Divort

DOSAR NR.19225/301/2009

SENTINTA CIVILA NR.7024

Divort cu copii

Prin cererea înregistrată la data de 11.09.2009, pe rolul Judecătoriei sectorului 3 sub nr. 19225/301/2009 reclamanta R.A.  a chemat in judecata pe paratul R.M.V. în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară Sector 3, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 05.09.1998 şi înregistrată sub nr. 1136 la Primăria Sectorului 1 Bucureşti din culpa exclusivă a pârâtului, revenirea numelui purtat anterior căsătoriei, şi anume acela de S, încredinţarea spre creştere si educare către ea a minorului R. B. născut la data de 06.09.2001 şi obligarea paratului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului de la data pronunţării hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

In motivarea cererii reclamanta a arătat ca părţile s-au căsătorit în anul 1998, după o perioadă de un an de zile, timp în care au fost logodiţi şi au încercat să se cunoască cât mai bine şi din această căsătorie a rezultat minorul R. B. Din anul 1999 au locuit în apartamentul părinţilor pârâtului, în sectorul 3, unde locuiesc şi în prezent.

Reclamanta a arătat că relaţia lor a început să se înrăutăţească din 2004, când pârâtul a început să lipsească foarte mult de acasă şi să nu îl mai intereseze ce se întâmplă cu ea şi cu fiul lor, ceea ce a dus la nenumărate certuri, ameninţări fizice şi verbale din partea pârâtului. Profitând de faptul că lucra la BCR Asigurări – Serviciul control şi pleca în delegaţie prin ţară, pârâtul a început să lipsească de acasă la sfârşit de săptămână, de Crăciun, de Revelion, de Paşti, motivând că are treburi importante, de care reclamanta nu trebuie să ştie. Deoarece pârâtul era mai tot timpul plecat, reclamanta era nevoită a se ocupa singură de creşterea şi educarea fiului nostru, părinţii şi socrii ajutând-o când avea ore (reclamanta fiind asistent universitar la F. de L.). Singurul ajutor dat de pârât în creşterea şi educarea minorului a fost de natură financiară.

Reclamanta a mai arătat că în urma deselor certuri avute cu pârâtul, în decembrie 2004 a făcut un şoc, fiind nevoită a chema salvarea şi după ce i-au fost aplicate mai multe perfuzii şi-a revenit, iar pârâtul a plecat de acasă lăsând-o singură cu copilul, fără a se sinchisi de starea ei de sănătate şi, cel mai important, de starea minorului. În luna august 2005 pârâtul a plecat de acasă fără să spună unde şi timp de 3 zile nu a putut lua legătura cu el, fapt ce s-a repetat după două săptămâni, ulterior aflând că pârâtul avea o relaţie extraconjugală. Reclamanta a aflat de relaţia sa extraconjugală, văzând un mesaj pe telefonul mobil şi nişte fotografii cu el şi cu o altă femeie în ipostaze care arătau că între ei există o relaţie mai „deosebită”.

Reclamanta a mai arătat că în aprilie 2008 descoperă alte fotografii cu pârâtul şi o altă domnişoară, fotografii ce ilustrau foarte bine relaţia dintre cei doi. În urma mai multor discuţii, certuri şi ameninţări cu divorţul, pârâtul recunoaşte că are o relaţie extraconjugală şi din 2008 relaţia dintre ei se înrăutăţeşte foarte mult. Tot timpul reclamanta era ameninţată că va fi dată afară din casă, deoarece nu are nici un drept locativ în imobilul din str. V. B., era ameninţată că o va distruge şi fizic şi moral, i se spunea că îl va lua pe fiul lor şi că nu îl va mai vedea. Toate sfârşiturile de săptămână şi sărbătorile anului 2008 pârâtul le-a petrecut departe de casă şi de fiul lor. În anul 2009, pârâtul îşi schimbă comportamentul în sensul că pune în practică ameninţarea că o dă afară.

În data de 20 mai 2009, în timp ce se întorceau împreună acasă de la teatru, în urma unor discuţii, reclamanta este nevoită să coboare din maşină şi să meargă pe jos acasă. Este sunată de pârât care îi spune să nu mai vină acasă, că nu intră, timp în care o dă afară din casă pe mama reclamantei şi îi cere să îl ia şi pe fiul lor la ea.

În data de 23 mai 2009, în urma consumului de alcool, pârâtul devine agresiv şi începe să o ameninţe şi pe reclamantă şi pe copil. Reclamanta a sunat-o pe mama ei rugând-o să apeleze serviciul 112. După apariţia echipajului de poliţie, pârâtul i-a ameninţat şi pe aceştia că vor rămâne fără serviciu şi le va face plângere penală. După plecarea lor, pleacă şi el. Imediat după, reclamanta a chemat-o pe mama ei stea cu ea câteva ore, deoarece îi era frică de faptul că el se va întoarce şi va fi în stare de orice. În aceeaşi noapte i-a cerut ca până a doua zi la ora 10 să părăsească domiciliul. Reclamanta a spus că nu va face asta decât dacă o dă afară proprietarul apartamentului.

În data de 10.07.2009 reclamanta a fost sunată de amanta pârâtului care i-a confirmat faptul că au relaţie de aproape doi ani şi că doreşte să se căsătorească cu el, întrebând-o când îl lasă în pace.

Reclamanta menţionează că ultimii 5 ani ai căsătoriei lor au fost un calvar pentru ea şi fiul lor. A trăit într-o totală nesiguranţă, pârâtul ameninţând-o tot timpul că o dă afară din casa lui. A fost ameninţată fizic, psihic, tot timpul îi spunea că din cauza relaţiilor sale îi va lua copilul, iar în ultimul timp o ameninţa că va pune persoane de etnie rromă să o bată, să o violeze şi că va interveni să îşi piardă serviciul. Viaţa sa dezordonată, relaţiile extraconjugale, lipsa nejustificată din domiciliul conjugal, neimplicarea în viaţa minorului, dezinteresul total faţă de viaţa de familie sunt motivele pentru care reclamanta solicită desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului.

În ceea ce priveşte situaţia fiului lor, minorul R. B., de la naşterea sa şi până în prezent a fost crescut şi educat de reclamantă cu ajutorul părinţilor şi al socrilor săi. În timpul scurt pe care îl petrecea acasă, pârâtul stătea mai mult în faţa calculatorului sau a televizorului, fără să îi dea vreo atenţie fiului lor. Nu i-a schimbat scutecul niciodată, nu i-a făcut baie niciodată, nu i-a citit nici o poveste, nu s-a jucat deloc cu fiul lor, a mers de câteva ori la serbările de la grădiniţă, iar la şcoala unde învaţă fiul lor nu a mers niciodată, doar l-a dus pe fiul lor de câteva ori la şcoală, lăsându-l la poartă.

Pârâtul nu s-a implicat nici moral, nici educaţional şi nici emoţional în viaţa fiului lor, crezând că simplul fapt că asigură baza materială poate suplini lipsa de afecţiune şi de implicare în viaţa fiului lor.

În vara anului 2009, de când reclamanta l-a anunţat pe pârât că doreşte să divorţeze şi să solicite să-i fie încredinţat copilul, pârâtul a început să se mai joace cu fiul lor la calculator, a insistat ca în vara aceasta să meargă împreună în vacanţă şi a încercat să-l influenţeze pe copil să aleagă să locuiască cu el şi să nu locuiască cu reclamanta pentru că este o mamă nebună şi nu va avea grijă de el.

Fiul lor a participat de câteva ori la certurile din familie şi întotdeauna a fost de partea reclamantei, întotdeauna spune că doreşte să rămână cu mine deoarece tatăl său nu se ocupă de el şi nu îşi petrece timpul cu el.

Reclamanta solicită să-i fie încredinţat minorul deoarece doar ea s-a ocupat de creşterea şi educarea sa, ea îi cunoaşte programul, si cunoaşte nevoile şi dorinţele, doar ea s-a implicat în activităţile sale şcolare, pârâtul nici măcar nu  cunoaşte învăţătoarea, minorul este ataşat afectiv faţă de reclamantă, între ei existând o relaţie de prietenie şi afecţiune deosebită.

