Contestaţie la executare

Dosar nr. 2390/280/2011

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 6739/2011

Şedinţa publică de la 27 Iunie 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE A D O

Grefier C M

Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe contestatoarea SC A SA şi pe intimata G M,

având ca obiect contestaţie la executare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la pronunţare, au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile şi susţinerile

părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 20.06.2011, fiind consemnate în încheierea de

şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, având

nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 27.06.2011, când a hotărât

următoarele:

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 03.02.2011 cu nr.2390/280/2011 pe rolul Judecătoriei

Piteşti, contestatoarea SC A SA a formulat în contradictoriu cu intimata G M contestaţie la

executare împotriva executării silite începute în dosarul nr.1103/2010 al BEJ I I şi a tuturor

actelor de executare întreprinse de executorul judecătoresc, întoarcerea executării silite.

În motivarea în fapt a cererii arată contestatoarea că, fiind obligată prin sentinţa

comercială nr.1551/C/17.11.2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş în dosarul

nr.695/1259/2010  la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.855,50 lei în favoarea SC T C

SRL, G M şi G L C, cu menţiunea că ultimii doi dintre aceştia sunt administratorii SC TC SRL, în

termen legal a declarat recurs.

Arată contestatoarea că, în aceste condiţii, la data de 18.01.2011, executorul judecătoresc

prin adrese înaintate instituţiilor bancare la care contestatoarea are deschise conturi, a solicitat

înfiinţarea popririi pentru suma de 7.790,79 lei.

Arată contestatoarea că actele întocmite de BEJ I I sunt lovite de nulitate absolută,

sentinţa comercială nr.1551/C/17.11.2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş

Nu putea fi pusă în executare cât nu a fost judecat recursul declarat de contestatoare, hotărârea

nefiind irevocabilă şi existând posibilitatea admiterii acestuia cu consecinţa înlăturării sale de la

plata cheltuielilor de judecată.

Mai arată contestatoarea că, pentru a se putea începe executarea silită, este necesar să fie

îndeplinite condiţiile prevăzute de art.379 al.1 C.pr.civ potrivit cu care nici o urmărire asupra

bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă., condiţii

care în raport de situaţia invocată nu sunt îndeplinite.

Se mai arată de către contestatoare că, stabilind o obligaţie de plată în beneficiul

reclamanţilor, intimaţi în prezenta cauză, instanţa nu a stabilit dacă plata cheltuielilor urmează a fi

făcută în mod egal, proporţional, sau solidar situaţie în raport cu care trebuie stabilit în mod cert

întinderea titlului, câtă vreme executarea a fost începută numai la solicitarea numitei G M care

susţine că ar avea de recuperat suma de 5.855,50 lei la care se adaugă cheltuieli de judecată.

Arată totodată contestatoarea că, în ceea ce priveşte onorariul de executare acesta este

mult prea marefaţă de cuantumul legal, executorul solicitând suma de 1.135,28 lei iar nu o sumă

echivalentă cu 10% din sumă (inclusiv TVA), iar în ceea ce priveşte onorariul de avocat acesta

este nejustificat în sumă de 800,00 lei.

În drept au fost invocate disp.art.399 şi urm.C.pr.civ, respectiv art.7209 C.pr.civ.

În susţinerea cererii au fost ataşate, în copie, înscrisuri: adresa de înfiinţare a popririi

remisă B – Bucucreşti, sentinţa comercială nr.1551/C/17.11.2010 pronunţată de Tribunalul

Comercial Argeş în dosarul nr.695/1259/2010 şi dovada de comunicare a acesteia, recursul

motivat formulat de SC A SA şi dovada decomunicare a acestuia către Tribunalul Comercial

Argeş, extras-ecris.

Intimata, legal citată, deşi nu s-a prezentat în instanţă a depus întâmpinare prin care a

solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării arată intimata că, fiind prejudiciată într-un drept al său şi având

o creanţă cert, lichidă şi exigibilă stabilită în contra debitorului său printr-o hotărâre comercială.

