Contestatie la executare

Dosar nr. 15279/280/2010

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 10188

Şedinţa publică de la 09 Decembrie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE A R

Grefier V M

Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea SC V ARGES

SA în contradictoriu cu intimaţii: A N A F D G F P, A N V, D J A O V A şi D R A O V C,

având ca obiect contestaţie la executare + suspendare executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns contestatoarea, prin apărător Andrei

Soare, lipsă fiind intimaţii.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că s-a

ataşat dosarul de executare, precum şi faptul că s-a depus la dosar o cerere de reexaminare a

amenzii formulată de d-nul F M N D.

Instanţa pune în discuţia părţilor cererea de reexaminare a amenzii.

Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, lasă la aprecierea instanţei modul de

soluţionare a cererii de reexaminare.

Potrivit disp.art. 1085 C.proc.civ., instanţa admite cererea de reexaminare a amenzii în

cuantum de 500 lei formulată de d-nul F M N D, constatând că s-au înaintat în copii certificate

actele de executare şi dispune ridicarea amenzii aplicate petentului prin încheierea de şedinţă de la

data de 11.11.2010, pronunţată în prezentul dosar.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, instanţa acordă cuvântul

părţilor asupra probatoriului.

Contestatoarea, prin apărător, având cuvântul, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Faţă de proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul contestatoarei, apreciind-o ca fiind

utilă, pertinentă şi concludentă soluţionării cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 167 alin. 1

Cpc, o încuviinţează.

Nemaifiind cereri noi de formulat, instanţa constată terminată cercetarea judecătorească şi

acordă cuvântul părţilor asupra fondului cauzei şi asupra excepţiei de inadmisibilitate.

Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, solicită admiterea contestaţiei aşa cum a fost

formulată, anularea actului atacat. Susţine că societatea contestatoare are calitate de debitoare,

titlul executoriu fiind reprezentant de decizia de impunere nr. ?.08.2009 emisă de intimata

Direcţia Judeţeană pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Argeş, ce a instituit în sarcina

contestatoarei obligaţia de plată a sumei de 2.883.098 lei. Prin sentinţa nr. 162/F-

Cont/15.07.2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti instanţa a dispus suspendarea executării

silite a deciziei de impunere pentru suma totală de 2.157.987 lei şi respingerea cererii de

suspendare a executării deciziei de impunere pentru suma de 725.102 lei. Prin sentinţa anterior

menţionată a avut loc o modificare a parametrilor executării silite în sensul că, s-a diminuat suma

ce poate fi executată silit de la suma de 2.883.098 lei cu obligaţii fiscale accesorii, la suma de

725.102 lei la care se adaugă obligaţiile fiscale accesorii corespunzătoare. Faţă de modificarea

intervenită, trebuia modificată şi executarea silită în mod corespunzător, aşa cum prevăd

dispoziţiile art. 141 alin. 3 din Codul de procedură fiscală. Cuantumul sumei pe care o datorează

creditoarea nu este menţionat în actul de executare şi nu a fost adus la cunoştinţă, deşi era

obligatoriu. Potrivit dispoziţiilor art. 145 din Codul de procedură fiscală, executarea silită nu poate

începe decât prin comunicarea către debitor a somaţiei. Potrivit dispoziţiilor art. 145 alin. 2 din

Codul de procedură fiscală, somaţia trebuia să cuprindă şi suma ce se execută silit. Din moment

ce cuantumul sumei ce se execută silit s-a modificat şi din moment ce cuantumul său nu a fost

determinat integral de organul de executare şi nu a fost comunicat contestatoarei procesul-verbal

ce constituie titlu executoriu cu privire la obligaţiile fiscale accesorii sumei de 725102 lei, solicită

ca instanţa să constate că în acest moment nu există o somaţie care să dea suport executării silite

pentru suma datorată, astfel cum a fost modificată prin sentinţa Curţii de Apel Piteşti. Un alt

motiv de nelegalitate este oferit de anunţul privind vânzarea pentru bunuri mobile din data de

27.07.2010. Solicită a se constata că deşi creditorul a optat pentru executarea silită în varianta

mobiliară, modalitate căreia legiuitorul i-a consacrat o secţiune distinctă, secţiunea a III-a ( art.

