Reîncredinţare minor

Pe rol judecarea cauzei de minori şi familie privind pe reclamanta S (fosta Ş) A şi pe pârâtul Ş L, având ca obiect reîncredinţare minor.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de …, mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi prin care s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, în vederea deliberării şi pentru a se da posibilitate părţilor să formuleze concluzii scrise.

INSTANŢA

 Deliberând asupra acţiunii de faţă:

Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei… la data de …, legal timbrată, reclamanta S (fosta Ş) A a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ş L: modificarea măsuri de încredinţare a minorului S R – F, născut la data de …, spre creştere şi educare fostului soţ Ş L, în sensul ca minorul să fie reîncredinţat  mamei, iar pe cale de consecinţă  să se stabilească domiciliul acestuia la reşedinţa din comuna …; ca o consecinţă a modificării măsurii de încredinţare, să se dispună înapoierea minorului de către pârât, care  îl deţine în baza Sentinţei Civile nr. …; obligarea corelativă a pârâtului  la plata unei pensii de întreţinere  în cuantum de ¼ din veniturile realizate, cu începere de la data promovării acţiunii şi până la majoratul minorului; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii se arată că prin sentinţa civilă nr. … pronunţată de Judecătoria … în dosarul nr. …, minorul a fost încredinţat spre creştere şi educare pârâtului. Precizează reclamanta că, la momentul pronunţării hotărârii, a fost constrânsă de pârât pentru a fi de acord cu această măsură. Se arată că la data de … reclamanta a formulat acţiunea de divorţ prin care a solicitat desfacerea căsătoriei  prin acord, reluarea numelui avut anterior încheierii căsătoriei  şi încredinţarea minorului către mamă spre creştere şi educare. Indică faptul că după introducerea acţiunii de divorţ, a fost ameninţată în mod violent şi supusă la diverse presiuni din partea pârâtului cu scopul de a-şi preciza acţiunea în sensul de a solicita încredinţarea minorului către acesta. Se mai arată că pârâtul s-a deplasat la locuinţa actualului ei partener de viaţă şi a intrat cu forţa în locuinţa acestuia, ameninţându-i cu o bâtă de baseball, cu scopul de a le provoca teamă şi implicit de a o determina să renunţe la capătul de cerere privind încredinţarea. Arată că minorul nu doreşte să locuiască cu pârâtul. Precizează reclamanta că minorul este neglijat de pârât, fiind lăsat singur şi nesupravegheat. Mai arată că pârâtul nu este interesat nici de activitatea şcolară a minorului, acesta confruntându-se cu mari probleme de atenţie  şi concentrare la orele de clasă. Indică faptul că pârâtul nu îi permite să ia legătura telefonic cu minorul şi să îl viziteze. Apreciază că manifestările pârâtului sunt contrare bunei creşteri şi educări a minorului, acesta fiind consumator de băuturi alcoolice, o persoană foarte violentă şi neglijentă.

Sunt invocate în drept, prevederile art. 398 şi urm. N.C.Civ.

În probațiune au fost depuse, în xerocopie, înscrisuri, respectiv SC nr. ... şi certificatul de naştere al minorului.

Pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare, dar prezent la termenul de judecată din data de ... ( f. 26) a arătat că nu este de acord cu admiterea cererii.

La termenul de jduecată din data de ... reclamanta a depus la dosar o precizare de acţiune prin care a solicitat exercitarea autorităţii părinteşti doar de către mamă şi stabilirea domiciliului minorului la reşedinţa acesteia, iar ca o consecinţă a modificării măsurii de încredinţare, să se dispună înapoierea minorului de către pârât. Şi-a menţinut reclamanta pretenţiile referitoare la obligarea pârâtului  la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de ¼ din veniturile realizate, cu începere de la data promovării acţiunii şi până la majoratul minorului, cu cheltuieli de judecată.

Nu au fost invocate motive de fapt în susţinerea cererii precizate.

În drept au fost invocate disp. noului Cod civil.

Pe parcursul procesului, instanţa a încuviinţat şi au fost administrate proba cu înscrisuri şi cea constând în audierea minorului de către psihologul Curţii de Apel.

rin serviciul Registratură, la data de … s-a depus ancheta socială nr… efectuată de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei … iar în data de … s-a depus ancheta socială nr. … efectuată de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei …. S-a dispus şi efectuat ancheta socială şi la domiciliul părinţilor reclamantei din localitatea …, referatul întocmit de instituţia competentă fiind depus la dosar, fila 50.

S-a procedat la ascultarea minorului Ş R F, născut la data de …,  în camera de consiliu, procesul verbal întocmit cu aceea ocazie fiind atașat la dosar, fila 31. De asemenea s-a procedat şi la reascultarea acestuia în cameră de consiliu, procesul verbal întocmit cu aceea ocazie fiind atașat la dosar, fila 53

 Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă nr. … a Judecătoriei …, prin care s-a desfăcut căsătoria părţilor pe bază e comun acord, minorul Ş R F, născut la data de … a fost încredinţat tatălui spre creştere şi educare, fără obligarea reclamantei la plata vreunei pensii de întreţinere în favoarea copilului.

În considerentele sentinţei menţionate s-a reţinut că soluţia încredinţării copilului tatălui spre creştere şi educare a fost luată ţinându-se seama de acordul intervenit între părţi.

Reclamanta a solicitat reîncredinţarea fiului având in vedere faptul că a fost supusă la diverse presiuni din partea pârâtului, a fost constrânsă să acţioneze în acest mod, precum şi datorită faptului că pârâtul îl neglijează pe copil, nu-i acordă sprijinul şi afecţiunea necesară unui copil de 7 ani.

Faţă de modificările legislative aduse odată cu intrarea în vigoare la data de …, a Codul Civil, prevederi legale de imediată aplicare în materia cererilor având ca obiect relaţiile personale dintre părinţi şi copii lor minori, (conform prevederilor art.6, alin. 6 coroborate cu art. 503, art.403 şi art. 397-398 Cod civil), la termenul de judecată din data de … reclamanta a precizat cererea de chemare în judecată și a solicitat exercitarea în mod exclusiv a autorităţii părinteşti asupra minorului Ş R F.

Sub acest aspect instanţa reţine că potrivit disp. art. 503 Cod civil autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi şi doar în cazurile în care există motive întemeiate, ţinându-se seama de  interesul superior al copilului, instanţa poate să hotărască ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia, conform art. 398, alin. 1 Cod civil.

Totodată, potrivit prevederilor art. 46 din Legea nr. 71/2011, dispoziţiile hotărârilor judecătoreşti privitoare la relaţiile personale şi patrimoniale dintre copii şi părinţii lor divorţaţi înainte de intratrea în vigoare a Codului Civil pot fi modificate potrivit dispoziţiilor art. 403 Cod civil, în condiţiile în care s-au schimbat împrejurările ce s-au avut în vedere la pronunţarea hotărârii judecătoreşti iniţiale.

Rezultă astfel că soluţia instanţei în privinţa încredinţării minorilor nu se bucură de autoritate de lucru judecat, deoarece legiuitorul prevede posibilitatea schimbării unei astfel de măsuri şi în prezent.

Pe de altă parte instanţa consideră că dincolo de analiza schimbării împrejurărilor de fapt avute în vedere la pronunţarea unei hotărâri de încredinţare a unui copil minor unuia sau altuia dintre părinţi, în prezent, în condiţiile intrării în vigoare a noului Cod civil, o astfel de cerere trebuie analizată şi prin prisma noţiunii juridice de „autoritate părintească”, noţiune definită de art. 483 Cod civil ca ansamblul drepturilor şi îndatoririlor care privesc atât persoana, cât şi bunurile copilului. 

„Autoritatea părintească” este o instituţie juridică nouă şi nu poate fi echivalată cu „încredinţarea /reîncredinţarea minorului”, care opera în vechiul Cod al familiei. Autoritatea părintească este un drept şi o responsabilitate a părinţilor, iar regula generală este aceea a exercitării sale în comun de către ambii părinţi şi numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia. Instanţa reţine că interesul superior al copilului reclamă menținerea acestuia cât mai mult timp într-un mediu familial normal și echilibrat, pentru că riscul ruperii echilibrului sufletesc al acestuia este foarte mare odată cu divorţul părinţilor, cu separarea în fapt a acestora, respectiv implicarea în viaţa sa doar a unuia dintre părinţi. Acest fapt reiese și din interpretarea disp. Legii nr. 272/2004 ce subliniază importanța rolului tatălui în creșterea și educarea copiilor, precizând că ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor (art. 31.1 şi art. 483, alin. 2 teza finală Cod civil). Această responsabilitate trebuie văzută sub forma unei implicări active în toate aspectele vieții copilului. Tatăl şi mama trebuie să joace un rol activ în viața copilului – să comunice, să se joace, să se implice în activități comune, să stabilească și să explice reguli – implicarea ambilor părinți având beneficii incontestabile pentru dezvoltarea psihosocială a copilului.