Executorie de drept, a înţeles să o pună în executare în condiţiile în care exercitarea căii de atac

nu suspendă executarea.

Arată intimata că, nu a cerut altceva decât recuperarea cheltuielilor de judecată la care s-a

s-au adăugat în mod legal onorariul de expert şi cel de avocat.

În drept au fost invocate disp.art.115 şi urm C.pr.civ şi art. 274 Cpr.civ.

La solicitarea părţilor  a fost încuviinţată administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând cererea contestatoarea din perspectiva probele administrate şi raportat la

dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Contestatoarea SC A SA  în calitate de debitoare şi intimata G M în calitate de creditoare

sunt părţi în raportul juridic execuţional iniţiat în baza cererii adresată de creditoare BEJ I I, în

vederea  executării silite a debitorului în baza titlului executoriu constând din sentinţa comercială

nr.1551/C/17.11.2010 pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş în dosarul nr.695/1259/2010.

Potrivit art.7208 C.pr.civ. ”Hotărârile date în primă instanţă privind procesele şi cererile în materie

comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea.” .

În cauză, la data de 03.02.2011, formulând contestaţie la executare contestatoarea a

invocat faptul că ”nu se putea pune în executare sentinţa comercială nr.1551/C/17.11.2010 pronunţată de

Tribunalul Comercial Argeş, atâta vreme cât nu a fost judecat recursul declarat împotriva acesteia”  apărarea sa

fiind dovedit a fi, sub acest aspect, circumscrisă unui exerciţiu abuziv în condiţiile în care,

autoarea neputând invoca necunoaşterea legii şi fiind  prezumată a cunoaşte dispoziţia susevocată, 

neagă existenţa unei norme de procedură  de strictă interpretare şi aplicare în materia  în care se

judecă, susţinând în contra, că,  promovarea recursului reprezintă o cauză de suspendare,

hotărârea evocată nefiind executorie.

Că apărarea contestatoarei este în cauză una vădit neîntemeiată rezultă în raport de

următoarele aspecte de drept:

Prin alin. (1) al art. 374 din C. pr.civ se prevede că hotărârea judecătorească sau alt titlu se

execută numai dacă este învestit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1), afară de

încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu şi de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute

de lege, care se execută fără formula executorie. Corelativ, în art. 376 alin. (1) C.pr.civ., s-a

reglementat că se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) C.pr.civ. 

hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum şi orice alte hotărâri sau

înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege.

Din analiza coroborată a dispoziţiilor cuprinse în aceste două texte rezultă, deci, că o

hotărâre judecătorească poate fi pusă în executare, de regulă, numai dacă a rămas definitivă ori a

devenit irevocabilă şi a fost respectată procedura învestirii ei cu formulă executorie.

Cu toate acestea, aşa cum s-a prevăzut în mod expres prin înseşi dispoziţiile art. 374 alin.

(1), legiuitorul a stabilit anumite excepţii de la regula de mai sus, excepţii care de referă la

încheierile executorii, hotărârile executorii provizoriu, precum şi la alte hotărâri sau titluri

determinate prin lege, ca urmare a caracterului lor executoriu stabilit de lege, încheierile şi

hotărârile respective putând fi puse în executare fără a fi definitive sau irevocabile şi fără să fie

necesară învestirea lor cu formulă executorie.

În acest sens este de observat că, în cadrul reglementării privind execuţia vremelnică, prin

art. 278 din C.pr.civ. se precizează că hotărârile primei instanţe sunt executorii de drept când au

ca obiect vreuna dintre situaţiile menţionate la pct. 1-6 din cuprinsul acestui articol, în cazul

hotărârilor parţiale reglementate de art. 270 (pct. 7) C.pr.civ., precum şi în orice alte cazuri în care

legea prevede că hotărârea este executorie (pct. 8). Or, un astfel de caz este şi cel stabilit prin art.

