Ordonanţă preşedenţială

Sentinţă civilă 5113 din 23.05.2011


Dosar nr. 8845/280/2011

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 5113/2011

Şedinţa publică de la 23 Mai 2011

Completul compus din:

PREŞEDINTE AG

Grefier C M

Pe rol judecarea cauzei minori şi familie privind pe reclamanta  B D A  şi pe pârâtul  G M

N, având ca obiect  ordonanţă preşedinţială INCREDINTARE PROVIZORIE MINOR.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns reclamanta asistată de avocat 

Andreea Dumitrescu, lipsa fiind paratul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care

Reclamanta, prin aparator, in susţinerea cererii solicita instanţei încuviinţarea probei cu

înscrisuri. Depune la dosar un borderou cu acte.

Instanţa admite pentru reclamantă, proba cu înscrisuri, ca fiind utila si concludenta

solutionarii cauzei.

Reclamanta, prin apărător, arată că nu mai are cereri de formulat in cauza si solicita

cuvântul pe fond.

Instanţa, in baza dispa.rt.150 C.pr.civ. constată cauza in stare de judecată si acorda

cuvântul în dezbateri de fond.

Reclamanta, prin apărător, solicita admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată, fără

cheltuieli de judecată.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 06.05.2011, sub nr.

8845/280/2011, reclamanta B D A a chemat în judecată pe pârâtul  G M N solicitând instanţei

pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună încredinţarea minorei G E N, născută la data de

06.10.2008, către reclamantă spre creştere şi educare, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului

de divorţ nr. 25640/280/2010, aflat pe rolul Judecătoriei Piteşti, şi să se încuviinţeze deplasarea

acestei minore, însoţită de mamă, de pe teritoriul statului român pe teritoriul Statelor Unite ale

Americii, din motive medicale, în perioada iunie – septembrie 2011, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că din căsătoria sa cu pârâtul a rezultat

minora mai sus menţionată, născută la data de 06.10.2008. O bună perioadă de timp relaţia dintre

părţi a fost reuşită însă de peste un an de zile raporturile de familie au început să se deterioreze în

mod continuu, din motive imputabile amândurora.

In acest context, reclamanta a introdus cerere de divorţ, constituindu-se dosarul

nr.25640/280/2010, aflat pe rolul Judecătoriei Piteşti.

Arată că, înainte de promovarea acţiunii de divorţ, părţile s-au separat în fapt în condiţiile

în care pârâtul a părăsit domiciliul conjugal, fetiţa rămânând în îngrijirea şi întreţinerea exclusivă a

reclamantei.

In intervalul separării soţilor în fapt pârâtul şi-a vizitat fiica foarte rar, în întâlniri de scurtă

durată, realizate de cele mai multe ori din iniţiativa reclamantei.

Susţine reclamanta că, încă din primele luni de viaţă, minora a fost diagnosticată cu otită şi

rinită cronice şi sindromul amigdalelor hipertrofice, probleme de sănătate despre care medicii

români au stabilit că pot fi rezolvate definitiv după vârsta de 3-4 ani, şi care, momentan, necesită

o îngrijire deosebită.

In luna mai 2010 reclamanta se afla în USA împreună cu fetiţa, context în care a supus-o

pe aceasta din urmă unui examen medical de specialitate la un spital din New York,

recomandându-i-se tratament şi controale regulat.

Ulterior introducerii cererii de divorţ reclamanta l-a înştiinţat pe pârât despre posibilitatea

efectuării unei noi vizite împreună cu minora în USA, în scopul efectuării de investigaţii

suplimentare  asupra stării de sănătate a fetiţei. Cu această ocazie, pârâtul şi-a manifestat refuzul

în mod expres, ameninţând că nu îşi va da acceptul pentru o nouă călătorie.

Susţine reclamanta că deja a efectuat o programare pentru examinarea medicală a fetiţei la

o clinică din New York, iar refuzul pârâtului afectează grav interesele minorei în condiţiile în care

dacă nu va putea efectua deplasarea, nici nu va beneficia de serviciile medicale pe care mama i le

poate oferi.

În drept, sunt invocate disp. art.581 Cod Proc.civ., art.14 alin.2, 18 alin.2, 43 alin.1 din

Legea 272/2004, 101 Cod fam.

S-au depus la dosar de către reclamantă în copie înscrisuri (f.8-27).

Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat la instanţă şi nu a formulat întâmpinare sau apărări

scrise.

La termenul de judecată din data de 09.05.2011 reclamanta şi-a precizat capătul 2 din

cererea de chemare în judecată în sensul solicitării pronunţării unei hotărâri care să suplinească

acordul pârâtului în vederea deplasării minorei însoţită de reclamantă în SUA, în perioada

01.06.2011- 30.09.2011.

Sub aspectul probelor, a fost încuviinţată pentru reclamantă proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Din relaţia de concubinaj a părţilor în cauză a rezultat minora G E N, născută la data de

06.10.2008, fetiţa fiind recunoscută de tată,  astfel cum reiese din certificatul de naştere ataşat la

dosar (fila 10). Ulterior, părţile s-au căsătorit.

