Anulare act

DOMENIU:CONTRACTE

SENTINŢA CIVILĂ NR. 4560 DIN 05.04.2011

INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la data de 26.02.2008  sub nr. ../300/2008,reclamanţii D. L. si D. C. au chemat in judecată pe pârâtele  V. M. şi B. M. I. solicitând instanţei ca prin  hotărârea ce o va pronunţa să constate nulitatea absoluta totala a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1131/25.09.2003 la B.N.P. Papiniu Andreea Alexandra, incheiat intre parate prin vânzarea bunului altuia - cauză ilicită, precum şi constatarea nulităţii absolute a actelor subsecvente, respectiv documentaţia cadastrala întocmita de inginer C. Diaconu si avizata de OCGC Bucureşti, actul de alipire al paratei V. M., autentificat la acelaşi notar public, act ce a stat la baza întabularii contractului de vanzare-cumparare  mentionat, in Cartea Funciara nr. 42579 a Mun. Bucureşti, Sector 2, sub nr. cadastral 5679/2+M, prin incheierea nr. 16657/05.11.2003 a Judecătoriei Sector 2 - Biroul de Carte Funciara, ca urmare a principiului "resoluto iure dantis, resolvitur ius acipiens", cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanţii au arătat că în temeiul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3087/23.10.2003 de B.N.P. Rotarescu E., au dobândit de la C. F. B. dreptul de proprietate asupra întregului imobil situat in Bucureşti, str. A. P. nr., sector 2 (cu excepţia apartamentelor ce fac obiectul contractelor de vanzare-cumparare nr. 4320/12.12.1997 si nr. 4214/09.10.1997 incheiate in baza Legii nr. 112/1995), compus in întregul sau din teren in suprafaţa totala de 300 mp si construcţie cu destinaţia de locuinţa edificata pe acesta, formata din demisol, compus din 2 camere, 2 holuri, spălătorie, 2 wc-uri, bucătărie si debara, in suprafaţa de 72,81 mp si parter compus din 2 camere si dependinţe, in suprafaţa de 72,81 mp, împreuna cu cota parte indiviza corespunzătoare din părţile si dependinţele comune ale imobilului, aflate in coproprietate forţată si perpetua, imobil intabulat in Cartea Funciara ni". 14029 a Mun. Bucureşti, sector 2, cu nr. cadastral 5679/1, conform încheierii nr. 11379/06.08.2003 a Biroului de Carte Funciara al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Reclamanţii au mai arătat faptul că C. F. B. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucureşti, str. A. P. nr., sector 2, de la soţii L. R. O., L. G. si D. M. si D. C., in temeiul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1834/01.08.2003 de B.N.P. Asociaţi "Luca si Dumitrescu", transmitere intabulata in Cartea Funciara a Mun. Bucureşti prin incheierea nr. 16558/28.10.2003 .

La rândul lor, soţii L. R. O. si L. G., precum si soţii D. M. si D. C. au dobândit dreptul de proprietate de la parata B. M. I., in temeiul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2985/02.11.2000 de B.N.P. Filipescu E. Gabriela, transmitere intabulata in Cartea Funciara a Mun. Bucureşti prin incheierea nr. 23992/15.11.2000.

Consideră reclamanţii că  potrivit acestui contract de vanzare-cumparare incheiat la data de 2.11.2000, parata B. M. I. a vândut soţilor L. G. si L. R. O. cota parte indiviza de 55%, precum si soţilor D. M. si D. C. cota parte indiviza de 45%, din intregul drept de proprietate asupra imobilului situat in Bucureşti, str. A. P. nr. 17, sector 2, compus din teren in suprafaţa de 300 mp si construcţia situata pe acesta (cu excepţia apartamentelor ce fac obiectul contractelor de vanzare-cumparare nr. 4320/12.12.1997 si nr. 4214/09.10.1997 incheiate in baza Legii nr. 112/1995), compusa din demisol in suprafaţa de.72,81 mp si parter şi suprafaţa de 72,81 mp, fara a mai păstra pentru sine nici o parte din imobil, pierzând astfel in mod total si definitiv calitatea de proprietar al acestuia.

