Stabilire domiciliu minor

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 7902/2012

Şedinţa publică de la 26 Septembrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE M S

Grefier F N

Pe rol judecarea cauzei minori şi familie privind pe reclamantul K I C şi pe pârâta N E T, având ca obiect ordonanţă preşedinţială STABILIRE DOMICILIU MINOR.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la prima strigare, au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că prin serviciul Registratură: la data de 19.09.2012 Primăria comunei Mărăcineni a depus la dosar ancheta socială nr. 6593/13.09.2012, iar la data de 06.09.2012 a depus la dosar ancheta socială nr. 6185/28.08.2012, după care:

Instanţa lasă cauza la a doua strigare pentru dezbateri în contradictoriu, conf. alin. 11-13, art. 104 din R.O.I. al inst. jud. (H.C.S.M. 387/2005).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la a doua strigare, a răspuns pentru pârâta lipsă avocat M C, lipsă fiind reclamanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Apărătorul pârâtei depune la dosar o adeverinţă medicală privind pe K R A – M, arătând că minora este luată în evidenţă de medicul de familie din localitatea Mărăcineni de când este luată de pârât.

Instanţa lasă cauza la a treia strigare, la ora 10, cum s-a fixat la termenul anterior, pentru dezbateri în contradictoriu.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la a treia strigare, au răspuns pentru reclamantul lipsă avocat L I şi pentru pârâta lipsă avocat M C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat în cauză, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.

Apărătorul reclamantului, având cuvântul, solicită admiterea cererii şi stabilirea domiciliului minorei până la rezolvarea fondului întrucât din probatoriul administrat în cauză rezultă că tatăl e în măsură să îngrijească copilul.

În timp ce apărătorul reclamantului avea cuvântul asupra fondului, s-a prezentat în sala de şedinţă şi reclamantul personal.

Apărătorul reclamantului, având cuvântul, precizează că mama minorei este plecată în străinătate, dacă i-ar fi încredinţat minorul aceasta l-ar lăsa la alte persoane, tatăl a vrut să înscrie copilul la şcoală dar nu a reuşit pentru că mama nu i-a dat actele pentru minoră în original, din referatul de anchetă socială rezultă că sunt condiţii optime la reclamant. Totodată, precizează că nu solicită  cheltuieli de judecată.

Apărătorul pârâtei, având cuvântul, solicită respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială pronunţată de reclamantul pârât, urmând a se observa faptul că reclamantul - pârât nu a făcut dovada îndeplinirii dispoziţiilor art. 581 C.proc.civ. şi nu se justifică urgenţa, întrucât din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamantul nu are venituri, îi trimite mama acestuia bani din străinătate. Mai arată că, pârâta a plecat în străinătate forţată de faptul să lucreze pentru a-şi întreţine copilul, apreciind că a dovedit că pârâta are condiţii să crească minora, trimite bani bunicii materne pentru a creşte copilul. Cu privire la susţinerile privind înscrierea la şcoală, arată că minora nu are încă vârsta pentru a merge la şcoală şi nu ştie de la pârâtă să-i fi cerut reclamantul vreun act în acest sens. Apreciază că prezenta cererea este lipsită de interes şi solicită admiterea cererii reconvenţionale, respingerea acţiunii, stabilirea domiciliului minorei la domiciliul mamei până la soluţionarea acţiunii de fond. Mai arată că, având în vedere momentul introducerii acţiunii, respectiv luna iulie 2012, reclamantul nu a formulat vreo acţiune de fond, acesta formulând cerere reconvenţională în dosarul nr. 9314/280/2012, cu prim termen de judecată la 17 septembrie 2012, deci la momentul introducerii ordonanţei preşedinţiale trebuie să fie introdusă acţiunea de fond, înţelegând să invoce excepţia inadmisibilităţii.

Instanţa acordă cuvântul apărătorului reclamantei pe excepţia invocată.

Apărătorul reclamantului, având cuvântul, solicită respingerea excepţiei întrucât la momentul introducerii ordonanţei preşedinţiale era introdusă acţiunea de fond, arată că nu există nici o probă din care să rezulte că pârâta ar fi trimis bani, la dosar fiind depuse două acte netraduse şi neconforme cu originalul.

Reclamantul, având cuvântul, precizează că a înscris copilul la şcoală în clasa I la Şcoala Topârceanu la Mioveni.

