Infracţiune de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C.p.

Dosar nr. 11925/280/2010

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECTIA PENALĂ

SENTINTA PENALA NR.  937/2011

Instanţa constituită din :

PREŞEDINTE: A.D.

Grefier: I.D.

Pe rol pronuntarea in cauza penala privind pe parte vătămată P.N. şi pe inculpat

I.A, având ca obiect infractiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 C.p.- repartizare

dupa abtinere.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, care invedereaza ca

dezbaterile in fond asupra cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 19.04.2011, iar

sustinerile partilor prezente si ale reprezentantului parchetului sunt consemnate in

incheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta din prezenta sentinta,

instanta dispunând amanarea pronuntarii la data de 26.04.2011 si apoi la data de astazi, la

care delibereaza si hotaraste urmatoarele:

INSTANŢA,

Constată că la data de 14.12.2009 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe

plângerea formulată de petentul P.V. împotriva ordonanţei nr.1704/P/2006 emisă la data

de 21.04.2009 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, în contradictoriu cu intimatul

I.A..

In esenţă, petentul a arătat că soluţia de scoatere de sub urmărire penală a

intimatului pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 şi 4 cod

penal este nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive: procurorul nu a adoptat

nicio soluţie faţă de lipsa procedurii de citare a petentului la întocmirea raportului de

expertiză contabilă de către intimat, la lipsa procedurii de citare a expertului consilier al

petentului la întocmirea aceluiaşi raport; procurorul nu s-a pronunţat asupra raportului de

expertiză contabilă întocmit de expert D.I. în cauza penală, care infirmă raportul de

expertiză ce fusese întocmit de intimat; intimatul, în calitate de expert contabil în dosarul

nr.2019/2003 al Judecătoriei Piteşti, a întocmit raportul de expertiză contabilă în care a

arătat următoarele împrejurări necorespunzătoare adevărului:- în extrasul de cont al zilei

de 28.09.1998 emis de bancă se menţionează ca operaţiune de plată ordinul de plată

nr.2/28.09.1998 (aspect nereal, infirmat de cele două rapoarte de expertiză contabilă

existente în dosarul penal); - creditul de 150.000.000 lei a fost utilizat integral de P.V cu

ordinul de plată nr.2/28.09.1998 (aspect nereal , infirmat de cele două rapoarte de

expertiză contabilă din dosarul penal, în realitate creditul fiind utilizat de bancă cu nota

contabilă nr.203/28.09.1998, conform extrasului de cont aferent acelei zile emis de

bancă); - creditul a fost dispus cu respectarea normelor de creditare ( aspect nereal,

infirmat de cele două rapoarte de expertiză contabilă din dosarul penal, în realitate creditul

fiind utilizat înainte de încheierea contractelor de garanţie imobiliară, în lipsa participării

cu fonduri proprii de 25 % din valoarea contractului de vânzare-cumpărare, creditul fiind

aprobat în lipsa unei cereri de creditare, etc) ; Prim Procurorul Parchetului a emis rezoluţie

în condiţiile art.278 C.pr.pen. împotriva ordonanţei procurorului, în condiţiile în care 

petentul nu formulase plângere, pentru că soluţia procurorului era emisă pe un alt nume;

procurorul nu a urmărit cauza sub toate aspectele pe bază de probe, nu a confirmat

propunerea organului de cercetare penală de începere a urmăririi penale a intimatului,

refuzând în esenţă să probeze comiterea activităţii infracţionale rezultate conform

raportului de expertiză tehnic-contabilă efectuat de expertul D.I..

Prin încheierea pronunţată la data de 07.06.2010, în baza art. 2781 alin.8 lit.c

C.pr.penală, a fost admisă plângerea petentului, a fost desfiinţată ordonanţa atacată, iar

cauza a fost reţinută spre rejudecare, având ca obiect săvârşirea infracţiunii prev. de art.

260 alin. 1 şi 4 Cod penal de către inculpatul I.A.faţă de partea vătămată P.V.. Pentru a

pronunţa încheierea menţionată, s-a reţinut în esenţă că în dosarul civil nr. 2019/2003 al

Judecătoriei Piteşti intimatul I.A. a întocmit un raport de expertiză contabilă judiciară, care

este în contradicţie cu celelalte rapoarte de expertiză contabilă efectuate în cauză.

Intimatul a făcut menţiuni eronate cu privire la împrejurările contractării şi derulării

contractului de credit, producând consecinţe juridice majore asupra patrimoniului SC

ALION PET SRL Băiculeşti, administrată de petent.

In urma admiterii cererii de abţinere a preşedintelui completului de judecată, cauza

a fost din nou repartizată aleatoriu la data de 18.06.2010 sub acelaşi număr unic de dosar.

Au fost audiaţi partea vătămată şi inculpatul, s-au depus înscrisuri şi memorii de

către ambele părţi, respectiv înscrisuri  de către SC BANCPOST SA.

A fost ataşat dosarul de fond nr. 2019/2003 al Judecătoriei Piteşti.

In faţa instanţei, inculpatul a declarat că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii

deduse judecăţii, în esenţă toate constatările şi concluziile din raportul de expertiză

contabilă pe care l-a întocmit în dosarul civil 2019/2003 sunt reale, toate actele, în special

ordinele de plată, au fost văzute personal de inculpat în actele băncii, nu există diferenţe

între concluziile raportului său de expertiză şi cele ale altor rapoarte de expertize contabile,

creditul a fost acordat legal de către bancă societăţii SC ALION, şi nu a fost folosit de

bancă , ci chiar de partea vătămată P.V.  şi de mama acestuia, în trei tranşe . A mai arătat

inculpatul că în extrasul de cont aflat la dosar nu este trecut vreun ordin de plată .

In cursul urmăririi penale, partea vătămată P.V. s-a constituit parte civilă cu sumele

de 1.500.000.000 lei reprezentând valoarea actuală a contractului de credit, a

apartamentului executat de către bancă, respectiv de 500.000.000 lei, reprezentând daune

morale (f. 24 dup).

Analizând toate actele şi lucrările dosarului, prin prisma conţinutului plângerii

împotriva rezoluţiei, care constituie actul de sesizare a instanţei conform art. 2781 alin. 9

C.pr.penală, dar si al acuzaţiilor aduse prin plângerea penală, instanţa reţine următoarea

situaţie de fapt:

Partea vătămată P.V. a fost asociatul unic şi administratorul societăţii SC ALION

PET SRL Băiculeşti, în prezent dizolvată. Aceasta a încheiat mai multe contracte de

creditare cu SC BANCPOST SA în cursul anului 1998, în esenţă după cum urmează:

Prin contractul nr. 125/ 19.03.1998, societatea a împrumutat de la bancă

100.000.000 lei pentru aprovizionare mărfuri spre comercializare, credit suplimentat cu

încă 125.000.000 lei în baza actului adiţional nr. 2/24.09.1998 (f. 10-13 dos.civ. iniţ.).

