Ieşire din indiviziune cu privire la un loc de veci. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii

DOMENIU. PARTAJ

Ieşire din indiviziune cu privire la un loc de veci. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

SENTINŢA CIVILĂ NR. 3634/13.03.2012

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, reclamantul P.Şt.O. a chemat in judecată pe pârâţii P.D.M., T.G.B. şi M.N., solicitând să dispună ieşirea din indiviziune cu privire la dreptul de concesiune asupra locului de veci situat în cimitirul Iancu Nou din Bucureşti, amplasat la figura .., locurile … şi ….

În motivare, a arătat că acestuia i-ar reveni o cotă de 50% din locul de veci, pârâtului P.D.M. o cotă de 10%, pârâtului T.G.B. o cotă de 20% iar pârâtului M.N. o cotă de 20%. Existând patru locuri de veci, reclamantului i-ar reveni 2 locuri.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 728 C.civ.

Pârâtul T.G.B. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de partaj, motivând că locurile de înhumare au un regim juridic special şi nu pot fi menţinute decât în indiviziune.

Instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii civile.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine asupra excepţiei inadmisibilităţii următoarele :

Potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

În soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii civile, instanţa va avea în vedere natura juridică a dreptului de concesiune, pe care reclamantul îl deţine în cotă-parte alături de pârâţi.

Conform art. 11 din Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea cimitirelor şi crematoriilor umane, aprobat prin H.C.G.M.B. nr. 303/2003, locurile de înmormântare din cimitirele din Bucureşti pot fi concesionate pe bază de taxe în condiţiile regulamentului. Actul de concesionare încheiat cu această ocazie, conferă titularului numai dreptul de folosinţă.

Totodată, având în vedere prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Codului Civil, în ceea ce priveşte regimul general al bunurilor sunt de imediată aplicare dispoziţiile noului Cod Civil. Astfel, art. 866 din C.civ. prevede că drepturile reale corespunzătoare proprietăţii publice sunt dreptul de administrare, dreptul de concesiune şi dreptul de folosinţă gratuită.

Aşadar, dreptul de concesiune asupra unui loc de veci are natura juridică a unui drept real corespunzător dreptului de proprietate publică.

Imposibilitatea partajării dreptului de concesiune asupra unui loc de veci rezultă în primul rând din caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică, ce se grefează şi asupra dreptului de concesiune. Este adevărat că partajul are efect declarativ în filozofia vechiului Cod Civil - aplicabil sub acest aspect conform art. 66 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 -  considerându-se că dreptul a aparţinut dintotdeauna copărtaşului în lotul căruia a căzut bunul, însă această rămâne indiscutabil o ficţiune juridică, care poate fi înţeleasă şi acceptată numai în ceea ce priveşte dreptului de proprietate privată, de a cărui esenţă este caracterul alienabil. Este de necontestat, însă, faptul că prin efectul declarativ al partajului cotele părţi din dreptul de coproprietate aparţinând copărtaşilor, cărora nu li se atribuie în natură bunul, se vor stinge, producându-se pe această cale o mutaţie patrimonială, care este incompatibilă cu regula inalienabilităţii dreptului de proprietate publică.

În al doilea rând, chiar dacă s-ar considera că în anumite situaţii particulare legiuitorul ar deroga expres de la principiul inalienabilităţii dreptului de proprietate publică şi ar permite partajarea acestuia, sub aspectul dreptului de concesiune asupra unui loc de veci se opun acestei soluţii considerente de moralitate publică, ce impun asigurarea respectului cuvenit celor care au decedat şi au fost înhumaţi conform tradiţiilor religioase. Soluţia indiviziunii dreptului de concesiune asupra locului de veci este, aşadar, nu doar legală, dar şi naturală, de vreme ce admiterea tezei contrare ar putea determina reacţii de necontrolat, care să culmineze finalmente cu dezhumări şi reînhumări, incompatibile cu ideea de morală sau decenţă publică.

Pentru toate aceste considerente, instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare