Dosar nr. 8024/280/2011
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA PITEŞTI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 7102
Şedinţa publică de la 13 Iulie 2011
Completul compus din:
PREŞEDINTE E F
Grefier I C
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator SC A FV I SRL şi pe intimat NI,
intimat B C R PITESTI, având ca obiect contestaţie la executare
La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat D pentru contestatoare şi
avocat P S pentru intimatul lipsă N I, lipsă fiind celelalte părţi.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apărătorul intimatului depune la dosar întâmpinare care se comunică apărătorului
contestatoarei ce nu solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoştinţă de conţinutul
acesteia.
Apărătorul intimatului precizează că prin cererea completatoare s-a solicitat anularea
încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin precum şi
repunerea părţilor în situaţia anterioară, capete de cerere ce nu se regăsesc în cererea principală.
Instanţa pune în discuţie excepţia tardivităţii formulării cererilor completatoare ale
contestaţiei depuse la termenul din data de 31.05.2011 şi la termenul din data de 28.06.2011
invocată de intimat prin întâmpinare cu privire la anularea încheierii prin care s-a dispus
învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin precum şi repunerea părţilor în situaţia
anterioară.
Apărătorul intimatului solicită admiterea excepţiei întrucât contestaţia la executare se
formulează în termen de 15 zile, astfel încât cererile completatoare sunt tardiv formulate.
Apărătorul contestatoarei solicită respingerea excepţiei întrucât cele două cereri
completatoare au conţinut identic, prima fiind scrisă de mână iar cea de-a doua fiind
dactilografiată, nefiind vorba de modificări sau completări aduse cererii principale.
Instanţa pune în discuţie excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare având ca obiect
anularea biletului la ordin formulată în baza art. 399 alin.1 C. proc.civ.
Apărătorul contestatoarei solicită respingerea excepţiei având în vedere că dispoziţiile legii
nr. 58/1934 sunt alternative cu dispoziţiile Codului de Procedură Civilă, drept pentru care
înţelege să invoce dispoziţiile Codului de Procedură Civilă şi nu Legea nr. 58/1934.
Apărătorul intimatului solicită admiterea excepţiei.
Instanţa constată necesar a uni excepţiile cu fondul cauzei.
Instanţa acordă cuvântul asupra probatoriului cauzei.
Apărătorul contestatoarei solicită proba cu înscrisurile de la dosar.
Apărătorul intimatului solicită probele cu înscrisuri, interogatoriu şi un martor pe teza
probatorie a recunoaşterii de către reprezentantul contestatoarei a datoriei pe care o are către
intimat.
Apărătorul contestatoarei arată că se opune probelor cu interogatoriu şi un martor
solicitată de apărătorul intimatului.
Instanţa constată pertinentă şi concludentă soluţionării cauzei proba cu înscrisuri solicitată
de apărătorii părţilor şi o admite în temeiul art. 167 C. proc.civ.
De asemenea constată că probele cu interogatoriu şi un martor solicitate de apărătorul
intimatului nu sunt utile soluţionării cauzei drept pentru care le respinge.
Apărătorii părţilor arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Instanţa faţă de această împrejurare, în temeiul art. 150 C. proc.civ. constată cauza în stare
de judecată şi acordă acestora cuvântul în dezbateri de fond.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestaţiei la executare precizată şi în temeiul
art. 399 alin.3 C. proc.civ. să se dispună anularea biletului la ordin emis la data de 05.01.2007,
având în vedere că nu există relaţii comerciale între părţi care să ducă la întocmirea unui bilet la
ordin. Mai mult decât atât biletul la ordin nu a fost emis de contestatoare prin reprezentanţii săi
legali.
Apărătorul intimatului solicită respingerea contestaţiei, cu cheltuieli de judecată, conform
celor susţinute în întâmpinarea formulată la termenul din data de 28.06.2011 cu precizarea că
actele de executare au fost întocmite corect de către executor.
INSTANŢA
Constată că prin contestaţia înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 22.04.2011
sub nr. 8024/280/2011 contestatoarea SC A FV I S.R.L. a solicitat instanţei în contradictoriu cu
intimaţii N I şi B C R Piteşti, ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea adresei de
înfiinţare a popririi emisă în dosarul de executare nr. 116/11.04.2011 al BEJ Ioana Cristian,
anularea biletului la ordin din data de 05.01.2007 emis în favoarea numitului N M I, ca nelegal, cu
cheltuieli de judecata.
În motivarea contestaţiei contestatoarea a arătat că executorul judecătoresc nu a respectat
dispoziţiile legale privitoare la executare, în adresa de înfiinţare a popririi şi în somaţie nu a înscris
numărul dosarului înregistrat la instanţă, a refuzat în mod nejustificat să elibereze copii după
înscrisuri, a ameninţat ca va face ce doreşte în dosar, biletul a fost emis în mod nelegal în favoarea
intimatului N cu titlul de garanţie pentru o datorie inexistentă faţa de acesta.
A precizat contestatoarea ca executorul judecătoresc nu i-a comunicat mai întâi somaţia
de plata, a aflat întâmplător de comunicarea dresei de înfiinţare a proprii la 11.04.2011, adresa de
înfiinţare poprire a fost întocmită nelegal, executorul judecătoresc nu a depus în termen de 48 de
ore la dosarul instanţei toate actele de executare.
La filele 29-39 contestatoarea a depus o cerere prin care a detaliat motivele invocate în
contestaţie formulata iniţial şi prin care a completat contestaţia solicitând anularea încheierii de
învestire cu formulă executorie a biletului la ordin.
A precizat contestatoarea ca N I a solicitat declanşarea procedurii insolvenţei, în cadrul
acestei proceduri a contestat atât deschiderea procedurii cat şi creanţa întrucât societatea nu a
emis biletul la ordin iar între parţi nu s-au desfăşurat raporturi comerciale, contestatoarea a arătat
că biletul la ordin a fost sustras din biroul societăţi de către N I, nu a fost completat de către
administratorul societăţii ci doar semnat şi ştampilat de către mandatarul N G, N I invocând
faptul că va păstra biletul la ordin cu titlul de garanţie pentru restituirea unui împrumut personal
primit în nume propriu de N G pană la data când acesta va restitui împrumutul sau va semna un
contract autentificat de împrumut.
Contestatoarea a arătat că deşi N G a semnat contractul N I a refuzat să restituie biletul la
ordin.
În aceste condiţii, a precizat contestatoarea, prin sentinţa civilă nr. 1089/F/2010
pronunţata de Tribunalul Comercial Argeş s-a admis contestaţia sa şi s-a respins cererea
intimatului N I prin care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei, hotărâre irevocabilă astfel
încât există autoritate de lucru judecat iar executarea este inadmisibilă.
În acelaşi timp, în vederea investirii cu formulă executorie era necesar să se ataşeze
biletului la ordin documentele în baza cărora a fost emis, ceea ce nu s-a întâmplat.
La filele 174-176 contestatoarea a depus o nouă cerere prin care a precizat motivele din
contestaţia formulată iniţial şi , a completat contestaţia în sensul că a solicitat repunerea părţilor în
situaţia anterioara popririi, arătând totodată că nu înţelege să mai susţină motivele de contestaţie
ce vizau autoritatea de lucru judecat şi inadmisibilitatea cererii de executare
Intimatul N a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei întrucât
nu există autoritate de lucru judecat, executarea este admisibilă, biletul la ordin nu poate fi anulat
decât pe calea opoziţiei la executare, nu a sustras biletul la ordin ci i-a fost înmânat de către N G,
biletul la ordin a fost emis în mod legal ca şi adresa de înfiinţare a popririi, neimpunându-se
repunerea părţilor în situaţia anterioara.
În şedinţa publica din 13.07.2011 intimatul a invocat excepţia tardivităţii formulării
contestaţiei la executare cu privire la următoarele doua motive: anularea investirii cu formula
executorie şi repunerea părţilor în situaţia anterioara.
În aceeaşi şedinţa instanţa a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare
având ca obiect anularea biletului la ordin în condiţiile art. 399 C.pr.civ.
Excepţiile au fost unite cu fondul cauzei.
În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri.
Din probatoriul administrat în cauza instanţa reţine următoarele:
La data de 05.01.2007 s-a emis bilet la ordin pentru suma de 57.000 lei.
Din conţinutul biletului rezultă faptul că are calitatea de emitent contestatoarea iar
calitatea de beneficiar intimatul N I.
La scadenţa beneficiarul a introdus biletul la ordin la plata, fiind refuzat din lipsa totală de
disponibil.
Faţa de aceasta situaţie, intimatul N I a adresat Tribunalului Comercial Argeş şa data de
30.03.2009 o cerere prin care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva
contestatoarei deoarece nu i-a plătit suma de 57.000 lei, creanţa sa fiind certă, lichidă şi exigibilă,
constatată printr-un bilet la ordin.