Totodată instanţa reţine că deşi legiuitorul nu a prevăzut în mod expres care sunt „ motivele întemeiate” care pot determina luarea unei măsuri privind exercitarea în mod exclusiv, de către un singur părinte a ansamblului drepturilor şi obligaţiilor ce îl privesc pe minor, textul de lege este de strica interpretare şi aplicare, în sensul că dacă instanţa nu o va încuviinţa s-ar produce minorului în cauză o vătămare gravă morală sau materială, sănătatea sau dezvoltarea fizică a copilului ar fi primejduită prin felul de exercitare a drepturilor părinteşti, prin purtare abuzivă sau prin neglijenţa gravă în îndeplinirea îndatoririlor de părinte, ori educarea, învăţătura sau pregătirea profesională a copilului nu s-ar putea face potrivit normelor moralei şi ordinii de drept.

Analizând argumentele reclamantei, instanţa apreciază că nu există nici un interes material important, social sau moral ce ar putea fi vătămat prin exercitarea în comun de către ambii părinţi a autorităţii părinteşti asupra minorului Ş R F.

 Astfel, din probele administrate şi susţinerile părţilor, instanţa reţine că din cauza neînţelegerilor din familie, la august … reclamanta împreună cu minorul au plecat de la domiciliul conjugal, stabilit în … şi s-au mutat în …, la locuinţa concubinului acesteia. Pârâtul a susţinut că nu a cunoscut locul unde a fost dus minorul, astfel că la data de … s-a dus la locuinţa concubinului reclamantei pentru a-şi lua  copilul, ocazie cu care a provocat scandal, ameninţându-i pe cei doi. A fost sancţionat contravenţional pentru tulburarea liniştii publice (f. 42), iar faţă de dorinţa minorului de a rămâne împreună cu mama, acesta a fost lăsat în grija mamei la locuinţa din ….  Iniţial minorul R F a fost înscris în clasa I la şcoala Generală cu clasele I- VIII din …, pentru ca ulterior, pârâtul să-l transfere la Şcoala generală nr. … din …, datorită faptului că în urma pronunţării sentinţei de divorţ minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare.

După momentul pronunţării divorţului, dată fiind relaţia conflictuală dintre cei doi părinţi, reclamanta a păstrat legătura cu fiul său prin vizite pe care i le face acestuia în principal la şcoală. Deşi pârâtul nu a recunoscut cu ocazia administrării probei cu interogatoriu faptul că îi interzice reclamantei să-l vadă pe minor, să se implice în viaţa lui, acest fapt vine în contradicţie cu recunoaşterile făcute cu ocazia întâlnirii cu psihologul Curţii de apel. A arătat pârâtul cu acea ocazie că nu a fost de acord ca minorul să îşi viziteze mama pe această perioadă, deoarece nu este de acord cu relaţia de concubinaj a fostei sale soţii. Refuzul tatălui de a-i permite să se întâlnească cu mama reiese şi din poziţia minorului, atât cu ocazia ascultării sale de către instanţă, cât şi din poziţia avută în faţa psihologului. A arătat copilul că tatăl îl lasă să se vadă cu mama doar câte 5 minute sau mai rar în faţa blocului. Se întâlneşte în schimb cu mama la şcoală unde aceasta îl vizitează zilnic. Ar dori să locuiască cu mama întrucât aceasta are mai multă grijă de el, îi este mai dragă. A învederat că a locuit o perioadă cu mama în localitatea …, unde s-a simţit bine şi s-a înţeles cu concubinul mamei.

 În ceea ce priveşte relaţia cu tatăl lui, copilul a menţionat că tata este cel care îi asigură îngrijirea zilnică, îi găteşte, îl duce şi aduce de la şcoală, iar în lipsa tatălui de el are grijă o bonă. Constată instanţa totodată că de la momentul ascultării sale iniţiale de către instanţă, (f. 31, la data de …), când minorul a menţionat că nu se înţelege foarte bine cu tatăl lui, întrucât acesta îl certa, îi adresa cuvinte urâte, poziţia acestuia faţă de tată s-a schimbat, peste două luni (f. 53, cu ocazia reascultării la data de …) minorul manifestându-şi ataşamentul faţă de ambii săi părinţi, învederând că în prezent şi tatăl este mai drăgăstos, se joacă cu el, îl ajută la lecţii. Ceea ce a rămas însă constant în poziţia minorului a fost dorinţa acestuia de a locui pe viitor cu mama sa, faţă de care poziţia de ataşament, dorinţa de a o vedea, de a-i fi în preajmă a rămas neschimbată.

