Ucidere din culpa

Sentinţă penală 699 din 26.05.2010


 S.P. 699 /26.05.2010

Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 este reprezentat de procuror M.C. .

Pe rol, pronunţarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul R.C.R. şi pe părtile civile G.A.M., S.T., SPITALUL CLINIC DE URGENTA BAGDASAR ARSENI, S.A., R.M.A., prin reprez.legal R.I.C.,  partea responsabilă civilmente SC A.S.S. SRL, parte civilă, având ca obiect ucidere din culpă (art.178 C.p.)

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 11.05.2010 şi au fost consemnate în  încheierea de şedinţă de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa,  având nevoie de timp pentru a  delibera, a amânat pronunţarea la 18.05.2010 şi apoi la 26.05.2010, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

I.1.Prin rechizitoriul emis la data de  25.06.2009 de  Parchetul  de pe lângă Judecătoria sector 5 Bucureşti şi înregistrat pe rolul acestei instanţe la aceeaşi dată, s-a dispus  punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului R.C.R., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.178 al.2 C.proc.pen.

În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că,  la data de 22.10.2007, în jurul orelor 22:07, B.P.R. a Capitalei a fost sesizată cu privire la faptul că pe Şos. Viilor din sectorul 5 al municipiului Bucureşti s-a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a unei persoane, accident produs de învinuitul R.C.R. conducea autoutilitara marca cu nr. de înmatriculare …pe Şos. Viilor dinspre Calea Şerban Vodă către str. Panait Istrati. În urma accidentului, victima, identificată în persoana numitei S.D.A., a fost transportată la spital, unde a decedat la data de  24.10.2007.

I.2.Apărarea inculpatului:

Inculpatul a cooperat constant cu organele judiciare, arătând că regretă accidentul. În ceea ce priveşte locul în care s-a produs impactul, în cursul urmăririi penale, inculpatul a susţinut că nu poate preciza dacă impactul cu victima a avut loc pe trecerea de pietoni sau la o anumită distanţă faţă de aceasta.

În cursul judecăţii, inculpatul s-a apărat susţinând că circula cu aproximativ 40 km/h, că victima a traversat oblic, în fugă, şi a observat-o prea târziu, impactul producându-se după trecerea de pietoni.

Apărătorul inculpatului a solicitat achitarea inculpatului – în temeiul art.11 pct.2 lit.a şi art.10 lit.d C.proc.pen. – deoarece faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv vinovăţia în forma cerută de textul  de lege incriminator. În susţinerea acestei soluţii, s-a arătat că esenţială este stabilirea corectă a locului impactului dintre victimă şi vehicul,  acest loc fiind acelaşi cu locul petei de sânge, situat la 5,3 m de limita marcajului pietonal. Apărătorul inculpatul a mai arătat că stabilirea locului impactului efectuată de experţii desemnaţi în cauză la 20 cm în interiorul marcajului pentru trecerea de pietoni este greşită şi se bazeazăpe o interpretare tendenţioasă, dedusă din împrejurarea că umbrela victimei a fost găsită în acea zonă. Chiar dacă ar exista doar un dubiu cu privire la locul producerii accidentului, se arată în continuare că acest dubiu ar trebui să-i profite inculpatului.

În subsidiar, în cazul în care nu se vor reţine apărările anterioare, apărătorul inculpatului a solicitat să se constate culpa comună a inculpatului, dar şi a victimei – care a traversat strada în fugă, s-a deplasat oblic spre autoturism şi nu s-a asigurat când a început să traverseze în afara limitei de protecţie pentru pietoni, încălcând disp. art.167 al.1 lit.c din Regulamentul de aplicare a O.U.G nr.195/2002.

De asemenea, a solicitat a se reţine circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, deoarece este tânăr, fără antecedente penale, are o bună caracterizare şi s-a prezentat în faţa autorităţilor ori de câte ori a fost chemat; şi să se dispuă suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în temeiul art.81 C.pen.

II.1.În cursul urmăririi penale, au fost administrate următoarele probe: procesul-verbal de cercetare la fa?a locului înso?it de plan?e fotografice, schi?a locului producerii accidentului, proces-verbal de verificare tehnică a autoturismului, buletin de analiză toxicologică pentru stabilirea alcoolemiei, raport medico-legal de necropsie, rapoarte de expertiză tehnico-judiciară auto, declara?iile învinuitului R.C.R. ?i ale păr?ilor civile G.A.M. ?i S.T..

 

II.2. În cursul cercetării judecătoreşti, au fost audia?i inculpatul ?i martora S.C.,  declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei. În favoarea păr?ilor civile a fost administrată proba cu înscrisuri.

III.1.Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt: 

La data de 22.10.2007, în jurul orei 22.00, pe Şos. Viilor din sectorul 5 al municipiului Bucureşti inculpatul  R.C.R. a produs un accident rutier în urma căruia victima, S.D.A, pieton ce traversa strada, a fost grav vătămată, decedând după aproximativ două zile la spital.

Înainte de momentul accidentului, inculpatul R.C.R. conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare …. (maşina de serviciu pe care o conducea în afara orelor de program) pe Şos. Viilor dinspre Calea Şerban Vodă către str. Panait Istrati, carosabilul fiind umed, iar  traficul desfă?urându-se la lumina farurilor autovehiculelor ?i a sistemului public de iluminat. La ora accidentului,  vremea era ploioasă, iar traficul lejer.

In momentele premergătoare producerii accidentului, inculpatul circula cu aproximativ 45 km/h pe banda a doua, banda întâi fiind ocupată par?ial de ma?ini parcate paralel cu bordura  - pe fiecare sens de mers existând câte două benzi imaginare, fără marcaje pe carosabil, cu o lă?ime de 5,50m fiecare. În apropierea trecerii de pietoni situată la intersecţia cu str.Ştefan Hepiteş, inculpatul a observat o femeie (victima S.D.A.) cu o umbrelă în mână care stătea în zona trecerii de pietoni, pe terasamentul liniilor de tramvai de pe  sensul opus. Inculpatul a observat că femeia ?i-a deschis umbrela şi a pornit, în fugă, în traversarea şoselei de la stânga spre dreapta în  raport cu sensul de mers al autoutilitarei. 

 Observând faptul că victima î?i continuă traversarea, inculpatul a virat spre dreapta şi a  acţionat sistemul de frânare al autoutilitarei, dar cu toate acestea S.D.A. a fost lovită cu aripa din stângă faţă, după care a fost proiectată pe carosabil.

În urma accidentului, persoana vătămată S.D.A., în vârstă de 30 de ani, a fost transportată la spital, unde a decedat la data de  24.10.2007, la ora 11.30. Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr.A3/1639/2007/24.03.2008, moartea victimei a fost violentă, datorându-se leziunilor suferite în urma accidentului rutier. Leziunile traumatice ce au condus în mod direct şi necondi?ionat la decesul victimei au fost produse prin lovire cu corp dur, proiectare ?i lovire de corp sau de plan dur, cu impact la nivelul hemicraniului drept.

III.2.În vederea stabilirii locului şi modalităţii în care s-a produs impactul dintre victimă şi vehicul, precum şi a posibilităţilor tehnice de evitare a accidentului, în cursul urmăririi penale au fost efectuate două expertize tehnice auto (prima expertiză efectuată de expertul M.A., raportul nr.9565/.11.2008, iar a doua efectuată de expertul I.E., raportul nr.1258/2.02.2008 – ambii fiind experţi tehnici în cadrul B.E.T.M.B., la efectuarea expertizelor participând  ca expert recomandat de  inculpat şi ing. M.F.), concluziile celor două rapoarte de expertiză fiind asemănătoare.

Trebuie precizat – în prealabil – că nu au fost identificaţi martori oculari ai accidentului, expertizele bazându-se pe declaraţiile  inculpatului corelate cu cele câteva urme materiale (pata de sânge de pe carosabil, umbrela pierdută din mână de victimă în urma impactului, avariile vehiculului, leziunile victimei) şi cu condiţiile concrete de circulaţie, în cauză nefiind descoperite urme de frânare pe carosabil.

Din concluziile celor două rapoarte de expertiză tehnică judiciară, rezultă  că  înainte de accident inculpatul conducea autoutillitara implicată în accident cu 43-45 km/h pe banda de lângă terasamentul liniilor de tramvai (banda a doua de pe sensul său), în timp ce victima se deplasa de la stânga spre dreapta  în raport de direcţia de înaintare a vehiculului, cu aproximativ 9,8 km/h (adică în alergare, aspect reţinut doar pe baza  declaraţiilor inculpatului). Impactul dintre victimă şi vehicul s-a produs pe carosabil,  pe trecerea de pietoni situată înainte de intersecţia  cu str. Ştefan Hepiteş  (marcajul transversal în lăţime de 4 m fiind parţial vizibil), iar nu la o distanţă de aproximativ 5 m de marcaj cum susţine inculpatul.