Din certificatul anexat la dosarul cauzei (f.8) rezultă că reclamanta a promovat acţiune de

divorţ, fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Piteşti dosarul nr.25640/280/2010 cu termen de

judecată la data de 24.06.2011 (fila 8).

Prin prezenta cerere, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat instanţei pe cale de

ordonanţă preşedinţială să-i fie încredinţată minora G E N, născută la data de 06.10.2008, spre

creştere şi educare, până la soluţionarea acţiunii de divorţ  promovată de aceasta şi să se dispună 

suplinirea acordului pârâtului în vederea deplasării minorei însoţită de reclamantă în SUA, în

perioada 01.06.2011- 30.09.2011.

Potrivit art.613 ind.2 Cod proc.Civ., instanţa poate lua, pe tot timpul procesului de divorţ,

prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice, cu privire la încredinţarea copiilor minori, pensia

de întreţinere etc, cum este cazul în speţa de faţă.

În cazul acestor măsuri, care sunt accesorii, vremelnice şi provizorii, existenţa urgenţei

este prezumată chiar de lege, aşa încât partea nu mai este nevoită să facă dovada acesteia.

Pentru a decide cu privire la încredinţarea copilului minor rezultat din căsătorie, instanţa

va avea în vedere interesul superior al minorului, iar în determinarea acestui interes se va ţine

seama de o serie de factori precum: vârsta minorului, posibilităţile materiale ale părinţilor,

posibilităţile de dezvoltare fizică, morală a copilului, comportarea părinţilor faţă de copil,

legăturile de afecţiune stabilite între copil şi familie, starea sănătăţii acestuia, serviciul pe care îl au

părinţii.

Având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi ţinând seama de criteriile de

apreciere sus menţionate, instanţa consideră că, încredinţarea copilului minor spre creştere şi

educare mamei, până la soluţionarea procesului intentat pe calea dreptului comun, este în

interesul superior al minorului.

Astfel, din susţinerile reclamantei, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar,  reiese că

părinţii sunt separaţi în fapt de peste un an, minora rămânând în îngrijirea şi întreţinerea mamei

sale.

Din toate probele administrate, instanţa reţine că minora se află la o vârsta fragedă  la care

are foarte mare nevoie de îngrijirea şi ocrotirea maternă, de supravegherea acesteia, în contextul în

care tatăl său manifestă un dezinteres total atât în ceea ce priveşte necesităţile ce ţin de

întreţinerea fetiţei, dar şi sub aspect afectiv şi moral.

Instanţa mai reţine faptul că, în contextul problemelor pe care le ridică sănătatea fetiţei,

reclamanta i-a oferit acesteia consultaţii şi examinări medicale de nivel superior atât în ţară cât şi

în străinătate, din declaraţia depusă la fila 25 a dosarului cauzei, coroborată cu menţiunile din

paşaportul minorei şi al reclamantei (f.26-27), rezultând preocuparea constantă a mamei în

rezolvarea afecţiunilor suferite de minoră.

Nu în ultimul rând se va lua în considerare de către instanţă în soluţionarea cauzei vârsta

copilului şi nevoile speciale ale acesteia, grija pentru sănătatea lui, stabilitatea şi siguranţa mediului

în care se dezvoltă, fiind aspecte cărora ambii părinţi ar trebui să le acorde prioritatea cuvenită.

Conform art.581 C.pr.civ. instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri

grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei

pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu

prilejul unei executări, cele trei condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ de către textul de lege

fiind urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului litigiului dintre părţi.

Dacă în ceea ce priveşte ultimele două condiţii nu este necesar a se face discuţii

suplimentare, întrucât reclamanta a dovedit că pe rolul instanţei mai există dosarul cu nr.

25640/280/2010 având ca obiect divorţ, referitor la urgenţă se reţine că aceasta rezultă tocmai

din situaţia de fapt mai sus expusă şi din împrejurarea că drepturile părinteşti trebuie exercitate cu

continuitate, ingerinţele pe anumite perioade putând fi permise numai în condiţiile strict

reglementate de lege şi care nu se regăsesc în cauză.

Potrivit art.97 Codul familiei ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii

lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei ori înfiaţi,

exercitarea  drepturilor  părinteşti făcându-se  numai în interesul copiilor.

Pentru toate motivele mai sus expuse, şi apreciind că este în interesul superior al minorei

încredinţarea acesteia provizorie spre creştere şi educare mamei reclamante, instanţa va admite

cererea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială şi va dispune încredinţarea minorei, mamei,

spre creştere si educare,  până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 25640/280/2010, aflat pe

rolul Judecătoriei Piteşti.

Din înscrisurile medicale ataşate la filele 19-20 ale dosarului cauzei reiese că minora G E

N prezintă probleme de sănătate încă de la momentul naşterii, fiind diagnosticată cu otită şi rinită

cronice şi sindromul amigdalelor hipertrofice. Nici în prezent copilul nu este recuperat total,

aflându-se sub tratament medical ce implică administrare de antibiotice şi control medical

permanent.

Inscrisurile ataşate la filele 21-24 din dosarul cauzei rezultă că minorei i s-a efectuat o

programare în data de 30.06.2011 la un cabinet medical din New York, în vederea consultării.

Din declaraţia de la fila 25 din dosar reiese că, în anul 2010, tatăl pârât a fost de acord cu

deplasarea minorei, însoţită de reclamantă, pe teritoriul USA.

Fetiţa deţine deja paşaport şi i-a fost acordată viză USA pentru o durată de 10 ani (f.27).

Potrivit disp. art.581 C.pr.civ.,  instanţa poate lua măsuri vremelnice în cazuri grabnice

pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere. Ordonanţa preşedinţială, prin esenţa ei,

astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o

rezolvare vremelnică şi fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie

să se aştepte desfăşurarea procedurii de drept comun.

Dispoziţiile art.581 Cod Proc.Civ., invocate drept temei al cererii, prevăd necesitatea

îndeplinirii cumulative a condiţiilor privind urgenţa măsurii ce se solicită a fi luată de instanţă,

neprejudecarea fondului dreptului şi caracterul vremelnic al măsurii ordonate.

Pentru deplasarea minorei în străinătate este necesar însă acordul pârâtului în acest sens,

avându-se în vedere şi dispoziţiile art.18 al.2 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi

promovarea drepturilor copilului, care prevăd că „Deplasarea copiilor în ţară şi în străinătate se

realizează cu înştiinţarea şi cu acordul ambilor părinţi; orice neînţelegeri între părinţi cu privire la

exprimarea acestui acord se soluţionează de către instanţa judecătorească.”

Potrivit disp. art.5 alin.1 din Legea 272/2004, copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în

realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi. Alin.2 din acelaşi text

normativ prevede că răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în

primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini

obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.

Conform disp. art.6 din aceeaşi lege mai sus menţionată, respectarea şi garantarea

drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii:

a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;

b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea;

c) responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor

părinteşti;

d) primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor

copilului;

e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului, intervenţia multisectorială şi parteneriatul

dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate;

f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil;

g) respectarea demnităţii copilului;

h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de

gradul său de maturitate;

i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont

de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;

j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil;

k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării copilului;

l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu

ansamblul reglementărilor din această materie.

În speţă, din înscrisurile existente la dosar reiese că minora necesită de urgenţă investigaţii

şi tratament medical adecvat, avându-se în vedere problemele de sănătate ivite încă de la naştere,

situaţie ce impune deplasarea acesteia în USA.

 Prin urmare, faţă de această situaţie de fapt constatată, se reţine de către instanţă o

atitudine abuzivă a pârâtului în raport cu refuzul acestuia de a-şi da acordul cu privire la

deplasarea fiicei sale minore împreună cu reclamanta în USA, avându-se în vedere interesul

legitim al copilului, justificat în cauză, şi dreptul său recunoscut de lege (inclusiv de legea specială

în materie, Legea nr. 272/2004) de a călători şi circula în mod liber, şi în condiţiile în care nu

există nicio bănuială în sensul producerii unor efecte negative asupra ei prin efectuarea călătoriei

în discuţie.

Pe cale de consecinţă, instanţa constatată întemeiată cererea, astfel cum a fost precizată,

fiind îndeplinite şi condiţiile de admisibilitate a procedurii ordonanţei preşedinţiale, respectiv

urgenţa, rezultând din atingerea adusă ,prin atitudinea pârâtului ,interesului minorului şi

drepturilor acestuia menţionate mai sus, potrivit situaţiei de fapt reţinute; vremelnicia, măsura

solicitată fiind prin ea înseşi temporară, limitată exclusiv la perioada 01.06.2011- 30.09.2011,

precum şi neprejudecarea fondului drepturilor părţilor.

Avându-se în vedere şi dispoziţiile art.18 al.2 şi art.38 lit.b din Legea nr.272/2004, instanţa

va admite cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale, astfel cum a fost precizată, şi

suplineşte consimţământul pârâtului G M N, necesar pentru deplasarea minorei în USA,

împreună cu mama sa, în vederea efectuarii de investigaţii si tratament medical, în perioada

01.06.2011- 30.09.2011.

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea precizată şi formulată de reclamanta B D A, domiciliată în Piteşti, str.C,

nr., Bl., Sc., ap., jud.Argeş în contradictoriu cu pârâtul G M N, domiciliat în Piteşti, str.G, Bloc,

Sc., ap, jud.Argeş.

 Încredinţează reclamantei, spre creştere şi educare, pe minora G  E  N, născută la data de

06.10.2008, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului de divorţ nr. 25640/280/2010.

Suplineşte consimţământul pârâtului pentru deplasarea minorei G  E  N, născută la data

de 06.10.2008, însoţită de reclamantă, în Statele Unite ale Americii, în perioada 01.06.2011-

30.09.2011.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Executorie, fără somaţie şi fără trecerea unui termen.

Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare pentru pârât.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23.05.2011.

Preşedinte,

A G

Grefier,

C M

RED.A.G.

TEHN.M.N./4 EX/25.05.2011