Aceiaşi atitudine a avut-o copilul şi cu prilejul audierii sale de către psihologul Curţii de Apel, ocazie cu care s-a constatat că minorul arată o apropiere faţă de ambii părinţi, interacţiunile dintre tată - copil fiind limitate la situaţii de joc în prezenţa mamei. În ceea ce priveşte relaţia cu mama, s-a constatat că interacţionează cu aceasta, comunică prin întrebări - răspunsuri, o îmbrăţişează, o sărută, dar manifestă o reţinere faţă de ea, ori de câte ori interacţiona cu aceasta, înainte îl privea pe tatăl său, atitudinea copilului în faţa mamei sale, în cadrul întâlnirilor cu d-na psiholog, fiind explicabilă prin tendinţa tatălui de a impune minorului anumite reguli în legătură cu relaţia cu mama şi de a-l influenţa în alegerile lui (f. 37 din concluziile raportului psihologic de audiere întocmit)

Deşi o asemenea atitudine nu este benefică faţă de un copil în vârstă de 7 ani, instanţa reţine că o astfel de manifestare a pârâtului nu este de natură a-i forma convingerea că în cauză ar fi intervenit o împrejurare suficient de gravă în situaţia minorului care ar îndreptăţi-o să considere că măsura exercitării în comun a autorităţii părinteşti de către ambii părinţi nu ar reflecta interesul superior al copilului, a cărui sănătate fizică şi/sau psihică ar fi periclitate dacă nu i s-ar schimba situaţia juridică.

Nici faptul că pârâtul a determinat copilul să intre într-un conflict de loialităţi între părinţi, conflict ce nu-i cade în sarcină –l gestiona, nu reprezintă un motiv de exercitare în mod exclusiv a autorităţii părinteşti asupra minorului . Aceasta întrucât instanţa trebuie să privească situaţia minorului în ansamblu, stabilitatea sa psihică, emoţională, fizică, voinţa copilului şi numai în măsura în care aceasta stabilitate este grav afectată, datorită comportamentului părintelui se poate considera că există motive temeinice de a admite o asemenea cerere.

Ori în cauză astfel de motive nu există. Din contră minorul doreşte să fie cât mai mult timp în prezenţa ambilor părinţi,  faţă de care este deopotrivă ataşatat, dorinţa lui fiind aceea ca cei doi să nu se mai certe. Nu s-a dovedit că minorul nu ar fi fost îngrijit corespunzător de către tată, că acesta l-ar fi neglijat, că nu ar fi fost hrănit sau nu i s-ar fi asigurat cele necesare pe perioada în care a locuit cu acesta, din probele administrate şi referatul de anchetă psihosocială efectuate la domiciliul pârâtului (f. 21) reieşind că acesta şi-a îndeplinit atribuţiile de creştere şi educare a minorului în mod corespunzător. Ceea ce-l afectează în schimb pe copil este starea permanent conflictuală dintre cei doi părinţi, faptul că pârâtul nu reuşeşte să facă diferenţa între relaţiile dintre el şi fosta soţie şi raporturile dintre ei ca şi părinţi ai unui copil minor .

Natura relaţiilor dintre părinţi şi faptul că aceştia au stiluri parentale diferite,  atâta timp cât nu se pune în pericol grav interesul copilului nu este în măsură să impună luarea măsurii exercitării exclusiv de către un părinte a autorităţii părinteşti. În interesul superior al copilului este să dezvolte relaţii fireşti cu ambii părinţi, este necesar ca aceştia să se implice în viaţa sa tocmai pentru a-l sprijini şi a-i asigura o dezvoltare fizică şi psihică armonioasă şi pe viitor. În interesul copilului lor părinţii trebuie să colaboreze, să ia toate măsurile necesare educării şi dezvoltării sale - inclusiv prin apelarea la consiliere psihologică de specialitate - şi doar în cazul în care se dovedeşte că prin refuzul de colabora sau prin măsurile dispuse, interesul copilului este lezat, instanţa va putea modifica oricând modalitatea de exercitare a autorităţii părinteşti.

Faţă de toate aspectele de fapt şi de drept mai sus expuse, ţinând seama de interesul superior al minorului, văzând că minorul este ataşat deopotrivă de ambii părinți, ţinând seama de prevederile art. 397-art.398, art. 483 şi următoarele Cod civil, instanţa va dispune ca autoritatea părintească asupra minorului Ş R F, născut la data de … să se exercite în comun de ambii părinţi.