Tribunalul Comercial Argeş prin sentinţa nr.565/F/5 iunie 2009 a admis cererea şi a
dispus deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei, făcând şi aplicarea art.34 şi 61 din Legea
nr.85/2006.
Ca să pronunţe această sentinţă, a reţinut îndeplinirea condiţiilor pentru deschiderea
procedurii insolvenţei, prezumându-se că debitoarea este în imposibilitate să plătească suma de
57.000 lei, consemnată în biletul la ordin prezentat de creditor, care a făcut dovada creanţei sale
certe, lichide şi exigibile.
Debitoarea a declarat recurs împotriva sentinţei menţionate susţinând că soluţionând
cauza, instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile legale în materie de citare, deoarece nu a avut
cunoştinţă că a fost chemată în judecată de către creditor, fiind încălcat dreptul la apărare, pentru
că nu i-a fost comunicată cererea, pe care nu a avut posibilitatea să o conteste.
A susţinut şi faptul că nu are nici o datorie faţă de creditor, că nu a emis biletul la ordin pe
care acesta se sprijină, nu există nici o cerere de înregistrare a creanţei la masa credală în termen
legal, iar acesta este decăzut din dreptul de a mai solicita plata drepturilor respective.
Prin sentinţa comercială nr.541/F/23 mai 2007, s-a deschis procedura generală a
insolvenţei, ridicându-i-se dreptul de a mai administra activitatea, prin numirea unui administrator
judiciar, căruia nu i-a fost comunicată cererea cu care a fost sesizată instanţa în prezent,
soluţionarea cauzei având loc fără citarea lui.
Curtea de Apel Piteşti, Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin
decizia nr.992/R/20 octombrie 2009 a admis recursul şi a casat sentinţa cu trimiterea cauzei spre
rejudecare la Tribunalul Comercial.
Instanţa de recurs a reţinut, că la data introducerii cererii, 30 martie 2009, faţă de
debitoare se deschisese procedura generală a insolvenţei, calitatea de a reprezenta-o în proces,
trecând asupra administratorului judiciar, care nu a avut cunoştinţă despre cererea creditorului,
deoarece nu i s-a comunicat şi nu a fost citat.
Ca atare, a adoptat soluţia arătată, fără a mai analiza criticile formulate pe fondul cauzei,
pe care instanţa ar trebui să le aibă în vedere, cu prilejul reluării judecăţii, consecinţa casării cu
trimitere.
Ulterior, Tribunalul Comercial, prin sentinţa comercială nr.273/F/26 februarie 2010, a
admis cererea formulată de creditorii N I şi P L IFN S.A. şi în temeiul art.33 alin.6 din Legea
privind procedura insolvenţei a deschis procedura insolvenţei debitoarei, numind, potrivit art.34,
administrator judiciar.
În privinţa creditorului iniţial, N I, a motivat că debitoarea a recunoscut biletul la ordin
prezentat, semnat şi ştampilat de reprezentantul său, arătând că nu a fost plătit din lipsă de
disponibil în cont.
În concluzie, a apreciat că sunt întrunite cerinţele art.31 din Legea nr.85/2006, care
prevăd că orice creditor care are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă asupra unui debitor, poate
solicita intrarea în procedura insolvenţei acestuia, precum şi cerinţele art.33 alin.6, deoarece
debitoarea în cauză, nu şi-a notificat intenţia de a intra în reorganizarea activităţii.
Debitoarea a declarat recurs împotriva sentinţei de mai sus, criticile pe care le-a adus
încadrându-se din oficiu, în motivele prevăzute de art.304 pct.9 şi art.3041 Cod procedură civilă,
deoarece nu şi-a întemeiat în drept susţinerile.
În dezvoltarea acestora, a susţinut în principal, că instanţa a omis să se pronunţe pe
contestaţia formulată de ea, privitoare la starea de insolvenţă, deosebit că nu datorează nici o
sumă de bani creditorului, care nu a formulat cerere de înregistrare a creanţei la masa credală, în
termenul stabilit de instanţă.
De asemenea, a susţinut că aprecierea instanţei conform căreia este îndeplinită cerinţa
valorii prag pentru introducerea cererii pentru deschiderea procedurii de către creditoarea S.C. P
Leasing IFN S.A., este greşită, prin raportarea datei înregistrării acesteia la instanţă, 27 iulie 2009,
la modificarea produsă prin Legea nr.277/7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I
nr.486/14 iulie 2009.