151-153), executarea silită a bunurilor mobile, anunţul de vânzare enumera ca bunuri scoase la

vânzare şi bunuri mobile. Menţionarea acestor bunuri nu se încadrează în tipul de executare

pentru care s-a optat şi astfel anunţul de vânzare nu respectă dispoziţiile secţiunii a III-a rezervată

materiei mobiliare. De asemenea, solicită a se constata că actul de executare atacat încalcă

dispoziţiile art. 142 indice 1 din Codul de procedură fiscală. Totodată, precizează că bunurile

mobile ce formează obiectul executării silite sunt şi unele al căror drept de proprietate nu aparţine

patrimoniului contestatoarei. Bunurile mobile sunt cele 3 autoutilitarele Fiat Ducato care

formează obiectul unor contracte de leasing, societatea contestatoare având calitatea de utilizator.

Nu solicită cheltuieli de judecată. Pe excepţia de inadmisibilitate, solicită respingerea ca fiind

neîntemeiată.

INSTANŢA

Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 30.07.2010 sub

nr. 15279/280/2010  contestatoarea S.C. V Argeş S.A., în calitate de debitoare, în dosarul de

executare nr.V12 al A N A F – D G F P A – A M şi A V S – A F P pentru C M, în contradictoriu

şi cu AN V, D J pentru A şi O V A şi D pentru A şi O V C a formulat contestaţie împotriva

executării silite declanşate în dosarul de executare nr. V12, împotriva actului de executare  -

Anunţul privind vânzarea pentru bunuri mobile din data de 27 iulie 2010 pentru data de

05.08.2010, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea actului de executare atacat.

În condiţiile art.403 alin.1 C.pr.civ. contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite

până la soluţionarea contestaţiei la executare, iar, în acest sens, a solicitat să se dispună citarea

pentru un termen anterior datei de 05.08.2010.

În motivarea contestaţiei se arată că S.C. V Argeş S.A. are calitatea de debitoare, titlul

executoriu fiind reprezentat de Decizia de Impunere nr.3/04.08.2009 emisă de D J pentru A şi O

V Argeş ce a constituit în sarcina contestatoarei obligaţia de plată a sumei totale de 2.883.098 lei.

Prin sentinţa comercială nr.162/F-CONT/15.07.2010 pronunţată de Curtea de Apel

Piteşti în dosarul nr.837/46/2010 definitivă, instanţa a dispus suspendarea executării silite a

deciziei de impunere pentru suma totală de 2.157.987 lei şi respingerea cererii de suspendare a

executării deciziei de impunere pentru suma de 725.102 lei.

 Prin urmare, începând cu data de 15.07.2010 contestatoarea poate fi executată silit numai

pentru suma de 725.102 lei, la care se adaugă obligaţii fiscale accesorii.

În data de 27.07.2010 a fost emis Anunţul privind vânzarea pentru bunuri mobile în

dosarul de executare nr.V12 în cadrul căreia contestatoarea are calitatea de debitoare.

A fost stabilit termen pentru vânzare prin licitaţie publică – 05.08.2010.

Contestatoarea invocă încălcarea dispoziţiilor art.144, art.142, art.145, art.151-153 din

O.G. nr.92/2003; valoarea bunurilor mobile şi imobile scoase la vânzare depăşeşte cu 200%

valoarea creanţei; printre bunurile supuse vânzării se regăsesc şi bunuri imobile, dar şi unele care

nu sunt proprietatea contestatoarei.

În privinţa cererii de suspendare a executării silite se invocă faptul că efectuarea vânzării

va determina încetarea definitivă a activităţii societăţii, având în vedere natura bunurilor ce se

execută silit.

Garanţiile oferite de lege ale dreptului la apărare şi posibilităţile de dovedire a realităţii sub

controlul judiciar nu pot deveni efective decât în condiţiile în care va fi luată măsura suspendării.

În drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile legale invocate în cuprinsul motivării.

S-au anexat cererii înscrisuri.

Prin încheierea de şedinţa din 04.08.2010 instanţa a admis cererea de suspendare şi a

dispus suspendarea executării silite declanşate în dosarul de executare V 12 pană la soluţionarea

contestaţiei la executare.