Au învederat de asemenea că  potrivit contractului, "prin intregul drept de proprietate asupra imobilului", se intelegea imobilul in integralitatea sa, asa cum fusese dobândit de către parata B. M. I. in temeiul sentinţei civile nr. 11747/15.09.1999 pronunţata in dosarul nr. 3440/1999 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, al dispoziţiei nr. 1163/01.08.2000 eliberata de Primăria Municipiului Bucureşti, al procesului-verbal de predare primire nr. 20206/25.08.2000 eliberat de Primăria Municipiului Bucureşti DGAFI, intabulate in Cartea Funciara Colectiva nr. 14028 la data de 26.10.2000 si in Cartea Funciara Individuala nr. 14029 la aceeaşi data, 26.10.2000, sub nr. cadastral 5679/1.

In ceea ce priveşte apartamentele exceptate de la restituirea către parata B. M. I. si ulterior exceptate de la vânzarea către soţii L. si D., acestea sunt:

1)-apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. 4320/12.12.1997 incheiat intre Primăria Municipului Bucureşti, prin SC A. SA si parata V. M., compus din 5 camere, bucătărie, baie, debara, vestibul, terasa, balcon, situate la etajul 2 al imobilului si grup sanitar mansarda, 2 debarale mansarda, garaj, in suprafaţa utila de 158,45 mp, din cota parte indiviza de 47,25 % din părţile de folosinţa comuna ale imobilului si 78,43 mp teren situat sub construcţie.

2)apartamentul ce a făcut obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. 4214/09.10.1997 incheiat intre Primăria Municipului Bucureşti, prin SC A. SA si fosta chiriaşa P. E., compus din 1 camera si bucătărie in exclusivitate, baie si wc in cota indiviza, situate la etajul 1 al imobilului, din cota indiviza de 7,12 % din părţile de folosinţa comuna si 11,82 mp teren situat sub construcţie .

Reclamanţii au învederat faptul că exceptarea celor doua apartamente de la restituirea către parata B. M. I. si ulterior de la vânzarea către soţii L. si D., a făcut ca obiectul material al contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parata B. M. I. si soţii L. si D. sa fie pe deplin determinat, asa cum prevede art. 948 C.civ si art. 964 C.civ., chiar daca in cuprinsul actelor de vanzare-cumparare ulterioare, nu au fost menţionate toate părţile imobilului ce a fost înstrăinat, fiind menţionate doar părţile din imobil ce constituiau spatii locative unitare la parter si la demisol, împrejurarea că nu au fost individualizate in respectivele contracte toate părţile din imobil, ce au făcut obiectul instrainarii, este explicabila prin aceea ca anumite parti ale imobilului, erau parti disparate, izolate, cum ar fi o camera la mansarda, debarale, etc, iar pe de alta parte, existau parti ale imobilului ce se aflau in coproprietate forţată si perpetua a tuturor coproprietarilor imobilului, cum ar fi podul si subsolul imobilului, fundaţiile, structura de rezistenta,acoperişul, coşurile, intrările si holurile comune, casa scărilor si scările, instalaţiile şi echipamentele de uz comun.

Reclamanţii invocă  disp. de art. 977 si urm C.civ, precum şi faptul că obiectul vânzărilor succesive l-a constituit intregul mobil, cu excepţia celor doua apartamente arătate, aceasta reprezentând intenţia comuna a pârtilor contractante.

Pe de alta parte, in contractele respective de vanzare-cumparare, clauzele obişnuite referitoare la coproprietatea forţată si perpetua se subînteleg, potrivit art. 981 C.civ.

In aceste condiţii, au susţinut reclamanţii că la data de 25.09.2003, desi nu mai avea calitatea de proprietar al imobilului, parata B. M. I., de coniventa cu parata V. M. si de rea credinţa, incheie cu aceasta un act de vanzare-cumparare, autentificat sub nr. 1131/25.09.2003 la BNP Papiniu Andreea Alexandra, ce are ca obiect o camera cu debara, situata la mansarda imobilului din Bucureşti, str. A. P. nr. 17, sector 2, doua dulapuri situate pe holul comun de la mansarda si intregul drept de proprietate asupra podului si subsolului imobilului , acest act juridic fiind incheiat cu incalcarea dispoziţiilor  art. 948 si urm C.civ, dar si a prevederilor legale prevăzute de Legea 36/1995 a notarilor publici si a activităţii notariale, precum si a dispoziţiilor Regulamentului de aplicare a legii notarilor publici si a activităţii notariale, publicat in Monitorul Oficial nr. 176/08.08.1995.

Reclamanţii au menţionat că prin incheierea cu rea-credinta a actului sus-mentionat, cele doua parate au realizat o „vânzare a bunului „altuia" prin fraudarea drepturilor adevăratului proprietar, actul având o cauza ilicita, fiind lovit de nulitate absoluta totala.

In ceea ce o priveşte pe parata B. M. I., au susţinut că reaua-credinta a acesteia este evidenta in condiţiile in care anterior, la 02.11.2000, vanduse soţilor L. si D. întregul drept de proprietate asupra imobilului si astfel pierduse in mod total si definitiv calitatea de proprietar asupra acestuia.

Referitor la reaua-credinta a paratei V. M., au menţionat că aceasta trebuie apreciata si in considerarea faptului ca isi desfăşoară activitatea ca notar public, fiind astfel prezumata cunoaşterea de către aceasta a tututor dispoziţiilor legale privind condiţiile esenţiale pentru validitatea convenţiilor, privind regimul juridic al publicităţii imobiliare, dar si pe acelea referitoare la autentificarea actelor juridice.

Mai mult, au arătat că parata V. M. a depăşit limitele relei-credinte la incheierea actului prin aceea ca, beneficiind de concursul notarului care a autentificat actul, Papiniu Andreea Alexandra, a inserat in cuprinsul contractului imprejurari necorespunzatoare adevărului, cu scopul de a da o aparenta de legalitate respectivului act, ce a fost incheiat si autentificat cu incalcarea dispoziţiilor legale privind incheierea actelor autentice.

Astfel, in preambului contractului de vanzare-cumparare, parata V. M. a inserat menţiunea: „cumparatoarea urmează sa efectueze pe cheltuiala sa expertiza necesara obţinerii numărului cadastral si intabularii", cu care notarul instrumentator a fost de acord, scopul evident fiind acela de a frauda dispoziţiile legale privind incheierea actelor autentice, care prevăd obligativitatea prezentării documentelor justificative la incheierea actelor translative de proprietate referitoare la situaţia proprietăţii, sarcinile bunului, actul juridic fiind încheiat fără existenta unui extras de carte funciara sau certificat de sarcini, fara a prezenta nici măcar un certificat de inregistrare fiscala referitoare la bunul/bunurile ce au făcut obiectul contractului de vanzare-cumparare.

Daca s-ar fi solicitat extras sau certificat de sarcini si certificat fiscal, acestea ar fi atestat in primul rand ca dreptul de proprietate asupra bunului/bunurilor ce au făcut obiectul vânzării era deja intabulat, inca din cursul anului 2000, ca acestea nu se mai aflau in proprietatea paratei B. M. I., ci a altor persoane, respectiv in proprietatea soţilor L. si D., care isi intabulaseră dreptul de proprietate, astfel dobândit, la data de 02.11.2000, aceşti proprietari fiind si cei care erau inregistrati in evidentele fiscale ca plătitori de taxe si impozite, pârâta V. M. cumpărând pe riscul său.

 Au invocat reclamanţii dispoziţiile art. 45 alin. 1 din Legea 36/1995 a notarilor publici si a activităţii notariale şi art. 70 din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activităţii notariale, verificarea situaţiei proprietăţii si a sarcinilor bunului de către notarul public fiind obligatorie, fara nici o excepţie, deoarece situaţia de excepţie arătata in conţinutul alin. 1 al art. 70 din Regulamentul de punere in aplicare a legii notarilor publici si a activităţii notariale, nu mai era valabila la momentul incheierii actului, ca urmare a abrogării art. 716 Cpc, prin Legea 7/1996 a cadastrului si publicităţii imobiliare, publicata in Monitorul Oficial nr. 61/26.03.1996.

In aceasta situaţie, faptul ca parata V. M. nu a solicitat extras de carte funciara sau certificat de sarcini si nici certificat fiscal, iar notarul public a inteles sa autentifice actul in aceste condiţii, fara a-si indeplini obligaţiile legale si in condiţiile in care nu exista nici o excepţie de la aceasta obligaţie, părţile neputand deroga prin convenţie de la dispoziţiile imperative ale legii, reprezintă o fraudare a legii, respectiv o operaţiune care consta in folosirea anumitor dispoziţii legale la incheierea unui act juridic, in scopul de a încălca alte dispoziţii legale imperative.

