Ordonanta presedentiala reintegrare in spatiu

Dosar nr. 3064/280/2010

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILA  Nr. 1105/R

Şedinţa publică de la 22 Iunie 2010

S-a luat în examinare pentru soluţionare recursul declarat de reclamantul  F.V.V.,

împotriva sentinţei civile nr.2931 din data de 30.03.2010, pronunţată de Judecatoria Piteşti

în dosarul nr.3064/280/2010, intimată-pârâtă fiind  M.A.R..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns: recurentul-reclamant, 

personal şi asistat de avocat C.V., şi intimata-pârâtă personal.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Intimata-pârâtă depune la dosar sentinţa civilă nr.662 din 22.01.2010, pronunţată

de Judecatoria Pitesti în dosarul nr.644/280/2010, purtând menţiunea conform cu

originalul.

Avocatul  recurentului-reclamant solicită proba cu înscrisurile aflate la dosar şi cele

pe care le depune la acest termen de judecată şi din care comunică un exemplar intimatei-

pârâtă. Arată că nu are alte probe de solicitat.

Intimata-pârâtă arată că nu are alte probe de solicitat.

Tribunalul, în baza art.305 Cod procedură civilă, încuviinţează ambelor părţi proba

cu înscrisuri.

Tribunalul, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată cauza în stare de

judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.

Avocatul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, aşa cum a fost

formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar şi pe care le susţine, cu cheltuieli de

judecată fond şi recurs. Solicită reintegrarea în domiciliul comun al soţilor, aflat în

indiviziune. Arată că pe rolul instanţei de fond se află în curs de soluţionare dosarul de

partaj bunuri comune. Se recunoaşte că între părţi au fost stări tensionate, dar arată că

acestea au fost provocate de comportamentul intimatei-pârâtă. Arată că la acest moment

recurentul locuieşte cu chirie, deşi veniturile nu-i permit şi solicită reintegrarea sa în

imobilul bun comun până la data rămânerii definitive a hotărârii de partaj. Mai arată că de

la data plecării din domiciliul comun, minora are probleme de sănătate şi solicită

reintegrarea în spaţiu pentru a fi aproape de minoră şi a se ocupa de aceasta. Arată că

reintegrarea este posibilă şi solicită admiterea recursului. Arată că nu solicită cheltuieli de

judecată în recurs.

Intimata-pârâtă solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, şi menţinerea

sentinţei de fond ca legală şi temeinică potrivit concluziilor scrise pe care le depune la

dosar. Arată că se opune la reintegrarea recurentului-reclamant în domiciliul comun,

datorită comportamentului violent al acestuia. Arată că a dovedit comportamentul violent

al recurentului-reclamant prin certificatele medico-legale depuse la dosar şi amenzile de

circulaţie ale acestuia, datorită consumului de alcool. Solicită respingerea recursului ca

neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată. 

TRIBUNALUL

Constata ca, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de

17.02.2010, reclamantul F.V. a chemat in judecata pe pârâta M. A., solicitând instanţei

reintegrarea sa în locuinţa situată în Pitesti,  pe calea ordonanţei preşedinţiale.

In motivarea cererii, reclamantul a arătat că acţiunea în evacuare formulată de către

pârâtă a fost admisă, prin sentinţa civilă nr. 662/22.01.2010 pronunţată în Dosar

644/280/2010 dispunându-se evacuarea sa din domiciliul comun situat la adresa

menţionată anterior. S-a solicitat reintegrarea sa întrucât plăteşte rate la o unitate bancară,

apartamentul fiind dobândit prin credit bancar, astfel cum rezultă din contractul nr. P/336

la data de 08.02.2007, situaţia de fapt fiind expusă în mod greşit de către pârâtă în cadrul

acţiunii în evacuare, în sensul că măsura nu prezenta urgenţă, nefiind creată o stare de

pericol pentru fosta soţie, reclamantul fiind persoana vătămată, astfel cum rezultă din

certificatul medico legal nr. 1498 eliberat de SML Argeş la data de 24.12.2009. S-a precizat

că reintegrarea sa are caracter urgent, întrucât în prezent nu are unde să locuiască, iar

pârâta nu mai locuieşte în imobilul menţionat.

In drept, reclamantul a invocat art. 581  C.pr.civ.

Prin sentinta civila nr.2931/30.03.2010 Judecatoria Pitesti a respins actiunea

reclamantului.

Pentru aceasta, analizând materialul probator al cauzei, judecatoria a apreciat ca,

deşi nu contestă îndeplinirea  condiţiilor de admisibilitate a cererii, respectiv al caracterului

vremelniciei dreptului pretins de reclamant pe calea specială a ordonanţei preşedinţiale, al

urgenţei şi neprejudecării fondului dreptului în cauză, acţiunea formulata nu este

intemeiata .

În acest sens, art. 581 C. proc. Civ., deschide calea ordonanţei preşedinţiale

condiţionat de necesitatea luării unor măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru

păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube

iminente, instanţa reţinând că reclamantul a afirmat, în considerentele de fapt ale cererii,

că evacuarea sa din domiciliul comun avut cu pârâta îi cauzează grave prejudicii, întrucât

nu are unde să locuiască

Or, materialul probator administrat în cauză a relevat o situaţie de fapt care nu

corespunde susţinerilor reclamantului.

Faţă de susţinerile părţilor şi actele depuse la dosarul cauzei, instanţa a constatat că

imobilul din care se solicită evacuarea pârâtului are caracter de bun comun, fiind dobândit

în timpul căsătoriei părţilor. Prin sentinţa civilă nr. 999/15.02.2008 pronunţată de

Judecătoria Piteşti, irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei între părţi, în prezent fiind

înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti acţiunea civilă nr. 1947/280/2008, având ca obiect

ieşirea din indiviziune a părţilor asupra bunurilor comune. Instanţa a constatat că

aprecierile reclamantului asupra nelegalităţii şi netemeiniciei sentinţei civile nr.

662/22.01.2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosar 644/280/2010, prin care s-a

dispus evacuarea sa din imobilul situat în Piteşti,  nu pot fi analizate decât prin intermediul

căilor de atac prevăzute de legislaţia în vigoare, iar nu prin prezenta acţiune.

 Instanţa de fond a recunoscut dreptul reclamantului de a locui la locuinţa

menţionată, cu atât mai mult cu cât dreptul persoanei la viaţa de familie, astfel cum este

reglementa de disp. art. 8 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi libertăţilor

fundamentale, precum şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului creată în

aplicarea acestor dispoziţii , recunoaşte dreptul foştilor soţi de a locui în locuinţa comună

până la finalizarea procedurilor judiciare de sistare a stării de indiviziune. Însă, în speţa

dedusă judecăţii, având în vedere şi interesul superior al copilului instanţa a apreciat că

reintegrarea reclamantului în imobil afectează dezvoltarea fizică şi psihică a minorului

rezultat în timpul căsătoriei, F. D. Astfel, din declaraţia martorului S. D. audiat în cauză,

care se coroborează cu evaluările psihologice şi  medicale efectuate asupra minorei,

diagnosticată cu tulburări de reactivitate cauzate de situaţia conflictuală din familie, s-a

constatat că părţile nu pot locui în acelaşi imobil cu minora. În acest sens, reţine că prin

sentinţa de divorţ minora a fost încredinţată spre creştere şi educare pârâtei, iar aceasta s-a

mutat în imobilul în care se solicită reintegrarea reclamantului după punerea în executare a

hotărârii de evacuare. Totodată, potrivit certificatelor medico-legale1524/29.12.2009,

196/04.03.2008, 581/25.05.2006  emise de Institutul de Medicină Legală Argeş şi depus la

dosarul cauzei,  ordonanţei nr. 1242/P/2008 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Piteşti  şi proceselor  verbale de contravenţie seria AX nr. 2031333/01.06.2006, seria AX

nr. 1675243/09.06.2006, seria AP nr. 0847188/29.05.2009 s-a constatat că pârâta a făcut

dovada comportamentului violent al reclamantului în cadrul relaţiilor de familie. Sub alt

aspect, chiar dacă este în interesul copilului, dar şi al părintelui de a avea o viaţă de familie,

deziderat ce se poate realiza numai prin menţinerea legăturilor personale în mod efectiv şi

fără nicio ingerinţă, instanţa a apreciat că în prezent aceasta nu se poate realiza în mod

efectiv şi fără consecinţe iremediabile asupra dezvoltării psihoemoţionale a minorei prin

locuirea părţilor în acelaşi imobil.

Pentru aceste considerente, instanţa a respins cererea formulată de către

reclamantul F. V.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal, reclamantul

F.V.V., solicitand modificarea sentintei in sensul admiterii cererii sale si a reintegrarii in

locuinta din Pitesti, pana la solutionarea dosarului nr.1947/280/2008 al Judecatoriei

Pitesti. Hotararea a fost criticata pentru urmatoarele motive:

-nu s-a avut in vedere ca recurentul nu are unde sa locuiasca, existand urgenta in luarea

masurii reintegrarii, deoarece acesta locuieste pe la prieteni. Situatia financiara nu ii

permite sa locuiasca la un hotel sau sa inchirieze un imobil, intrucat achita rate la banca

tocmai pentru imobilul din care a fost evacuat.

-instanta de fond nu a avut in vedere certificatul medico-legal depus la dosar, tinand cont

doar de spusele paratei. Ori, aceasta a expus gresit situatia de fapt in cererea de evacuare,

intrucat recurentul nu reprezinta un pericol pentru parata si copil, el fiind de fapt cel

vatamat. In procesul de evacuare nu a putut sa isi formuleze aparari, nefiind legal citat.

-nu exista nici un act emis de organele de cercetare penala care sa ateste ca recurentul este

un om violent.

-actele medicale depuse de intimata-parata privind starea sanatatii copilului sunt acte

intocmite pro causa, aceasta incercand sa se foloseasca de copil pentru a-l evacua pe

recurent din imobilul bun comun.

Tribunalul a incuviintat ambelor parti proba cu inscrisuri.

Analizand recursul declarat in cauza, tribunalul apreciaza, in raport de

criticile formulate, ca acesta nu este fondat.

Astfel, principala observatie ce se impune a se face este aceea ca, desi recurentul

sustine nelegalitatea si netemeinicia sentintei civile nr.2931/2010, in realitate motivele de

recurs, ca de altfel si motivele invocate in sustinerea actiunii de reintegrare, privesc solutia

pronuntata de Judecatoria Pitesti prin sentinta civila nr.662/22.01.2010, in dosarul

nr.644/280/2010, prin care, pe cale de ordonanta presedintiala, s-a dispus evacuarea

recurentului M.V.V. din imobilul apartament nr.-, situat in Pitesti.

Ori, asa cum a aratat si instanta de fond, nemultumirile legate de solutia pronuntata

de aceasta instanta nu pot fi analizate decat prin exercitarea caii de atac prevazuta de lege,

cale pe care recurentul a si urmat-o. Astfel, prin decizia civila nr.46/RMF/29.03.2010

Tribunalul Arges a respins recursul declarat de recurentul din prezenta cauza, inlaturand

ca nefondate toate criticile expuse de acesta (f.16). Ori, in conditiile in care instanta de

recurs a constatat ca fiind corecta aprecierea instantei de fond cu privire la situatia dintre

parti, retinand necesitatea de a se dispune masura evacuarii din imobilul-bun comun in

scopul apararii integritatii corporale, sanatatii si a vietei pesonale a intimatei-parate si a

minorei, fiica partilor, nu mai pot fi supuse atentiei instantei, de data aceasta printr-o

cerere de reintegrare, aspectele legate de comportamentul recurentului si al intimatei.

In aceste conditii, motivele de rcurs vizand, indirect, solutia pronuntata in sentinta

civila nr.662/2010 a Judecatoriei Pitesti, nu pot fi primite.

Reintegrarea recurentului in imobilul din care a fost evacuat se poate dispune in

cazul in care au aparut imprejurari noi, uletrioare pronuntarii evacuarii, de natura a

conduce instanta la concluzia ca masura solicitata se impune cu urgenta, pentru apararea

unor drepturi grav vatamate ale recurentului.

Singura imprejurare ce nu a fost antamata in procesul finalizat cu evacuarea

recurentului este cea privind lipsa unei locuinte a acestuia. Insa, asa cum a relevat si

instanta de fond, aceasta situatie nu este de natura a impune reintegrarea recurentului in

familie. Atat instanta sesizata cu actiunea in evacuare, cat si cea sesizata cu prezenta cauza

au pus in balanta drepturile si intereselor persoanelor implicate, ajungand la concluzia

justa ca este in interesul superior al minorei ca parintii sai sa nu mai locuiasca impreuna,

starea conflictuala dintre acestia, ce a degenerat in multe ocazii in violente fizice, afectand

grav dezvoltarea psihica a copilului.  In conditiile in care intimatei-parate, care nu detine

nici ea o alta locuinta, i-a fost incredintat copilul, se impune ca si in continuare cele doua

sa locuiasca in imobilul dobandit de soti in timpul casatoriei, pana la solutionarea

partajului aflat pe rolul judecatoriei Pitesti.

Imprejurarea ca recurentul achita ratele la apartamentul in care solicita reintegrarea

nu influenteaza solutia din cauza, ci reprezinta un aspect ce urmeza a fi invocat si analizat

in actiunea de partaj.

In consecinta, nici aceasta critica nu este fondata.

Pentru aceste considerente, constatand ca instanta de fond a pronuntat o sentinta

legala si temeinica, in temeiul art.312 C.pr.civ.,  tribunalul va respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul F.V.V., impotriva sentintei civile

nr.2931/30.03.2010 a Judecatoriei Pitesti, intimata fiind pârâta M.A.R.,  ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 22.06.2010, la Tribunalul Argeş-Secţie Civilă.

Preşedinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

1

Domenii speta

Spete similare