Faţă de interesul exclusiv  al minorului, şi anume acela de a fi încredinţat aceluia dintre părinţi care s-a ocupat şi se ocupă de creşterea şi educarea sa, care ştie să-l asculte, să-i ofere afecţiune, prietenie, să fie alături de el în orice moment, reclamanta solicită încredinţarea minorului R. B. ei, urmând a-l obliga pe pârât la plata pensiei de întreţinere în cuantumul prevăzut de lege, raportat la veniturile realizate de pârât, de la data pronunţării hotărârii de divorţ până la majoratul minorului.

In drept, reclamanta a invocat disp. art. 37 alin.2, art.38 alin 1 şi 3, art. 40 alin. 3 şi art. 42 C.familiei, art. 607 şi următoarele Cod proc. civ.

In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, certificatul de căsătorie în original, copia certificatului de naştere al minorului, copia cărţii sale de identitate si a arătat că solicită încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu şi martori.

La data de 11.01.2010, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

Aşa cum susţine şi reclamanta sunt căsătoriţi din anul 1998, anterior fiind logodiţi (aproximativ 1 an. Din căsătoria lor a rezultat minorul B. R., născut la data de 06.09.2001.

La un an după ce s-au căsătorit s-au mutat într-un apartament de 4 camere, proprietatea părinţilor pârâtului, pe care aceştia li l-au dat spre folosinţă exclusivă. Până la momentul în care reclamanta a introdus acţiunea de divorţ, acesta a fost domiciliul scriptic şi faptic al ambilor, precum şi al fiului lor, B. R..

Pârâtul învederează instanţei că motivele de divorţ invocate de reclamantă nu sunt reale, pe parcursul întregii lor relaţii manifestându-şi grija, preocuparea şi dragostea faţă de reclamantă şi, ulterior după naştere, faţă de copilul lor, B. R..

Pârâtul menţionează că la data încheierii căsătoriei era angajat ca ofiţer de poliţie în cadrul DGPMB. Întrucât nu se descurcau cu banii (la vremea aceea reclamanta lucra în sistem „plata cu ora” la U. B.) şi fiind susţinut, moral, de reclamantă, a demisionat din M.de I.şi s-a angajat ca Şef Serviciu Control şi, ulterior Director al Direcţiei Revizie, Control şi Antifraudă din cadrul SC BCR Asigurări SA.

Postul pe care l-a ocupat presupunea deplasări extrem de dese în teritoriu (BCR Asigurări având la acea dată 42 de sucursale judeţene şi peste 200 de agenţii în întreaga ţară), iar atunci când deplasările erau la peste 250 km distanţă de Bucureşti, echipa de control rămânea şi peste week-end, întrucât ziua de sâmbătă era zi bancară lucrătoare, iar ei îşi desfăşurau activitatea în cadrul Sucursalelor BCR. Specificul asigurărilor cuprindea şi vânzarea de RCA (asigurare auto obligatorie) aceasta vânzându-se în special în perioada Sărbătorilor de iarnă (20 decembrie – 10 ianuarie). Întotdeauna echipele de control erau prezente în control în acea perioadă, fiecare acţionând într-o altă regiune. Prin rotaţie, una dintre echipe, obligatoriu, asigura permanenţa, fiind prezentă pe teren, inclusiv de Sărbători (25 Decembrie, 1, 2 Ianuarie). Pe parcursul întregii perioade 2002 – 2009 în care a fost angajat în cadrul SC BCR Asigurări SA nu a existat nici măcar un caz în care să lipsească de Crăciun, Revelion sau Paşti, cu excepţia anului 2009, când, prin rotaţie, a fost nevoit să lipsească de la aceste evenimente. Menţionează că în anul 2009, BCR Asigurări SA şi-a schimbat acţionariatul de 2 ori (fiind cumpărată iniţial de către Erste Bank şi, ulterior, de către VIG).

Pârâtul a menţionat că reclamanta ştia de toate aceste aspecte ale specificului meseriei sale, fiind de acord cu ele şi susţinându-l moral şi declarativ pe întreg parcursul carierei. Întrucât programul său de lucru era unul mult mai permisiv, fiind şi cadru didactic au hotărât de comun acord ca reclamanta să se ocupe, în principal, de creşterea şi educaţia fiului lor, Bogdan Radu, fiind ajutată de către părinţii lor.

Pârâtul a mai menţionat că fiul lor a fost crescut de la circa 2 ani la vârsta de 4 ani de către părinţii lui, fiind dus în fiecare zi (excepţie week-endurile) de către reclamantă la aceştia şi lăsat până seara. Totodată, părinţii lui asigurau zilnic mâncarea gătită atât pentru fiul lor, cât şi pentru ei, mâncarea fiind adusă, de cele mai multe ori, de către tatăl său la domiciliul lor.

Fiul lor a frecventat – începând cu vârsta de 4 ani – timp de 3 ani cursurile (program prelungit: 8.00 – 17.00) grădiniţa „M.” (cu predare exclusivă în limba germană). Ulterior, începând din anul 2008, fiul lor învaţă la L. T. „A. V.”, de asemenea, cu predare exclusivă în limba germană. Costurile aferente grădiniţei (300 euro/lună) au fost achitate din veniturile comune ale familiei; de menţionat că în acea perioadă veniturile pârâtului lunare erau de aproximativ 2.000 euro, iar ale reclamantei de 200 euro.

Pârâtul a arătat că amândoi au fost de acord că familia lor nu-şi putea permite un nivel de trai ridicat în lipsa veniturilor obţinute de către el, acesta fiind şi motivul pentru care a continuat să lucreze în cadrul BCR Asigurări, deşi programul infernal de lucru pe care îl avea, avea un impact negativ asupra sănătăţii lui (stare de stress şi oboseală), cât şi asupra vieţii comune de familie (venea seara acasă, uneori lipsea şi în week-end). Deşi a avut mai multe tentative de a demisiona din acea funcţie, a continuat să lucreze în cadrul BCR Asigurări, soţia fiind suport moral, ajutându-l în perioadele în care era gata să renunţe să realizez că este, singurul mod în care familia lor poate să-şi păstreze standardul de viaţă şi educaţie cu care era obişnuită.

Veniturile ridicate au permis achiziţionarea unui autoturism (pentru reclamantă, pe care îl folosea în special pentru a-l duce pe fiul lor la grădiniţă şi pentru programul ei zilnic: facultate, cumpărături), renovarea apartamentului în care domiciliau şi a apartamentului bunicilor reclamantei, achiziţionarea  de terenuri, acţiuni la diferite societăţi comerciale şi multe alte bunuri.

Pârâtul a mai arătat că deşi programul de lucru infernal nu-i permitea să aibă mult timp liber, puţinul pe care îl avea îl dedica familiei şi copilului (vizite, serbare, zile de naştere, teatru, spectacole, (mini)concedii la mare, ieşiri în străinătate. Însă, nu îşi putea dedica timp în mod egal pentru creşterea fiului lor pe cât îi aloca reclamanta dar, consideră firesc, că cel care avea mai mult timp liber să se ocupe de aceasta, iar el să fie preocupat, în special de aspectele materiale necesare familiei lor pentru un trai mai mult decât decent.

Aşa cum a arătat mai sus, motivele invocate, anume cele referitoare la neglijarea familiei, de către reclamantă în acţiunea de divorţ, sunt nereale, părtinitoare, cauzate în special de lipsa de comunicare care a intervenit, la un moment dat în relaţia lor.

De multe ori reclamanta i-a reproşat programul de lucru, însă de fiecare dată şi-a manifestat dorinţa de a renunţa, în urma discuţiilor ei, soţii, cădeau de acord că nu exista, la acel moment, o altă posibilitate de a realiza veniturile necesare familiei lor pentru a putea, pe de o parte, să-şi menţină standardul de viaţă iar, pe de altă parte, să ne putem achita creditele pe care le aveam angajate.

Pârâtul a precizat că, în ceea ce priveşte celelalte motive de divorţ la care face referire reclamanta, el nu a avut relaţii extraconjugale, fotografiile la care face referire reclamanta fiind realizate cu ocazia deplasărilor pe care le aveam în teritoriu.

Pârâtul a menţionat că echipele de control pe care le coordona erau mixte, în cadrul direcţiei conduse de el fiind angajate şi 4-5 persoane de sex feminin. Cu ocazia controalelor pe care le desfăşura în teritoriu, au existat cazuri în care echipa de control rămânea în oraşul unde se aflau şi peste week-end, existând cazuri în care alături de colegii din echipa de control şi de colegii din sucursale, participau la diferite evenimente: zile de naştere/nume, botez, nuntă, înmormântări, alte ocazii. Relaţiile dintre ei erau de colegialitate şi de prietenie şi, cu aceste ocazii se realizau fotografii de grup sau individuale în diferite ipostaze (niciodată compromiţătoare). Nu au existat cazuri în care membrii ai echipelor de control sau el personal să se angajeze în „relaţii neprincipiale” între ei sau cu colegii din sucursale, în caz contrar, fiind pasibili de sancţiuni.

Reclamanta i-a reproşat uneori anumite „aspecte” rezultate din imaginile / fotografiile pe care le găsea în arhiva personală de pe laptop-ul său, însă niciodată acestea nu conţineau imagini compromiţătoare, indecente sau nude în care să apară el sau un alt coleg ca „protagonist”.

Prin prisma funcţiei sale, nu era cea mai iubită persoană din companie, însă aşa cum şi reclamanta a putut constata personal când se aflau în concediu împreună în diferite zone din ţară şi, firesc se întâlneau la masă cu colegii din teritoriu, niciodată nu au existat „vorbe” în ceea ce priveşte probitatea lui morală. Este de-a dreptul stupefiant să se poată crede că el ieşea cu reclamanta la mese cu colegii din ţară sau ieşea la sărbători ale companiei, unde veneau toţi angajaţii, dacă ar fi avut relaţii extraconjugale cu alte femei; directorul controlului este persoana văzută de majoritatea colegilor ca „omul negru” şi dacă ar fi avut această „slăbiciune”, ar fi existat binevoitori care să o înştiinţeze pe reclamantă de eventualele „aventuri extraconjugale”.

În urma reproşurilor constante despre „infidelităţile” pârâtului, relaţia lor de cuplu a cunoscut anumite deteriorări însă, niciodată nu a crezut că acestea vor căpăta o turnură de acest gen. Reclamanta l-a „ameninţat” cu divorţul, însă el râdea şi îi spunea să fie serioasă şi să-şi vadă de treabă, că nu se pune problema, că o iubeşte, că le este bine şi nu are rost să îşi strice familia pentru asta. Uneori, sătul de ameninţarea cu divorţul îi spunea şi el că vrea să divorţeze, însă atunci reclamanta era cea care spunea că nu se poate aşa ceva, că sunt oameni serioşi, că se iubesc şi să îşi vadă de casă şi de copil.

Pârâtul a arătat că nu a ameninţat-o niciodată pe reclamantă cu violenţe fizice sau psihice de nici o natură. Motivele de divorţ inserate de reclamantă în cererea de divorţ le consideră eminamente false, şi nu îşi poate explica cum poate cineva să creadă că el ar putea concepe / spune aşa ceva împotriva reclamantei, mama singurului lui copil, pe care o iubeşte extrem de mult. Niciodată şi sub nici un aspect nu a ameninţat-o pe reclamantă cu violenţe fizice (bătaie, viol) sau de altă natură şi în nici o circumstanţă aceste acuze nu sunt şi nu pot fi adevărate. Mai mult, nu există nici măcar o singură persoană din anturajul lor comun (rude, prieteni) care să poată certifica sub jurământ în faţa instanţei de judecată că el ar fi exercitat asupra reclamantei violenţe de orice natură. Niciodată nu ar fi putut face aşa ceva faţă de o persoană pe care o iubeşte şi care este mama copilului lui.

În ceea ce priveşte ameninţarea pârâtului că va interveni să-şi piardă serviciul, acesta este de asemenea neadevărat, neputându-şi explica motivele pentru care soţia lui îl poate acuza de aşa ceva. Dimpotrivă, întotdeauna a susţinut-o pe reclamantă în cariera universitară, convingând-o să rămână în rândul corpului universitar. Nu de puţine ori a fost prezent în viaţa universitară a soţiei lui, fiindu-i suport moral cu ocazia zilelor nesfârşite petrecute la facultate cu ocazia admiterii şi / sau corecturilor, când le ducea ei şi colegilor ei mâncare şi băuturi răcoritoare. Mai mult, la momentul obţinerii titlului de doctor în ştiinţe lingvistice, a fost prezent la facultate şi, drept cadou, a organizat un banchet la unul din cele mai selecte restaurante, la care a participat majoritatea corpului profesoral din cadrul C. de L. R., în cadrul căreia profesează reclamanta. Cu aceste ocazii i-a cunoscut aproape toţi colegii care, mai ales colegele, o invidiau, pârâtul fiind singurul soţ / prieten care era lângă ea cu aceste ocazii şi care o susţinea din toate punctele de vedere. Cu unii dintre aceştia a avut relaţii de prietenie şi parteneriat, fiind prezenţi împreună, inclusiv la evenimentele fericite din viaţa acestora.

Ce motive ar fi avut să se comporte astfel faţă de reclamantă, dacă ar fi avut alte „legături extraconjugale”? Comportamentul lui faţă de reclamantă şi fiul lor a fost şi este generat de dragoste, respect şi iubire. Nu întotdeauna reacţiile lui, verbale, faţă de reclamantă au fost cele mai calme. Uneori, urmare reproşurilor ei şi pe fondul stresului profesional cauzat de programul epuizant au existat cazuri în care discuţiile lor au degenerat în ceartă însă, niciodată acestea nu au căpătat aspecte violente.

Consideră însă, că în nici o familie nu există numai „lapte şi miere”, discuţii în contradictoriu şi certuri existând peste tot.

În luna decembrie a demisionat din funcţia deţinută la SC BCR Asigurări SA, motivele pentru care a făcut acest lucru fiind, în principal, dorinţa de a petrece mai mult timp cu familia lui, precum şi dorinţa de a fi propriul său stăpân, dpdv profesional. A intrat în rândul avocaţilor, urmare promovării examenului profesional. Ca urmare firească, veniturile familiei au scăzut brusc. Pentru a compensa lipsa acestor venituri a preluat cazuri în cele mai diverse domenii şi la toate instanţele din ţară. Nu şi-a dorit acest lucru, timpul alocat familiei sale nu a fost cel pe care şi-l dorea, însă din nou, reclamanta l-a încurajat, fiind amândoi convinşi că vor reuşi şi că primul an va fi cel mai greu, însă după aceea va fi totul bine.

În vara 2009 când reclamanta l-a anunţat că doreşte să divorţeze, a intrat în panică, întrucât nu credea acest lucru ca putând să fie posibil şi pentru că nu dorea să se despartă de reclamantă pe care o iubea şi de fiul lui pe care îl iubeşte extrem de mult.

Pe acest fond de panică, pe care îl consideră normal dată fiind situaţia, reacţiile sale nu au fost cele mai fericite, trecând dintr-o extremă într-alta: de la rugăminţi de a reveni asupra deciziei, la certuri nesfârşite. Au existat momente, după anunţul reclamantei, în care (în mod inconştient) îi cerea el să bage acţiunea, pentru ca imediat să o roage să renunţe. Deşi la prima vedere aceste reacţii pot părea nefireşti, asigură instanţa că erau generate de panică şi nu de dorinţa lui de a divorţa.

După introducerea acţiunii de divorţ, reclamanta a plecat cu fiul lor de acasă, luând şi majoritatea mobile. Rămas singur, fără familie, fără sprijinul lor moral, într-o casă goală, timp de 2-3 luni nu a fost în stare să-şi revină nici dpdv personal şi nici profesional.

La acest moment îşi desfăşoară activitatea împreună cu prietenul său din copilărie, av. M. D., având amândoi birourile într-o zonă central administrativă a Bucureştiului, deplasările în ţară fiind extrem de rare şi numai în cazuri excepţionale.

Pârâtul a arătat că, faţă de aspectele de fapt prezentate, să se constate, pe de o parte, că motivele de divorţ pe care se întemeiază acţiunea introdusă de reclamantă nu sunt întemeiate iar, pe de altă parte, să se constate că îşi iubeşte soţia şi fiul şi că doreşte, mai presus de orice să-şi continue viaţa împreună, fiind convins că orice problemă existentă poate fi depăşită.

Paratul a solicitat judecarea cauzei in camera de consiliu conform atr. 615 alin. 1 Cod pr. civ.

In drept, paratul a invocat dispozitiile art. 115 si urmatoarele din Cod pr. civ.

La termenul din 11.01.2010 instanta a incuviintat partilor probele cu inscrisuri, interogatorii reciproce si cate un martor pentru fiecare parte, considerand aceste probe pertinente, concludente si utile cauzei.

La data de 10.02.2010 a fost depus la dosar referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul reclamantei.

In cauza au fost administrate probele cu inscrisuri, interogatorii si martori.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul la data de 05.09.1998, căsătoria fiind înregistrată în registrul stării civile al Primăriei Sectorului 3 la nr. 1136, a?a cum rezultă din certificatul de căsătorie depus la dosar în original (fila 6). Din căsătoria păr?ilor a rezultat minorul R. B., nascut la 06.09.2001, a?a cum rezultă din certificatul de na?tere al acestuia, depus în copie la dosar (fila 10).

Reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a paratului, arătând că rela?iile sunt grav ?i iremediabil vătămate, căsătoria nemaiputând continua.

Potrivit art. 38 alin. 2 din C.fam., căsătoria încetează prin divor?, iar potrivit art. 38 alin. 1 din C.fam., instan?a judecătorească nu poate desface căsătoria prin divor? decât atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre so?i sunt grav vătămate ?i continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.

Potrivit declaratiei martorei, G. L. B., audiată în cauză, relatiile dintre parti au inceput sa se deterioreze din anul 2005, cand paratul a inceput o relatie extraconjugală cu o altă femeie, s-a separat in fapt de reclamantă si lipsea foarte mult de acasă.

De minorul rezultat din casatorie se ocupă mai mult reclamanta, paratul avand o contributie mai mică.

Si martorul audiat pentru parat a aratat ca paratul lipsea de acasa cate 20 de zile intr-o lună, motivand ca face acest lucru in interes de serviciu.

Pentru aceste considerente, în conf. cu art. 37 alin 2, art. 38 alin. 1 C.fam., instanţa va admite cererea şi va dispune desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a paratului.

În ceea ce prive?te capătul de cerere referitor la nume, potrivit art. 40 alin. 3 din C.fam., dacă nu a intervenit o învoială sau dacă instan?a nu a încuviin?at, fiecare dintre fo?tii so?i î?i va relua numele avut anterior căsătoriei. În cauză, instan?a constată că între so?i nu există o astfel de în?elegere, astfel încât va dispune ca reclamanta să revină la numele avut anterior căsătoriei, acela de Soare.

Potrivit art. 42 din C.fam., instan?a, o dată cu pronun?area divor?ului va hotărî căruia dintre părin?i îi vor fi încredin?a?i copiii minori. În acest scop, instan?a va asculta părin?ii ?i autoritatea tutelară ?i, ?inând cont de interesele minorilor, pe care de asemenea îi va asculta dacă au împlinit vârsta de 10 ani, va hotărî, pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredin?at tatălui sau mamei. Pentru motive temeinice, copiii pot fi încredin?a?i unor rude ori unor persoane, cu consim?ământul acestora, sau unor institu?ii de ocrotire.

Din declara?iile martorilor audiati în cauză, rezultă că minorul este îngrijit mai mult de reclamanta, că pârâtul participă sporadic la cresterea si educarea copilului. Instanţa a reţinut din referatul de anchetă socială că minorul locuieste in prezent cu mama in casa bunicilor paterni, intr-un apartament de 2 camere , care dispune de toate utilitatile si prezintă dotari care asigură un cadru decent pentru desfăsurarea vietii de zi cu zi, corespunzător mobilat si curat intretinut.

Criteriul după care se călăuze?te instan?a pentru a decide cu privire la încredin?area copiilor minori este interesul acestora, a?a cum este el reglementat în art. 2 alin. 3 din Legea 272/2004 privind protec?ia ?i promovarea drepturilor copilului („Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti”). În determinarea interesului copiilor minori se ?ine seama de o serie de factori, printre care: posibilită?ile materiale ale părin?ilor, posibilită?i de dezvoltare fizică, morală, intelectuală pe care copii le pot găsi la unul dintre părin?i, vârsta copilului, comportarea părin?ilor fa?ă de copil înainte de divor?, legăturile de afec?iune stabilite între copil ?i familie. Instan?a constată că minorul se bucură de o bună îngrijire din partea mamei, care este apreciată ca o femeie serioasă, cu o conduită morală corespunzătoare, ataşată de copilul său, de a cărui  îngrijire se ocupă cu pricepere şi afecţiune.

Fa?ă de aceste considerente, instan?a apreciază că este în interesul superior al copilului ca acesta să fie încredin?at reclamantei spre cre?tere ?i educare, astfel încât va decide în consecin?ă.

În ceea ce prive?te obligarea pârâtului la plata unei pensii de între?inere în favoarea minorului, instan?a re?ine următoarele:

Potrivit art. 86 alin. 1 din C.fam., obliga?ia de între?inere există între parin?i ?i copii , iar potrivit art. 86 alin. 2 din C.fam. „are drept la între?inere numai acela care se află în nevoie, neavând putin?a unui ca?tig din munca, din cauza incapacită?ii de a munci.”

În conformitate cu art. 101 din C.fam., „Parin?ii sunt datori să îngrijească de copil. Ei sunt obliga?i să crească copilul, îngrijind de sănătatea ?i dezvoltarea lui fizica, de educarea, învă?ătura ?i pregatirea profesională a acestuia, potrivit cu însu?irile lui, în conformitate cu ?elurile statului, spre a-l face folositor colectivită?ii.”

Din interpretarea celor doua texte de lege se poate concluziona că parintele care nu are în ingrijire copilul are obliga?ia de a veghea la dezvoltarea armonioasa a minorilor si de a participa la cheltuilile ocazionate de aceasta.

Potrivit art. 94 alin. 3 din C.fam., „cand intretinerea este datorata de parinte...ea se stabileste pana la o pătrime din castigul din muncă pentru un copil”, în func?ie de mijoacele celui obligat la între?inere ?i de nevoia beneficiarului. In ceea ce priveste nevoia celui in favoarea caruia se presteaza intretinere, instanta are in vedere faptul ca minorul, in vârstă de 8 ani, se află în plin proces de cre?tere ?i educare, având nevoie de hrană ?i îmbrăcăminte adecvate vârstei, care să ii asigure o dezvoltare fizică, intelectuală ?i morală armoniasă.

Fa?ă de cele re?inute în fapt ?i în drept, instan?a consideră că este întemeiată cererea reclamantei ?i va dispune obligarea pârâtului la plata unei pensii de între?inere în favoarea minorului R. B., în suma de 400 lei lunar, către reclamantă, astfel cum părtile s-au inteles, calculată cu începere de la data pronunţării hotărârii până la majoratul copilului.

In raport de disp. art. 274C.p.c., instan?a va dispune obligarea paratului la plata sumei de 1539,3 lei reprezentand cheltuieli de judecată, catre reclamanta, compuse din onorariu de avocat, taxa de timbru si timbru judiciar.

Domenii speta

Spete similare