Reclamanţii au mai susţinut că atat documentaţia cadastrala efectuata in temeiul contractului de vanzare-cumparare nr. 1131/25.09.2003 autentificat de BNP Papiniu Andreea Alexandra, cat si actul de alipire autentificat de acelaşi notar public, precum şi incheierea de intabulare, sunt lovite de nulitate absoluta in virtutea adagiului "resoluto iure dantis, resolvitur ius acipiens", având in vedere motivele de nulitate absoluta arătate mai sus, dar si faptul ca aceste acte sunt subsecvente contractului de vanzare-cumparare lovit de nulitate absoluta, astfel ca se aplica principiul „quod nullum est, nullum producit effectum".

În  dovedirea au solicitat încuviinţarea probei cu inscrisuri, interogatoriul paratelor, expertiza judiciara, fiind depuse la dosar înscrisuri în copie certificată , astfel cum va rezulta din analiza coroborată a probelor.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 48 lei  şi timbru judiciar de 3,8 lei .

Pârâta V. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor D. L. şi D. C., întemeiată pe lipsa unui titlu de proprietate valabil cu privire la bunurile ce se pretinde că au fost vândute prin fraudarea legii, respectiv pentru camera cu debara situată la mansardă, podul şi subsolul din imobilul situat la adresa din Str. Al. P. nr. 17, sector 2, Bucureşti.

În motivare pârâta a faptul că aşa cum rezultă din documentaţia cadastrală întocmită cu ocazia încheierii actului de alipire ale spaţiilor deţinute de către pârâta V. M. în imobilul menţionat mai sus, construcţia situată în Bucureşti, Str. Al. Philipide nr. 17, sector 2 este desfăşurată pe mai multe nivele: Subsol - Demisol - Parter - Etajul 2 – Mansardă, după cum urmează : subsolul cu o suprafaţă totală de'37,01 m.p. şi este compus din 3 boxe şi 2 holuri de acces, demisolul cu o suprafaţă de 72 m.p. ocupat integral de o locuinţă proprietatea reclamanţilor D. L. şi D. C..

Parterul are o suprafaţă totală de aprox. 130 m.p. şi este ocupat de o locuinţă în suprafaţă de 72 m.p. proprietatea reclamanţilor, şi o a doua locuinţă de 37 m.p. (1 cameră + bucătărie în exclusivitate şi 1 baie + WC serviciu în indiviziune cu reclamanţii) de către moştenitoarele defunctei P. E..

Etajul 2 este ocupat de o locuinţă în suprafaţă totală de 111 m.p., proprietatea reclamantei V. M..

Mansarda este ocupată de 2 camere + baie şi de 1 pod în suprafaţă de 67 m.p. deţinute de către pârâta V. M..

Pârâta a invocat faptul că din întreaga suprafaţă construită şi locativă, în baza Sentinţei civile nr. 11.747/ 3440/ 1999 a Judecătoriei Sectorului 2, autoarea iniţială a reclamanţilor, pârâta B. M., a dobândit dreptul de proprietate asupra unei părţi din imobilul situat în Str. Al. P. nr., sector 2, respectiv asupra diferenţei de teren şi din construcţie care nu fuseseră cumpărate în temeiul Legii nr. 112/ 1995 de către pârâta V. M., respectiv defuncta P. E..

A susţinut pârâta faptul că în baza acestei sentinţe judecătoreşti, B. M. a devenit proprietar asupra unei părţi din suprafaţa totală de 300 m.p. precum şi asupra unei părţi din construcţie, respectiv subsolul şi demisolul clădirii integral, o parte din parter (locuinţa proprietatea reclamanţilor), o cameră cu debara la mansardă şi o cotă parte din pod, iar în anul 2000, pârâta B. M. a vândut cumpărătoarelor L. R. O. şi D. C. (ambele căsătorite) dreptul de proprietate asupra unei părţi din imobilul situat în Str. Al. P. nr., sector 2, precizându-se în mod expres şi partea de imobil care făcea obiectul vânzării : demisol (în suprafaţă de 72.81 m.p.): parter (în suprafaţă de 72.81 m.p.),  părţile  convenind în mod expres că nu făceau obiectul vânzării spaţiile de la subsolul clădirii şi camera + debara de la mansardă (acestea fiind spaţii locative distincte faţă de spaţiile de la demisol şi parter) precum şi cota indiviză din podul clădirii.