La data de 31.08.2010 intimata D G a F P Argeş a depus la dosar întâmpinare invocând

excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, întrucât anunţul privind vânzarea bunurilor

mobile nu reprezintă un act de executare, în accepţiunea O.G. nr. 92/2003.

S-a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 172 din O.G. 92/2003, contestaţia la executare se

poate întemeia doar pe invocarea unor neregularităţi cu privire la actele de executare, respectiv

titluri executorii sau somaţii.

Pe fondul cauzei s-a arătat că sentinţa Curţii de Apel cu privire la suspendarea parţială a

deciziei de impunere nr. 3/2009, pronunţată în dosarul nr. 837/46/2010 nu este irevocabilă, fiind

atacata cu recurs de către A.N.A.F., aspect ce face imposibilă modificarea oricăror forme de

executare, pană la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

Se mai arata ca potrivit dispoziţiilor art. 142 alin 1 Teza a II-a C.pr.fisc. executarea silită se

poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor proprietatea debitorului, urmăribile potrivit legii, iar

valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară realizării creanţelor fiscale şi a

cheltuielilor de executare.

La aceeaşi dată, intimata D R pentru A şi O V C, în nume propriu şi în numele A N a V şi

al D J pentru A şi O V Argeş a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea contestaţiei ca

neîntemeiată.

S-a arătat că aproape un an de zile contestatoarea a stat în pasivitate, nesolicitând

suspendarea efectelor deciziei de impunere nr. 3/04.08.2009, care constituie titlu executoriu.

S-a mai arătat că la data întocmirii dosarului de executare silită (11.06.2010) s-a emis şi un

prim anunţ de vânzare a bunurilor mobile, primit şi înregistrat de contestatoare sub nr.

1549/15.06.2010. Contestatoarea nu a formulat contestaţie împotriva acestui act de executare şi

nici împotriva actelor de executare care au urmat, cu atât mai mult cu cat se susţine că între

bunurile menţionate în anunţ se află şi 3 autoutilitare care nu-i aparţin.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

S-a ataşat în copii certificate dosarul de executare nr. V 12 (fil. 92-120).

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine că prin decizia de impunere fiscală

nr. 3/04.08.2009  contestatoarea a fost obligata să plătească următoarele sume:

-10 174 lei accize şi 5460 lei majorări de întârziere aferente, întrucât s-a constatat ca într-

un nr. de 16 facturi de vânzare băuturi alcoolice nu s-a menţionat distinct valoarea accizei, aceasta

fiind calculată greşit şi, deci, s-a plătit un cuantum mai mic la bugetul de stat;

-1.591.651 lei accize şi 550702 lei majorări de întârziere aferente, reţinându-se că, deoarece

prin decizia nr. 12/25.03.2009 emisă de DJAOV Argeş au fost anulate deciziile nr. 9/25.06.2008

şi nr.  11/02.10.2008 de utilizator fiscal (pentru nedepunerea anumitor situaţii specifice prevăzute

în HG nr.  44/2004), contestatoarea trebuie să plătească accize pentru cantităţile de alcool tehnic

achiziţionate în regim de scutire;

-661.589 lei accize suplimentare şi 63513 lei majorări de întârziere aferente pentru

cantitatea de 26.232 litri alcool tehnic pentru care organele fiscale nu au mai găsit-o în gestiunea

contestatoarei.  Organele fiscale au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 192 alin 3 C.fisc. potrivit

căruia în cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data

când se constată o pierdere sau o lipsa a produsului accizabil.

În baza acestei decizii devenită titlu executoriu potrivit dispoziţiilor art.  141 alin 2 din

O.G. nr.  92/2003 s-a început executarea silită împotriva contestatoarei formându-se dosarul de

executare nr. V 12.

În cuprinsul dosarului de executare s-a emis somaţia de plată nr.

3/35/1/2009/10658/21.09.2009 şi titlul executoriu  la data de 24.11.2009, executarea silită

desfăşurându-se în toate cele trei forme, respectiv poprire, executare silită indirectă mobiliară şi

imobiliară.

