Instituire tutelă

Sentinţă civilă 4989 din 21.10.2010


sentinţa civilă nr. 4989 din 21.10.2010 - instituire tutelă -

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la data de 20.09.2010 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ sub nr. 8673/279/2010, reclamanta xx a solicitat instanţei instituirea tutelei pentru minorele xx şi xx, şi numirea ca reprezentant legal a bunicii materne – pârâta xx.

În motivarea acţiunii, s-au învederat următoarele:

Minorele au rezultat dintr-o relaţie de concubinaj a numitei xx, nefiind stabilită filiaţia faţă de tată. Copii au crescut alături de mama lor până la data de 19.07.2010 când aceasta a decedat. După decesul mamei minorele au rămas fără ocrotire părintească motiv pentru care reprezentantul primăriei municipiului xx  a propus instituirea măsurii de protecţie alternativă, respectiv tutela pentru aceşti copii.

În sprijinul minorelor a intervenit xx care, prin serviciul specializat de asistenţă şi consiliere psihologică, a monitorizat cazul şi a fost de acord cu propunerea primăriei Piatra Neamţ de a se institui tutela.

Potrivit anchetelor sociale din data de 30.07.2010, pârâta xx este bunica maternă a minorelor şi prezintă garanţii morale şi condiţii materiale pentru a fi numită tutore, aceasta exprimându-şi consimţământul în sensul numirii ca tutore. Din verificările efectuate nu au fost identificate alte rude ale minorelor pentru a fi tutorele acestora.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 40 şi următoarele din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Acţiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru potrivit art. 131 din Legea nr. 272/2004.

Pârâta xx, prezentă în faţa instanţei de judecată, a arătat că este de acord cu acţiunea astfel cum a fost formulată întrucât doreşte să se ocupe în continuare de creşterea şi educarea minorelor xx şi xx, pe care le-a îngrijit încă de la naştere.

În susţinerea acţiunii, instituţia reclamantă a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei fotocopii ale următoarelor documente referitoare la minorele xx şi xx: certificatele de naştere, adeverinţele medicale nr. 1441/2010 şi nr. 1703/2010 eliberate de Dispensarul nr. IV Piatra Neamţ, două declaraţii olografe, rapoartele nr. 12858/11.08.2010 şi nr. 12857/11.08.2010 ale Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, două rapoarte de evaluare a familiei care solicită instituirea tutelei, dispoziţiile nr. 2919/02.08.2010 şi nr. 2920/02.08.2010 ale Primarului municipiului Piatra Neamţ, de aprobare a planurilor de servicii privind prevenirea separării de familia naturală a minorelor, anchetele sociale nr. 30156/2010 şi nr. 30766/2010 întocmite de D.G.A.S.P.C. Neamţ, adeverinţa nr. 1004/2010 emisă de Şcoala cu clasele I – VIII nr. 1 Piatra Neamţ, certificatul de deces a numitei xx, declaraţiile numiţilor xx, certificatul de deces al numitului xx, decizia nr. 129/1972 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al municipiului Piatra Neamţ, privind atribuirea unui teren pentru construirea unei locuinţe, precum şi înscrisuri referitoare la pârâta xx, şi anume: o declaraţie olografă, un certificat de cazier judiciar, o adeverinţă medicală, un cupon de pensie şi buletinul de identitate.

Instanţa a încuviinţat probele solicitate în cauză, iar în temeiul art. 24 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 a audiat minora xx, în vârstă de peste 10 ani, în camera de consiliu, declaraţia acesteia fiind consemnată într-un proces verbal ataşat la dosar.

Analizând şi coroborând susţinerile părţilor şi probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Ocrotirea şi reprezentarea copiilor minori se înfăptuieşte, de regulă, de către părinţi cărora le revin drepturi şi obligaţii privind persoana minorului şi bunurile acestuia, precum şi obligaţia de a-l reprezenta sau asista la încheierea actelor juridice civile. În cazul copilului lipsit de ocrotire părintească legiuitorul a creat instituţia juridică a tutelei care constituie o sarcină gratuită şi obligatorie, în virtutea căreia o anumită persoană, denumită tutore, este chemată să exercite drepturile şi îndatoririle părinteşti faţă de un copil minor al cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie, declaraţia judecătorească de morţi sau dispăruţi.

Legea nr. 247/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului prevede o serie de condiţiile care trebuie îndeplinite pentru ca o persoana să poată avea calitatea de tutore, şi anume: să ofere garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare creşterii şi îngrijirii unui copil (art. 41 alin. 2); să nu se afle în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege (art. 41 alin. 1); să facă parte, de preferinţă, din familia extinsă a minorului (art. 41 alin. 2).

În speţă, sunt îndeplinite condiţiile legale în vederea instituirii măsurii de protecţie a tutelei în favoarea minorelor xx şi xx şi numirii în calitate de tutore a bunicii materne – pârâta xx.

Astfel, minorele xx şi xx, se află în dificultate, fiind lipsite de ocrotire părintească în condiţiile în care mama lor a decedat la data de 19.07.2010, iar filiaţia faţă de tată nu a fost stabilită. După decesul mamei, de creşterea, educarea, îngrijirea şi supravegherea copiilor s-a ocupat îndeaproape şi în exclusivitate bunica maternă xx, motiv pentru care xx, prin rapoartele nr. 12858/11.08.2010 şi nr. 12857/11.08.2010, a propus instituirea tutelei pentru cele două fete la pârâtă.

Din documentele depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâta xx, chiar dacă nu are o situaţie materială şi socială deosebită, aceasta prezintă garanţiile morale pentru dezvoltarea armonioasă a minorelor, împrejurare dovedită de interesul şi ataşamentul manifestate în mod constant faţă de copii şi de legăturile afective create în timp între aceştia şi bunica maternă. Ca urmare, numirea ca tutore a pârâtei corespunde interesului superior al minorelor, reglementat de art. 2 alineatul 3 din Legea nr. 272/2004 (în care se prevede că „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionare de instanţele judecătoreşti”), cu atât mai mult cu cât minora xx şi-a exprimat acordul în acest sens.

Având în vedere cele expuse anterior, ţinând seama de criteriile ce se regăsesc în art. 42 alin. 2 teza a II-a din actul normativ menţionat mai sus, instanţa va admite acţiunea, iar, în consecinţă, va institui tutela cu privire la minorele xx şi xx, calitatea de tutore revenind pârâtei xx.