În legătură cu momentele premergătoare impactului, inculpatul afirmă în declaraţiile sale din cursul urmăririi penale:„La un moment dat am observat că în zona trecerii pentru pietoni din dreptul imobilului nr.95, în zona terasamentului liniei de tramvai de pe contrasens o femeie stătea având o umbrelă în mână. Apropiindu-mă la o distanţă de circa 10 m de poziţia acelei persoane, am constatat că respectiva persoană îşi deschide umbrela şi porneşte în traversarea şoselei către partea dreaptă raportat  la sensul meu de mers, a început să fugă. (…) Văzând acţiunea femeii am tras de volan dreapta concomitent cu acţionarea sistemului de frânare.” În declaraţia dată la data de 19.01.2010 dată în faţa instanţei, inculpatul arată următoarele: „Am observat pe mijlocul şoselei pe partea stângă, pe liniile de tramvai (în zona aceea nu există un refugiu de tramvai), o persoană care încerca să traverseze. Persoana şi-a deschis umbrela şi a început să alerge  oblic. Când am văzut-o era deja prea târziu, am tras puţin dreapta, am frânat, dar accidentul s-a produs, lovind-o pe această persoană cu aripa stângă a maşinii.”

Corelând afirmaţiile inculpatului cu concluziile expertizelor, instanţa constată că  starea de pericol a fost creată de inculpat prin neacordarea priorităţii de trecere victimei, deoarece inculpatul nu a frânat, ci şi-a continuat deplasarea chiar şi după ce – cu circa 10 m înainte de a ajunge la trecerea de pietoni -  a observat-o pe victimă staţionând în mijlocul şoselei pe marcajul trecerii de pietoni, adică pe terasamentul liniilor de tramvai de pe sensul opus de mers. Accidentul putea fi evitat de către inculpat dacă la apropierea de trecerea pentru pietoni circula cu atenţie şi oprea autoturismul pentru a acorda prioritate de trecere victimei aflate deja în  traversare regulamentară a străzii. Viteza  limită la care autoutilitara putea evita impactul cu victima era de aproximativ 36 km/h, dar inculpatul - care circula cu o viteză superioară, 43-45 km/h, în condiţii de carosabil umed şi ploaie -  nu a redus viteza în zona trecerii de pietoni, deşi avea această obligaţie.

 Instanţa apreciază că lipseşte  orice culpă a victimei, indiferent de comportamentul său ulterior momentului în care a fost observată de către inculpat. Instanţa consideră că victima nu putea evita accidentul, deoarece aceasta a început să traverseze  strada regulamentar, pe trecerea de pietoni marcată, fiind  observată cu mult timp înainte de conducătorul auto, dar acesta a sperat cu uşurinţă că pietonul nu-şi va continua traversarea, ci va staţiona pe terasamentul liniilor,  deşi  - în mod evident  - pietonul avea prioritate la traversare. Faptul că la un moment dat pietonul şi-ar fi continuat traversarea altfel decât perpendicular pe axul drumului nu are mare relevanţă, cât timp inculpatul recunoaşte că a văzut-o pe victimă în mijlocul străzii, pe trecerea de pietoni, dar nu a încercat să oprească decât atunci când a observat că pietonul îşi continuă traversarea în fugă. Manevra de oprire şi de încercare de a o ocoli pe victimă a fost realizată de inculpat atunci când a fost prea târziu, inculpatul arătându-se  „surprins” că pietonul şi-a continuat traversarea – deşi acesta era singurul comportament previzibil/firesc al unei persoane ce se afla în mijlocul carosabilului, pe trecerea de pietoni.

 Instanţa va reţine însă că victima a traversat în permanenţă pe marcajul pietonal, iar nu în afara lui, astfel cum demonstrează ambele expertize efectuate în cauză, neputând fi ignorate două elemente obiective: locul în care a fost descoperită umbrela ce a căzut din mâna victimei după impact, precum şi împrejurarea că victima a fost proiectată în faţă, fiind antrenată în cădere pe direcţia de mers a autoutilitarei, rămânând pe carosabil după punctul de impact, iar nu chiar în locul în care a avut loc ciocnirea dintre victimă şi vehicul.