Prin decizia nr. 828/R/2008 Curtea de Apel Piteşti a admis recursul, a casat sentinţa şi a
trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie instanţa a reţinut că, în motivele de recurs invocate
împotriva primei sentinţe de deschidere a procedurii insolvenţei, debitoarea a contestat că are o
datorie faţă de creditor şi a arătat că a formulat contestaţie împotriva cererii de deschiderea
procedurii, adresată instanţei. Admiterea recursului a fost determinată, aşa cum s-a arătat, de
încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează citarea părţilor, reţinându-se că nu a fost
comunicată cererea de chemare în judecată administratorului judiciar, care avea calitatea de a
reprezenta-o în proces pe debitoare, la data de 30 martie 2009, când a fost formulată. În
motivarea deciziei nr.992/R/20 octombrie 2009, s-a precizat însă, că după reluarea judecăţii în
primă instanţă, cauza va fi soluţionată şi în considerarea criticilor aduse în recurs, prin urmare şi
cu referire la introducerea contestaţiei la cererea creditorului de deschidere a procedurii
insolvenţei debitoarei. Prin sentinţa pronunţată în al doilea ciclu procesual instanţa a omis să se
pronunţe pe contestaţia debitoarei, care a susţinut că nu datorează suma pretinsă de creditorul
Neagoe Ion şi nu a recunoscut titlul invocat. Aşa fiind, s-a reţinut că recursul este fondat din
acest punct de vedere, deoarece neverificarea apărărilor debitoarei din contestaţia formulată,
echivalează cu o nepronunţare asupra fondului, în sensul art.312 pct.5 Cod procedură civilă, ce a
atras admiterea recursului şi casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă de
fond.
În fond după casare s-a dispus administrarea probei cu expertiza contabilă pentru a
verifica apărările contestatoarei cu privire la existenţa creanţei, Tribunalul Comercial
conformându-se astfel deciziei de casare
Prin sentinţa nr. 1089/F/2010 Tribunalul Comercial a admis contestaţia formulata de
contestatoare şi a respins cererea intimatului N I pentru deschiderea procedurii generale de
insolvenţa.
Pentru a pronunţa aceasta soluţie Tribunalul Comercial a reţinut că între părţi nu există
raporturi comerciale din vânzări sau cumpărări de mărfuri iar refuzul la plata s-a datorat faptului
că biletul la ordin nu este emis de contestatoare, creanţa nefiind certa, lichida şi exigibilă.
În vederea adoptării acestei soluţii tribunalul a avut în vedere raportul de expertiza
întocmit de d-nul expert Dinu Ion din conţinutul căruia rezultă că intimatul nu este furnizorul
contestatoarei, intre parţi nu au existat relaţii comerciale, conform evidenţei contabile a
contestatoarei aceasta nu datora nicio suma de bani intimatului N I.
Sentinţa a devenit irevocabilă prin respingerea ca fiind tardiv formulat a recursului
formulat de intimat .
În aceste condiţii intimatul N a solicitat învestirea cu formula executorie a biletului la
ordin, cerere admisă de Judecătoria Piteşti prin încheierea pronunţata la 08.03.2011 în dosarul nr.
3522/280/2011.
La data de 21.03.2011 intimatul a formulat cerere de executare silită indirecta invocând ca
titlu executoriu biletul la ordin. S-a format dosarul de executare nr. 116/2011 al BEJ Ioana
Cristian. S-a solicitat încuviinţarea executării silite, cerere admisă prin încheierea pronunţata la
30.03.2011 în dosarul nr. 5556/280/2011, s-a întocmit proces-verbal de cheltuieli de executare,
s-au emis adrese de înfiinţare a popririi pentru suma menţionata în biletul la ordin şi pentru
cheltuielile de executare la data de 11.04.2011 ce au fost comunicate societăţilor bancare din
Piteşti, s-a emis somaţie adresata contestatoarei la data de 11.04.2011, somaţie ce i-a fost
comunicata prin poşta la data de 19.04.2011 (fila 119 din dosar).
Societăţile bancare au comunicat executorului judecătoresc faptul că nu deţine
contestatoarea conturi deschise sau faptul că nu are disponibil în cont cu excepţia CEC Bank
care a confirmat faptul că are cont deschis contestatoarea, a indisponibilizat suma de 422,70 lei şi
a virat-o în contul executorului judecătoresc conform ordinului de plata nr. 556/2011 (filele154-
155 din dosar).
Situaţia expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar.
Conform dispoziţiilor art. 399 C.pr.civ. împotriva executării silite, precum şi împotriva
oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin
executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face
contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea
titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea
silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.(2) Nerespectarea
dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage
sancţiunea anulării actului nelegal. (2^1) De asemenea, după ce a început executarea silită, cei
interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-
a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale. (3) În cazul în
care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă
judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului
executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Potrivit dispoziţiilor art. 401 C.pr.civ. contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la
data când: a) contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care-l contestă sau de
refuzul de a îndeplini un act de executare; b) cel interesat a primit, după caz, comunicarea ori
înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri
periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei
reţineri din aceste venituri de către terţul poprit; c) debitorul care contestă executarea însăşi a
primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care
nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.
Conform dispoziţiilor art. 404 C.pr.civ. dacă admite contestaţia la executare, instanţa,
după caz, anulează actul de executare contestat sau dispune îndreptarea acestuia, anularea ori
încetarea executării înseşi, anularea ori lămurirea titlului executoriu sau efectuarea actului de
executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
Potrivit dispoziţiilor art. 404/2 C.pr.civ. în cazul în care instanţa judecătorească a
desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin
aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării. Dacă instanţa care a desfiinţat
hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii
situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul.
Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. 1 şi 2, cel îndreptăţit
o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii.
Conform dispoziţiilor art. 62 din Lg. nr. 58/1934 în termen de 5 zile de la primirea
somaţiunii, debitorul poate face opoziţie la executare.
Potrivit art. 63 din Lg. nr. 58/1934 în procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune,
fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât
excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite
de art. 19. Excepţiunile personale vor trebui să fie de grabnică soluţiune şi întotdeauna întemeiate
pe o probă scrisă. Excepţiunile cambiale trebuiesc propuse la primul termen de înfăţişare. Prin
primul termen de înfăţişare se înţelege primul termen la prima instanţă, când procedura fiind
îndeplinită părţile pot pune concluzii în fond, chiar dacă pârâtul sau oponentul nu se prezintă.
Deci, în vederea contestării biletului la ordin a titlului executoriu legiuitorul a înţeles să
instituie o procedura specială, respectiv opoziţia la executare.
Biletul la ordin reprezintă un titlu executoriu ce nu emana de la o instanţa judecătorească
Art. 399 alin 3 C.pr.civ. permite în situaţia în care executarea se face în temeiul unui astfel
de titlu invocarea în contestaţia la executare a apărărilor de fond împotriva titlului executoriu doar
în condiţiile în care legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Aceste dispoziţii legale sunt imperative şi nu conferă persoanei interesate să conteste titlul
executoriu facultatea de a opta între calea specială prevăzuta de lege în acest scop şi dispoziţiile
art. 399 alin3 C.pr.civ.
De altfel, apărătorul contestatoarei în cadrul concluziilor scrise depuse la dosar nu
reproduce integral textul articolului 399 alin 3 C.pr.civ.
Faţă de aceasta situaţie instanţa reţine că în vederea invocării apărărilor de fond împotriva
biletului la ordin contestatoarea avea obligaţia să formuleze opoziţie la executare conform art. 62
din Lg. nr. 58/1934 .
Anularea biletului la ordin, respectiv invocarea apărărilor de fond neputându-se realiza
decât în cadrul opoziţiei la executare, cale procedurala de care contestatoarea nu a uzat, iar nu în
cadrul contestaţiei la executare.
Pentru aceste considerente instanţa va respinge ca inadmisibilă contestaţia la executare
având ca obiect anularea biletului la ordin formulata în condiţiile art. 399 alin 3 C.pr.civ.
Trebuie precizat faptul că instanţa a pus în discuţie acest aspect aşa cum rezultă din
încheierea pronunţata la 31.05.2011 însă contestatoarea a precizat în mod expres faptul că nu
înţelege să formuleze opoziţie la executare conform dispoziţiilor Lg. nr. 58/1934.
Instanţa este obligata să se pronunţe asupra obiectului cererii cu care a fost investită
potrivit art. 129 alin 6 C.pr.civ. şi nu este îndreptăţită să califice obiectul cererii în sensul în care
ar fi admisibilă, chiar împotriva voinţei părţii, o astfel de situaţie echivalând cu antepronunţarea şi
având ca efect încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Intimatul a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare cu privire la
următoarele doua motive: anularea investirii cu formula executorie şi repunerea părţilor în situaţia
anterioara.