Prin contractul nr. 444/ 25.09.1998, aceeaşi societate a împrumutat de la bancă

suma de 150.000.000 lei, pentru procurarea unui imobil, credit suplimentat cu suma de

50.000.000 lei prin actul adiţional nr. 1/02.10.1998 (f. 15-17 dos.civ. iniţ.).

Pentru garantarea acestor credite, au fost încheiate mai multe contracte de garanţie

mobiliare, respectiv de garanţie ipotecară, garanţii fiind P.V. şi M. ori C.I. şi E sau, după

caz, P.N. şi G., care au semnat contractele de împrumut şi contractele de garanţie (f. 10-18

dos. civ. iniţ., f. 42-45, 47-48 dup).

Creditul obiect al contractului nr. 444/25.09.1998 a fost acordat cu încălcarea

normelor de creditare în vigoare la acea dată, deoarece cererea de creditare făcută de P.V.

pentru societate nu menţiona suma care se solicită a fi acordată drept credit, iar în plus

cererea de creditare a fost înregistrată la bancă la data de 25.09.1998, iar hotărârea de

acordare a creditului a fost emisă de Comitetul de credite la data de 24.09.1998, adică

înainte de cererea de creditare (conform expertizei contabile întocmită de expert D.I. – f.

93-94 dup). Pe parcursul derulării contractului, nu s-au respectat nici prevederile acestuia,

în sensul că societatea împrumutată nu a achiziţionat niciun imobil, după cum nu a depus

nicio sumă de bani cu titlu de aport personal la achiziţionarea unui astfel de imobil,

conform prevederilor contractului de credit.

La data de 28.09.1998, din contul societăţii prin care i s-a acordat împrumutul

pentru procurare imobil nr. 444/1998, suma de 150.000.000 lei a fost trecută în contul

curent al aceleiaşi societăţi (conturi menţionate de expert D.I.-f 94 d.u.p.), creditul fiind

acordat de bancă cu nota contabilă (NC) nr. 302/28.09.1998, ce figurează în extrasul de

cont depus de partea vătămată (f. 52 dos. inst). Din contul curent al firmei, suma de

150.000.000 lei a fost trecută în contul persoanei fizice P.G, mama părţii vătămate P.V.,

suma fiind menţionată ca reprezentând preţul imobilului pentru care s-a acordat creditul

(imobil necumpărat însă). Pentru această operaţiune există OP nr. 2/28.09.1998 şi nota

contabilă NC nr. 303/28.09.1998, notă ce poartă menţiunea „a se înlocui cu OP”,  dar

numai NC figurează în extrasul de cont emis de bancă (f. 52 dos. inst.).

În aceeaşi modalitate, la data de 08.10.1998, a fost trecută şi suma de 50.000.000 lei

în contul mamei părţii vătămate, astfel încât toată suma împrumutată, în cuantum de

200.000.000 lei, luată de societate pentru procurarea imobilului în baza celui de-al doilea

contract, a ajuns în contul mamei părţii vătămate. Pentru această operaţiune există OP nr.

5/08.10.1998, care este menţionat şi în extrasul de cont emis de bancă pentru acea zi.

Se mai reţine că acel cont, al cărei titular era mama părţii vătămate, avea ca si

cotitular pe însăşi partea vătămată P.V.. Astfel, din contul mamei părţii vătămate, sumele

de 149.150.000 lei şi, respectiv, de 49.720.000 lei au fost ridicate în numerar chiar de P.V.,

în calitate de cotitular, cu OP nr. 39/28.09.1998 si OP nr. 38/08.10.1998 (raport de

expertiză contabilă întocmit de expert B.G.- f. 133-141 d.u.p.).

Cât priveşte contractul de împrumut pentru aprovizionare cu marfă nr. 125/1998,

suma de 125.000.000 lei care fusese suplimentată prin actul aditional a fost trecută la data

de 30.09.1998 din contul societăţii prin care i s-a acordat împrumutul, în contul curent al

aceleiaşi societăţi. La aceeaşi dată, din contul curent al societăţii suma de 118.000.000 lei a

fost virată în contul SC PRO NV IMPEX Băiculeşti, firma numitei P.G- mama părţii

vătămate, operaţiune pentru care există OP nr. 3/30.09.1998. SC Bancpost SA a operat si

preluarea, la data de 30.09.1998, a unor sume de bani din contul curent al societăţii

(comision pentru credit, dobânzi pentru alte credite curente, comision asigurare), cont în

care mai exista un disponibil şi pentru care partea vătămată, ca asociat unic al societăţii, a

efectuat în aceeazi zi si depuneri si ridicari de numerar.

Deşi partea vătămată pretinde că societatea sa, SC ALION PET SRL, nu a primit

suma totală de 275.000.000 lei din cele două împrumuturi (suma de 150.000.000 lei din

împrumutul iniţial pentru cumpărare imobil şi suma de 125.000.000 lei din împrumutul-

supliment pentru aprovizionare cu marfă), că această sumă ar fi fost folosită de bancă,

pentru stingerea împrumutului pe care îl avea la rândul său SC PRO NV IMPEX SRL,

prin virarea banilor către această din urmă societate prin ordine de plată false, nesemnate

de partea vătămată pentru SC ALION PET SRL, instanţa constată că în bilanţul contabil

din data de 31.12.1999 şi în raportarea contabilă de la 30.06.2000 ale SC ALION PET

SRL sunt înscrise toate sumele împrumutate, totalizând 425.000.000 lei, sumă primită de

la SC Bancpost SA şi evidenţiată şi în documentele contabile prin creşterea activului şi a

pasivului cu această sumă (raport de expertiză contabilă întocmit de expert P.L.A f. 83-

100 dos. civ. iniţ.).

Mai mult, deşi partea vătămată afirmă că banca ar fi transferat ilegal banii, prin

ordine de plată false întocmite în numele SC ALION PET SRL, din contul acestei

societăţi în contul mamei părţii vătămate (P.G.) şi în contul firmei acesteia (SC PRO NV

IMPEX SRL), se constată că în evidenţele contabile ale SC ALION PET SRL se aflau

înregistraţi ca debitori ai societăţii chiar aceste persoane: - debitor P.G. cu suma de

200.000.000 lei, reprezentând contravaloarea unui imobil, sumă virată din creditul luat de

la Bancpost în 1998; - debitoarea SC PRO NV SRL cu suma de 121.800.000 lei,

reprezentând avans pentru marfă, sumă virată din credit luat de la Bancpost in 1998,

constatându-se că, până la încetarea activităţii şi intrarea în procedura falimentului, SC

ALION PET SRL nu a cumpărat vreun imobil de la P.G. şi nici nu a cumpărat marfă de

la SC PRO NV SRL (raport de expertiză contabilă întocmit de expert H.D.- f. 127-128

d.u.p.).