Instanţa reţine cauza în pronunţare pe excepţie şi fond.

INSTANŢA,

Asupra cauzei de faţă, constantă că la data de 04.07.2012 reclamantul K I - C, domiciliat în oraşul M, str. G, bl., sc., ap., jud. Argeş, în contradictoriu cu pârâta N E T, domiciliată în com. M, sat G, nr., jud. Argeş, a formulat cerere pentru emiterea unei ordonanţe preşedinţiale prin care instanţa să pronunţe o hotărâre prin care să stabilească în mod vremelnic domiciliul minorei, fiica reclamantului şi a pârâtei la adresa de domiciliu a petentului, până la soluţionarea pe fond a cauzei. Pe rolul Judecătoriei Piteşti există cauza cu nr. 9314/280/2012 între aceleaşi părţi, având ca obiect stabilirea domiciliului minorei, fiica părţilor.

În motivarea acţiunii s-a arătat că: din relaţia de concubinaj cu pârâta s-a născut la data de 10.07.2006 minora K R A M; încă de la naşterea acesteia, reclamantul s-a ocupat de creşterea şi îngrijirea sa, pârâta fiind mai mult absentă şi demonstrând lipsă de interes; în prezent minora a fost dusă de către pârâtă la o adresă unde locuieşte cu mama sa, bunica minorei, în condiţii total improprii creşterii şi dezvoltării normale a copilului; imobilul în care locuieşte aceasta este degradat, neigienic, iar persoanele în grija căreia a fost lăsată nu sunt potrivite pentru acest rol; mai mult decât atât, pârâta este plecată din ţară, nu a comunicat o adresă de contact şi nu se interesează de minoră; în continuare, reclamantul îi asigură cele necesare întreţinerii inclusiv sume de bani, aşa cum s-a întâmplat dintotdeauna, dar legătura cu minora este îngreunată de persoana în grija căreia a fost lăsată de către mamă, astfel încât este în pericol de îmbolnăvire, accidente, fără ca tatăl reclamant care doreşte are posibilitatea să îi ofere cele mai bune condiţii de creştere să se poată implica eficient pentru aceasta; pârâta dovedeşte încă o dată temeritate si iresponsabilitate prin acţiunea înaintată, făcând afirmaţii neadevărate în ce-l priveşte pe reclamant si arogându-şi rolul de părinte căruia i se cuvine atribuirea cu prevalenţă a drepturilor părinteşti, când situaţia de fapt este cu totul alta; de altfel, pârâta si-a dat în trecut acordul pentru ca reclamantul să se ocupe de minoră şi să o ţină la domiciliul acestuia prin procură specială notarială în acest sens; în prezent, pârâta s-a răzgândit pe fondul conflictului personal cu reclamantul, ceea ce duce la tensionarea situaţiei în ce o priveşte pe minoră şi punerea în imposibilitate a reclamantului de a o vizita şi chiar de a pune în executare o eventuală hotărâre judecătorească de stabilire a domiciliului la acesta; toate acestea dovedesc faptul că pârâta nu dă prioritate interesului superior al copilului, ci urmăreşte o vendetă împotriva reclamantului, folosindu-se chiar de minoră în mod meschin şi ilegal.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 581 şi urm. din C.proc.civ.

Anexat acţiunii s-a depus un set de înscrisuri (filele 4-16), iar la data de 17.07.2012 s-a depus, de către pârâtă, cerere reconvenţională şi întâmpinare, prin care s-a solicitat, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale: obligarea reclamantului - pârât să înapoieze minora K R A M, născută la data de, la domiciliul mamei situat in com. M, sat G nr. jud. Argeş; autoritatea părintească cu privire la minora, să revină, provizoriu, în comun ambilor părinţi, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii ce formează obiectul dosarului nr. 9314/280/2012, având ca obiect încredinţarea spre creştere si educare a minorei către mamă, exercitarea autorităţii părinteşti în mod exclusiv de către mama reclamantă în ceea ce priveşte minora si stabilirea minorei la domiciliul său din com. M sat G nr. jud. Argeş, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în cotă procentuală lunară din venitul net realizat începând cu data de introducerii cererii şi până la majoratul beneficiarei; obligarea reclamantului parat la plata cheltuielilor de judecata efectuate în prezenta cauză.

În motivarea cererii s-a arătat că: prin prezenta cerere, reclamantul parat solicita stabilirea vremelnic a domiciliului fiicei minore, la domiciliul sau pana la soluţionarea dosarului 9314/280/2012, motivat de faptul ca, minora locuieşte in condiţii precare, la bunica, iar reclamantul parat ii asigura cele necesare creşterii si educării; in urma cu cca. 2 săptămâni, petentul abuziv si prin violenta, in lipsa intimatei ca mama, a luat minora din domiciliul său, astfel ca, justifică interes in promovarea prezentei cereri; din relaţia de concubinaj ce a avut-o cu paratul in cauza a rezultat minora, conform certificatului de naştere seria NV nr. 011092 pe care îl anexează; relaţia nu a putut fi continuata datorita comportamentului reclamantului parat, motiv pentru care s-au despărţit si in prezent locuiesc cu minora la domiciliul mamei, ocupându-se singura de îngrijirea si educarea acesteia, reclamantul parat necontribuind la creşterea acesteia si neinteresandu-se in nici un fel de minora, pana acum cca. doua săptămâni când abuziv a venit si agresând-o pe bunica a luat minora, de care nu se ocupa si o duce la vârsta acesta frageda prin baruri; se solicită stabilirea provizorie a domiciliului minorei la mamă, întrucât este în interesul superior al copilului, iar mama, împreuna cu sora si bunica sa, au reprezentat mereu o prezenţă constată şi susţinută în viaţa fiicei, oferind acesteia întreţinere, îngrijire de zi cu zi, un sprijin material şi moral substanţial, si totodată în privinţa urgenţei luarea măsurii se impune pentru a se asigura o stabilitate minorului, având în vedere vârsta fragedă; potrivit art. 581 alin. 1 C.pr.civ. „instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, iar în conformitate cu alin. 4 „ordonanţa este vremelnică şi executorie”; din analiza textului de lege menţionat, rezultă condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei, şi anume urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii care se poate lua pe această cale, precum şi neprejudecarea fondului; cu privire la urgenţă, luarea unei asemenea măsuri speciale se impune în speţă, fiind evidentă ruptura produsă între părinţi, dorinţele contradictorii ale acestora cu privire la copil şi faptul că locuinţa mamei este adecvata pentru creşterea minorei, in primul rând datorita condiţiilor corespunzătoare, precum si datorita faptului ca minora este crescută de intimată, cu ajutorul surorii sale si a bunicii materne; caracterul vremelnic al măsurii luată pe cale ordonanţei preşedinţiale rezultă din faptul că pe această cale nu se pot lua măsuri definitive care să rezolve fondul litigiului dintre părţi, motiv pentru care partea nemulţumită de măsura luată prin ordonanţă preşedinţială are posibilitatea de a se adresa instanţei pe calea dreptului comun; neprejudecarea fondului decurge şi din condiţia vremelniciei şi rezultă din împrejurarea că ordonanţa presupune „o pipăire” a fondului; în ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de stabilire locuinţa minor, pe calea ordonanţei preşedinţiale s-a stabilit că, în principiu, măsura se poate dispune pe această cale numai în cazul în care pe rolul instanţei se află în curs de soluţionare acţiunea având ca obiect stabilire locuinţa minor exercitată potrivit dreptului comun; verificând aceasta condiţie, se dovedeşte faptul ca, pe rolul Judecătoriei Piteşti este înregistrat dosarul nr. 9314/280/2012, care are ca obiect stabilire locuinţa minor intre aceleaşi părţi, cu termen de judecata 17.09.2012, acţiune ce aparţine pârâtei, reclamantul parat din prezenta cauza nedovedind existenta unei acţiuni proprii pe drept comun, prin care sa solicite stabilirea domiciliului minorei, ceea ce conduce la inadmisibilitatea formulării cererii sale de ordonanţa preşedinţială; reclamantul a