Expertul propus de inculpat a formulat opinie separată, susţinând că victima  putea preveni accidentarea sa, iar conducătorul auto nu a avut posibilitatea evitării impactului. Expertul parte a arătat că starea de pericol a apărut atunci când victima a pătruns pe banda a doua, în sensul de mers al autoutilitarei, la distanţa de 5,30 m de la terminarea marcajului trecerii pentru pietoni, acesta fiind spaţiul de care ar fi dispus conducătorul auto până la producerea acroşării cu partea laterală stângă a vehiculului, fără ca victima să fie proiectată în direcţia de înaintare a maşinii, ci în partea lateral-stângă, adică acolo unde a fost găsită pata de sânge. Pentru argumentele tehnice prezentate pe larg de cei doi experţi judiciari ce au realizat independent câte o expertiză distinctă în cauză, instanţa nu va putea reţine concluziile expertului parte. De altfel, chiar şi expertul parte reţine faptul că victima se afla deja pe carosabil, pe trecerea de pietoni, când a fost observată de conducătorul auto, dar vina sa ar consta în faptul că şi-a continuat traversarea, pătrunzând pe banda pe care conducea inculpatul.

III.4.În concluzie, instanţa constată că fapta inculpatului R.C.R care, în data de 21.10.2007, în jurul orelor 22.00, circula cu  autoutilitara (proprietatea S.C. A.S.Y S.R.L.) pe Şos. Viilor dinspre Calea Şerban Vodă către str. Panait Istrati, cu o viteză de 43-45 km/h, şi  - nerespectând dispoziţiile legale pentru exerciţiul profesiei de conducător auto, respectiv art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice, a lovit-o pe  S.D.A - ce traversa regulamentar pe marcajul pentru trecerea de pietoni -  faptă ce a condus la moartea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. 1 şi 2 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective, astfel cum am arătat anterior, elementul material a fost realizat de către inculpat prin uciderea victimei S.D.A, ca urmare a nerespectării dispoziţiile legale pentru exerciţiul profesiei de conducător auto. Potrivit disp. art.135 lit.h din H.G. nr.1391/2006 de ,„Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere şi în următoarele situaţii: (…) h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat şi semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.”

Potrivit disp. art.72 alin.2 din O.U.G nr.192/2002, „ Pietonii au prioritate de trecere faţă de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajaţi în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate şi semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.”; iar potrivit disp. art.48  din acelaşi act normativ,  „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză şi să o adapteze în funcţie de condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă.”

Urmarea imediată a constat în decesul victimei, după aproximativ două zile, la data de 24.10.2007, la ora 11.30, moartea datorându-se hemoragiei meningo-cerebrale ca urmare a  unui politraumatism, cu fractură de boltă şi bază craniană şi echimoze multiple, legătura de cauzalitate fiind stabilită în urma efectuării unei expertize medico-legal,  în care se conchide că între leziuni şi deces există o legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie a culpei - întrucât acesta nu a prevăzut că prin fapta sa de a rula cu o viteza neadaptată condiţiilor de drum şi de a nu acorda prioritate de trecere victimei ce traversa strada prin loc special marcat, poate provoca un accident rutier, cu consecinţa vătămării integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane ori chiar decesul unei persoane, cum este cazul de faţă, deşi trebuia şi putea să prevadă acest rezultat.

Pentru aceste considerente, instanţa nu-l va achita pe inculpat, astfel cum a solicitat apărătorul său, fapta  comisă de acesta întrunind elementele constitutive ale unei infracţiuni, nefiind îndeplinite condiţiile prev. de art.10 C.proc.pen.

III.5.Având în vedere cele expuse şi luând în considerare art.52 C.pen., potrivit căruia pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, instanţa va proceda la stabilirea şi aplicarea unei pedepse în acord cu criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen. Instanţa constată că se acordă în general o atenţie aparte infracţiunilor contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, legea stabilind în privinţa infracţiunii de ucidere din culpă pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

În ceea ce priveşte stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei săvârşite şi luând în considerare criteriile menţionate în art. 181 alin. 2 C.pen., instanţa reţine că modul, mijloacele, precum şi împrejurările în care inculpatul a săvârşit infracţiunea, precum şi atitudinea sa după comiterea faptei, dovedesc periculozitatea  inculpatului care .

În privinţa datelor personale, instanţa constată că inculpatul nu are antecedente penale, a cooperat cu organele de urmărire penală, s-a prezentat în instanţă în vederea audierii sale şi, deşi  a regretat săvârşirea faptei, a susţinut în faţa instanţei că nu este vinovat de moartea victimei, deoarece aceasta staţiona pe carosabil şi apoi a început să alerge pentru a traversa.

Având în vedere această atitudine a inculpatului, care nu a conştientizat importanţa normelor legale pe care le-a încălcat nici după uciderea unui pieton, instanţa nu va reţine în favoarea acestuia circumstanţe atenuante, astfel cum a solicitat apărătorul său, urmând însă să orienteze pedeapsa spre minimul legal. Astfel, în temeiul art.178 alin.1 şi 2 C.pen., instanţa îl va condamna pe inculpat  la pedeapsa de 3  ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

III.6.În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, aplicarea acesteia inculpatului trebuie realizată atât în baza art.71 alin. 2 şi 3 C.pen. şi art.64 C.pen., cât şi prin prisma Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, în special cauzele Sabou şi Pârcălab contra României şi Hirst contra Marii Britanii, în conformitate cu decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Astfel, restrângerea exerciţiului drepturilor şi libertăţilor poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, neputând fi acceptată o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota.

Aşadar, conform art.71 alin.3 C.pen., instanţa reţine că urmarea socialmente periculoasă care s-a produs, respectiv decesul victimei, precum şi culpa inculpatului în producerea accidentului auto, duc la concluzia necesităţii interzicerii exercitării drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64  alin.1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care va interzice inculpatului exercitarea acestor drepturi pe durata executării pedepsei principale.

Mai  mult, întrucât infracţiunea a fost săvârşită în exercitarea unei activităţi specifice, respectiv conducerea unui autovehicul, instanţa îi va interzice inculpatului dreptul de a conduce un autovehicul, pe durata executării pedepsei principale, aplicând dispoziţiile art.64 alin.1 lit. c C.pen.

III.7.Sub aspectul executării, instanţa  apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de  art.81 alin.1 C.pen., referitoare  la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, respectiv:

a)pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amenda.

b)infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38 C.pen. (din fişa de cazier a inculpatului rezultă că acesta nu are antecedente penale astfel încât este îndeplinită şi această condiţie);

c)se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

În acest sens, având în vedere împrejurările comiterii faptei, conduita anterioară a inculpatului, rezultată din lipsa antecedentelor, precum şi faţă de gradul de integrare  în societate (inculpatul fiind angajat ca muncitor necalificat, şofer, iar apoi electromecanic la s.c. A.S.Y. S.R.L. din data de 1.05.2004 până în prezent, potrivit adeverinţei de salariat depuse la dosar în data de 16.03.2010), instanţa consideră că reeducarea celui condamnat poate avea loc şi fără executarea pedepsei, nefiind necesară izolarea inculpatului de societate.

Pentru aceste considerente, instanţa, potrivit art.81 C.pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 5 ani, calculată potrivit art.82 alin.1 C.pen. şi care constituie termen de încercare pentru inculpat.

Totodată, având în vedere dispoziţiile art.71 alin. 5 C.pen., instanţa va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

De asemenea, instanţa, potrivit art.359 C.proc.pen., va atrage inculpatului atenţia asupra cazurilor de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei, prevăzute de art.83 şi 84 C.pen.

IV.1.Sub aspectul laturii civile, instanţa reţine următoarele:

În cursul urmăririi penale,  G.A.M. (persoană ce a efectuat cheltuieli de înmormântare a victimei) şi S.T. (tatăl victimei) s-au constituit părţi civile în procesul penal, fără a indica iniţial cuantumul despăgubirilor solicitate.

În cursul judecăţii, s-au constituit parte civilă şi S.A. (mama victimei) şi R.M.A. (fiica minoră a victimei).

Părţile civile S.T. şi S.A. au solicitat împreună acordarea de daune morale în cuantum de 100.000 euro, partea civilă G.A.M. a solicitat despăgubiri materiale în cuantum de 16.897 lei, iar în favoarea minorei, s-a solicitat acordarea unei prestaţii periodice  lunare, în cuantum de 1.000 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor de întreţinere pe care victima le acorda fiicei sale.

Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar-Arseni s-a constituit parte civilă  cu  suma de l.670, 48 lei, reprezentând  cheltuielile de spitalizare ale victimei S.D.A., depunând în acest decontul detaliat al costului medicamentelor şi materialelor folosite.

În dovedirea daunelor materiale, partea civilă G.A.M.  a arătat că a efectuat mai multe cheltuieli  (10.498,73 lei – cheltuieli de înmormântare, 1031,49-cheltuieli pentru parastasele de 3 zile şi de 9 zile, 1393,41 lei- cheltuieli pentru parastasul de 40 de zile, 1837,90 lei- cheltuieli pentru parastasul de 6 luni, 1336,07 lei- cheltuieli pentru parastasul de un an, 800 lei-monumentul funerar) şi a ataşat mai multe bonuri, chitanţe şi facturi pentru a face proba acestor cheltuieli. Totodată, a fost audiată martora S.C., sub aspectul dovedirii daunelor solicitate de părţile civile.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral suferit, părţile civile S.T. şi S.A. au precizat că au suferit o traumă psihică ireparabilă şi o suferinţă imensă în urma pierderii fiicei lor. Sub acest aspect, martora S.C. a precizat că părinţii victimei au fost foarte afectaţi de moartea acesteia, S.A. fiind chiar internată imediat după deces, pentru afecţiuni psihiatrice.

În ceea ce priveşte stabilirea pensiei de întreţinere în favoarea minorei, s-a arătat că minora nu a primit până în prezent pensie de urmaş şi – deşi victima era încadrată cu un salariu mic – aceasta câştiga efectiv aproximativ 2.000 lei lunar, bani din care îşi întreţinea singură copilul, deoarece tatăl minorei nu realiza venituri în acea perioadă.

IV.2.Instanţa reţine că angajarea răspunderii civile a inculpatului este întemeiată pe dispoziţiile art. 998-999 C.civ., în cauză fiind îndeplinite condiţiile legale pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului: fapta ilicită- infracţiunea săvârşită, prejudiciul cert (cuantumul prejudiciului material a fost stabilit în baza înscrisurilor depuse de partea civilă G., corelat cu depoziţia martorului ascultat în cursul judecăţii) şi nereparat încă, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită şi prejudiciul produs, vinovăţia  inculpatului sub forma culpei cu previziune (uşurinţă).

Totodată, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite următoarele condiţii: să fie cert şi să nu fi fost reparat încă. Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare. Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, este întotdeauna cert. De asemenea, este cert prejudiciul viitor, care, deşi nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor.

Sub aspectul prejudiciului material, instanţa reţine că acesta constă din sumele de bani pe care partea civilă G.A.M. (verişoara victimei) a fost nevoită să le cheltuiască pentru organizarea ritualurilor de înmormântare şi de comemorare a victimei, luând în considerare bonurile, facturile şi chitanţele depuse la dosar, cu excepţia bonurilor fiscale pentru combustibil de la fila 41 care nu poartă data. Însumând valorile din actele depuse la dosar, instanţa constată că partea civilă G.A.M. a cheltuit  14.463 lei pentru organizarea ritualurilor de înmormântare şi de pomenire a victimei decedate, inclusiv pentru monumentul funerar, construirea cavoului şi achiziţionarea locului de veci. Cu privire la aceste ultime cheltuieli, instanţa va lua în considerare doar jumătate din suma cheltuită, deoarece au fost cumpărate şi amenajate două locuri de veci în valoarea totală de 1200 lei, instanţa reţinând că partea civilă poate fi despăgubită doar cu suma de 600 lei pentru construcţia locului de veci (fila 47).

În ceea ce priveşte pensia de urmaş ce i se cuvine fiicei minore a victimei,  R.M.A., născută la data de 28.07.2004, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei, autorul infracţiunii de ucidere din culpă trebuie obligat şi la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, mai ales în condiţiile în care s-a dovedit că înainte de deces victima  - mama minorei – îi asigura acesteia întreţinerea. Codul familiei (art.86) prevede în favoarea copilului minor dreptul la întreţinere, obligaţia legală de întreţinere revenind în mod egal părinţilor; după decesul unuia dintre părinţi, cel vinovat de moartea acestuia trebuie obligat la plata unei pensii de întreţinere până la majoratul copilului. În ceea ce priveşte cuantumul indemnizaţiei lunare ce va fi acordat minorului, instanţa apreciază că trebuie să se ţină seama în principal de salariul victimei (700 lei lunar, potrivit adeverinţei de venituri eliberată de s.c. D.A. S.R.L.), dar şi de alte venituri ale victimei. Instanţa apreciază însă că în proces nu s-a efectuat dovada că victima câştigase anterior,  în mod constant, sume consistent mai mari decât salariul (afirmaţia martorei S.C. este imprecisă, aceasta arătând că o cunoştea doar de două luni pe victimă şi ştia că putea câştiga într-o lună chiar şi 2.000 lei), prin urmare obligaţia inculpatului se va raporta doar la aceste venituri ale victimei.  Aplicând regulile din dreptul familiei cu privire la cuantumul întreţinerii (art.94 C.fam.), instanţa va stabili indemnizaţia lunară la o pătrime din câştigul cert al victimei, şi anume la suma de 175 lei/lună.