Contestatoarea a solicitat anularea încheierii de investire cu formulă executorie a biletului
la ordin prin cererea formulata la data de 30.05.2011.
Anularea acestei încheieri se poate cere pe calea contestaţiei la executare potrivit
dispoziţiilor art. 399 alin 2/1 C.pr.civ. în termenul prevăzut de art. 401 alin 1 C.pr.civ.
Analizând data la care s-a formulat aceasta cerere prin care s-a invocat un nou motiv de
contestaţie raportat la momentul de la care curge termenul de 15 zile prin coroborare cu datele la
care contestatoarea a luat cunoştinţa de actele de executare, respectiv a primit somaţia, înştiinţarea
privind înfiinţarea popririi şi data la care s-a efectuat prima reţinere, instanţa apreciază că nu a fost
respectat termenul de 15 zile prevăzut de lege considerente pentru care va respinge contestaţia
având ca obiect anularea încheierii de învestire cu formulă executorie ca fiind tardiv formulată.
Legea prevede în mod clar termenul în care se poate solicita anularea încheierii de
învestire cu formulă executorie neexistând neclarităţi sub acest aspect.
Orice motiv din cadrul contestaţiei la executare trebuie invocat în termenul prevăzut de
art. 401 alin 1 C.pr.civ.
Prin invocarea unor noi motive de contestaţie la executare în cadrul unor completări ale
cererii iniţiale nu pot fi eludate dispoziţiile legale ce reglementează termenul în care se poate
formula contestaţia .
Instanţa nu poate reţine apărarea contestatoarei conform căreia anularea titlului
executoriu are ca efect direct anularea încheierii de învestire cu formulă executorie, întrucât o
astfel de susţinere nu are fundament juridic.
Cererea având ca obiect restabilirea situaţiei anterioare poate fi solicitata odată cu
formularea contestaţiei la executare sau poate fi solicitata în mod separat după soluţionarea
contestaţiei la executare.
Codul de Procedură Civilă nu prevede un termen în cadrul căruia să se poată formula o
astfel de cerere cu excepţia termenului de prescripţie prevăzut de Decretul nr. 167/1958.
În raport de aceste considerente instanţa apreciază că este neîntemeiată excepţia
tardivităţii invocata de intimatul N cu privire la cererea privind restabilirea situaţiei anterioare
drept pentru care va fi respinsă.
Comportamentul executorului judecătoresc pe parcursul desfăşurării executării silite,
necomunicarea actelor de executare silită, nedepunerea acestor acte la dosarul instanţei nu au ca
efect anularea actelor de executare silită îndeplinite de acesta, neafectând legalitatea actelor, sub
acest aspect contestaţia fiind neîntemeiata.
Executorul judecătoresc a emis somaţie la aceeaşi data la care a întocmit adresele de
înfiinţare a popririi, somaţia fiind comunicata contestatoarei prin poşta la data de 19.04.2011 (fila
119), respectând astfel dispoziţiile art. 62 din Lg. nr. 58/1934, contestaţia fiind neîntemeiată şi
sub acest aspect.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 7 alin 1 lit c din Lg. nr. 188/2000 executorul
judecătoresc are dreptul să comunice personal acte de procedură.
Adresele de înfiinţare a popriri respecta condiţiile de formă prevăzute de Codul de
Procedură Civilă.
Contestatoarea a invocat faptul că nu datorează suma menţionata în biletul la ordin,
creanţa nefiind certă, lichidă şi exigibilă prin raportare la sentinţa nr. 1089/F/2010 pronunţata de
Tribunalul Comercial Argeş.
Emitentul unui bilet la ordin are posibilitatea să dovedească inexistenţa unei obligaţii de
plata rezultata din biletul la ordin sau stingerea obligaţiei de plata fie pe calea opoziţiei la
executare fie prin invocarea excepţiilor cambiale în cadrul acţiunii cambiale declanşata de
posesorul cambiei sau biletului la ordin conform dispoziţiilor art. 63 din Lg nr. 58/1934.
În cadrul procesului declanşat la solicitarea intimatului Neagoe Ion prin care a solicitat
deschiderea procedurii insolvenţei contestatoarea a contestat atât starea de insolvenţa în care s-a
susţinut că se afla cat şi existenţa creanţei ceea ce echivalează cu invocarea unor excepţii personale
subiective ce vizează raportul fundamental avut în vedere pentru emiterea biletului la ordin.