solicitat, aşa cum a rezultat din calificarea cererii de chemare in judecata, stabilirea provizorie a locuinţei minorei la domiciliul său şi exercitarea provizorie a autorităţii părinteşti; situaţia copilului faţă de părinţii săi va fi stabilită definitiv şi irevocabil odată cu soluţionarea fondului, respectiv a procesului de stabilire locuinţa minor, iar prezenta hotărâre îşi va produce efectele doar până la momentul rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii pronunţate cu privire la acesta cerere in dosarul nr. 9314/280/2012; fata de cele reţinute ca si celelalte doua condiţii, vremelnicia si neprejudecare fondului, sunt îndeplinite; interesul superior al copilului este o noţiune complexă, care cuprinde atât obligaţia autorităţilor competente de a lua, în privinţa minorilor, decizii care să protejeze dezvoltarea normală a acestora, cât şi dreptul minorului de a-i fi ascultată şi luată în considerare opinia cu privire la situaţia sa, insa aceasta din urma drept al acestuia, raportat la art. 264 C.civ., nu poate fi adus la îndeplinire datorita vârstei fragede; cu privire la exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minora, instanţa, potrivit prevederilor Codului civil, autoritatea părintească comună reprezintă regula, în timp ce autoritatea părintească exercitată de către un singur părinte reprezintă o situaţie de excepţie şi trebuie să fie temeinic motivată; potrivit art. 487 Cod civil, părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acesteia potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; doar pe cale de excepţie, în cazuri întemeiate, autoritatea părintească va fi acordată unui singur părinte; stabilirea autorităţii părinteşti exclusive in favoarea reclamantului parat, nu apare ca întemeiată cu atât mai mult cu cât este vorba despre soluţionarea unei cereri pe calea ordonanţei preşedinţiale, cale în care instanţa nu poate face verificări de fond, ci poate doar să examineze aparenţa dreptului; or, potrivit Codului civil, prezumţia legală este aceea a autorităţii părinteşti comune; această măsură are caracter temporar, aprecierea instanţei bazându-se pe probele sumare administrate în această procedură marcată de celeritate; cu privire la respingerea cererii reclamantului, cele trei condiţii de admisibilitate ale unei astfel de cereri nu sunt îndeplinite; în privinţa urgenţei, reclamantul nu a arătat în ce ar consta urgenţa ca minora, care in prezent se afla la acesta, trebuie sa aibă stabilit domiciliul, pe calea ordonanţei presedintiale; potrivit art. 495 din Codul Civil părinţii pot cere oricând instanţei de tutelă înapoierea copilului de la orice persoană care îl ţine fără drept, însă în măsura în care înapoierea este solicitată pe calea ordonanţei preşedinţiale, reclamantul trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor de admisibilitate a unei astfel de cereri; în privinţa vremelniciei, reclamantul nu a indicat o anumită perioadă în care luarea unei astfel de măsuri pe calea ordonanţei preşedinţiale să-şi producă efectele, dat fiind faptul că în această materie măsurile dispuse sunt temporare, provizorii şi în atare situaţie, admiterea cererii reclamantului ar avea drept consecinţă pronunţarea unei soluţii definitive în privinţa înapoierii minorului, ori o astfel de soluţie nu este specifică ordonanţei preşedinţiale; în privinţa condiţiei neprejudecării fondului, nu este îndeplinită, având în vedere că se urmăreşte tocmai judecarea pe fond a cauzei, solicitându-se stabilirea domiciliului minorei, o astfel de acţiune presupunând administrarea unui probatoriu complex şi pe de altă parte nimic nu împiedică reclamantul să formuleze o acţiune pe fond prin care să solicite acesta.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115 şi 119 din C.proc.civ.