În acest sens s-a emis adresa de înfiinţare a popririi (fil 96) şi procese verbale de sechestru

asigurător pentru bunuri mobile, dar şi pentru bunuri imobile (fil. 97-101), astfel că nu poate fi

reţinută apărarea contestatoarei(numărul 4) în sensul ca s-a optat numai pentru executarea silită

mobiliară.

Prin sentinţa civilă nr. 162/F-CONT/15.07.2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în

dosarul nr. 837/46/2010 (fil. 12-15) s-a admis în parte cererea de anulare a deciziei nr.

452/15.12.2009, fiind anulata aceasta decizie în ceea ce priveşte punctul 1 din dispozitiv, referitor

la suspendarea soluţionării contestaţiei administrative, fiind obligata pârâta A.N.A.F. - D G de S a

C  să soluţioneze contestaţia respectivă. De asemenea, s-a admis în parte cererea de suspendare a

executării deciziei de impunere nr. 3/04.08.2009, dispunându-se suspendarea executării deciziei în

privinţa sumei totale de 2.157.987 lei, pentru care prin decizia nr.  452/2009 s-a dispus

suspendarea soluţionării contestaţiei administrative, fiind respinsă cererea de suspendare a

aceleiaşi decizii de impunere în privinţa sumei totale de 725.102 lei, pentru care prin decizia nr. 

452/2009 a fost respinsă contestaţia administrativă.

La data de 27.07.2010 s-a emis anunţul privind vânzarea pentru bunuri mobile, în temeiul

art. 162 alin 1 din O.G. 92/2003, fixându-se ca data de vânzare 05.08.2010 (fil. 102).

La data stabilită pentru licitaţie, respectiv 05.08.2010 s-au emis procese verbale de licitaţie

pentru bunuri imobile, respectiv mobile (fil. 103-106) constatându-se că nu au fost ofertanţi.

Situaţia de fapt se probează cu înscrisurile depuse la dosar.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii, instanţa constată că, potrivit disp.art. 162

C.proc.fisc., anunţul privind vânzarea la licitaţie este un act de executare, astfel că acesta poate fi

atacat pe calea contestaţiei la executare, în temeiul disp.art. 172 şi urm. C.proc.fisc. Mai mult, în

chiar cuprinsul anunţului de vânzare se face menţiune despre posibilitatea exercitării acestei căi de

atac.

Nu se poate reţine apărarea intimatei în sensul că singurele acte de executare sunt titlul

executoriu şi somaţia, întrucât toate măsurile întreprinse de către organul de executare pentru

recuperarea unei creanţe bugetare sunt materializate prin acte de executare ce pot fi contestate

potrivit legii.

Ca urmare, instanţa va respinge excepţia inadmisibilităţii ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, instanţa constată că primul motiv de contestaţie, invocat de către

contestatoare este neîntemeiat. Astfel, anunţul privind vânzarea la licitaţie cuprinde toate

menţiunile prev.de disp.art. 162 alin.4 C.proc.fisc., fiind astfel legal întocmit. Faptul că acesta act

de executare nu cuprinde menţiuni privind titlul executoriu, natura şi cuantumul debitului(art. 144

C.proc.fisc.), nu constituie motiv de nulitate, pe de o parte, întrucât textul legal invocat de către

contestatoare constituie norma generală, iar art. 162 alin.4 reprezintă o normă specială,

derogatorie de la cea generală. Pe de altă parte, contestatoare nu a făcut dovada vreunei vătămări

aduse prin această formă a actului, vătămare ce nu ar fi putu fi înlăturată decât prin anularea

actului.

Nu se poate reţine nici apărarea contestatoarei în sensul că nu au fost respectate

dispoziţiile art. 142 alin.6 C.proc.fisc., atât timp cât prin titlul executoriu, respectiv decizia de

impunere nr. 3/04.08.2009, a fost stabilit debitul în sumă de 661.589 lei reprezentând accize

suplimentare şi 63.513 lei majorări de întârziere(sume pentru care prin s.civ .nr. 162/F-

CONT/15.07.2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti s-a respins cererea de suspendare a

executării silite). Ca urmare, cuantumul debitului şi al majorărilor de întârziere a fost determinat

prin însuşi titlul executoriu, astfel că nu era necesar un nou calcul ce urma a fi consemnat într-un

proces-verbal.