Pârâta a invocat de asemenea faptul că din actele de înstrăinare încheiate ulterior de către ceilalţi autori ai reclamanţilor D. L. şi D. C., rezultă că la data de 01.08.2003 L. R. O., L. G., D. C. şi D. M. au vândut cumpărătorului C. F.-B.:

-demisol compus din 2 camere, 2 holuri, spălătorie, 2 WC-uri, bucătărie şi debara, în suprafaţă de 72.81 m.p.:

-parter compus din două camere şi dependinţe în suprafaţă de 72,81 m.p.

Prin urmare, nici sub-dobânditorul C. F.-B. nu a dobândit dreptul de proprietate asupra celorlalte suprafeţe locative situate la subsolul şi mansarda clădirii, respectiv asupra podului, împrejurare în raport de care nici reclamanţii D. L. şi D. C. nu au dobândit prin cumpărare de la C. F.-B. (prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3087/ 23.10.2003) decât dreptul de proprietate asupra aceloraşi spatii situate la demisolul şi parterul clădirii din Str. Al. P. nr.  precum şi o cotă parte indiviză din părţile şi dependinţele comune ale imobilului, aflate în coproprietate forţată şi perpetuă.

Pârâta a menţionat faptul că  nu poate fi reţinută nici susţinerea reclamanţilor în sensul că „existau părţi ale imobilului ce se aflau in coproprietate forţată şi perpetuă a tuturor coproprietarilor imobilului, cum ar fi podul şi subsolul imobilului..." întrucât spaţiile de la subsol nu au fost deţinute de fapt niciodată în coproprietate de către chiriaşii din imobil sau, ulterior, de către proprietarii locuinţelor,  cele 3 boxe de la subsol au fost şi sunt prevăzute fiecare cu uşi şi încuietori separate, nefiind deţinute/folosite de către locatarii imobilului anterior anului 2003 datorită gradului avansat de deteriorare a structurii acestor spaţii.

De asemenea, nu poate fi reţinută nici susţinerea reclamanţilor cu privire la faptul că nu s-a menţionat în mod expres dobândirea dreptului de proprietate asupra camerei+debara de la mansarda imobilului întrucât „împrejurarea că nu au fost individualizate în respectivele contracte toate părţile din imobil ce au făcut obiectul înstrăinării este explicabilă prin aceea că anumite părţi ale imobilului erau părţi disparate, izolate, cum ar fi o cameră la mansardă, debarale, întrucât fiind vorba despre un act juridic de o importanţă covârşitoare, este evident că în orice act de vânzare-cumpărare este mai mult decât necesar să fie descrise şi precizate în amănunt toate spaţiile care fac obiectul vânzării. O astfel de precizare se regăseşte în mod constant în toate actele autorilor reclamanţilor, dar întotdeauna se face vorbire despre transmiterea dreptului de proprietate numai asupra spaţiilor de la demisol şi parter, iar intenţia vânzătoarei iniţiale B. M., dar şi a cumpărătorilor L. R. şi D. C. ,nu a fost niciodată de a se tranzacţiona şi spaţiile de la subsolul şi mansarda clădirii, ori cota parte din podul clădirii.

A mai arătat pârâta faptul că  în temeiul disp. art. 983 C.civ. „când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă",  iar în cazul de faţă, debitorul obligaţiei de a da, asumată prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2985/ 02.11.2000 este pârâta-vânzătoare B. M. fiind evident că aceasta nu a urmărit şi nu a intenţionat să transmită dreptul de proprietate asupra spaţiilor deţinute la subsolul, mansarda şi/sau podul clădirii situate în Bucureşti, Str. Al. P. nr. , atâta vreme cât în cuprinsul actului de vânzare, la obiectul contractului nu s-a făcut o menţiune expresă la aceste spaţii (aşa cum s-a făcut referire expresă în schimb la demisolul şi parterul clădirii).

