Acţiune în constatare

Sentinţă civilă 15937 din 18.05.2011


Dosar nr. 15937/271/2010

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINTA CIVILA Nr. 6303/2011

Şedinţa publică de la 18 Mai 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE FOB

Grefier AOS

Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe  reclamanta M A D, reclamant ME G şi pe pârâta SC W R SA, având ca obiect  acţiune în constatare

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  nu se prezinta partile

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, dupa care:

Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în şedinţa publică din 11.05.2011, când părţile prezente au pus concluzii în fond, care au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată şi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, şi când în vederea deliberării s-a amânat pronunţarea hotărârii pentru 18.05.2011, dată la care s-a pronunţat hotărârea.

INSTANŢA

Prin cererea de chemare in judecata, înregistrată pe rolul acestei instante sub nr de dosar 15937/271/2010  reclamanţii M A D si  M E G au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC V R SA, sa se constate ca pct. 5 din Conditiile Speciale ale Conventiei de Credit nr. 0117039/16.08.2007, privind comisionul de risc, constituie o clauza abuziva, in sensul art. 4, alin 1 din legea nr. 193/2000, sa se dispuna modificarea clauzei contractuale, in sensul eliminarii acestui comision de risc, sa se dispuna obligarea paratei la restituirea in favoarea reclamantilor a comisionului incasat ilegal.

Prin precizarea de actiune ( fila 49 dosar) si concluziile scrise formulate, reclamantii au solicitat obligarea paratei la restituirea sumei de 1.401 franci elvetieni, echivalentul a 4.539,09 lei ( calculate la cursul BNR de 3,2399 lei/1CHF din data de 15.02.2011), suma incasata de parata cu titlu de comision de risc, care a fost achitata pe perioada 27.08.2007 – 25.08.2008, conform graficului de rambursare, cu dobanda legala calculate incepand cu data introducerii actiunii si pana la plata efectiva a debitului, care va fi actualizat cu rata inflatiei de la data platii efective si sa se dispuna continuarea derularii Conventiei de Credit nr. 0117039/16.08.2007, cu excluderea clauzei inscrise la punctual 5, lit. a din Conditiile Speciale si pct. 3.5 din Conditiile Generale, privind aplicarea comisionului de risc, redenumit de banca comision de administrare.

In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca la data de 16.08.2007 au incheiat cu parata conventia de credit nr. 0117039 pentru suma de 69.547,02 CHF, suma ce urma sa fie rambursata in termen de 300 luni.

Ca urmare a contractului s-a fixat rata lunara de plata, din care o parte insemnata o reprezinta comisionul de risc.

La conditiile generale ale conventiei se prevede la Sectiunea 3, „ costuri”, pct. 3.5, comisionul de risc, care stipuleaza faptul ca „pentru punerea la dispozitie a creditului, imprumutatul poate datora Bancii un comision de risc, aplicat la valoarea creditului tras, care se plateste lunar, in primele 12 luni ale perioadei de credit, modul de calcul si scadenta acestuia se stabilesc in Conditiile Speciale; In cazul in care, in primul an de derulare a Conventiei de credit ( primele 12 luni) exista intarzieri la plata ratelor scadente, Banca poate decide, de la caz la caz, perceperea comisionului de risc si in cel de-al doilea an ( urmatoarele 12 luni).

Cu toate ca, se precizeaza faptul ca, modul de calcul si scadenta platii comisionului de risc, se stabilesc in Conditiile Speciale, aceste conditii in totala contradictie cu conditiile generale, stipuleaza faptul ca, comisionul de risc este de 0,17 %, aplicat la soldul creditului.

Acest contract de credit bancar intra sub incidenta legii nr. 193/2000, intrucat imprumutatul are calitatea de consumator, iar banca de comerciant. Aceste prevederi legale sunt conforme cu Directiva 87/102/CEE  a Consiliului din 22 dec. 1986, cu privire la armonizarea dispozitiilor legislative, reglementare si administrative ale statelor membre in materie de credit destinat consumului art. 1, pct. 2, lit. a si b.

Fara putinta de tagada clauza inserata la art. 3.5 din Conventia de credit constituie o clauza abuziva in sensul legii, aceasta incalcand prevederile art. 4 din legea 193/2000. In momentul in care a fost incheiat acest contract, consumatorul a actionat de pe o pozitie inegala, in raport cu banca. Contractul incheiat este unul de adeziune, cluzele cuprinse fiind prestabilite de catre imprumutator, fara a da posibilitatea cocontractantului de a modifica sau inlatura vreuna din aceste clauze. Consumatorul nu a avut posibilitatea sa negocieze nici o clauza din contract, intregul act juridic fiindu-i impus, in forma respectiva, de catre banca.

Aceasta clauza contravine si legislatiei comunitare, incalcand prevederile art. 3 si 4 din Directiva 87/102/CEE  a Consiliului din 22 dec. 1986 cu privire la armonizarea dispozitiilor legislative, reglementare si administrative ale statelor membre in materie de credit destinat consumului. Art. 15 alin 1 statueaza ca incalcarea interdictiei stipulate la art. 1 alin 3 ( se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii), constituie contraventie.

Se mai arata ca desi au facut multe sesizari paratei, aceasta nu a binevoit sa raspunda adreselor primite.

In drept se invoca prevederile legii 190/1999, legea nr. 193/2000 si OUG 50/2010.

În susţinerea pretenţiilor lor, reclamanţii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care le-au depus la dosarul cauzei: convenţia de credit nr. 0117039/16.08.2007, corespondenta purtata cu parata.

Acţiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, în conformitate cu art. 15 lit. j din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995.

Parata a depus la dosarul cauzei Intampinare ( f.24 -26 dosar) prin care a solicitat respingerea cererii introductive.

Prin intampinarea formulata parata a invocat exceptia lipsei de obiect a cererii de chemare in judecata, pe motiv ca partile au convenit solutionarea pe cale amiabila a litigiului, in sensul ca banca a restituit la data de 18.08.2010 comisionul de risc perceput in perioada 25.08.2008 – 26.07.2010, fiind modificat si graficul de rambursare prin eliminarea acestui comision.

Totodata, a fost invocata exceptia nulitatii capatului 3 al cererii de chemare in judecata, pe motiv ca prin acesta se solicita restituirea contravalorii comisionului de risc incasat nelegal, fara insa a se preciza care este valoarea acestuia.

In probatiune, parata a depus la dosarul cauzei in copie: corespondenta purtata cu reclamantii in ceea ce priveste eliminarea comisionului de risc, plan de rambursare credit, extras de cont.

Prin notele de sedinta depuse la dosarul cauzei ( fila 54 dosar) parata a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata.

Pârâta a arătat că conventia de credit incheiata cu reclamantii nu incalca prevederile Legii nr. 193/2000, ca reclamantii au semnat respectivul contract dupa ce au luat cunostinta de continutul acestuia si ca nu au facut dovada existentei vreunui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.

Se mai arata ca clauza contractuala ce reglementeaza dreptul paratei de a percepe comisionul de risc nu este o clauza abuziva in intelesul art. 4 din legea nr. 193/2000.

Analizând actele şi lucrările cauzei, instanţa constată următoarele:

In ceea ce priveste, exceptia lipsei de obiect a cererii de chemare in judecata,  pe motiv ca partile au convenit solutionarea pe cale amiabila a litigiului, in sensul ca banca a restituit la data de 18.08.2010 comisionul de risc perceput in perioada 25.08.2008 – 26.07.2010, fiind modificat si graficul de rambursare prin eliminarea acestui comision, instanta o va respinge avand in vedere ca prin precizarea de actiune ( fila 49 dosar) se solicita restituirea comisionului de risc pe perioada 27.08.2007 – 25.08.2008.

De asemenea va fi respinsa si exceptia nulitatii capatului 3 al cererii de chemare in judecata, pe motiv ca prin acesta se solicita restituirea contravalorii comisionului de risc incasat nelegal, fara insa a se preciza care este valoarea acestuia. Aceasta deoarece prin precizarea de actiune ( fila 49 dosar) reclamantii au aratat ca solicita restituirea sumei de 1.401 franci elvetieni, echivalentul a 4.539,09 lei ( calculate la cursul BNR de 3,2399 lei/1CHF din data de 15.02.2011), suma incasata de parata cu titlu de comision de risc, care a fost achitata pe perioada 27.08.2007 – 25.08.2008.

Pe fondul cauzei instanta va retine ca intre pârâtă, în calitate de bancă împumutătoare, şi pârâţi, în calitate de împrumutaţi, s-a încheiat convenţia de credit nr. 0117039/16.08.2007 (f.10-19), în temeiul căreia pârâta a acordat reclamanţilor un credit în valoare de 69.547,02 CHF pe o durată de 300 de luni.

În partea intitulată „condiţii speciale ale convenţiei”, la pct. 5 lit. a, a fost stipulată clauza potrivit căreia împrumutaţii datorează băncii un comision de risc de 0,17% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în ziua de scadenţă, pe toată durata de derulare a convenţiei. Creditul acordat reclamanţilor urma a fi rambursat potrivit planului de rambursare anexă la contract, în care este prevăzut, pentru fiecare lună, alături de valoarea lunară a creditului rambursat şi dobânda aferentă, şi valoarea comisionului de risc la care face referire pct. 5 lit. a din convenţie. Executarea obligaţiei de rambursare a creditului, dobânzilor şi comisioanelor aferente, a fost garantată prin constituirea, de către reclamanţi, în favoarea băncii pârâte, a unei ipoteci de rang I asupra imobilului apartament inscris in CF 39365 Oradea cu nr topo 5192/5/19, conform contractului de garantie imobiliara nr. 1324/2007 ( fila 69 – 72 dosar).

Reclamanţii consideră că dispoziţia de la pct. 5 lit. a din „condiţiile speciale” ale convenţiei de credit nr. 0117039/16.08.2007 reprezintă o clauză abuzivă, conform prevederilor art. 4 alin. 1 şi 2 şi ale lit. b a pct. 1 din Anexa la Legea nr. 193/2000. Este dincolo de orice îndoială faptul că raporturile contractuale dintre reclamanţi şi pârâtă intră sub incidenţa Legii nr. 193/2000, fiind vorba de raporturi decurgând dintr-un contract comercial încheiat între un comerciant (pârâta) şi consumatori (reclamanţii), astfel cum aceste două categorii sunt definite de art. 2 din amintita lege.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însaşi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile parţilor. Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Instanţa apreciază că, în prezenta cauză, clauza referitoare la comisionul de risc nu poate fi considerată ca fiind negociată direct cu reclamanţii întrucât, aşa cum chiar pârâta arată în cuprinsul întâmpinării, contractul încheiat cu reclamanţii a fost unul tip, preformulat, cu clauze nenegociabile.

Împrejurarea invocată de pârâtă prin întâmpinare, şi anume că reclamanţii au avut cunoştinţă atât de existenţa cât şi de întinderea obligaţiilor ce le reveneau, şi sub aspectul valorii, şi sub cel al perioadei, şi au fost de acord, prin semnarea convenţiei, cu plata comisionului de risc, dispunând de posibilitatea de a refuza semnarea convenţiei dacă nu erau de acord cu acest comision, nu poate determina lipsa de incidenţă a prevederilor Legii nr. 193/2000. A valida un astfel de raţionament ar echivala cu lipsirea, în mare parte, de aplicabilitate a dispoziţiilor acestui act normativ, în condiţiile în care prin edictarea sa legiuitorul a urmărit să protejeze tocmai consumatorii care deja au încheiat contracte ce ar putea conţine clauze abuzive. Codul civil consacră principiul libertăţii contractuale, dar art. 969 C.civ. conferă putere de lege doar convenţiilor legal făcute, Legea nr. 193/2000 reglementând tocmai situaţii în care clauze contractuale consimţite de parte prin asumarea contractului nu au caracter legal, fiind considerate abuzive.

Pentru a fi incidente prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 în privinţa dispoziţiei de la pct. 5 lit. a din „condiţiile speciale” ale convenţiei de credit, este însă necesar şi ca această clauză să fi creat, în detrimentul consumatorului (reclamanţilor) şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile parţilor.

Potrivit pârâtei, comisionul de risc prevăzut la pct. 5 lit. a din „condiţiile speciale” ale convenţiei de credit reprezintă costul perceput de bancă şi datorat de client în legătură cu administrarea riscurilor asumate de bancă prin punerea la dispoziţie a creditului, întrucât pe parcursul derulării convenţiei există posibilitatea ca banca să sufere o pierdere ca urmare a producerii unui eveniment viitor şi nesigur, constând în materializarea riscului de credit sau a riscului de piaţă; chiar Regulamentul nr. 4/2004 privind organizarea şi funcţionarea la BNR a Centralei Riscurilor Bancare, la art. 2, include acordarea de credite în categoria operaţiunilor prin care instituţiile de credit se expun la risc faţă de debitor.

Instanţa nu contestă faptul că acordarea de credite reprezintă o operaţiune ce implică anumite riscuri pentru împrumutător, dar învederează că aceste riscuri trebuie analizate raportat la situaţia fiecărui împrumutat în parte, urmând a fi avuţi în vedere factori precum solvabilitatea probabilă viitoare a clientului, garanţiile acordate pentru aprobarea împrumutului etc. Or, în prezenta cauză, executarea obligaţiei de rambursare a creditului, dobânzilor şi comisioanelor, a fost garantată prin constituirea, de către reclamanţi, în favoarea băncii pârâte, a unei ipoteci de rang I asupra imobilului apartament situat in Oradea, inscris in CF 39365 Oradea cu nr topo 5192/5/19, dupa cum rezulta din contractul de garantie imobiliara de la filele 69 – 72 dosar.

De asemenea, se va avea în vedere şi cuantumul lunar al comisionului de risc, potrivit graficului de rambursare a creditului, anexat contractului, cuantum apropiat de cel al dobânzii lunare datorate de reclamanţi.

Nu mai puţin, nu este stipulată în contract posibilitatea restituirii către împrumutaţi a valorii, cel puţin parţiale, a comisionului de risc la finele perioadei de derulare a convenţiei, dacă se constată că riscurile pentru a căror acoperire a fost prevăzut acest comision nu s-au materializat.

Având în vedere ansamblul acestor elemente, instanţa apreciază că prin stipularea comisionului de risc, raportat la circumstanţele speţei, s-a creat, în detrimentul reclamanţilor şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile parţilor semnatare ale convenţiei de credit nr. 0117039/16.08.2007.

În consecinţă, apreciind că sunt îndeplinite toate cerinţele impuse de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000, instanţa urmează a constata caracterul abuziv al clauzei prevăzute la pct. 5 lit. a din „condiţiile speciale” ale convenţiei de credit nr. 0117039/16.08.2007 şi a dispune anularea acestei clauze, pentru nevalabilitatea obiectului acestei prevederi contractuale, determinată de caracterul său ilicit (art. 5 C.civ.). Caracterul licit al obiectului unei clauze contractuale este o condiţie de valabilitate a acelei clauze. Art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000 interzice comercianţilor stipularea, în contractele încheiate cu consumatorii, de clauze abuzive; prin constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la comisionul de risc, implicit, prin medierea dispoziţiilor art. 1 alin. 3 din Legea nr. 193/2000, se ajunge la constatarea caracterului ilicit al obiectului clauzei constând în perceperea comisonului de risc. 

Întrucât s-a stabilit caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de risc şi s-a dispus anularea acestei clauze, iar sancţiunea nulităţii produce efecte retroactive, plăţile efectuate de reclamanţi către pârâtă, cu titlu de comision de risc, potrivit graficului de rambursare a creditului anexă la contract, capătă caracter de plăţi nedatorate. În consecinţă, pârâta va fi obligată la restituirea, către reclamanţi, a sumei de 1.401 franci elvetieni, echivalentul a 4.539,09 lei ( calculate la cursul BNR de 3,2399 lei/1CHF din data de 15.02.2011), suma incasata de parata cu titlu de comision de risc, care a fost achitata pe perioada 27.08.2007 – 25.08.2008, conform graficului de rambursare, suma ce va fi actualizata cu rata inflatiei la data platii efective.

De asemenea, în temeiul art. 1088 C.civ, care stabileşte o evaluare legală a prejudiciului încercat de creditor în cazul executării cu întârziere o obligaţiei de a plăti o sumă de bani si a dispozitiilor OG 9/2000, pârâta urmează a fi obligată la plata, către reclamanţi, şi a dobânzii legale aferente sumei de 1.401 franci elvetieni, echivalentul a 4.539,09 lei, de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective a acestei sume. Plata sumelor de bani reprezentând comisionul de risc fiind nedatorată, pârâta apare ca un accipiens de bună credinţă până la data introducerii acţiunii, devenit accipiens de rea-credinţă după această dată şi obligat, în consecinţă, la plata dobânzilor de la formularea acţiunii (art. 994 C.civ.).

In ceea ce priveste „transformarea” comisionului de risc in „comision de administrare credit”, instanta apeciaza ca acest comision nou introdus de parata in mod unilateral, contravine prevederilor art. 35 din OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori.

Art. 35 din OUG 50/2010 prevede ca „(1) Fara a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobanzii, pe parcursul derularii contractului de credit: (….) b) se interzic introducerea si perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricaror alte speze bancare, cu exceptia costurilor specifice unor produse si servicii suplimentare solicitate in mod expres de consumator, neprevazute in contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data incheierii acestuia. Aceste costuri neprevazute vor fi percepute numai pe baza unor acte aditionale acceptate de consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislatie;”

Fata de cele de mai sus, instanta va dispune continuarea derularii Conventiei de Credit nr. 0117039/16.08.2007, cu excluderea clauzei inscrise la punctual 5, lit. a din Conditiile Speciale si pct. 3.5 din Conditiile Generale, privind aplicarea comisionului de risc, redenumit de banca comision de administrare.

In temeiul art. 274 cod proced civ, parata fiind in culpa procesuala, va fi obligata la plata catre reclamanti a cheltuielilor de judecata, in suma de 23 lei, din care 20 lei taxa judiciar de timbru si 3 lei timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge exceptia lipsei de obiect a cererii de chemare in judecata si exceptia nulitatii capatului 3 al cererii de chemare in judecata, invocate de parata prin intampinare.

Admite acţiunea civilă formulată de reclamantii M A D si  M E G, domiciliati in O, O, nr. 4, bl. D32, ap. 14, împotriva paratei SC WRSA, cu sediul in B, sector 2, SOS M B, nr. 171 şi, în consecinţă:

Constata ca pct. 5 din Conditiile Speciale ale Conventiei de Credit nr. 0117039/16.08.2007, privind comisionul de risc, constituie o clauza abuziva in sensul art. 4, alin 1 din legea nr. 193/2000 si dispune modificarea acestei clauze contractuale, in sensul eliminarii acestui comision de risc.

Obliga parata sa restituie reclamantilor suma de 1.401 franci elvetieni, echivalentul a 4.539,09 lei ( calculate la cursul BNR de 3,2399 lei/1CHF din data de 15.02.2011), suma incasata de parata cu titlu de comision de risc, care a fost achitata pe perioada 27.08.2007 – 25.08.2008, conform graficului de rambursare, cu dobanda legala calculata incepand cu data introducerii actiunii si pana la plata efectiva a debitului, care va fi actualizat cu rata inflatiei de la data platii efective.

Dispune continuarea derularii Conventiei de Credit nr. 0117039/16.08.2007, cu excluderea clauzei inscrise la punctual 5, lit. a din Conditiile Speciale si pct. 3.5 din Conditiile Generale, privind aplicarea comisionului de risc, redenumit de banca comision de administrare.

Obliga parata sa plateasca reclamantilor cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 23 lei, din care 20 lei taxa judiciar de timbru si 3 lei timbru judiciar.

Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 18.05.2011.