Pentru perioada anterioară, de la data decesului (22.10.2007) şi până la data pronunţării hotărârii, instanţa constată că prejudiciul este cert şi actual, cuantumul total al pensiei de întreţinere  fiind de 5.425 lei.

De asemenea, instanţa reţine drept prejudiciu viitor cert pensia de întreţinere  ce i se cuvine minorei după data pronunţării hotărârii şi până la majoratul copilului – instanţa urmând să stabilească în favoarea minorei R.M.A. o indemnizaţie lunară în cuantum de 175 lei, cu titlu de pensie de întreţinere.

Cu privire la daunele morale solicitate, instanţa constată că, deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, jurisprudenţa a stabilit câteva criterii de apreciere:

-criterii referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv,

-criterii referitoare la  importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate.

De asemenea, toate aceste criterii se subordonează conotaţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs. În materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului nu poate avea decât un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate băneşte. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelenţă, poate fi o sumă de bani- de aceea ce trebuie evaluat, în realitate, este despăgubirea care vine să compenseze prejudiciul, nu prejudiciul ca atare.

Astfel, consecinţele negative suferite de cele două părţi civile, în plan psihic şi afectiv, prin pierderea fiicei lor în vârstă de 30 de ani, sunt extrem de dificil de cuantificat, fiind de netăgăduit (şi notorie) suferinţa provocată de o astfel de pierdere.

Mai mult, valoarea socială lezată este reprezentată de dreptul la viaţă, valoare fundamentală garantată de art. 21 alin. 1 din Constituţia României şi protejat prin lege, conform art. 2 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Statuând în echitate, instanţa apreciază că suma de câte 100.000 lei, reprezentând daune morale, în favoarea părţilor civile S.T. şi S.A., apare ca fiind rezonabilă şi justificată. Pentru aceste considerente, instanţa apreciază ca fiind excesivă suma totală de 100.000 euro solicitată de cele două părţi civile.

IV.3.În ceea ce priveşte persoana care va fi obligată la plata acestor daune, instanţa reţine că la momentul producerii accidentului soldat cu decesul numitului S.D.A., inculpatul conducea autotutilitara, asigurată pentru răspundere civilă delictuală la SC. A. S.A.,  în condiţiile art.51 din Legea nr.136/1995, privind asigurările şi reasigurările din România, poliţa de asigurare fiind încheiată de asiguratul s.c. ABA Security Instal S.R.L.

Din analiza dispoziţiilor Capitolului 3 al Legii nr. 136/1995, referitor la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule (art. 48-59), se deduce că răspunderea civilă contractuală a asigurătorului pentru plata despăgubirilor cuvenite persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, ori avarierea sau distrugerea de bunuri, are un caracter prioritar în raport cu răspunderea civilă delictuală a celui asigurat de răspundere civilă în temeiul unui contract de asigurare.

Astfel, atunci când, în lipsa unei convenţii între asigurat, asigurător şi persoana păgubită, se pune problema stabilirii despăgubirilor pe calea unei hotărâri judecătoreşti, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia şi numai în subsidiar şi în mod excepţional, dacă întinderea răspunderii asigurătorului, determinată în conformitate cu clauzele contractului de asigurare şi cu normele speciale care stabilesc limita maximă a despăgubirilor de asigurare, excede nivelul despăgubirilor stabilite de instanţă ca fiind dovedite şi cuvenite, poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a asiguratului pentru diferenţa dintre limita maximă a despăgubirilor de asigurare, stabilită prin Ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi nivelul despăgubirilor în concret determinat de instanţă.

În cauza de faţă, instanţa reţine că valoarea despăgubirilor ce vor fi acordate părţilor civile nu depăşeşte limita maximă a despăgubirilor de asigurare, stabilită prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 113.133/2006, în vigoare la data producerii accidentului, care prevede în art. 12 alin. 2 că pentru pagubele materiale produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte pentru anul 2007 la un nivel de cel puţin 100.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieţei valutare la data producerii accidentului, comunicat de B.N.R.Prin urmare, în temeiul art. 346 C.proc.pen., rap. la art. 14-15 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ. şi art. 48-59 din Legea nr. 136/1995, instanţa va admite în parte acţiunile civile formulate de părţile civile şi îl va obliga pe asigurător la plata următoarelor despăgubiri:

 -100.000 lei către partea civilă S.T., cu titlu de daune morale

 -100.000 lei către partea civilă S.A., cu titlu de daune morale

-14.463 lei către partea civilă G.A.M., cu titlu de daune materiale

-5.425 lei către partea civilă R.M.A., (reprezentată de R.I.C., reprezentant legal), cu titlu de pensie de întreţinere pentru perioada noiembrie 2007-mai 2010, precum şi la plata unei indemnizaţii lunare în cuantum de  175 lei, cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorei, de la pronunţării prezentei hotărâri şi până la majoratul copilului.

IV.4.În ceea ce priveşte acţiunea civilă aparţinând părţii civile Spitalului Clinic  de Urgenţă Bagdasar Arseni, instanţa constată că partea a făcut dovada despăgubirilor solicitate (cu decontul de cheltuieli), ce nu au fost contestate de către inculpat.

 La repararea acestui prejudiciu, instanţa va avea în vedere că potrivit prevederilor art. 313  alin.1 din Legea nr. 95/2006 ,,Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată.” În consecinţă, în temeiul art.14 C. proc. pen. raportat  la art.346  alin.1 C. proc. pen. , art. 998 şi 999 C.Civ., art.313 din Legea nr. 95/2006, instanţa îl va obliga pe inculpat la plata sumei de 1.670,48 lei către partea civilă,  constituind cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate victimei în cursul spitalizării până la survenirea decesului, constatând că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale.

V.Având în vedere soluţia de condamnare, în temeiul art.191 C.proc.pen. inculpatul va fi obligat la plata către stat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art.178 alin.1, alin.2 Cod penal,  condamnă pe inculpatul R.C.R. (fiul lui M şi M, născut în Bucureşti, cu domiciliul în Bucureşti, CNP- ),  la  pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă în variantă agravată, faptă comisă în data de 22.10.2007.

 În temeiul art.71 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a doua, lit.b şi c C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

 În  temeiul art.81-82, art.71 alin.5 C. pen., suspendă executarea pedepsei principale şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata  unui termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art.359 C.proc.pen., atrage  atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării conditionate a executarii pedepsei.

În temeiul  art.14 rap. la art.346 C. proc. pen., rap. la art. 998-999 C. civ. rap. la art.313 din Legea nr. 95/2006, admite acţiunea civilă a Spitalului Clinic  de Urgenţă Bagdasar Arseni cu sediul în Bucureşti, sector 4, şi îl obligă pe inculpat  la plata sumei  de 1.670,48 lei către partea civilă,  constituind cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate victimei în cursul spitalizării până la survenirea decesului.

În temeiul art.346 C.proc.pen., rap. la art.14-15 C.proc.pen., art. 998-999 C.civ. şi art.48-59 din Legea nr.136/1995, admite - în parte - acţiunea civilă, formulată de părţile civile şi  îl obligă pe asigurătorul S.C A S.A. cu sediul în Bucureşti la plata următoarelor despăgubiri:

 -100.000 lei către partea civilă S.T., cu domiciliul în Bucureşti, cu titlu de daune morale

 -100.000 lei către partea civilă S.A., cu domiciliul în Bucureşti, cu titlu de daune morale

-14.463 lei către partea civilă G.A.M., cu domiciliul în Bucureşti, cu titlu de daune materiale

-5.425 lei către partea civilă R.M.A., (reprezentată de R.I.C., reprezentant legal cu domiciliul în Bucureşti), cu titlu de pensie de întreţinere pentru perioada noiembrie 2007-mai 2010, precum şi la plata unei indemnizaţii lunare în cuantum de  175 lei, cu titlu de pensie de întreţinere în favoarea minorei, de la pronunţării prezentei hotărâri şi până la majoratul copilului.

 În temeiul art. 191 alin. 1 C. proc. pen.,  obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, ( care se vor achita la oficiile poştale  în contul .

În temeiul art.193 C.proc.pen., obligă inculpatul la plata sumei de 2.500 lei către partea civilă S.T., cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare pentru părţile civile R.M.A, G.A.M, pentru partea responsabilă civilmente şi pentru asigurător şi de la pronunţare pentru ceilalţi participanţi.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26.05.2010.