Mai mult decât atât, din faptul că în anul 2003 pârâta B. M. a înţeles să înstrăineze pârâtei V. M. suprafeţele deţinute în aceeaşi clădire, la subsol, mansardă şi pod, rezultă că aceasta s-a considerat proprietarul acestora spaţii  în intervalul sept. 1999, data pronunţării sentinţei civile - sept. 2003, data încheierii actului de vânzare-cumpărare cu pârâta V. M..

 Pe fondul cererii pârâta a solicitat respingerea cererii reclamanţilor ca neîntemeiată întrucât din motivele invocate de către aceştia nu reiese în nici un mod intenţia părţilor contractante de fraudare a legii, actul de vânzare-cumpărare fiind încheiat cu respectarea tuturor normelor legale, prevăzute atât de Codul civil, cât şi de Legea notarilor publici şi Legea cadastrului, aşa cum erau în vigoare acestea la data încheierii actului, vânzătoarea B. M. având capacitatea de a înstrăina iar bunurile vândute se aflau în patrimoniul său la data încheirii actului,  cumpărătoarea V. M. avea capacitatea de a cumpăra, avea cunoştinţă de celelalte acte de vânzare-cumpărare încheiate de către pârâta B. M. cu autorii reclamanţilor şi avea şi cunoştinţele juridice necesare pentru a deduce că spaţiile aflate la subsolul, mansarda şi podul clădirii pe care le-a cumpărat de la B. M. nu fuseseră înstrăinate anterior de către aceasta.

Pârâta a mai arătat faptul că nu se poate invoca de către reclamanţi nulitatea absolută totală a Contractului nr. 1131/ 25.09.2003, ci cel mult nulitatea parţială a contractului, atâta timp cât a dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. 4320/ 12.12.1997 încheiat cu PMB şi o cotă indiviză de 47,25% din părţile de folosinţă comună ale imobilului, nefiind vorba  despre vânzare bunului ci doar despre vânzare către unul dintre coproprietari a unei diferenţe din cota-parte indiviză.

Pârâta B. M. I. nu a depus la dosar întâmpinare şi nici nu s-a înfăţişat pentru a-şi pentru a-şi formula apărarea .

Cu motivarea cuprinsă în încheierea de şedinţă din data de 20.05.2008 instanţa a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei de interes şi lipsei calităţii procesuale active.

Pârâta B. M. I. a decedat pe parcursul derulării procesului , fiind introdusă în cauză , în temeiul disp. art. 243 alin.1 pct.1 c.pr.civ.,moştenitoarea acesteia S. A. conform certificatului de legatar nr.49/25.09.2009 –fila 318 dosar vol I.

În temeiul art. 167 C.pr.civ,instanţa a încuviinţat reclamanţilor şi pârâtei V. M.  proba cu înscrisuri şi a dispus în temeiul disp. art. 129 alin.5 c.pr.civ. efectuarea unei expertize specialitatea construcţii apreciind că acestea sunt pertinente, concludente şi utile pentru soluţionarea cauzei.

A fost depus la dosar raportul de expertiză specialitatea construcţii întocmit de doamna expert Florentina Simescu.

Analizând probatoriul administrat  instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2  sub nr.5424/1998 reclamanta V. M. ( pârâtă în acest dosar ) a chemat în judecată pe pârâtul CGMB solicitând ieşirea din indiviziune asupra imobilului situat în Bucureşti, str. A. P. nr., sector 2, atribuirea întregului imobil , cu obligarea sa la plata sultei aferente.

Prin sentinţa civilă nr.8487/10.06.1999 pronunţată în dosarul nr.5424/1998, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr.1725/2000 a CAB -fila 261 dosar vol.I , a fost admisă cererea dispunându-se ieşirea din indiviziune şi atribuirea către reclamanta V. M. a cotei de 45,63% ( aceasta deţinând şi cota de 47,25% din imobil), cu obligarea la plata sumei de 723.782.940 rol cu titlu de sultă, reţinându-se de către instanţă că în imobilul menţionat, numita P. E. deţine în proprietate anumite spaţii de locuit, în baza unui contract de vânzare cumpărare.