Cel de-al treilea motiv de contestaţie nu priveşte efectiv actul de executare contestat –

anunţul privind vânzarea la licitaţie - ci executarea silită însăşi, respectiv neemiterea unei noi

somaţii, potrivit disp.art. 145 alin.2 C.proc.fisc., astfel că nu poate fi analizat, întrucât instanţa nu

a fost investită cu o astfel de contestaţie. Pe de altă parte, prin s.civ .nr. 162/F-

CONT/15.07.2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti s-a admis în parte cererea de suspendare

a executării silite, pentru debitul în sumă de 661.589 lei reprezentând accize suplimentare şi

63.513 lei majorări de întârziere, fiind respinsă cererea de suspendare. Astfel cum s-a arătat mai

sus, atât debitul cât şi majorările de întârziere sunt determinate prin chiar titlul executoriu, astfel

că instanţa apreciază că nu era necesară emiterea unei noi somaţii.

Astfel cum s-a arătat mai sus, executarea silită a fost începută în toate cele trei forme de

executare(mobiliară, imobiliară şi prin poprire), astfel că nu se poate reţine apărarea contestatoarei

în sensul că se urmăresc şi bunuri imobile. De altfel, anunţul de vânzare este emis în temeiul art.

162 C.proc.fisc., text ce reprezintă sediul materiei în ceea ce priveşte valorificare prin licitaţie

publică a bunurilor sechestrate.

Pe de altă parte, aceleaşi bunuri au fost menţionate şi în anunţul precedent, anunţ ce a

avut acelaşi conţinut şi titlu, act pe care contestatoarea nu l-a atacat.

Nici cel de-al cincilea motiv de contestaţie nu poate fi reţinut, dat fiind faptul că potrivit

disp.art. 142 alin.1 C.proc.fisc. executarea silită se poate întinde asupra veniturilor şi bunurilor

proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în

măsura necesară pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare. Executarea silită

a bunurilor proprietatea debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a

150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare. Aşadar, textul legal nu

instituie o limită imperativă, pentru a atrage nulitatea actului, ci criterii orientative, executorul

fiscal având libertatea de a dispune măsuri de indisponibilizare asupra veniturilor şi bunurilor

debitorului, urmăribile potrivit legii. Numai pentru valorificarea bunurilor textul legal a fixat o

limită, respectiv în măsura necesară pentru realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de

executare.

Şi cel de-al şaselea motiv de contestaţie urmează a fi respins, atât timp cât acesta putea fi

invocat pe calea unei contestaţii la executare împotriva executării înseşi, întrucât vizează întreaga

executare. Bunurile asupra căreia contestatoare pretinde că nu are un drept de proprietate au făcut

obiectul procesului verbal de sechestru, al primului anunţ de vânzare la licitaţie, emis la data de

15.06.2010(fila 10), acte pe care contestatoarea nu le-a atacat, astfel că acest motiv nu mai poate fi

invocat pe această cale. Mai mult, contestatoare nu a făcut dovada afirmaţiilor, fiind depuse la

dosar numai contracte de vânzare-cumpărare şi facturi proforma, fără depunerea contractelor de

leasing despre care se face vorbire.

Faţă de cele expuse mai sus, potrivit disp.art. 172-173 C.proc.fisc., instanţa va respinge

contestaţia la executare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia inadmisibilităţii.

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC V ARGES S.A. cu

sediul în mun. Pitesti, B-dul. N B, nr., jud. Argeş, în contradictoriu cu intimaţii A NATIONALA

DE A F D G A F P A A DE M SI A A V S A F P PENTRU CM cu sediul în mun. Pitesti, B-

dul.  R, nr., jud. Argeş, A N A V cu sediul în mun. Bucureşti, sector 1, str., nr., D J PENTRU A

SI O V A cu sediul în mun. Pitesti, B-dul.  , nr., jud. Argeş şi D R PENTRU A SI O VAMALE

C cu sediul în mun. C, str., nr., jud. Dolj, ca neîntemeiată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 09 Decembrie 2010.

Preşedinte,

A R

Grefier,

V M

7 ex/red. AR/tehn. AR/28.12.2010

Domenii speta

Spete similare