7208 din C.pr.civ., ignorat de altfel de către contestatoare în apărările sale.

Cu alte cuvinte, după ce art. 374 C.pr.civ.  stabileşte în teza întâi regula - necesitatea

învestirii cu formulă executorie, în teza a doua prevede excepţiile - când hotărârea se va putea

executa fără investire, între care şi ipoteza care ne interesează în speţă, adică alte hotărâri

prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie, ipoteză care acoperă pe deplin şi

situaţia la care se referă art. 7208 din C.pr.civ.

Mai mult decât atât, faptul că se apără contestatoarea de faţă în afara limitelor impuse de

art.723 C.pr.civ. rezultă şi din aceea că, înţelegând să formuleze recurs împotriva hotărârii ce

constuie titlu executoriu  şi fiind calificat apel demersul său la data de 02.02.2011 pe către

instanţă, aceasta a solicitat suspendarea executării sentinţei comerciale nr.1551/C/17.11.2010

pronunţată de Tribunalul Comercial Argeş în dosarul nr.695/1259/2010,  fapt  ce reflectă

recunoaşterea de către aceasta a caracterului executoriu al acestei hotărâri contrar susţinerilor

formulate pe calea contestaţiei la executare.

În ceea ce priveşte critica contestatoarei vizând imposibilitatea iniţierii executării silite dat

fiind neîndeplinirea condiţiilor privind caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei pretins a fi

executată instanţa apreciază de asemenea că aceasta nu va putea fi primită fiind neîntemeiată câtă

vreme obiectul obligaţiei sale – plata sumei de 5.855,50 lei - astfel cum a fost menţionat în titlul

executoriu poate fi executat în contra sa în condiţiile susevocate, cererea creditoarei făcând

referire întocmai la această sumă..

Cu referire la critica contestatoarei vizând faptul că stabilind în sarcina sa o obligaţie de

plată, instanţa nu o delimitează pentru fiecare în parte dintre creditori instanţa apreciază

neîntemeiată o astfel de susţinere în condiţiile în care în acest scop, partea interesată a re la

dispoziţie  o altă cale, iar nu contestaţia la executare.

Instanţa apreciază neînetmeiată şi susţinerea contestatoarei vizând cuantumul onorariului

de executare astfel cum a fost stabilit prin ”Procesul verbal de constatare cheltuieli de executare silită

nr.1103/2010”  în condiţiile în care, verificând modalitatea în care acestea au fost stabilite instanţa

reţine deplina concordanţă a cuantumului stabilit de executor pentru sumele datorate cu acest

titlu cu sumele rezultate ca urmare a aplic.disp.art.37 al.1 lit.b din Legea nr.188/2000 potrivit cu

care: ”(1) Executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite

de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul

executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: (…) b)

pentru creanţele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 5.000 lei

plus 3% din suma ce depăşeşte 50.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite;”

Faţă de acestea, reţinând că aşa cum rezultă din analiza titlului executoriu fiind stabilită în

sarcina contestatoarei o obligaţie a cărei executare, aceasta  nu a dovedit a fi îndeplinit-o de bună

voie, creditoarea este,  astfel, îndreptăţită să solicite punerea în executare a titlului executoriu mai

susevocat şi obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de executare şi, reţinând în egală măsură că

în raport de criticile contestatoarei nu au fost identificate  motive de nelegalitate a actelor de

executare propriu-zise instanţa va respinge contestaţia la executare cu această motivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A SA cu sediul în str. D

G, nr. 2-4, jud. Argeş în contradictoriu cu intimata G M domiciliată în Piteşti, str. P, nr. 2, bl. , sc.

, ap., jud. Argeş ca neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică din data de  27.06.2011.

Preşedinte,

A D O

Grefier,

C M

Red.jud.ADO/15.07.2011

C.M. 05 Iulie 2011

4 exe

Domenii speta

Spete similare