jur de

3 m.

Din declaraţia martorului N A (fila 86) rezultă că N nu a mutat gardul niciodată pentru că

babele erau fixate în temelie de ciment; că uliţa era înainte o potecuţă de până la 2 m lăţime, pe

acolo treceau oamenii să se ducă la gară; că gardul lui Ş este lipit de stâlpul de electricitate dar că a

înţeles că înainte distanţa dintre gard şi stâlp era de 60-70 cm.

Mai arată martorul că stâlpul este situat între N şi Ş; că O nu a avut porţi dar că acum are;

că el trece şi acum pe uliţa aia a cărei lăţime înainte era mai mică, dar că acum este mai lată pentru

că s-a mutat gardul lui Ş mai aproape de stâlp, înainte fiind mai departe.

Precizează martorul că acum pe uliţă poate să intre o maşină mai mică, că nu ştie nimic de

prunii lui Şerb.

Din declaraţia martorului T G (fila 87) reiese că el a făcut parte din comisia de fond

funciar B şi că atunci când ş a vrut să-şi construiască un nou gard, el a mers la faţa locului şi i-am

spus să strice gardul şi să lase babele dar că aceasta a scos babele, a mai tăiat nişte pomi şi a fixat

alte babe noi în locul celor vechi; că gardul nou s-a construit pe vechiul amplasament; că atunci a

fost prezentă şi reclamanta O.

Mai arată martorul că el a fost de faţă când s-au fixat babele; că N nu a mutat gardul, aşa

ştie el de la bunicii lui N; că el ştie această uliţă din 1962-1964 şi uliţa aste era doar o potecă pe

care se duceau oamenii la gară.

Din declaraţia martorului G Ş (fila 88) reiese că el îi cunoaşte pe reclamanţi şi când mergea

pe acolo a văzut că gardul era la o distanţă de 60-70 cm de un stâlp de lemn de electricitate; că

înainte se intra pe acolo cu tractorul, cu plugul, dar că acum nu se mai poate intra; că acum

distanţa dintre gard şi stâlp nu mai este atât de mare pentru că gardul este lângă stâlp; că era la

distanţa de 60-70 cm faţă de vecinul din dreapta.

Precizează martorul că e vorba de gardul vecinilor din dreapta care aveau nişte pruni în

curte, că distanţa dintre pruni şi gard este mai mare; că stâlpul nu era în mijlocul uliţei tractorul

trecea pe uliţă pe lângă stâlp, că acum nu mai poate trece tractorul pentru că s-a dus gardul lângă

stâlp.

Arată martorul că stâlpul este în curtea lui O; că la stradă, la O sunt două porţi mari şi una

mică; că înainte exista o porţiune de gard, lângă porţi de 60-70 cm între poarta mică a lui O în

dreapta şi gardul vecinului Ş, gard care nu are temelie de ciment.

Din declaraţia martorei D I (fila 89) rezultă că este vecină cu O şi Ş şi că ştie că acolo a

fost uliţă; că ei treceau înainte pe acolo până să fie casele, dar că acum nu se mai poate trece

pentru că este în curtea lui O; că treceau pe acolo fără mijloace de transport, dar că înainte treceau

maşini pe uliţa aceea.

Precizează martora că tractoare nu a văzut intrând pe acolo; că nu ştie care este distanţa

dintre gardul lui Ş şi stâlpii de electricitate; că uliţa este închisă cu porţi şi este folosită doar de

reclamantă.

Mai arată martora că nu ştie ce lăţime a avut uliţa; că nu a văzut dacă N a construit vreun

gard; că nu s-a uitat dacă are jgheaburi şi că nu ştie dacă gardul lui Şerb este amplasat pe aceeaşi

linie.

Instanţa constată că în timp ce majoritatea martorilor audiaţi în cauză (unii fiind chiar

vecini cu părţile în litigiu) arată că de fapt uliţa era o potecuţă pe care treceau oamenii la gară, şi că

nu au văzut tractoare intrând pe acolo, martorul G Ş (care nu domiciliază în aceeaşi localitate cu

reclamanţii şi care arată că mergea pe la ei) declară că tractorul trecea pe uliţă pe lângă stâlp, dar

că acum nu mai poate trece că s-a mutat gardul lângă stâlp.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert consilier D I (fila 206) rezultă că în

urma măsurătorilor efectuate de expert D V rezultă că reclamanţii stăpânesc întreaga suprafaţă de

2.458 mp suprafaţă de teren delimitată prin garduri  de restul proprietăţilor vecine,

corespunzătoare limitelor din documentaţia cadastrală întocmită în anul 2003 suprafaţă

evidenţiată cu roşu pe schiţa anexă (fila 210); că pârâta Ş E stăpâneşte o suprafaţă de numai 960

mp faţă de 1.000 mp menţionată în titlul de proprietate nr.116097/ 17.06.2002; că hotarul dintre

proprietatea pârâtei Ş E şi drumul de acces în constituie un gard despărţitor aflat în linie dreaptă,

gard construit pe aliniamentul ABC pe schiţă (fila 210).

Se mai arată că acest nou gard respectă întocmai amplasamentul iniţial al hotarului

despărţitor dintre cele două proprietăţi; porneşte din punctul A pe schiţă unde se află stâlpul din

ţeavă al gardului amplasat la drumul comunal şi se continuă în linie dreaptă până în punctul B pe

acelaşi aliniament cu restul gardului vechi rămas nerefăcut notat pe schiţă cu B-C, unde se găsesc

şi 4 salcâmi foarte bătrâni ce marchează vechiul hotar dintre autorul reclamantei şi al pârâtei Şerb.

Referitor la lăţimea la drum a terenului pârâtei Ş se arată că aceasta este de 6,30 m şi

corespunde întocmai cu cea menţionată pe schiţa anexă a procesului-verbal de punere în posesie

întocmită de către Comisia Locală de Fond Funciar B, iar gardul aflat pe această latură vecină cu

drumul comunal este un gard vechi, construit cu foarte mulţi ani în urmă.

Mai arată expertul că amplasamentul iniţial al hotarului despărţitor dintre proprietatea Ş E

şi drumul de acces al reclamanţilor nu a fost modificat prin refacerea de către pârâtă a gardului pe

aliniamentul notat pe schiţă cu A-B.

Se arată că pe terenul pârâtei Şerb Eugenia se găsesc plantaţi un număr de 7 pomi

fructiferi (zarzăr şi prun), pomi ce sunt amplasaţi la o distanţă cuprinsă între 0,50 m şi 1,0 m faţă

de hotarul vecin cu drumul de acces şi alţi 4 pomi specia salcâm, foarte bătrâni cu vârsta de peste

70 de ani, ce marchează acest hotar în capătul de nord al proprietăţii.

Din cei 7 pomi fructiferi doi sunt pomi cu vârsta de peste 35 de ani amplasaţi la o distanţă

de 0,50 m şi respectiv 0,80 m faţă de hotar (notaţi pe schiţă cu 1 şi 4), iar restul pomilor sunt mai

tineri cu vârste cuprinse între 5 şi 15 ani, notaţi cu 2, 3, 5, 6, şi 7; care nu împiedică cu nimic

trecerea cu mijloace auto pe drumul de acces.

Totodată se arată că gardul refăcut de pârâta Ş E se află pe acelaşi aliniament cu cele două

repere fixe neschimbate în timp evidenţiate pe schiţă cu punctele A şi B-C.

În ceea ce priveşte temeinicia pretenţiilor reclamanţilor, referitoare la capătul de cerere

privind revendicarea instanţa constată că din ansamblul probelor administrate în cauză reiese că

reclamanţii stăpânesc întreaga suprafaţă de 2.458 mp suprafaţă de teren delimitată prin garduri de

restul proprietăţilor vecine, corespunzătoare limitelor din documentaţia cadastrală întocmită în

anul 2003 suprafaţă evidenţiată cu roşu pe schiţa anexă (fila 210); că pârâta Ş E stăpâneşte o

suprafaţă de numai 960 mp faţă de 1.000 mp menţionată în titlul de proprietate

nr.116097/17.06.2002.

Cum în cauză reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate şi în privinţa

suprafeţei de 16 mp (conform precizării –fila 27), raportat la împrejurarea că reclamanţii au

revendicat suprafaţa de teren atât de la pârâta Ş E cât şi de la pârâtul N I, că instanţa în raport de

disp. art.480 Cod civ, apreciază acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

Referitor la capătul de cerere privind grăniţuirea instanţa constată că hotarul dintre

proprietatea pârâtei Ş E şi drumul de acces în constituie un gard despărţitor aflat în linie dreaptă,

gard construit pe aliniamentul ABC pe schiţă (fila 210), care respectă amplasamentul iniţial al

hotarului despărţitor dintre proprietatea Ş E şi drum de acces.

Având în vedre cele prezentate în raport de disp. art.590-606 Cod civ., instanţa urmează a

stabili linia de hotar dintre reclamanţi şi pârâta Ş E conform aliniamentului A-B-C evidenţia pe

schiţa raportului de expertiză efectuat de expert D I (fila 210).

În privinţa solicitării reclamanţilor de obligare a pârâtei Ş E la mutarea gardului, instanţa

constatând că gardul a fost refăcut pe vechiul amplasament, apreciază că nu se impune mutarea

acestuia, astfel că acest capăt de cerere este neîntemeiat, la fel ca şi solicitarea de autorizare în caz

contrar de a efectua ei această lucrare pe cheltuiala pârâtei.

În ce priveşte solicitarea de obligare a pârâtei Ş E de a-şi retrage prunii plantaţi pe

proprietatea lor sau la limita proprietăţii ei, instanţa constată că din rapoartele de expertiză

efectuate în cauză reiese că pârâta Ş a plantat pomi pe proprietatea ei, iar nu pe proprietatea

reclamanţilor cum pretind aceştia.

De altfel se constată că reclamanţii nu ştiu cu exactitate unde sunt plantaţi prunii a căror

retragere o solicită, în sensul că deşi iniţial arată că sunt plantaţi pe proprietatea lor ulterior arată

,,sau la limita proprietăţii ei”, arătând totodată că ramurile acestora le îngrădesc posibilitatea

circulării cu auto la proprietatea lor.

Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert D V reiese că pomii nu

îngrădesc posibilitatea circulării cu autovehicule pe drumul de acces.

Într-adevăr, dreptul de proprietate asupra terenurilor vecine este limitat în exercitarea

atributului folosinţei care îmbracă forma unor plantaţii (arbori, garduri vii şi alte plantaţii), iar în

situaţia în care nu există reglementări speciale sau cutume locale, proprietarul nu poate planta pe

terenul său la o distanţă mai mică de doi metri de linia despărţitoare faţă de terenul vecinului său

dacă este vorba de arbori înalţi, respectiv la o distanţă mai mică de o jumătate de metru pentru

celelalte plantaţii şi garduri vii (art.607 Cod civ.).

Încălcarea acestei limite de către proprietar îl îndreptăţeşte pe vecinul său să ceară în

justiţie obligarea la scoaterea arborilor, gardurilor vii şi a celorlalte plantaţii (art.608 alin.1 Cod

civ.). Proprietarul poate fi, de asemenea, obligat să taie crengile arborilor care se întind dincolo de

linia despărţitoare, intrând pe proprietatea sa (art.608 alin.2 Cod civ.).

Din concluziile raportului de expertiză efectuat de expert D I (fila 208) rezultă că pe

terenul pârâtei sunt 7 pomi fructiferi (zarzăr şi prun), pomi ce sunt amplasaţi la o distanţă

cuprinsă între 0,50 m şi 1,0 m faţă de hotarul vecin cu drumul de acces şi alţi 4 pomi specia

salcâm, foarte bătrâni cu vârsta de peste 70 de ani, ce marchează acest hotar în capătul de nord al

proprietăţii.

Din cei 7 pomi fructiferi doi sunt pomi cu vârsta de peste 35 de ani amplasaţi la o distanţă

de 0,50 m şi respectiv 0,80 m faţă de hotar (notaţi pe schiţă cu 1 şi 4), iar restul pomilor sunt mai

tineri cu vârste cuprinse între 5 şi 15 ani, notaţi cu 2, 3, 5, 6, şi 7; care nu împiedică cu nimic

trecerea cu mijloace auto pe drumul de acces.

Instanţa apreciază că în privinţa pomilor plantaţi de 70 de ani şi a celor de 35 de ani, fiind

vorba de o servitute continuă şi aparentă, s-a împlinit prescripţia achizitivă (uzucapiunea) de 30 de

ani, care, odată împlinită, nu mai poate fi înlăturată prin acţiunea pe care ar introduce-o

proprietarul fondului aservit împotriva proprietarului fondului dominant şi care s-a prescris prin

acel termen (art.623 Cod civ.).

De altfel se constată că nu se solicită decât retragerea prunilor (deci nu şi a zarzărilor), iar

din raportul de expertiză nu rezultă care dintre pomii identificaţi cu 2, 3, 5, 6, şi 7 sunt pruni şi

care sunt zarzări, reclamanţii neavând obiecţiuni la raportul de expertiză.