Aceste excepţii au fost analizate de către Tribunalul Comercial Argeş, instanţa ce s-a
conformat deciziei de casare, şi s-a constatat că sunt întemeiate sens în care s-a admis contestaţia
formulată de contestatoare, s-a respins cererea intimatului N I pentru deschiderea procedurii
generale de insolvenţa reţinându-se că între părţi nu există raporturi comerciale din vânzări sau
cumpărări de mărfuri iar refuzul la plata s-a datorat faptului că biletul la ordin nu este emis de
contestatoare, creanţa nefiind certa, lichida şi exigibilă, soluţie fundamentata pe raportul de
expertiza întocmit de d-nul expert Dinu Ion din conţinutul căruia rezultă că intimatul nu este
furnizorul contestatoarei, intre parţi nu au existat relaţii comerciale, conform evidenţei contabile a
contestatoarei aceasta nu datora nicio suma de bani intimatului N I.
Întrucât s-a respins cerere de deschidere a procedurii insolvenţei pentru motivele expuse
intimatul N a înţeles să apeleze la o noua cale în vederea realizării creanţei menţionata în biletul la
ordin, respectiv la executarea silită.
Însă, în aceasta situaţie, sentinţa nr. 1089/F/2010 pronunţata de Tribunalul Comercial
Argeş îşi produce efectele, efecte ce trebuie avute în vedere de instanţa .
Pornind de la prezumţia absolută de adevăr ca fundament al puterii lucrului judecat, s-a
statuat în sensul că, întrucât hotărârea judecătorească exprima adevărul cu privire la o situaţie
juridică, ceea ce a format obiectul unei judecaţi se impune într-o maniera imperativa în toate
litigiile viitoare.
Deci, partea care a câştigat procesul, în cursul unei judecaţii ulterioare, se va putea prevala
de dreptul recunoscut anterior în favoarea sa, instanţa nemaiputând lua în discuţie existenţa
dreptului astfel stabilit, situaţie ce reprezintă efectul pozitiv al puterii de lucru judecat.
Este posibil ca raportul juridic dedus judecaţii în cel de-al doilea proces, purtând între
aceleaşi părţi să fie diferit de cel asupra căruia există o statuare judecătorească, legat totuşi de
primul, în sensul că existenţa sau eficacitatea sa este condiţionata de existenţa celui dintâi,
judecătorul celei de a doua cereri neputând nesocoti prima hotărâre al cărui conţinut este protejat
prin efectul negativ al lucrului judecat, dimpotrivă, el va trebui să se fundamenteze pe conţinutul
hotărârii anterioare pentru a soluţiona litigiul adus în atenţia sa.
Deci, efectul pozitiv este mijlocul prin care este prevăzută eficacitatea indirecta a actului
jurisdicţional.
Principiul puterii de lucru judecat este menit nu doar să împiedice o nouă judecata în
aceeaşi pricină, ci să împiedice şi contrazicerile între doua hotărâri judecătoreşti, în sensul că
printr-o hotărâre să nu se infirme ceea ce s-a stabilit anterior printr-o altă hotărâre.
În consecinţa, în cazul în care una din părţi invocă într-un proces o împrejurare care s-a
stabilit cu putere de lucru judecat într-un proces anterior, instanţa trebuie să considere acea
împrejurare ca fiind dovedită pe deplin, fără a putea stabili o situaţie contrară, prevalându-se de
constatările instanţei care s-a pronunţat în prima acţiune, chiar daca sub aspectul obiectului şi a
cauzei cele doua pricini ar fi deosebite. Chiar daca în primul litigiu s-a discutat numai pe cale
incidentala un drept invocat de o parte, soluţia data de instanţa are putere de lucru judecat într-o
noua acţiune în care se încearcă valorificarea aceluiaşi drept.(Decizia nr. 162/1987 pronunţată de
Tribunalul Suprem, Decizia nr. 496/1975, Decizia nr. 45/1980, Decizia nr. 631/1973, Decizia nr.
1146/1976 pronunţate de Tribunalul Suprem).
Puterea de lucru judecat dobândita de actul instanţei va acoperi nu numai cererea de
chemare în judecată dar şi apărarea invocata de pârât în măsura în care este legata de acea cerere
de chemare în judecată.
Daca prin considerentele hotărârii sunt dezlegate unele probleme litigioase sau daca acele
considerente sunt imanente pentru susţinerea dispozitivului, ele sunt înzestrate cu puterea lucrului
judecat.
Deci, problema de drept dezlegata printr-o hotărâre judecată, constatările instanţei
privitoare la existenţa , inexistenţa unui drept subiectiv - nu şi consecinţele deduse din constatarea
sa - se vor impune în litigiile viitoare ori de cate ori acelaşi drept este invocat ca temei al
pretenţiilor sau al apărării uneia din părţi.
Prin sentinţa nr. 1089/F/2010 pronunţata de Tribunalul Comercial Argeş s-a stabilit cu
putere de lucru judecat faptul că nu datorează contestatoarea nicio suma de bani intimatului în
baza biletului la ordin, pentru cele doua motive expuse anterior: inexistenţa relaţiilor comerciale şi
neemiterea biletului la ordin de către contestatoare.
Aceste statuari au fost determinate de necesitatea soluţionării contestaţiei formulată de
contestatoarea din prezenta cauză.
În consecinţa, instanţa reţine în prezenta cauza faptul că nu este certă creanţa invocată de
intimatul N, nefiind îndreptăţită să stabilească o situaţie contrară, chiar daca sub aspectul
obiectului şi a cauzei cele doua pricini sunt diferite întrucât între ele există identitate de raport
juridic.
În acelaşi timp instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor. art. 379 al.1 cod procedură civilă
nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanţă
certă, lichidă şi exigibil
Pentru aceste considerente instanţa va admite contestaţia la executare cu privire la acest
motiv şi va anula toate actele de executare întocmite în dosarul nr. 116/2011 al BEJ Ioana
Cristian.
Trebuie precizat faptul că executorul a declanşat în mod legal executarea, neavând
cadrul legal să verifice aspectele analizate de instanţa, aspecte ce puteau fi invocate doar pe calea
contestaţiei la executare aşa cum s-a procedat.
Anularea actelor de executare are ca efect repunerea parţilor în situaţia anterioara
conform dispoziţiilor art. 404 ind. 2 C.pr.civ.
Întrucât din contul contestatoarei s-a virat în contul executorului judecătoresc de către
CEC Bank suma de 422,70 lei conform ordinului de plata nr. 556/2011 (filele154-155 din dosar)
iar actele de executare în baza cărora a avut loc aceasta plata urmează a fi anulate, instanţa va
admite cererea având ca obiect repunerea părţilor în situaţia anterioara şi va obliga pe intimat să
restituie contestatoarei suma de 422,70 lei.
În baza dispoziţiilor art. 274 C.pr.civ. instanţa va admite cerere privind acordarea
cheltuielilor de judecata formulata de contestatoare şi va respinge cererea formulata în acest sens
de intimatul Neagoe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge contestaţia la executare având ca obiect anularea biletului la ordin formulată
de contestatoarea SC A FV I S.R.L., cu sediul în mun. Bucureşti, C M, nr. 312, bl., sc., ap.,
sector 2, în contradictoriu cu intimaţii N I, domiciliat în mun. Pitesti, str. C D, nr. 3, bl., sc., ap.,
jud. Argeş şi B C R PITEŞTI, cu sediul în mun. Pitesti, str. R, nr., jud. Argeş, ca inadmisibilă.
Respinge contestaţia la executare având ca obiect anularea încheierii de învestire cu
formulă executorie ca fiind tardiv formulată.
Respinge excepţia tardivităţii formulării cererii având ca obiect repunerea părţilor în
situaţia anterioară.
Admite în parte contestaţia la executare precizată.
Anulează toate actele de executare întocmite în dosarul nr. 116/2011 al BEJ Ioana
Cristian.
Dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligă pe intimat să restituie
contestatoarei suma de 422,70 lei.
Obligă pe intimat să plătească suma de 194,3 lei contestatoarei cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 13 Iulie 2011
Preşedinte,
E F
Grefier,
I C
Red. EF
Tehn. 14 Iulie 2011
5/ex
Judecătoria Bârlad
contestatia la executare
Tribunalul Constanța
Contestaţie. Cauză de repunere în termenul de formulare a contestaţiei.
Tribunalul Vâlcea
Anularea titlului executoriu şi a tuturor formelor de executare. Tardivitatea formulării contestaţiei la titlu. Imposibilitatea utilizării apărărilor de fond în cadrul contestaţiei la un titlu care nu e emis de o instanţă judecătorească.
Judecătoria Mediaș
Urmărirea silită a unui imobil a fost în coproprietatea moştenitorilor debitorului.
Tribunalul Teleorman
Contestaţie în anulare. Motive de recurs reluate şi pe calea contestaţiei în anulare