Întrucât SC ALION PET RL nu a achitat creditele către SC Bancpost SA, intrând

în procedura falimentului, banca a declanşat procedura executării silite împotriva 

persoanelor care aveau calitatea de garanţi ai contractelor de credit.

În dosarul nr. 18184/2000 al Judecătoriei Piteşti, contestatorii P.V., P.M. C.I.,C.E.,

G.G., G.N au formulat contestaţie la executare împotriva băncii în cauză, pe motiv că nu

este certă şi lichidă creanţa,  invocând în esenţă următoarele: - sumele de 150.000.000 lei

din contractul de împrumut nr. 444725.09.1998 si de 125.000.000 lei din actul aditional nr.

2/24.09.1998 au fost folosite chiar de către bancă, pentru a stinge un împrumut al SC

PRO NV SRL contractat de aceasta la aceeaşi bancă, iar diferenţa dintre suma de

125.000.000 lei şi suma de 118.000.000 lei, cât s-a achitat efectiv, reprezintă comision

reţinut de bancă; banca a solicitat SC ALION PET SRL ordine de plată în alb si semnate

de P.V., precum si lista de furnizori cărora banca urma să le plătească diferite sume, iar

acele ordine de plată au fost completate de către bancă, banii fiind folositi nu pentru

aprovizionarea cu marfă sau pentru cumpărarea vreunui imobil, ci pentru a lichida creditul

SC PRO NV SRL si pentru a ascunde dobanda încasată în plus de bancă de la această

societate; ordinele de plată nr. 2/28.09.1998 si nr. 3/30.09.1998 în baza cărora s-au

transferat sumele de 150.000.000 lei si 118.000.000 lei sunt fictive;  - pentru diferenţa de

100.000.000 lei din contractul nr. 125/19.03.1998, SC ALION PET SRL a plătit dobânda

la timp pentru o perioadă de 6 luni; - din suma de 50.000.000 lei din actul adiţional nr.

1/02.10.1998 banca a oprit dobândă încă din luna septembrie 1998, în cuantum de

18.000.000 lei, societatea primind numai diferenţa.

La 24.11.2010, instanţa a dispus disjungerea unora dintre contestaţii, în final în

dosar rămânând învestită doar cu contestaţia formulată de contestatorii C.U şi C.E.,

cărora li s-a adăugat si contestatoarea SC ALION PET SRL, conceptată în această calitate

la 24.01.2001.

La dosar s-au depus contractele de credit si de garanţie, NC nr. 301/19.10.1998,

OP nr. 2, 3 si 5 din 1998, încheieri ale instanţelor, chitanţele privind achitarea unor

mărfuri în contul SC PRO NV, etc. S-a dispus şi s-a efectuat o expertiză contabilă

judiciară întocmită de expert P.L.A..

Prin sentinţa civilă nr. 994/01.02.2002, instanţa a respins contestaţia la executare ca

neîntemeiată, reţinând că este vorba de o creanţă certă şi lichidă şi că nu s-a făcut dovada

fictivităţii celor două ordine de plată.

Împotriva sentinţei au declarat recurs contestatorii, care au arătat în esenţă că

expertiza contabilă întocmită nu lămureşte situaţia de fapt, nu a răspuns la obiective,

ordinele de plată nr. 2 si nr. 5 sunt înregistrate la bancă la datele de 28.09.1997 şi

08.10.1997, deci cu un an anterior acordării creditelor, banca practic a stins împrumutul

SC PRO NV SRL cu banii  împrumutaţi către SC ALION PET SRL, deşi nu avea acest

drept, nu s-a stabilit dacă la stingerea împrumutului menţionat s-au avut în vedere sau nu

şi alte sume depuse în contul SC PRO NV, după cum nu s-a clarificat ce dobânzi trebuiau

să fie încasate în mod corect de la această din urmă societate.

Instanţa de recurs a admis recursul, a casat sentinţa si a trimis cauza spre

rejudecare, cu dispozitia efectuării unei expertize contabile, ale cărei obiective le-a şi

precizat expres, pentru verificarea susţinerilor recurenţilor.

Cauza a fost reînregistrată la data de 28.02.2003 sub nr. de dosar 2019/2003 al

Judecătoriei Piteşti.

Prin încheierea din data de 22.09.2003 pronunţată în noul dosar, instanţa a admis

proba cu expertiză contabilă, cu o parte din obiectivele solicitate de contestatoare si cu

obiectivele indicate de instanţa de recurs, astfel:

1.„să se stabilească dacă diferenţa de 125.000.000 lei cât se pretinde că s-a acordat

prin actul adiţional nr. 2/24.09.1998 la 118.000.000 lei cât s-a achitat de către

bancă prin O.P. nr. 3/30.09.1998 reprezintă comision reţinut de bancă”;

2.„dacă banca a încasat în plus pentru lunile februarie-septembrie 1998 dobânda

dublă în valoare de 35.412.962 lei conform notei contabile nr. 301/19.10.1998

emisă de aceasta şi notelor de calcul al dobânzilor din lunile iulie şi august”;

3.„dacă pentru diferenţa de 100.000.000 lei din contractul 125/1998 s-a plătit

vreo dobândă de SC ALION PET SRL, pe ce perioadă şi ce sumă”;

4.„dacă din suma de 50.000.000 lei din actul adiţional nr. 1/2.10.1998 banca a

oprit dobânda şi cât s-a achitat din acest împrumut până în prezent”;

5.„cât s-a primit efectiv de  SC ALION PET SRL din împrumutul total

contractat şi dacă eventuala diferenţă a fost plătită de bancă”;

6.„ce sumă datorează în prezent SC ALION PET SRL cu titlu de credit

nerambursat şi respectiv dobândă”;

7.„dacă în contabilitatea SC ALION PET SRL cât şi a băncii s-a operat cu

ordinul de plată nr. 2/28.09.1998 şi pentru ce operaţiune a fost întocmită nota

contabilă nr. 303/28.09.1998”;

8.„să se verifice dacă în extrasele de cont ale zilei de 28.09.1998 emise de bancă

există operaţiuni efectuate de către SC ALION PET SRL şi în baza căror acte”;

9.„să se verifice dacă s-au efectuat operaţiuni şi în baza ordinelor de plată nr.

2/28.09.1998 şi 3/30.09.1998 înregistrate în extrasul de cont al zilei şi care sunt

aceste operaţiuni”;

10.„să se verifice dacă au fost înlocuită contravaloarea imobilului, la care face

referire nota contabilă nr. 303/28.09.1998 cu ordin de plată şi dacă s-a operat

în baza acestui ordin de plată”;

11.„să se verifice cât s-a primit efectiv de către SC ALION PET SRL defalcat pe

fiecare contract de împrumut, respectiv contractul de împrumut nr.

