Pretenţii

Sentinţă civilă 10802/2013 din 10.10.2013


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA ORADEA

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢĂ CIVILĂ Nr. 10802/2013

Şedinţa publică de la ………….. 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE ………

Grefier …………….

Pe rol judecarea cauzei litigii cu profesioniştii privind pe reclamant … SRL şi pe pârât SC ……. SRL, pârât ……. SA, pârât …… .., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut, nu se prezintă părţile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de ….2013, mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre şi prin care s-a amânat pronunţarea pentru …...2013, pentru a da posibilitate părţilor să depună la dosar concluzii scrise, după care s-a amânat pronunţarea pentru data de ……..2013

I N S T A N T A

DELIBERÂND,

Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de …...2011, sub nr. dosar …….., reclamanta A.B.D. …… SRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii  SC … SRL, ……..….., obligarea acestora în solidar la plata sumei de 30.280 Euro+TVA despăgubiri, reprezentând contravaloare marfă sustrasă (116 LCD-uri), penalităţi de întârziere de 0,1% din suma de mai sus, începând cu data de 10.11.2010 până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu SC ……… SA contractul de transport auto de mărfuri nr …….., în baza căruia s-a obligat să efectueze transport de mărfuri în favoarea beneficiarului, pe bază de comandă de transport. Contractul a fost încheiat iniţial pe o durată de 12 luni, având posibilitatea prelungirii pentru o perioadă egală de timp, dacă niciuna din părţi nu şi-a manifestat intenţia de reziliere. În temeiul acestui contract prelungit tacit, în baza comenzii de transport transmisă la data de 10.11.2010, beneficiarul a solicitat efectuarea transportului unui număr de 607 bucăţi LCD TV cu destinaţia Italia. În vederea realizării transportului, reclamanta a contactat pârâta PV TRANS SRL, căreia i-a transmis comanda de transport nr 1108/10.11.2010 şi care s-a angajat să efectueze această cursă în schimbul plăţii sumei de 1400 Euro+TVA. Astfel, la data de 10.11.2010 s-a prezentat din partea acestei pârâte la depozitul DOMO şoferul …….  cu autotractorul cu nr …… cu semiremorca IL 03 VAT, în vederea încărcării mărfii. La aceeaşi dată s-a încheiat şi CMR. În dimineaţa zilei de 11 noiembrie, între localităţile …….. şi ……., pe drum, în condiţii necunoscute, autori neidentificaţi au sustras din semiremorcă un număr de 116 buc LCD. În jurul orei 3,45 dimineaţa şoferul a sesizat organele de poliţie care au constatat furtul.

În baza actului adiţional la contractul de transport nr …, semnat la …..2010, încheiat între reclamantă şi SC ……., reclamanta şi-a asumat responsabilitatea de a-l despăgubi pe beneficiar cu suma de 30.280 Euro+TVA, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, în plăţi eşalonate, încheindu-se astfel un contract de cesiune de creanţă în temeiul căruia reclamanta se subrogă în drepturile cedentului.

Deşi transportatorul  SRL era asigurat la SC … SA cu poliţa CMR seria …., societate care a deschis dosarul de daună nr …………., aceasta a comunicat asiguratului său că nu poate acorda despăgubiri, invocând prevederile art 17 pct 2 din convenţia CMR. Dimpotrivă, transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau pentru avariere, produse între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art 1073-1090 Cod civil, art 17 pct 1, art 32 din Convenţia CMR, art 6 alin 2 şi 3 Noul Cod civil.

În probaţiune, au fost anexate cererii înscrisuri.

Prin sentinţa comercială nr ………, Tribunalul Bihor a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ……..2012.

Prin precizarea de acţiune depusă la …..2012, reclamanta a arătat că la capătul 2 din petitul acţiunii solicită obligarea pârâţilor, în solidar, la plata dobânzii legale de la …...2010 şi până la data achitării efective a debitului.

La data de ……..2012, reclamanta a cuantificat acest capăt de cerere, până la data introducerii cererii, la 10.029,64 lei.

Pârâta ……. SRL a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea, excepţia prematurităţii pentru neîndeplinirea procedurii de conciliere, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii.

În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că semiremorca cu care s-a efectuat transportul este prevăzută cu prelată şi uşi care acoperă toată partea din spate, având sisteme de închidere duble, blocate după terminarea încărcării cu câte un lacăt. Semiremorca a fost sigilată cu cablu de metal cu înveliş din plastic. Prin urmare, a luat toate măsurile pentru a asigura integritatea mărfii încărcate.

Din momentul plecării din Bucureşti, prima oprire a fost la Vestem judeţul Sibiu, unde şoferul …….. şi mecanicul …….. au verificat starea remorcii, aceasta fiind intactă. Următoarea oprire a fost la staţia ….. din Se…….unde a fost achiziţionată rovinieta, o oprire de aproximativ 3 minute  în jurul orei 00,00. Deplasarea a fost reluată până în momentul în care prin staţie un alt participant la trafic a atenţionat că în spatele semiremorcii atârnă un cablu aparent rupt. Pe traseul parcurs între Sibiu şi locul atenţionării, drumul a fost dificil, fiind porţiuni cu ceaţă densă şi ploaie, ceea ce a făcut dificilă deplasarea cu viteză şi a redus vizibilitatea în partea din spate a autotrenului. Şoferul a oprit în parcarea din loc. Bârzava în jurul orei 3,45 şi a chemat un echipaj de poliţie care a constatat că s-au sustras 4 paleţi cu TV, faptele făcând obiectul dosarului penal nr …….. în soluţionare la Secţia nr 8 Poliţia Rurală Săvârşin, până în prezent autorii nefiind identificaţi.

Faţă de dispoziţiile Convenţiei CMR, astfel cum a arătat şi asigurătorul ……….., transportatorul este exonerat de răspundere dacă pierderea, avaria sau întârzierea a avut drept cauze circumstanţe pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu le putea preveni.

Referitor la condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, pârâta arată că nu contestă prejudiciul, acesta fiind consemnat şi în procesul-verbal de constatare la faţa locului. Contestă însă fapta ilicită, întrucât nu există nicio dovadă că ar fi întreprins acţiuni care să ducă la producerea prejudiciului.

Nu există nici raport de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, întrucât, în situaţia de faţă este vorba de un furt comis de persoane care nu sunt la prima astfel de faptă. S-a operat cu mijloace tehnice adecvate şi cu o viteză impresionantă, întrucât cele 116 LCD-uri au fost sustrase în mai puţin de 3 ore, profitându-se şi de condiţiile meteo.

Suntem în prezenţa unui caz exonerator al răspunderii- forţa majoră şi cazul fortuit.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art 114, 720 ind 1 Cod proc civ, Convenţia CMR.

În probaţiune au fost anexate înscrisuri.

Pârâta SC …… SA a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii.

În motivarea în fapt, pârâta a arătat că nu există nici un raport juridic între ea şi reclamantă, motiv pentru care nu poate fi trasă la răspundere.

Referitor la împrejurările în care au fost sustrase bunurile, învederează că furtul a avut loc „în condiţii necunoscute” după cum însăşi reclamanta recunoaşte. Transportatorul nu a avut nicio culpă în producerea evenimentului în condiţiile în care înainte de a porni la drum şoferul şi prietenul său au verificat autotrenul, acesta fiind în ordine, iar ulterior, în cursul deplasării, au observat avarierea sigiliului şi cablului vamal după ce au fost înştiinţaţi prin staţie. În consecinţă sunt incidente prevederile art 17 pct 2 din Convenţia CMR.

În drept au fost invocate prevederile legii nr 136/1995, Condiţiile de asigurare CMR.

În probaţiune au fost depuse înscrisuri.

La termenul de judecată din …...2012 instanţa a pus în discuţie şi a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Oradea.

La termenul de judecată din ……….2012 instanţa a pus în discuţie şi a respins excepţia prematurităţii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile şi a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesual pasive a SC ……………

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, cu interogatoriile pârâţilor şi proba testimonială.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între reclamanta ……. s-a încheiat la data de ….2009 contractul de transport auto de mărfuri nr ……., prin care reclamanta, în calitate de cărăuş, s-a obligat să transporte mărfurile prevăzute în documentele emise de beneficiar.

În baza acestui contract, prelungit tacit, beneficiarul a solicitat cărăuşului efectuarea unui transport de produse electrocasnice (LCD-uri) în Italia.

La data de …...2010, reclamanta a emis către pârâta SC ….. SRL comanda de transport nr 1108, pentru cursa ……….

La data de …………2010 s-a completat şi CMR-ul semnat de reprezentanţii SC …. şi ai pârâtei SC ……. SRL, în cadrul căruia se arată că marfa transportată constă în 607 LCD-uri, de 3 categorii, iar vehiculul cu care se transportă marfa are nr ……, condus de pârâtul …….

Conducătorul auto a plecat în cursă în data de ……..2010, iar în dimineaţa zilei de ………2010 a fost atenţionat de un participant în trafic că are sigilul şi cablul vamal rupte. Acesta s-a oprit pe raza localităţii Bârzava, jud Arad, iar în jurul orei 3,45 a anunţat organele de poliţie, constatându-se că au fost sustrase o parte din LCD-urile transportate.

La data de ….2010 s-a încheiat la depozitul din D……i un proces-verbal de constatare, în care s-a menţionat că s-au descărcat 491 LCD-uri din cele 607 încărcate, lipsind deci 116 bucăţi.

Prin actul adiţional la contractul de transport auto mărfuri nr I20099338, reclamanta s-a obligat să plătească beneficiarului …… contravaloarea produselor sustrase (116 LCD-uri).

În acest sens, SC …….. SA a emis către reclamantă factura nr 101646/27.12.2010 pentru suma de 129.843,67 lei, plus TVA în valoare de 31.162,48 lei, în total 161.006,15 lei, sumă achitată de reclamantă în tranşe lunare.

Pârâta SC ……. SRL avea încheiată cu pârâta SC ……. SA poliţa privind asigurarea facultativă a autovehiculelor seria ……… (asigurare CMR) în valoare de 20.000 Euro, valabilă în perioada 15.04.2010-14.04.2011.

Întrucât valoarea transportului contractat cu reclamanta depăşea această valoare, pârâta a mai încheiat la data de 10.11.2010 o altă poliţă, seria AV nr 0629036, pentru suma de 30.000 Euro, cu valabilitate în perioada 11.11.2010-10.11.2011.

La data de 12.11.2010 pârâta …. a înştiinţat asigurătorul de producerea daunei, cu menţiunea că aceasta s-a produs în data de 11.11.2010, ora 02,00 în loc. Brezova, jud Arad.

Prin adresa de respingere la plată nr 361/03.02.2011, pârâta …..ASIGURĂRI a arătat că nu poate acorda despăgubiri conform art 17 pct 2 din Convenţia CMR, transportatorul fiind exonerat de răspundere, întrucât pierderea mărfii a avut loc în circumstanţe pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu le putea evita.

Conform art 2 din Condiţiile de asigurare, răspunderile cuprinse în asigurare sunt cele prevăzute în art 17 din 23 din Convenţia CMR.

Art 17 par 1 prevede că transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau pentru avariere, produse între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia.

Art 17 par 2 prevede că transportatorul este exonerat de această răspundere dacă pierderea a avut drept cauză circumstanţe pe care transportatorul nu putea să le evite şi ale căror consecinţe nu le putea preveni.

Conform art 18 par 1, sarcina probei că pierderea, avaria a avut drept cauză unul dintre factorii prevăzuţi la art 17 par 2 incumbă transportatorului.

În primul rând, instanţa reţine că între reclamantă şi pârâta ……… există raporturi juridice contractuale. În materia răspunderii contractuale, culpa în neexecutarea obligaţiilor (în speţă neexecutarea obligaţia de a transporta marfa în Italia) este prezumată, fiind în sarcina debitorului obligaţiei (pârâta PV TRANS) sarcina de a dovedi că neexecutarea nu era consecinţa culpei sale sau prepusului său, cu care răspunde în solidar.

Astfel, instanţa trebuie să stabilească dacă pierderea mărfii transportate se încadrează în prevederile art 17 par 2 din convenţia CMR, cu alte cuvinte dacă se poate reţine o culpă a prepusului transportatorului (conducătorul auto- pârâtul ……..), condiţie în care s-ar angaja răspunderea solidară a transportatorului cu prepusul său, conform art 1000 alin 3 vechi Cod civil (în vigoare la momentul producerii faptei).

Totodată, se reţine că sarcina probei că pierderea sau avaria au avut drept cauză unul dintre factorii prevăzuţi la art 17 par 2 incumbă transportatorului. În acest sens, instanţa reţine că pârâta ……… s-a apărat în sensul că furtul a fost săvârşit în timpul deplasării, timp de aproximativ 3 ore, de persoane specializate în acest sens, invocând în acest sens comunicate de presă ale DIICOT şi reportaje din mass-media. Instanţa nu poate reţine însă o asemenea apărare, doar pe baza unor aparente asemănări în modul de operare, în lipsa oricărui suport probatoriu.

Secţia 8 Poliţie rurală Săvârşin a comunicat instanţei că dosarul penal nr …….., având ca obiect furtul în cauză, se află în lucru, până în prezent nefiind aduse probe concludente privind autorii şi nici nu au putut fi stabilite legături cu autorii identificaţi în alte cauze cu acelaşi mod de operare. Deci nu s-a stabilit că persoanele identificate de DIICOT ca fiind autori ai unor furturi similare sunt şi cei care au sustras bunurile din speţă.

In plus, faţă de tipul bunurilor sustrase, faţă de numărul acestora, instanţa nu poate reţine că pârâta PV TRANS ar fi făcut dovada că ar fi fost sustrase în timpul deplasării autotrenului, în condiţii care să înlăture orice culpă a şoferului.

Din declaraţia dată de pârâtul ……… la data de ….., instanţa reţine următoarele:

Acesta a plecat în data de 10.11.2010, în jurul orei 17,45 de la depozitul unde a încărcat marfa şi prima oprire a făcut-o în loc. Vestem judeţul Sibiu, unde a staţionat 45 minute, în restaurantul de lângă parcare. A verificat autotrenul înainte de a porni, iar cablul şi sigiliul erau intacte. A mai oprit pe raza oraşului Sebeş, la o staţie OMV pentru a lua rovinietă, unde a stat aproximativ 3 minute. Spre ieşirea din oraşul Sebeş a observat un autoturism Mercedes cu nr de Constanţa care l-a depăşit de 2-3 ori şi apoi l-a lăsat să îl depăşească, care a frânat de mai multe ori, obligându-l şi pe pârât să frâneze. Pârâtul a menţionat că nu se deplasa cu viteză, fiind ceaţă densă şi burniţă. Pe raza localităţii Bârzava a fost atenţionat de un alt coleg participant la trafic că sigiliul şi cablul vamal sunt rupte, a intrat în staţia peco şi a anunţat poliţia.

Numitul … l-a însoţit pe pârâtul … în cursă, acesta nefiind mecanic, aşa cum a arătat pârâta PV TRANS în întâmpinare, ci doar un prieten al şoferului. Şi acesta a susţinut, în declaraţia dată în data de …...2010, că au pornit în cursă în data de 10.11.2010, în jurul orei 17,45, iar prima oprire au făcut-o în loc. Vestem. Spre deosebire de conducătorul auto, acesta a arătat că la plecarea din Bucureşti a observat un autoturism marca Volkswagen cu nr de Bucureşti care i-a depăşit de mai multe ori şi pe care l-au depăşit. În depoziţia sa ca martor, administrată prin comisie rogatorie de Judecătoria Slobozia, acesta însă nu şi-a mai amintit ca un alt autovehicul să îi fi obstrucţionat în trafic. Oricum, faptul că un alt autoturism i-ar fi şicanat la plecarea din Bucureşti nu are nicio relevanţă, de vreme ce la oprirea din Vestem autotrenul a fost verificat şi nu lipsea marfa. Un alt şofer- …………- care a plecat în cursă în acelaşi timp, de la acelaşi depozit şi cu care a circulat pârâtul până la prima oprire, a arătat că nu a observat în trafic vreun autovehicul care să îl şicaneze pe pârât, iar acesta nu a menţionat că ar fi întâlnit un astfel de vehicul.

Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, se reţin următoarele:

La data de ….., în jurul orei 3,45 pârâtul ………. a sesizat telefonic prin SNUAU 112 sustragerea bunurilor. Acesta era însoţit de ……….. Lipsea marfa de pe 4 paleţi. Cele două uşi din partea din spate ale semiremorcii aveau sistemele de închidere în poziţia închis, iar pe ele nu s-au observat urme de forţare. La unul dintre sisteme a fost găsit un belciug de lacăt, lipsă fiind lacătul, iar pe belciug nu s-au observat urme, acesta fiind doar uşor torsionat. Pe niciuna dintre uşi nu s-au găsit urme de forţare, iar cablul tip sigiliu a fost găsit tăiat în două locuri.

Prin urmare, pentru a accepta teza învederată de pârâtă, instanţa ar trebui să reţină ca dovedite faptul că, în timpul deplasării autotrenului, persoane necunoscute au rupt lacătul, cablul şi sigiliul vamal, au deschis uşile fără a forţa sistemele de prindere, au desfăcut 4 paleţi şi au furat 116 cutii cu LCD-uri, timp de aproximativ 3 ore, fără ca în acest interval şoferul sau însoţitorul său să observe vreo mişcare în spate, fără ca nici un alt participant la trafic să observe că din autotren se descărcau bunuri voluminoase în timpul deplasării. Aceasta fără a ignora faptul că între loc. Sebeş şi Bârzava drumul are serpentine, curbe, astfel încât există porţiuni unde soferul are vizibilitate până în spatele autotrenului. În plus, pe acest drum sunt obligatorii încetinirile, urmate de accelerări, nefiind astfel posibilă parcurgerea acestui traseu, cu viteză constantă, pentru a facilita furtul în maniera descrisă de pârâtă. După furt, aceste persoane au avut timp să închidă la loc uşile, cu acelaşi sistem de prindere, lăsând şi belciugul de la lacăt la locul lui. Instanţa nu poate reţine drept credibilă susţinerea că vreme de 3 ore nici un alt participant la trafic nu a observat că în spatele autotrenului circula un alt vehicul, că persoane descărcau în mers LCD-uri, în schimb, după furt, un alt participant la trafic a observat, tot din mers, că sunt rupte sigiliul şi cablul vamal.

La aceasta se adaugă şi faptul că pârâtul …….. a pornit în cursă cu tahograful defect, făcând astfel imposibilă înregistrarea timpilor de condus, respectiv de staţionare. O înregistrare corectă ar fi condus la stabilirea exactă a locurilor unde s-a oprit, a timpilor în care a staţionat, ceea ce ar fi facilitat şi identificarea autorilor furtului.

Faţă de cele de mai sus, instanţa reţine că pârâţii ………. şi ……..nu au făcut dovada că pierderea mărfii, în timpul transportului s-ar fi efectuat în condiţii care să le excludă culpa. Nefiind întrunite condiţiile art 17 par 2 din Convenţia CMR, sunt aplicabile prevederile art 17 par 1 din aceeaşi convenţie, care stabilesc răspunderea transportatorului pentru marfa pierdută în timpul transportului.

Prin urmare, instanţa va obliga în solidar aceşti pârâţi, la plata sumei de 159.166,33 lei reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.

Referitor la societatea de asigurări şi angajarea răspunderii acesteia, se reţine că SC … SA a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive, întrucât între ea şi reclamantă nu există nici un raport juridic care să nască obligaţia de plată a unor despăgubiri, acest asigurător având încheiate contracte de asigurare doar cu transportatorul …….

Instanţa va respinge această excepţie, întrucât dispoziţiile art 42 din legea nr 136/1995 prevăd că asigurătorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare. Prin urmare, reclamanta, în calitate de persoană păgubită, se poate îndrepta direct şi împotriva asigurătorului.

Nu se poate reţine nici apărarea în sensul că poliţa tip CMR nu acoperă despăgubirile pentru pierderea mărfii, întrucât în condiţiile generale ale poliţei de asigurare, la art 2, se arată că răspunderile cuprinse în asigurare sunt cele prevăzute în art 17 din 23 din Convenţia CMR, iar art 17 par 1 prevede că transportatorul este răspunzător pentru pierderea totală sau parţială sau pentru avariere, produse între momentul primirii mărfii şi cel al eliberării acesteia.

Pe fondul cererii, se reţine că apărarea pârâtei asigurătoare a fost şi în sensul că nu poate fi angajată răspunderea sa decât în baza primei poliţe de asigurare, pentru suma de maxim 20.000 Euro, întrucât pierderea mărfii a avut loc în data de ...2010, iar cea de-a doua poliţă a intrat în vigoare în ……..2010.

Dimpotrivă, reclamanta a susţinut că acest eveniment a avut loc în data de ……...2010.

Prin urmare, instanţa trebuie să stabilească dată la care a fost pierdută marfa, în baza probelor administrate.

Conform menţiunilor de pe tahograful pârâtului ……, acesta a plecat în cursa internaţională cu tahograful defect. Analizând acest tahograf, instanţa reţine că acesta nu înregistra corect nici timpii de condus, întrucât apare că şoferul ar fi condus în intervalul 8,10-12,30, respectiv 13,30-17,15 şi 22,00-22,20. Or, şoferul a arătat că a plecat în cursă la 17,45 şi a condus până la ora 22, interval în care, conform tahografului, apare că ar fi staţionat.

Din depoziţia martorului ………….., instanţa reţine următoarele:

A efectuat o cursă simultană cu pârâtul ….., transportând acelaşi tip de marfă, încărcată din acelaşi depozit, tot spre Italia. Au pornit împreună în cursă şi s-au oprit împreună în loc. Vestem. După ce au reluat cursa, martorul a rămas în loc. Apoldu de Sus pentru a se odihni, iar pârâtul .. şi-a continuat deplasarea.

Întrucât tahograful acestui şofer funcţiona corect, instanţa poate aprecia cât a staţionat, respectiv cât a condus pârâtul …… în perioada în care a condus împreună cu acest martor. În acest sens, instanţa reţine că vehiculul condus de martor a staţionat în data de …...2010 în intervalul ora 15- ora 17,45, acesta fiind intervalul necesar încărcării la depozit. Apoi, există un interval în care s-a condus, până aproximativ la ora 22, după care urmează o pauză de o oră, până la ora 23, timp în care s-au oprit în loc Vestem la restaurant. După aceea, acest martor a mai condus aproximativ o oră, până la ora 24, când s-a oprit pentru a se odihni în Apoldu de Sus. După acest moment, pârâtul S…….. şi-a continuat deplasarea spre Sebeş (aprox 24 km) unde s-a oprit cca 3 minute pentru a-şi lua rovinietă, susţinând că acest lucru s-a întâmplat în jurul orei 00,00 a zilei de ……..2010. Înainte de ora 24 a zilei de ……...2010 deci nu a avut loc nici un incident care să fie observat de pârât sau de martor şi care să poată conduce la concluzia că evenimentul care a dus la pierderea mărfii s-ar fi întâmplat în ziua de ……..2010. Prin urmare, instanţa concluzionează că pierderea mărfii a avut loc în data de …...2010, dată la care erau în vigoare ambele poliţe de asigurare încheiate de SC ….. SRL cu SC ……… SA.

Conform art. 9 din legea nr. 136/1995, „Prin contractul de asigurare, contractantul asigurarii sau asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit despagubirea ori suma asigurata”

Art. 969 c.civ. consacră principiul forţei obligatorii a contractului între părţi, acestea fiind ţinute să-şi execute obligaţiile contractuale asumate. Obligativitatea contractului prezintă o deosebită importanţă, nu numai pentru raporturile dintre părţi, dar şi pentru certitudinea şi eficienţa raporturilor juridice în general. Ea nu decurge numai din voinţele individuale ale părţilor, ci constituie un adevărat imperativ social.

De aceea principiul pacta sunt servanda nu poate fi fundamentat numai pe cerinţele morale ale respectării cuvântului dat, ori pe cerinţele juridice ale respectării voinţelor individuale exprimate, ci se înscrie în rândul cerinţelor societăţii însăşi, cerinţe întărite cu puterea pe care dreptul le-o conferă.

Întrucât pierderea mărfii a avut loc în circumstanţe care atrag răspunderea transportatorului, iar acesta era asigurat pentru răspundere civilă la pârâta …………. ASIGURĂRI SA, instanţa va obliga transportatorul, în solidar cu asigurătorul, la plata despăgubirilor în cuantum de 159.166,33 lei.

Referitor la solicitarea reclamantei de obligare a pârâţilor la plata dobânzii legale de la ………..2010, instanţa reţine următoarele:

Data de …………...2010 este doar data comenzii de transport şi a încărcării mărfii, nu este nici măcar ziua în care s-a produs evenimentul care a condus la pierderea mărfii, aceasta fiind stabilită, conform celor de mai sus, la ………...2010. reclamanta s-a obligat să despăgubească beneficiarul SC ….L SA doar prin actul adiţional din 27.12.2010, iar plata a făcut-o eşalonat.

Conform art 1088 Cod civil „la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală (…).

Aceste daune interese se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată”.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite în parte acest capăt de cerere şi va obliga pârâţii la plata dobânzii legale calculate asupra debitului principal, de la data introducerii acţiunii- …….2011 până la data achitării integrale a debitului, respingând ca nefondate celelalte pretenţii

Reţinând dispoziţiile art 276 Cod proc civ., instanţa va obliga pârâţii să plătească reclamantei cheltuieli de judecată corespunzător pretenţiilor admise, respectiv suma de 8799 lei, reprezentând: 4794 lei taxă de timbru, 5 lei timbru judiciar, 4000 lei onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei …..

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta …………. SRL, cu sediul în …., judeţ Bihor, în contradictoriu cu pârâţii SC …… SRL, cu sediul în Slobozia, str. ……. judeţ …… SC .. SA, cu sediul în Bucureşti, ……. sector 1, S…….…….., cu domiciliul în com. .., judeţ ……

Obligă pârâţii, în solidar, la plata sumei de 159.166,33 lei cu titlu de despăgubiri.

Obligă pârâţii, în solidar, la plata dobânzii legale calculate asupra debitului principal, de la data de 14.11.2011 până la data achitării integrale a debitului.

Respinge celelalte cereri.

Obligă pârâţii, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8799 lei.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, ……….2013.

Preşedinte, Grefier,