Un alt aspect ce urmează a fi reţinut de către instanţă este acela că se solicită retragerea

prunilor pe motiv că îngrădesc accesul cu autovehicule, iar din concluziile raportului de expertiză

reiese că pomii nu îngrădesc posibilitatea circulării cu autovehicule pe drumul de acces.

În raport de cele prezentate, instanţa apreciază ca neîntemeiat şi capătul de cerere privind

obligarea pârâtei la mutarea prunilor.

În ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului N I să-şi retragă streaşina

astfel încât apele din ploi să nu se mai scurgă pe terenul reclamanţilor, instanţa constată că din

cuprinsul raportului de expertiză efectuat de expert Du V (fila 174) reiese că apele pluviale de pe

construcţia pârâtului notată cu C 3 pe planul de situaţie (fila 175) se scurg pe terenul proprietatea

reclamantei, impunându-se colectarea acestora prin montarea de jgheaburi şi burlane.

Potrivit art.615 Cod civ. ,,proprietarul este dator a-şi face streaşina casei sale astfel încât

apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe uliţe, iar nu pe locul vecinului său”.

Instanţa nu poate reţine că apele pluviale de pe construcţia pârâtului notată cu C 3 pe

planul de situaţie (fila 175) se scurg pe uliţe, în sensul tezei a doua din dispoziţia legală mai sus

citată, în condiţiile în care terenul a cărui denumire generică este ,,uliţă” este proprietatea

reclamantei conform menţiunilor expertei (file 174).

În raport de cele prezentate instanţa va dispune obligarea pârâtului N I să-şi monteze

jgheaburi şi burlane la construcţia identificată cu C 3 pe schiţa anexă (fila 175) la raportul, de

expertiză efectuat de expert D V, astfel încât apele pluviale să se scurgă pe terenul său.

Referitor la solicitarea reclamanţilor de a fi autorizaţi ei în caz de refuz al pârâtului să

efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâtului, instanţa constată că nu s-a făcut de către

reclamanţi dovada cheltuielilor necesare în vederea montării de jgheaburi şi burlane, iar în lipsa

unor astfel de dovezi nu s-ar putea dispune autorizarea acestora la efectuarea unor lucrări de

montaj de jgheaburi şi burlane, situaţie care ar genera noi litigii, şi care ar da posibilitatea

reclamanţilor să efectueze cheltuieli a căror contravaloare ar fi lăsată la aprecierea lor şi care l-ar

putea prejudicia pe pârât.

Având în vedere considerentele expuse, respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive,

va admite în parte acţiunea, va stabili linia de hotar dintre reclamanţi şi pârâta Ş E conform

aliniamentului A-B-C evidenţiat pe schiţa raportului de expertiză efectuat de expert DI (fila 210),

va obliga pârâtul N I să-şi monteze jgheaburi şi burlane la construcţia identificată cu C 3 pe schiţa

anexă (fila 175) la raportul de expertiză efectuat de expert Du V, astfel încât apele pluviale să se

scurgă pe terenul său.

În temeiul disp. art.274 Cod proc. civ., de faptul că pretenţiile reclamanţilor au fost

admise doar în parte cât şi de disp. art.584 Cod civ. (neputând dispune obligarea pârâtei Ş la plata

cheltuielilor de judecată cu atât mai mult cu cât nu se poate aprecia că a căzut în pretenţii),

instanţa va obliga pârâtul N Isă plătească reclamanţilor suma de 950 lei reprezentând cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamanţii O M. F, domiciliată în comuna B,

judeţul Argeş,  P I. I şi  P F. G, ambii domiciliaţi în comuna B, sat B, nr., judeţul Argeş, împotriva 

pârâţilor  N I şi  Ş E, domiciliaţi  în comuna B, judeţul Argeş.

Stabileşte linia de hotar dintre reclamanţi şi pârâta Ş E conform aliniamentului A-B-C

evidenţiat pe schiţa raportului de expertiză efectuat de expert DI (fila 210).

Obligă pârâtul N I să-şi monteze jgheaburi şi burlane la construcţia identificată cu C 3 pe

schiţa anexă (fila 175) la raportul de expertiză efectuat de expert D V, astfel încât apele pluviale să

se scurgă pe terenul său.

Obligă pârâtul N I să plătească reclamanţilor suma de 950 lei reprezentând cheltuieli de

judecată.

Cu drept de  apel  în  termen de  15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 03 Februarie 2012.

Preşedinte,

F M

Grefier,

S B

7 ex./red. F.M./tehn. F.M./07 Februarie 2012

Domenii speta

Spete similare