125/19.03.1998 şi contractul nr. 444/25.09.1998, astfel cum au fost modificate

şi cât s-a restituit băncii din fiecare împrumut”.

În aceeaşi şedinţă, s-au propus si obiective suplimentare, solicitate de contestatorii

C.I. şi C.E., care nu au fost încuviinţate însă de instanţă: s-a solicitat să se aibă în atenţie în

special ordinele de plată nr. 2/28.09.1998, nr. 3/30.09.1998 şi nr. 5/08.10.1998, să se

verifice dacă aceste documente apar în extrasele de cont ale zilelor respective şi dacă există

cerere de cont personal făcută de  SC ALION PET SRL, să se verifice semnăturile de pe

actul adiţional nr. 1/02.10.1998 şi ordinul de plată (contractul de credit) nr.

444/25.09.1998, respectiv dacă aceste acte au fost semnate de contestatori.

Inculpatul I.A. a fost desemnat expert contabil  pentru realizarea lucrării.

Instanţa a încuviinţat cererea contestatoarei SC ALION PET SRL privind numirea

unui expert consilier, fără ca societatea să indice numele acestuia (f. 42-43 dos. civ.).

În adresa către expert, nu s-au precizat obiectivele expertizei, care se aflau

consemnate în încheierea privind încuviinţarea probei (f. 44 si urm. dos. civ.).

Raportul de expertiză contabilă întocmit de inculpat a fost depus de acesta la dosar

la data de 27.11.2003.

Inculpatul a menţionat în raport obiectivele fixate de instanţă, preluând eronat

unele aspecte din cadrul întrebărilor ce-i fusese adresate (de ex.- la obiectivul nr. 1, se

preia în mod greşit întrebarea referitoare la actul aditional nr. 2/24.09.1998, care se

mentionează a fi nr. 2/26.10.1998; - la obiectivul nr. 7, devenit  nr. 6 in raport, nu se

menţionează că s-a dispus verificarea operării OP şi în contabilitatea băncii, pe lângă

contabilitatea SC ALION PET SRL; - la obiectivul nr. 10, devenit nr. 9 în raport,

menţionează nota contabilă nr. 302/28.09.1998, în loc de nr. 303/28.09.1998), după cum

a menţionat şi obiectivele suplimentare, solicitate de contestatorii C.I şi C.E, care nu

fuseseră încuviinţate de instanţă (f. 65-69 dos.civ.).

In esenţă, inculpatul a arătat următoarele aspecte, răspunzând întrebărilor

(obiectivelor) propuse de contestatorii Călin, chiar dacă nu fuseseră încuviinţate de

instanţă:

 a)  în extrasul de cont nr. 2511108.0307377006 (contul unităţii) apare în ziua de

28.09.1998 suma de 150.000.000 lei virată cu ordinul de plată nr. 2/28.09.1998 al SC

ALION PET SRL, existând în extrasul de cont al băncii în ziua de 28.09.1998 (viramentul

constituie plata SC ALION PET SRL, drept contravaloare imobil vândut de P.G., mama

lui P.V., iar suma reprezintă creditul angajat de societate conform contractului nr.

444/25.09.1998, credit de investiţii, operaţiune efectuată şi înregistrată în extrasul de cont

din 28.09.1998;

b) cu ordinul de plată nr. 3/30.09.1998 SC ALION PET SRL virează suma de

118.000.000 lei firmei PRO NV (firma mamei lui P.V., firmă client al aceleiaşi bănci), sub

formă de avans marfă, sumă ce provine din credit comercial virat de bancă conform

contractului de credit nr. 125/19.03.1998, operaţiune efectuată şi înregistrată în extrasul

de cont din 30.09.1998;

c)  prin ordinul de plată nr. 5/08.10.1998, se plăteşte de către SC ALION PET

SRL suma de 50.000.000 lei, reprezentând contravaloarea rămasă de plată a imobilului

achiziţionat pentru care se plătise suma de 150.000.000 lei prin O.P. nr. 2/1998, sumă care

provine din contractul de credit 444/25.09.1998 şi se reflectă în extrasul de cont din

08.10.1998.

La obiectivele încuviinţate de instanţă, inculpatul a răspuns următoarele:

1. suma de 125.000.000 lei nu reprezintă comision, ci suplimentarea creditului

comercial acordat prin contractul 125/1998; suma de 118.000.000 lei reprezintă o parte

din creditul acordat de 125.000.000 lei, prin contractul de credit nr. 125/1998 si actele

aditionale nr. 1 si 2/1998;

2. banca a încasat dintr-o eroare suma de 35.412.962 lei de la SC PRO NV

(societatea mamei lui P.V.) pentru creditul restant al acesteia, pe care a restituit-o cu nota

contabilă nr. 301/19.10.1998, eroarea fiind sesizată verbal de către client, verificată de

bancă şi restituită în contul de disponibil al SC PRO NV; sesizarea s-a făcut ulterior

lunilor în care banca a făcut calculele respective şi nu în luna următoare când agentul a

primit extrasul de cont al băncii;

3. suma de 100.000.000 lei nu reprezintă diferenţă, ci împrumut acordat prin 

contractul de credit nr. 125/19.03.1998, pentru care banca a calculat dobânzi pe perioada

martie 1998-30 septembrie 1998 în valoare de 29.699.835 lei, din care s-a încasat efectiv

suma de 6.217.921 lei (restul sumei fiind înregistrată la dobânzi restante);

4. pentru împrumutul de 50.000.000 lei, nu s-a reţinut în mod special dobânda,

dobânda fiind calculată la întregul credit de 200.000.000 lei (150.000.000 lei + 50.000.000

lei), la sfârşitul fiecărei luni, conform normelor bancare;

Din creditul acordat pentru investiţii în sumă de 200.000.000 lei, s-a achitat până la

data actuală suma de 86.400.000 lei, dar nu din disponibilităţile clientului, ci din executarea

silită, prin valorificarea de bancă a garanţiilor creditelor respective.

5, 6.  SC ALION PET SRL Băiculeşti a primit efectiv credite de la banca în sumă

de 425.000.000 lei, din care pentru investiţii 200.000.000 lei şi 225.000.000 lei pentru

activitate curentă (credit comercial).

In prezent SC ALION PET SRL datorează băncii suma de 866.096.859 lei din care

credit 173.992.321 lei şi dobânzi restante în valoare de 692.104.538 lei (dobânda bancară a

fluctuat începând cu anul 1998, de la un procent de 59% la 25% cât se calculează astăzi).

De la 31.03.2001 când SC ALION PET SRL a fost declarată în faliment, banca nu

a mai calculat dobânzi pentru creditele amintite.