La termenul de judecată din data de 17.07.2012 s-au admis cererile de probatorii formulate de către părţi, sens în care s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu şi cea testimonială, iar la termenul din 26.09.2012 s-au formulat concluzii asupra excepţiei inadmisibilităţii şi fondului cauzei.

Raportat la dispoziţiile art. 137 din C.proc.civ. instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiei.

O acţiune este inadmisibilă în situaţia în care legiuitorul a stabilit o altă cale de exercitare a accesului la justiţie şi de realizare a dreptului sau interesului.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată se observă că nu este prevăzută o altă posibilitate legală pentru petent în vederea realizării dreptului său. Acesta nu poate utiliza o altă cale în vederea stabiliri domiciliului minorei cu urgenţă la locuinţa sa.

Faptul că acesta nu a formulat o cerere pe calea dreptului comun nu face ca prezenta acţiune să fie inadmisibilă, ci eventual neîntemeiată. Însă există şi situaţii în care este posibil ca instanţa să dispună măsuri urgente şi în lipsa unui litigiu de fond.

Mai mult decât atât, existenţa dosarului cu nr. 9314/280/2012 este îndeajuns în ceea ce priveşte condiţia vremelniciei.

Nu este necesar ca petentul să fi fost cel ce a promovat respectiva cerere de chemare în judecată în procedura de drept comun, ci să existe o astfel de cauză în faţa unei instanţe.

Reclamantul poate să formuleze în acel litigiu numai o întâmpinare prin care să solicite respingerea pretenţiilor adversarei sale, iar în cazul în care îi sunt apreciate ca întemeiate apărările, instanţa de drept comun să respingă cererea principală, cu consecinţa menţinerii domiciliului minorei.

Pentru toate aceste motive se va respinge excepţia inadmisibilităţii.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, urmează ca instanţa să admită în parte atât acţiunea cât şi cererea reconvenţională, pentru următoarele considerente:

Din înscrisurile aflate în dosar se constată că, la data de 10.07.2006, s-a născut minora K R – A - M, naştere înregistrată sub nr. 1441/13.07.2006 în Registrul Stării Civile al mun. Piteşti, fiica lui K I – C şi N E - T (certificatul de naştere de la fila 8).

Raportat la susţinerile părţilor, se reţine că acestea nu au fost căsătorite, iar pârâta de astăzi a formulat cerere de chemare în judecată a reclamantului având ca obiect încredinţarea spre creştere şi educare a minorei de mai sus către mamă, exercitarea autorităţii părinteşti exclusiv de aceasta şi stabilirea domiciliului minorei la intimată, formându-se cauza cu nr. 9314/280/2012 pe rolul Judecătoriei Piteşti (filele 5-7).

Din susţinerile reclamantului, declaraţiile martorelor D F şi F M V G (filele 38, 39), rezultă fără putinţă de tăgadă necesitatea şi urgenţa luării măsuri de stabilire a locuinţei minorei la tatăl – reclamant, însă nu şi cea de exercitare numai de către unul dintre părinţi a autorităţii părinteşti.

Conform disp. art. 503, alin. 1 din Noul Cod civil (N.C.C.): „(1) Părinţii exercită împreună şi în mod egal autoritatea părintească.”.

Astfel, autoritatea se exercită împreună de către părinţi, iar în cazul în care există neînţelegeri devin aplicabile disp. art. 486 din acelaşi cod, respectiv: „Ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, după ce îi ascultă pe părinţi şi luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispoziţiile art. 264 fiind aplicabile.”.

Raportat la probele administrate, nu rezultă că relaţiile dintre părinţi şi minoră ar fi deteriorate şi astfel ar exista motive întemeiate care să facă necesar ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către una dintre părţi.

De asemenea, observând în principal depoziţiile celor doi martori propuşi de părţi, nu se poate reţine că relaţiile dintre părinţi şi fiică ar fi deteriorare, sau că respectivul comportament al acestora ar avea o influenţă negativă asupra creşterii şi educării minorei.

Nici unul dintre martori nu a confirmat susţinerea pârâtei privind deplasarea minorei împreună cu tatăl său prin baruri.

Mai mult decât atât, din materialul probator a rezultat în principal o deteriorare evidentă a relaţiilor dintre părinţi, iar nu între aceştia şi fiica lor, ambele martore menţionând ataşamentul părinţilor faţă de minoră.

Nici una dintre părţi nu a probat existenţa unor motive întemeiate care să facă instanţa să hotărască ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, raportat la disp. art. 398, alin. 1 din Noul Cod civil („(1) Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi.”).

În soluţia de mai sus s-a avut în vedere şi interesul superior al copilului, respectiv drepturile minorei ar fi mai bine realizate în cazul în care ambii părinţi ar exercita autoritatea părintească.

Astfel, va fi admisă numai în parte cererea reconvenţională; se va respinge în ceea ce priveşte înapoierea minorei la domiciliul intimatei, raportat la soluţia asupra cererii principale.

În acelaşi timp, se constată că solicitarea din acţiune este întemeiată.

Astfel, se observă că minora are peste 6 ani, însă necesită în mod obligatoriu sprijinul cel puţin al unui părinte, cât şi stabilitatea domiciliului.

Se reţin şi prevederile art. 496 din N.C.C., respectiv: „(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege. (5) Părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia. Instanţa de tutelă poate limita exerciţiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.”.