În ceea ce priveşte stabilirea locuinţei minorului instanţa consideră că măsura existentă în prezent, cu privire la locuinţa copilului se impune a fi modificată. Aceasta întrucât în cauză este vorba de un copil în vârstă de numai 7 ani, pus atât în situaţia de a se duce în primul an la şcoală, cât şi a face faţă separării în fapt a părinţilor săi şi stării conflictuale dintre ei. Ori vârsta copilului şi preocupările specifice acesteia sunt relevante şi trebuie avute în vedere, deoarece la această vârsta sentimentele de afecţiune ale copilului sunt mai puternice faţă de mamă decât faţă de tată, iar la această vârstă fragedă copilul are mai multă nevoie de îngrijirea, afecţiunea şi prezenţa mamei. Minorul Raul şi-a manifestat de fiecare dată dorinţa de a locui cu mama sa, şi-a manifestat ataşamentul profund faţă de acesta. Îi simte lipsa, iar atitudinea tatălui de a-i interzice a păstra un contact permanent cu ea, inclusiv prin vizite la domiciliu, nu i-a fost indiferentă minorului. Ori a-i interzice mamei -  a cărei  permanenţă reprezintă pentru acesta stabilitate şi siguranţă - să se îngrijească zilnic de copil, a-i interzice să locuiască alături de acesta, a fi în apropierea lui, ar putea produce traume profunde copilului, greu de gestionat pe viitor

În nici un caz copilul nu trebuie supus unor stări şi situaţii traumatizante, părinţii în acest caz trebuind să dea dovadă de înţelegere şi maturitate pentru a asigura copilului un climat de linişte, siguranţă şi echilibru.

În consecinţă, ţinând seama şi de concluziile referatelor de anchetă socială din care rezultă că mama poate oferi condiţii bune de locuit, că aceasta are condiţiile materiale şi morale unei creşteri şi dezvoltări corespunzătoare a copilului minor, că minorul îl cunoaşte pe concubinul mamei cu care a avut activităţi comune (f. 37), ţinând seama de disp. art. 403, rap. la art. 400, alin 2 Cod civil, instanţa va stabili locuinţa minorului la locuinţa mamei şi pe cale de consecinţă obligă pârâtul să-l predea pe copil  mamei sale.

Având în vedere pe de o parte nevoile minorului care trebuie să beneficieze de sprijinul material al ambilor părinţi, instanţa în temeiul art.403, art.499, art. 525 şi 530, alin. 3 Cod civil, va dispune obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de creştere, învăţătură, educare şi pregătire profesională ale acestuia prin plata unei pensii de întreținere lunare, în cuantum de ¼ din venitul net realizat, cu începere de la data pronunţării hotărârii, respectiv ... şi până la majoratul beneficiarului sau noi dispoziţii.

La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 527 și ale art. 529 Cod civil potrivit cărora, când întreţinerea este datorată de către părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul net pentru un copil, precum şi veniturile obţinute de pârât, aşa cum rezultă din cuprinsul adeverinţei depuse la fila 54 din dosar. În ceea ce privește data de la care a fost obligat tatăl la plata pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere data pronunţării prezentei, dat fiind faptul că până la acest moment minorul a rămas în întreţinerea sa, obligaţia de întreţinere fiind executată de acesta în natură.

În ceea ce privește durata maximă până la care se poate dispune obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, în baza prevederilor art. 499, alin. 1 Cod civil ce stabilesc dreptul copilului la pensiei de întreținere pe durata minorității, instanța a avut în vedere împlinirea vârstei majoratului de către fiul părților.

Faţă de cele mai sus expuse, în baza considerentelor de fapt și de drept enunțate, instanţa va admite în parte cererea formulată, potrivit dispozitivului.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, faţă de soluţia admiterii doar în parte a pretenţiilor reclamantei, reţinând şi culpa procesuală a pârâtului, instanţa va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu parţial de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea formulată de reclamanta  S A cu  domiciliul procedural ales la Cabinet Av. … din …  în contradictoriu cu pârâtul Ş L domiciliat în … şi cu reşedinţa în … , 

Dispune exercitarea autorităţii părinteşti în privinţa minorului Ş R F născut la data de … în localitatea …, în comun , de către ambii părinţi.

Stabileşte locuinţa minorului la locuinţa mamei şi pe cale de consecinţă obligă pârâtul să-l predea pe copil  mamei sale.

Obligă pârâtul să plătească în favoarea minorului o pensie de întreţinere lunară în cuantum de ¼ din venitul net lunar , cu începere de la data pronunţării hotărârii respectiv … şi până la majoratul minorului sau noi dispoziţiuni.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, ….

  PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare