Contestatie la executare

Sentinţă civilă 1415 din 25.04.2012


R  O  M    N  I  A

JUDECATORIA ONESTI

JUDETUL BACAU

Dosar nr. 1050/270/2012

Înreg. la 29.02.2012 - contestatie executare -

 SENTINTA CIVILA NR. 1415

Sedinta publica din 25.04.2012

Instanta constituita din:

Presedinte – ….

Grefier – …

Pe rol fiind judecarea actiunii civile formulata de contestatoarea …. în contradictoriu cu intimatul …. , …., …. .., Activitatea de Inspectie fiscala având ca obiect „contestatie executare”.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 19.04.2012 care au fost consemnate în încheierea de la acea data, si care face parte integranta din prezenta hotarâre,  când din lipsa de timp pentru deliberare instanta a amânat pronuntarea pentru data de 25.04.2012.

INSTANTA,

Deliberând,

Deliberând asupra cauzei civile de fata;

Prin cererea înregistrata pe rolul instantei sub nr. 1050/270/2012, contestatoarea …… în contradictoriu cu intimata …. prin ….. a solicitat desfiintarea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii emisa în data de 8.02.2012.

Actiunea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru de 204 lei, timbru judiciar de 1 leu.

In motivare se arata ca decizia de instituire a masurilor asiguratorii este nelegala întrucât organul fiscal nu a facut dovada existentei pericolului de sustragere, ascundere sau risipire a patrimoniului de catre societatea contestatoare.

Societatea contestatoare a invocat faptul ca situatia sa fiscala este buna, înca de la înfiintare întrucât si-a achitat obligatiile bugetare în cuantumul si termenul legal.

Totodata se invoca faptul ca organul fiscal nu a individualizat în mod corect fiecare bun asupra caruia instituie sechestrul, iar decizia atacata nu are nici o finalitate dat fiind ca debitul este nedatorat.

Contestatoarea a mai sustinut faptul ca sumele indisponibilizate sunt nejustificat de mari raportat la pretinsul debit, iar decizia este de natura sa afecteze activitatea societatii care în acest mod nu mai dispune de sumele necesare derularii contractelor.

In drept s-au invocat prevederile art. 172, 173 cod procedura fiscala.

In dovedire s-a solicitat încuviintarea probei cu acte.

Intimata nu a formulat întâmpinare potrivit art. 115 cod procedura civila.

A fost atasat spre consultare dosarul de executare silita nr.11425/2012 întocmit de ….. prin …. ….., …… …..

Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:

Intimata din prezenta cauza a efectuat inspectia fiscala prin metoda sondajului cu privire la activitatea societatii ….., în perioada 21.11.2011 pâna în data de 8.02.2012.

În urma acestui control au fost întocmite o serie de acte administrative fiscale (raport de inspectie fiscala, decizii de impunere) precum si decizia de instituire a masurilor asiguratorii cu privire la înfiintarea popririi si a sechestrului asigurator asupra a doua bunuri mobile.

Organul fiscal a constatat existenta unor debite suplimentare de plata la bugetul de stat pentru societatea contestatoare, respectiv TVA, impozit pe profit si penalitatile aferente în suma de 163.115 lei, ca urmare a lipsei documentelor justificative.

La dosarul cauzei a fost depus referatul justificativ al masurilor asiguratorii, procesul verbal de sechestru asupra bunurilor mobile, adresa de înfiintare a popririi asiguratorii asupra disponibilitatilor banesti, adresa poprire asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului de catre terti, toate aceste acte  fiind întocmite în conformitate cu prevederile ordinului nr. 2.605/2010 pentru aprobarea procedurii de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazuta de codul de procedura fiscala.

Potrivit dispozitiilor art. 129 alin 2 din OG nr. 92/2003 se dispun masuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii si sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si/sau imobile proprietate a debitorului, precum si asupra veniturilor acestuia, când exista pericolul ca acesta sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

Intimata din prezenta cauza a justificat acest pericol prin cuantumul mare al diferentelor stabilite în raportul de inspectia fiscala precum si prin faptul ca societatea a calculat în mod gresit sumele datorate bugetului de stat, înregistrând in contabilitate operatiuni nereale, fara documente justificative.

Instanta constata ca potrivit fisei sintetice, referatului justificativ al masurilor asiguratorii de la fila 19 dosar rezulta ca situatia fiscala este diferita de cea prezentata de societatea contestatoare. Astfel, la data de 3.02.2012 societatea, în calitate de contribuabil ar fi depus în termen legal declaratiile privind obligatiile la bugetul de stat deconturile de TVA pentru perioada 1.01.2006-30.09.2011, însa la data de 3.02.2012 figura cu obligatii bugetare neachitate în suma de 14.191 lei.

Pe lânga aceste debite datorate bugetului de stat, societatea nu ar fi calculat în mod corect sumele datorate în calitate de contribuabil.

Potrivit raportului de inspectie fiscala, instanta constata ca pentru anii fiscali 2009, 2010 a fost stabilita o baza impozabila suplimentara cu impozit pe profit suplimentar, diferenta TVA nedeductibil, precum si penalitati aferente în suma de 163.115 lei.

Instanta constata ca societatea nu prezinta bonitate si buna credinta în raporturile cu organele fiscale, acest aspect rezultând din însasi nerespectarea dispozitiilor legale în materie, respectiv codul de procedura fiscala, legea contabilitatii.

Potrivit dispozitiilor art. 82/1991  „Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza în momentul efectuarii ei într-un document care sta la baza înregistrarilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.

(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrarilor în contabilitate angajeaza raspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat în contabilitate, dupa caz.”

Societatea contestatoare nu numai ca nu achitat obligatiile fiscale curente dar nu a calculat corect sumele pe care le avea de virat catre intimata, acesta fiind motivul pentru care inspectorii fiscali au constat diferente mari de achitat.

Potrivit aceluiasi raport de inspectie fiscala, societatea în calitate de contribuabil nu si-a respectat obligatia de a verifica caracterul de document justificativ al facturilor înregistrate în contabilitate precum si realitatea datelor înscrise în formular. Societatea contestatoare a întretinut raporturi comerciale cu societati în insolvabilitate, cu cifra de afaceri 0, facturile fiscale fiind în mod constant incomplete si nesustinute de contracte comerciale sau alte acte care sa faca dovada datelor incomplete.

Prin decizia in interesul legii nr. V/2007 Înalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca „ este interzisa emiterea si utilizarea unor facturi care nu îndeplinesc cerintele unor documente justificative, în acceptiunea prevederilor art. 6 din Legea nr. 82/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 6 din Hotarârea Guvernului nr. 831/1997, considerând ca nu se poate deduce taxa pe valoarea adaugata si nici nu se poate diminua baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit în situatia în care documentele justificative nu contin toate informatiile prevazute de dispozitiile legale în vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea TVA”.

Aspectul invocat de catre contestatoare si anume faptul ca  aceste sume nu au fost calculate în mod corect excede competentei instantei investita cu solutionarea contestatiei pendinte.

Pâna la proba contrara actul administrativ se bucura de prezumtia de legalitate, însa aspectele mai sus învederate sunt de natura sa justifice cerinta legii cu privire la existenta pericolului ca debitorul sa se sustraga, sa îsi ascunda ori sa îsi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

Într-adevar exista o valoare mare a diferentelor de plata a obligatiilor fiscale, conduita contribuabilului  este cea a unui rau platnic, care timp de doi ani nu a înteles sa respecte dispozitiile legale anterior mentionate, prejudiciind în acest mod bugetul de stat.

Instanta apreciaza ca toate acestea nu sunt de natura sa probeze si nici macar sa creeze prezumtia faptului ca si în lipsa deciziei de instituire a masurilor asiguratorii debitorul îsi va respecta obligatiile fiscale stabilite în mod legal si corect dupa parcurgerea cailor de atac prevazute de lege împotriva deciziei de impunere.

În ceea ce priveste sustinerile contestatoarei în sensul ca sumele indisponibilizate sunt nejustificat de mari raportat la pretinsul debit, instanta constata ca în dosarul de executare silita precum si în dosarul pendinte nu exista dovada valorii pecuniare a conturilor bancare. La fila 18 dosar exista o adresa emisa de contestatoare si în care sunt  enumerate o serie de creante, însa nu exista nici un înscris care sa faca dovada acestor creante ( sub aspectul celor trei elemente - certa, lichida si exigibila).

Celelalte argumente invocate de catre contestatoare si anume ca organul fiscal nu a individualizat în mod corect fiecare bun asupra caruia instituie sechestrul precum si împrejurarea ca decizia este de natura sa afecteze activitatea societatii care în acest mod nu mai dispune de sumele necesare derularii contractelor sunt lipsite de relevanta juridica în speta de fata.

Astfel, însasi rubricatia din decizia de instituire a masurilor asiguratorii se refera la date sumare de identificare a bunurilor mobile, iar contestatorul nu neaga faptul ca sechestrul a fost aplicat chiar asupra bunurilor vizate de decizie. 

Cel de-al doilea argument ar putea fi avut în vedere în cadrul unei eventuale cereri de suspendare a executarii silite în contextul  recomandarii nr. R ( 89) 8 a Comitetului de Ministri catre statele membre privind protectia provizorie acordat de instanta pe probleme administrative.

Fata de considerentele anterior mentionate, instanta va respinge ca nefondata contestatia pendinte.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTARASTE:

Respinge ca nefondata contestatia formulata de contestatoarea  … cu sediul în ….. în contradictoriu cu  intimatul … cu sediul în ….., împotriva deciziei de instituire masuri asiguratorii emisa în data de 8.02.2012 de catre .. prin …..

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi 25.04.2012

PRESEDINTE, GREFIER,