7.  ordinul de plată nr. 2/28.09.1998 în valoare de 150.000.000 lei se regăseşte în

extrasul de cont (în evidenţa contabilă a băncii) din 28.09.1998, cât şi în extrasul de cont

remis de bancă debitoarei, de care a luat cunoştinţă.

Nota contabilă nr. 302/1998 a stat la baza Ordinului de Plată nr. 2/28.09.1998;

8. în extrasul de cont al zilei de 28.09.1998 emis de bancă exista operaţiunea de

virament de 150.000.000 lei, credit acordat lui SC ALION PET SRL, prin Nota Contabilă

302/28.09.1998, în baza contractului de credit 444/25.09.1998. In aceeaşi zi exista

operaţiunea de plată din contul de disponibil al SC ALION PET către P.G.(mama

asociatului unic P.V. de la SC ALION PET SRL), reprezentând contravaloarea imobil

procurat.

9. s-a răspuns la obiectivele 1 şi 2 din obiectivele date de instanţă;

10. nota contabilă, document intern al băncii, corespunde cu ordinul de plată nr.

2/28.09.1998 semnat de P.V. şi reprezintă contravaloare imobil procurat de la P.G.,

operat de banca la data respectivă;

11. SC ALION PET SRL a beneficiat în total de 425.000.000 lei împrumut de la

bancă, din care 225.000.000 lei conform contractului 125/1998 şi actului adiţional nr.1 şi 2

la acesta, credit comercial, şi de 200.000.000 lei credit pentru investiţii (procurare imobil)

prin contractul de credite 444/1998 şi actul adiţional nr. 1/02.10.1998. La această dată, în

urma valorificării prin executare silită a garanţiilor investite în favoarea băncii s-au

recuperat  252.000.000 lei (în valoarea respectivă este inclus şi preţul obţinut prin vânzarea

imobilului contestatorilor).

In prezent, la 20.10.2003 debitorul înregistrează o datorie faţă de bancă în sumă de

866.096.859 lei din care credite restante 173.992.321 lei şi dobânzi restante în valoare de

692.104.538 lei pentru care banca continuă executarea silită asupra garanţiilor rămase.

În cadrul anexelor, expertul a depus la dosar acte privind citarea părţilor la

expertiză, dar si copiile ordinelor de plată nr. 2/28.09.1998, nr. 3730.09.1998 si nr.

5/08.10.1998.

Prin încheierea de şedinţă din 15.12.2003 instanţa a solicitat expertului să depună

la dosar înscrisuri în legătură cu citarea părţilor pentru efectuarea lucrării.

La data de 12.01.2004 inculpatul a depus la dosar înscrisuri, dar şi precizări,

inclusiv precizări suplimentare asupra raportului de expertiză contabilă, prin care a arătat

cum a făcut convocarea părţilor, a arătat aspecte suplimentare referitoare la situaţia

creditelor SC ALION PET SRL, arătând faptul că şi-a făcut datoria de persoană neutră şi

precizând expres că a întocmit lucrarea de expertiză „pe bază de acte” (f. 97-98 dos.civ.).

Contestatorii au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă, arătând în

esenţă că expertul nu a citat pe SC ALION PET SRL si nici pe expertul consilier

încuviinţat, nu a răspuns la toate obiectivele încuviinţate de instanţă, a dat dovadă de lipsă

de profesionalism, anterior lucrând în domeniul bancar. În şedinţa din 02.02.2004,

instanţa a respins cererile, constatând în esenţă că nu era necesară citarea părţilor, din

conţinutul raportului nu rezultă subiectivismul expertului, acesta din urmă a răspuns la

toate obiectivele încuviinţate de instanţă, chiar şi la solicitările contestatorilor .C

Instanţa reţine că infracţiunea de mărturie mincinoasă săvârşită de expert constă,

conform art. 160 alin. 1 şi 4 C.pen., în fapta de a face afirmaţii mincinoase ori de a nu

spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, în cadrul

expertizei dispuse de instanţă într-o cauză penală, civilă, disciplinară, etc.

Aşadar, conform textului legal incriminator, pentru întrunirea elementelor

constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspect obiectiv si subiectiv, este necesară

îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii legate de afirmaţiile sau omisiunile

inculpatului din cadrul expertizei judiciare contabile efectuate în cauza civilă privind pe SC

ALION PET SRL:

- în calitate de expert, inculpatul să fi făcut afirmaţii mincinoase (constatări şi

concluzii neconforme cu realitatea) sau/şi să nu fi spus tot ce ştie  (sa fi omis date

sau fapte pe care le cunoştea);

- afirmaţiile mincinoase sau omisiunile expertului să fie privitoare la împrejurări

esenţiale pentru soluţionarea cauzei în care s-a efectuat expertiza, adică la

împrejurări de natură a servi la stabilirea adevărului şi la justa soluţionare a cauzei,

în raport de obiectul acesteia, de poziţia părţilor

- expertul să fi fost întrebat (de instanţă sau de părţi) asupra acelor împrejurări

esenţiale în legătură cu care a făcut afirmaţii mincinoase sau pe care le-a omis a le

releva, întrebări care se conturează, în cazul expertizei, prin obiectivele la care

trebuie să se răspundă;

-  expertul să fi acţionat cu intenţie, directă sau indirectă, atunci când a făcut

afirmaţii mincinoase sau a omis date în cuprinsul raportului întocmit, intenţie care

nu poate fi prezumată. 

Aşadar, aspectul invocat de partea vătămată, în esenţă că raportul de expertiză

contabilă întocmit de inculpat este în contradicţie cu celelalte două rapoarte de expertiză

contabilă efectuate în cauze penale de experţii M.C. si D.I. (f. 34 dos. inst.), nu este prin el

însuşi un motiv a proba săvârşirea de către inculpat a infracţiunii sesizate, atâta vreme cât

nu rezultă îndeplinirea cumulativă a tuturor condiţiilor legale prevăzute de textul legal care

incriminează infracţiunea de mărturie mincinoasă.

De altfel, analizând cele două rapoarte invocate de partea vătămată, instanţa

constată că şi între aceste două lucrări există diferente. În acest sens, expertul M.C

precizează că atât nota contabilă nr. 303/28.09.1998, cât şi OP nr. 5/08.19.1998 sunt

actele prin care s-a utilizat creditul n. 444/1998 (f. 17-18 d.u.p.), în timp ce expertul D.I.

opinează că numai nota contabilă, nu si OP, este actul de angajare a creditului (f. 91-97

d.u.p.). Mai mult, angajarea/utilizarea creditului de 150.000.000 lei, prin transferul sumei

din contul de împrumut în contul curent al SC ALION PET SRL la 28.09.1998 (conturi

indicate de expertul D.I.- f. 94 d.u.p.), apare in extrasul de cont depus de partea vatamata

ca fiind efectuată nu în baza NC nr. 303/28.09.1998 mentionată de ambii experti, ci a NC

nr. 302/28.09.1998 (f 52 dos. inst.).

Analizând actul de sesizare al instanţei, susţinerile părţii vătămate, susţinerile

inculpatului, dar şi actele şi lucrările dosarului de urmărire penală şi ale dosarului civil

ataşat, instanţa constată că niciuna dintre afirmaţiile făcute de expert ori dintre omisiunile

acestuia, în cadrul raportului de expertiză contabilă ori al precizărilor ulterioare depuse de

expert, nu întruneşte toate cerinţele cumulative prevăzute de art. 260 alin. 1 si 4 C.penal.

În primul rând, instanţa constată că neconvocarea părţilor din dosarul civil ori a

expertului consilier la efectuarea expertizei nu reprezintă afirmaţii mincinoase sau

omisiuni, în sensul art. 260 C.pen. De altfel, dincolo de faptul că instanţa civilă a analizat

aceste aspecte cu ocazia respingerii obiecţiunilor contestatorilor, se constată că încălcarea

oricărei dispoziţii procedurale civile de către un expert judiciar, cu ocazia efectuării unei

expertize judiciare, nu are caracterul unei afirmaţii mincinoase ori al unei omisiuni, în

sensul infracţiunii deduse judecăţii, aceste ultime aspecte referindu-se efectiv la conţinutul

constatărilor şi concluziilor expuse în raport, iar nu la nerespectarea dispoziţiilor de

procedură prevăzute pentru efectuarea lucrării.

În ceea ce priveşte conţinutul efectiv al raportului întocmit de inculpat, care la

acea dată avea vârsta de circa 77 de ani, instanţa constată că, deşi sunt aspecte ce nu au

fost invocate odată cu obiecţiunile la expertiză formulate în faţa instanţei civile, sunt reale

susţinerile părţii vătămate P.V., în sensul că inculpatul a preluat greşit unele date din

obiectivele menţionate în încheierea instanţei ori că nu a înţeles conţinutul unor întrebări.

În acelaşi timp însă, aceste aspecte ţin de calităţile inculpatului şi de posibilitatea sa de

înţelegere a sensului întrebărilor ce i-a fost adresate şi nu dovedesc intenţia de a denatura

în vreun fel adevărul în cuprinsul raportului. De altfel, se constată că instanţa civilă a

apreciat că expertul a răspuns la toate obiectivele care îi încuviinţate.

În cadrul răspunsului la obiectivul nr. 1 încuviinţat de instanţă, se constată, din

formularea răspunsului, că expertul nu a înţeles sensul întrebării, dar răspunsul său, dat

unei întrebări care nu-i fusese adresată, nu este mincinos si nici nu conţine omisiuni pe

aspecte esenţiale pentru soluţionarea cauzei. În raport de aceste aspecte şi de aspectele

arătate anterior ( referitor la imposibilitatea prezumării relei-credinte a expertului în cazul

înţelegerii greşite a aspectului asupra căruia i se cere opinia), instanţa constată că concluzia

exprimată de inculpat la obiectivul nr. 1 nu întruneşte cerinţele prev. de art. 260 C.pen.

sub aspect obiectiv si subiectiv.

 Cât priveşte obiectivul nr. 2, se observă că expertul a răspuns afirmativ întrebării

instanţei, arătând că banca a încasat în plus suma menţionată ca dobândă, menţionând că

încasarea în plus a fost făcută din eroare şi justificând această concluzie prin faptul că

dobânda astfel încasată a fost restituită clientului printr-o notă contabilă, aspecte care nu

s-a dovedit a fi nereale. Dimpotrivă, aceleaşi aspecte au fost indicate şi de expertul

Popescu Alexandru Lucian la obiectivul nr. 2 al lucrării sale (f. 154 d.u.p.), neexistând în

celelalte rapoarte de expertiză concluzii contradictorii.

La obiectivul nr. 3 încuviinţat de instanţă,  expertul a răspuns la întrebarea adresată,

precizând exact, pentru suma de 100.000.000 lei împrumutată prin contractul de credit nr.

125/1998 (sumă care, într-adevăr nu reprezenta o diferenţă de credit, ci suma principală 

împrumutată prin contract), ce dobândă s-a calculat de bancă, pe ce perioadă, ce suma a

fost efectiv achitată de SC ALION PET SRL din acea dobândă, precum şi faptul că restul

a fost trecut la dobânzi restante. Toate aceste aspecte nu s-au dovedit a fi nereale.

Dimpotrivă, în celelalte rapoarte de expertiză nu există concluzii contradictorii, iar

aspectele precizate de inculpat se coroborează cu cele ale expertului expertului contabil

P.A.L. Acesta din urmă a răspuns unui obiect similar, dar mai amplu, în cadrul căruia a

efectuat calcule ale dobânzii pentru perioada 01 martie-30 noiembrie 1998, însă pentru

lunile octombrie si noiembrie 1998 a avut în vedere nu numai împrumutul de 100.000.000

lei, ci şi suplimentul de 125.000.000 lei acordat prin actul aditional la contract. În acest

sens, din raspunsul dat de acest expert la obiectivul nr. 3 al lucrării sale si din anexa 2 a al

lucrării (f. 150, 159 d.u.p.), rezultă că, dacă s-ar avea în vedere calculele sale referitoare

strict la suma iniţială împrumutată de 100.000.000 lei (adică doar suma pentru care trebuia

să efectueze calcule şi inculpatul), şi doar pentru perioada martie-septembrie 1998 (singura

perioadă pentru care dobanda a fost calculată şi încasată separat pentru împrumutul de

100.000.000 lei, întrucât după această perioadă împrumutul s-a suplimentat si toate

calculele si retinerile nu s-au raportat la suma de 100.000.000 lei, ci la cea de 225.000.000

lei), rezultă că din dobânda de 29.699.835 lei s-a achitat la zi suma de 6.217.921 lei, iar

restul dobânzilor, împreună cu dobânzile ulterioare lunii septembrie 1998 aferente

creditului de 225.000.000 lei, s-au trecut la dobânzi restante.

În cadrul obiectivului nr. 4, răspunsul inculpatului referitor la calcularea şi reţinerea

dobânzii pentru suplimentul de credit de 50.000.000 lei (supliment acordat în baza actului

adiţional 1/02.10.1998 la contractul nr. 444/1998) nu se dovedeşte a fi nereal, pentru că

rezultă şi din concluziile expertului contabil P.A.L. la obiectivul nr. 4 al lucrării sale şi din

anexa nr. 3a (f. 150, 162 d.u.p.). Acesta a precizat că banca nu a reţinut dobândă din suma

de 50.000.000 lei, că SC ALION PET SRL nu a rambursat nimic din cele două credite

luate de la Bancpost în baza contractelor nr. 125 si 444 din 1998 si a actelor aditionale, iar

din anexa nr. 3a rezultă că dobânda s-a calculat lunar la întreaga suma luată cu împrumut

(150.000.000 lei +50.000.000 lei) .

Concluziile  inculpatului de la obiectivele 5, 6 si 11 nu se dovedesc a fi nereale,

întrucât şi din răspunsurile la obiectivele 5, 6, 7 din lucrarea expertului contabil P.A.L.

rezultă că SC ALION PET SRL a primit efectiv credite în valoare totală de 425.000.000

lei, din care 225.000.000 lei în baza contractului nr. 125/1998 si 200.000.000 lei în baza

contractului nr. 444/1998. Mai rezultă din aceeaşi lucrare că sumele nu au folosite de

bancă, ci primite de SC ALION PET SRL, care s-a şi înregistrat în evidenţa contabilă cu

ele ca fiind împrumuturi nerambursate, după cum mai rezultă şi că de la momentul

declanşării procedurii falimentului societăţii banca nu a mai calculat dobânzi (f. 151-153

d.u.p.).  Referitor la sumele menţionate de inculpat ca fiind datorate la acel moment de SC

ALION PET, cu titlu de credit nerambursat si, respectiv, dobândă, se observă că

inculpatul a indicat ca datorii sume mult mai mici decât cele indicate de expertul P.L.A.,

aspect favorabil, de altfel, societăţii părţii vătămate si care poate fi explicat prin faptul că

inculpatul a avut în vedere, spre deosebire de expertul P., şi faptul că între timp banca şi-a

valorificat o parte din creanţe prin executare silită.

Răspunsul dat de inculpat la obiectivul nr. 7 al lucrării sale, în sensul că ordinul de

plată nr. 2/28.09.1998 în valoare de 150.000.000 lei se regăseşte în extrasul de cont al

băncii, dar şi al SC ALION PET SRL, aferent zilei de 28.09.1998, este necorespunzător

realităţii. Acest ordin de plată există în materialitatea lui, dar nu este înscris în niciun extras

de cont, nici măcar în extrasul prezentat de inculpat (f. 119 d.u.p.). De altfel, si inculpatul

a precizat în faţa instanţei că în extras nu apare menţionat ordinul de plată (f. 73 dos.

inst.).

Văzând întregul răspuns al inculpatului la acest obiectiv, se constată că el

conturează, dincolo de aspectul nereal anterior constatat, concluzia că suma de

150.000.000 lei din creditul nr. 444/1998 ar fi fost transferată efectiv în contul SC

ALION PET SRL în baza OP nr. 2/28.09.1998, care la rândul său s-a întocmit în baza

notei contabile nr. 303/28.09.1998. Or, aceste aspecte sunt reale doar în parte, rezultând

din expertiza contabilă efectuată de expert M.C.E. că suma de 150.000.000 lei s-a

transferat, potrivit extrasului de cont, doar în baza notei contabile respective, care purta

menţiunea „ a se înlocui cu ordin de plată” (f. 18 d.u.p.).

Aşadar, nu sunt reale concluziile expertului în sensul că transferul sumei în cauză s-

a efectuat în baza ordinului de plată şi că acesta ar figura în extrasele de cont aferente

acelei zile, pe de altă parte ordinul există în materialitatea lui.

Instanţa constată însă că aspectele nereale sus-menţionate nu sunt esenţiale pentru

soluţionarea cauzei, în sensul art. 260 C.pen. În acest sens, motivele contestaţiei la

executare  au fost în esenţă în sensul că SC ALION PET SRL nu ar fi primit efectiv toate

sumele de bani acordate cu titlu de împrumut şi că banca ar fi folosit aceste sume fără

acordul societăţii, efectuând transferuri către altă societate, prin utilizarea unor ordine de

plată false.

În realitate, aşa cum rezultă nu numai din expertiza efectuată de inculpat, dar şi

din toate celelalte rapoarte de expertiză depuse la dosar, SC ALION PET SRL a primit

efectiv toate sumele împrumutate de la bancă, transferând, uneori chiar în aceeaşi zi, banii

din contul său în contul mamei părţii vătămate (cont al cărei cotitular era partea vătămată)

sau în contul altei societăţi, SC PRO NV SRL, al cărei asociat unic era mama părţii

vătămate.  In evidenţa contabilă a societăţii au fost înscrise atât operaţiunile de împrumut,

cât şi datoria mamei părţii vătămate, respectiv a SC PRO NV SRL, constând chiar în

sumele ce fuseseră transferată în conturile acestora, astfel încât era imposibil ca banca să

falsifice ordinele de plată emise de SC ALION PET SRL si să dispună de sume pe care

societatea le avea efectiv înregistrate în propriile acte ca fiind primite de la bancă şi remise

apoi altor persoane.

În raport de aceste aspecte, de faptul că ordinul de plată nr. 2/28.09.1998 există în

materialitatea lui şi de apărările invocate în susţinerea contestaţiei la executare, instanţa

constată că practic nu avea relevanţă, pentru soluţionarea contestaţiei, ce act justificativ a

fost menţionat în evidenţa băncii, inclusiv în extrasul de cont aferent, ca fiind actul în baza

căruia s-a efectuat operaţiunea de transfer al banilor, atâta vreme cât transferul banilor

către SC ALION PET SRL şi apoi transferul acestora către mama/firma mamei părţii

vătămate au avut loc în realitate,  operaţiunile de transfer fiind înregistrate de către bancă,

dar şi de către SC ALION PET SRL.

Aspectele referitoare la operaţiunile SC ALION PET SRL înregistrate în extrasele

de cont ale zilei de 28.09.1998, menţionate de inculpat la pct. 8 din raportul de expertiză,

nu se dovedesc a fi nereale, pentru că operaţiunile indicate de inculpat, referitoare la

primirea de către societate a creditului de 150.000.000 lei prin nota contabilă si la

transferul acestei sume în contul mamei părţii vătămate, sunt înregistrate în extrasul de

cont. Inculpatul a omis să precizeze care este actul in baza căruia s-a efectuat transferul

banilor în contul mamei părţii vătămate, respectiv faptul că SC ALION PET SRL mai

efectuase în aceeaşi zi o operaţiune de virament al sumei de 6.000.000 lei. Ambele aspecte

sunt însă neesenţiale în cauza civilă, pe de o parte pentru motivele arătate la punctul

anterior, iar pe de altă parte pentru că cealaltă operaţiune nu privea în niciun fel sume care

să fie contestate în cadrul contestaţiei la executare.

Cât priveşte obiectivul nr. 10 încuviinţat de către instanţă, instanţa apreciază că

întrebarea este neclar formulată, întrucât vizează posibilitatea înlocuirii contravalorii unui

imobil cu un ordin de plată. Răspunsul inculpatului nu este nereal, pentru că nota

contabilă nr. 303/28.09.1998 corespunde, din punct de vedere al operaţiunii pe care o

atestă (plata contravalorii imobilului către mama părţii vătămate, prin transferul preţului

din contul SC ALION ET SRL în contul persoanei fizice), cu ordinul de plată nr.

2/28.09.1998.

În fine, la obiectivul nr. 9 încuviinţat de instanţă şi la întrebările adresate de

contestatorii C. (la care expertul a formulat în parte răspuns în raportul de expertiză),

instanţa constată că inculpatul a formulat o singură afirmaţie care nu s-a dovedit a fi reală,

şi anume cea în sensul că în extrasul de cont al SC ALION PET SRL din data de

28.09.1998 apare ordinul de plată nr. 2/28.09.1998. În extrasul de cont nu apare acest

ordin de plată, ci nota contabilă nr. 303/28.09.1998, deşi cele două acte corespund din

punct de vedere al operaţiunii de transfer bancar. Totodată, aspectul nereal consemnat de

inculpat era  neesenţial pentru soluţionarea contestaţiei la executare, pentru motivele deja

expuse anterior.

În schimb, ordinul de plată nr. 5/08.10.1998, precum şi ordinul de plată nr.

3/30.09.1998 sunt înscrise în extrasul de cont depus la dosar pe parcursul urmăririi penale

de către inculpat, în apărare (f. 119 d.u.p.).

Totodată, se constată că toate cele trei operaţiuni de transfer bancar au existat în

realitate, conform celor analizate anterior.

Instanţa nu poate reţine ca întemeiate nici susţinerile părţii vătămate P.V. referitor

la săvârşirea de către inculpat a infracţiunii sesizate prin omisiunea de a indica în raportul

de expertiză diverse încălcări ale normelor bancare cu ocazia încheierii contractelor de

credit si acordării sumelor către SC ALION PET SRL ori cu ocazia efectuării

transferurilor de bani, cum ar fi aprobarea creditului anterior solicitării acestuia, virarea

banilor către societate fără îndeplinirea condiţiilor contractuale şi fără a dovedi de către

societate cumpărarea imobilului ori folosirea banilor în scopurile pentru care a

împrumutat bani, etc- aspecte rezultate din raportul de expertiză contabilă întocmit de

expert D.I. (f. 91-97 d.u.p.).

Pentru a întruni sub aspect obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii sesizate,

este necesar ca omisiunile să privească, ca şi afirmaţiile mincinoase, aspecte asupra cărora

inculpatul să fi fost întrebat. Or, aceste aspecte nu au făcut parte din obiectivele cărora

inculpatul trebuia să le răspundă în cadrul lucrării sale.

Aşadar, faţă de analiza de mai sus, instanţa constată că fapta inculpatului nu

întruneşte toate elementele constitutive ale infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de

art. 260 alin. 1 şi 4 C.pen., nefiind întrunite toate cerinţele prevăzute de textul legal,

conform precizărilor anterioare.

Pentru aceste considerente, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen.,

instanţa va achita pe inculpatul I.A. pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă

prev. de art. 260 alin. 1 şi 4 C.pen.

Cât priveşte acţiunea civilă formulată de partea vătămată civilă P.V., având ca

obiect plata daunelor morale si a daunelor materiale reprezentând contravaloarea

imobilelor executate silit, cu care partea vătămată garantase creditele în cauză ale societăţii

sale,  instanţa constată că este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Chiar în cazul achitării în baza art. 10 lit. d C.pr.pen., se poate dispune obligarea

inculpatului la despăgubiri civile, dar doar în măsura în care există dovada suferirii vreunui

prejudiciu moral sau material de către partea vătămată-civilă, prejudiciu care să fi fost

produs prin fapta inculpatului, cu condiţia ca aceasta, chiar dacă nu este infracţiune, să fie

o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii si să există o legătură de cauzalitate între fapta ilicită

şi prejudiciul produs, în sensul art. 998-999 Cod civil.

În speţă, părţii vătămate nu i-a fost produs un prejudiciu material prin fapta

inculpatului, prejudiciul fiind produs ca urmare a executării silite a bunurilor părţii

vătămate, în calitate de garant al unor credite acordate societăţii la care era unic asociat,  în

urma neplăţii de către societate a creditelor de care a beneficiat efectiv.

Or, nu se poate susţine că acest prejudiciu a fost produs prin fapta inculpatului, în

condiţiile în care probele dosarului, altele decât expertiza efectuată de inculpat, dovedesc

clar faptul că societatea a beneficiat de credite, transferând însă banii altor persoane, iar

partea vătămată şi-a asumat prin contract obligaţia de a garanta cu bunurile sale creditele

societăţii ce nu au mai fost apoi rambursate.

Instanţa constată că partea vătămată se găseşte în situaţia de a imputa inculpatului

consecinţele propriilor sale fapte şi acţiuni (încheierea, în calitate de asociat unic al unei

societăţi, de credite pentru societate, garantate si cu bunuri proprii, beneficierea  de

acordarea efectivă a banilor prin transferul în contul societăţi fără îndeplinirea condiţiilor

legale privind scopul obţinerii împrumuturilor, transferul banilor astfel obţinuţi de la

societate către alte mama sa si către altă firmă a mamei sale, neplata datoriilor către bancă)

si că în esenţă afirmă în mod nereal faptul că societatea sa ar fi fost înşelată de bancă prin

operaţiuni false, în condiţiile în care operaţiunile propriu-zise (chiar efectuate de bancă cu

încălcarea normelor bancare, ce a operat în favoarea societăţii părţii vătămate) s-au

dovedit reale şi înregistrate ca atare în propriile acte ale societăţii părţii vătămate.

În raport de aceste aspecte, instanţa reţine că părţii vătămate-civile nu i-a fost

cauzat niciun prejudiciu moral prin fapta inculpatului, nefiind îndeplinite condiţiile

răspunderii civile delictuale.

Pentru aceste motive, în baza art. 14 şi 346 C.pr.pen. corob. cu art. 998-999 C.civ.,

instanţa va respinge ca nefondată acţiunea civilă şi, în baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a, b

C.pr.pen., va obliga pe partea civilă la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.pr.pen., achită pe inculpatul I.A.,

pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 alin. 1 şi 4 C.pen.

În baza art. 14 şi 346 C.pr.pen. corob. cu art. 998-999 C.civ., respinge ca nefondată

acţiunea civilă formulată de partea civilă P.V..

În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a, b C.pr.pen., obligă pe partea civilă la 1000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile.

 Pronunţată în şedinţă publică azi, 03 mai 2011.

Preşedinte,

A.P.

Grefier,

I.D.

1

Domenii speta

Spete similare