Raportat şi la anchetele sociale efectuate în cauză, la ambele domicilii ale părinţilor, se reţine că numai reclamantul oferă minorei o locuinţă corespunzătoare, preocupându-se de creşterea şi educarea ei, inclusiv prin frecventarea unei grădiniţe de către aceasta – depoziţii martori.

Astfel, în ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtei de către Primăria com. Mărăcineni (fila 95), se menţionează că locuinţa prezintă trei camere din care numai două sunt în folosinţă, casa fiind încă în construcţie, iar condiţiile de trai sunt modeste, constatări care contrazic depoziţia martorei propusă de intimată, numita DF (fila 38).

Aceasta din urmă arătase că poate oferi cele necesare minorei, deţinând o casă din care trei camere sunt terminate, fiind şi mobilate.

De asemenea, din conţinutul cererilor părţilor, cât şi depoziţiile martorilor, se reţine că pârâta are locul de muncă în Italia, venind periodic în România, rezultând că în cazul în care domiciliul minorei ar fi stabilit la mamă, în fapt de creşterea şi educarea acesteia s-ar ocupa martora D F, în vârstă de peste 73 de ani.

În mod evident în cazul în care s-ar stabili domiciliul minorei la reclamant, aceasta ar beneficia de supravegherea şi îngrijirea unuia dintre părinţi, iar nu a străbunicii.

În privinţa condiţiilor oferite de tatăl – petent se reţin şi concluziile anchetei sociale efectuată la domiciliul său (filele 32, 33).

În fapt, prin admiterea solicitării pârâtei din cererea reconvenţională, minorei i s-ar stabili domiciliul la locuinţa străbunicii, intimata – mamă locuind în principal în Italia. O asemenea soluţie ar fi posibilă numai în condiţiile stabilite prin prevederile art. 400, alin. 3 din Noul Cod civil, respectiv: „(3) În mod excepţional, şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire. Acestea exercită supravegherea copilului şi îndeplinesc toate actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi învăţătura sa.”.

Nu a fost probată o astfel de situaţie excepţională.

Observând vârsta minorei (peste 6 ani), se apreciază că aceasta ar putea locui permanent la tatăl său.

Sunt îndeplinite şi celelalte condiţii ale ordonanţei preşedinţiale, respectiv: vremelnicia  - soluţia se va adopta numai până la momentul soluţionării dosarului de fond; nesoluţionarea fondului – soluţia adoptată este provizorie şi raportat la probele administrate.

Văzând şi dispoziţiile art. 581, alin. 1 din C.proc.civ. „Instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”, urmează ca acţiunea formulată de reclamant să fie admisă în parte şi să se dispună stabilirea locuinţei minorei K R – A – M, născută la data de 10.07.2006 la tatăl – reclamant, până la soluţionarea în primă instanţa a cauzei cu nr. 9314/280/2012 a Judecătoriei Piteşti.

În luarea deciziei instanţa a avut în vedere şi interesul superior al minorei, raportat la dispoziţiile Lg. 272/2004, respectiv: art. 2, 6, 14, 30, 31, 32, 38.

Nu este necesar a se lua măsura de mai sus până la soluţionarea irevocabilă a celuilalt dosar având în vedere că, în urma unui probatoriu complex, se va stabili de către instanţa de tutelă necesitatea sau nu a persoanei/lor ce va exercita autoritatea părintească, cât şi locuinţa minorei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia inadmisibilităţii.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul K I - C, domiciliat în oraşul M, str. G, bl., sc., ap., jud. Argeş, în contradictoriu cu pârâta N E T, domiciliată în com. M, sat G, nr., jud. Argeş.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtă.

Stabileşte domiciliul minorei K R – A – M, născută la data de 10.07.2006 la tatăl – reclamant, până la soluţionarea în primă instanţa a cauzei cu nr. 9314/280/2012 a Judecătoriei Piteşti.

Dispune exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi în privinţa minorei de mai sus, până la soluţionarea în primă instanţa a cauzei cu nr. 9314/280/2012 a Judecătoriei Piteşti.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 26 Septembrie 2012.

Preşedinte,

M S

Grefier,

F N

Red. M.S.

Tehnored. E.M./27.09.2012

Ex. 4.

Domenii speta

Spete similare