Prin sentinţa civilă nr.11747/15.09.1999 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr.3440/1999 –fila 168 dosar –vol.I , rămasă definitivă şi irevocabilă a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta B. M. I. împotriva pârâtelor CGMB şi SC A. SA, obligate pârâtele să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, str. A. P. nr., sector 2 compus din teren şi construcţie , cu excepţia apartamentelor ce fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare nr.4320/12.12.1997 şi nr.4214/09.10.1997 încheiate în baza Legii 112/1995.

S-a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea cererii privind revendicarea apartamentelor ce fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare nr.4320/12.12.1997 şi nr.4214/09.10.1997.

Împotriva sentinţei civile nr.11747/15.09.1999 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr.3440/1999 pârâta V. M. a formulat apel , respins prin decizia civilă nr.3257A/09.12.2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti-Secţia A III A Civilă ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală –fila 166 dosar Vol.I.

În motivarea apelului pârâta V. M. a invocat sentinţa civilă nr.8487/10.06.1999 pronunţată în dosarul nr.5424/1998 al Judecătoriei Sectorului 2 şi faptul că bunul nu se mai afla în proprietatea CGMB pentru fi restituit.

Împotriva deciziei civile nr.3257A/09.12.2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti-Secţia A III A Civilă a formulat recurs pârâta V. M. , recurs respins ca nefondat prin decizia civilă nr.2082/05.06.2000 a CAB –Secţia A IV-A civilă-fila 165.

Pârâta V. M.  formulat o cerere de revizuire împotriva sentinţei civile nr.11747/15.09.1999 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr.3440/1999, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la data de 09.11.2000 sub nr.17006/2000, cerere respinsă prin sentinţa civilă nr.3673/22.03.2001 , irevocabilă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, motivat de faptul că nu a fost parte în dosarul nr.3440/1999.

În temeiul sentinţei civile nr.11747/15.09.1999 a fost emisă de către Primarul General al Municipiului Bucureşti Dispoziţia nr.1163/1.08.2000 –fila 19 dosar, Vol.I, prin care a fost restituit către B. M. I. imobilul situat în situat în Bucureşti, str. A. P. nr., sector 2 compus din teren şi construcţie , cu excepţia apartamentelor ce fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare nr.4320/12.12.1997 şi nr.4214/09.10.1997 încheiate în baza Legii 112/1995.

 Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2985/02.11.2000 de B.N.P. Filipescu E. Gabriela-fila 16 dosar Vol I,  intabulat in Cartea Funciara a Mun. Bucureşti prin incheierea nr. 23992/15.11.2000, B. M. I. a vândut către soţii L. R. O. si L. G., precum si soţii D. M. si D. C.  întregul drept de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. A. P. nr.17, sector 2 – restituit prin sentinţa civilă nr.11747/15.09.1999  şi Dispoziţia nr.1163/1.08.2000 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti compus din teren de 300 mp şi construcţia situată pe acesta cu excepţia apartamentelor ce fac obiectul contractelor de vanzare-cumparare nr. 4320/12.12.1997 si nr. 4214/09.10.1997 încheiate in baza Legii nr. 112/1995, compusă din demisol , în suprafaţă de 72,81 mp şi parter , în suprafaţă de 72,81 mp.

C. F. B. a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Bucureşti, str. A. P. nr. 17, sector 2, de la soţii L. R. O., L. G. si D. M. si D. C., in temeiul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1834/01.08.2003 de B.N.P. Asociaţi "Luca si Dumitrescu",  intabulat in Cartea Funciara a Mun. Bucureşti prin incheierea nr. 16558/28.10.2003 .

Cu privire la identificarea imobilului înstrăinat se arată în cuprinsul acestui contract-fila 13 dosar, Vol.I  faptul că se compune din teren de 300 mp şi construcţia existentă pe acesta compusă  din demisol compus din două camere , hol 1, hol 2, spălătorie ,wc 1, wc 2, bucătărie şi debara în suprafaţă de 72,81 mp, parter compus din două camere şi dependinţe în suprafaţă de 72,81 mp .

Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3087/23.10.2003 de B.N.P. Rotarescu E., reclamanţii au dobândit de la C. F. B. dreptul de proprietate asupra imobilului cu număr cadastral 5679/1 situat în Bucureşti, str. A. P. nr.17, sector 2 ( cu excepţia apartamentelor ce fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare nr.4320/12.12.1997 şi nr.4214/09.10.1997 încheiate în baza legii 112/1995 ) compus in întregul sau din teren in suprafaţa totala de 300 mp si construcţie cu destinaţia de locuinţa edificata pe acesta, formata din demisol, compus din 2 camere, hol 1 şi hol 2 , spălătorie, wc 1, wc 2, bucătărie si debara, in suprafaţa de 72,81 mp si parter compus din 2 camere si dependinţe, in suprafaţa de 72,81 mp, împreuna cu cota parte indiviza corespunzătoare din părţile si dependinţele comune ale imobilului, aflate in coproprietate forţată si perpetua, imobil intabulat in Cartea Funciara nr. 14029 a Mun. Bucureşti, sector 2, cu nr. cadastral 5679/1, conform încheierii nr. 11379/06.08.2003 a Biroului de Carte Funciara al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti .

B. M. I. a încheiat cu parata V. M. actul  de vanzare-cumparare, autentificat sub nr. 1131/25.09.2003 la BNP Papiniu Andreea Alexandra- fila 29 dosar , ce are ca obiect o camera cu debara, situata la mansarda imobilului din Bucureşti, str. A. P. nr. sector 2, doua dulapuri situate pe holul comun de la mansarda si intregul drept de proprietate asupra podului si subsolului imobilului

Premergător analizării motivelor de nulitate invocate, se impune a se ţine seama de cererea reclamanţilor în sensul solicitării constatării nulităţii absolute pentru vânzarea lucrului altuia, prin fraudarea drepturilor adevăraţilor proprietari precum şi a dispoziţiilor legale, actul având o cauză ilicită –cererea de chemare în judecată , dar şi de precizările formulate de către reclamanţii prin apărător-filele 327-330, dosar Vol.I , în cuprinsul cărora reclamanţii au menţionat faptul că „ rezultă fără dubiu, prin însăşi încheierea contractului de vânzare cumpărare atacat că pârâta V. M. nu a dobândit prin sentinţa depusă la dosarul cauzei dreptul de proprietate asupra spaţiilor comune ale imobilului situat în Bucureşti, str. A. P. nr., sector 2 , care prin natura lor, nu pot obiectul vreunei cereri de ieşire din indiviziune şi nici obiectul vreunui contract de vânzare cumpărare „.

Se invocă astfel atât faptul că podul şi subsolul nu sunt spaţii comune, fiind în proprietatea exclusivă a reclamanţilor cât şi faptul că aceste spaţii sunt supuse regimului coproprietăţii forţate şi perpetue, instanţa fiind învestită cu ambele motive de nulitate, contrar susţinerilor reclamanţilor din cuprinsul notelor scrise în sensul că nu au invocat drept motiv de nulitate existenţa unei coproprietăţi forţate şi perpetue asupra podului şi subsolului.

Pentru stabilirea corectă a naturii nulităţii aplicabile şi a regimului juridic incident se impune precizarea că într-un contract de vânzare – cumpărare o cerinţă esenţială este aceea ca vânzătorul să fie proprietarul bunului individual determinat vândut, pentru că nimeni nu poate transmite un drept pe care el însuşi nu-l are sau mai mult decât are, sancţiune ce ar putea interveni fiind nulitatea relativă, dacă părţile sau cel puţin cumpărătorul au fost în eroare crezând că lucrul vândut aparţine vânzătorului ori nulitatea absolută, dacă părţile au încheiat contractul în cunoştinţă de cauză , ştiind că lucrul vândut este proprietatea altei persoane.

Cât priveşte cererea reclamanţilor având ca obiect nulitatea absolută, întemeiată pe vânzarea lucrului altuia, instanţa precizează că aceasta este întemeiată în parte şi urmează să fie în parte numai în ceea ce priveşte cota indiviză ce revine reclamanţilor D. L. şi D. C. conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3087/23.10.2003 din dreptul de proprietate asupra podului şi subsolului imobilului situat în Bucureşti, str. A. P. nr.17, sector 2 pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În acest sens, o primă chestiune presupune stabilirea titularului dreptului de proprietate al imobilului din Bucureşti, str. A. P. nr., sector 2, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1131/25.09.2003 respectiv la data de 25.09.2003, pentru a se determina dacă situaţia de faţă se încadrează în ipoteza vânzării lucrului altuia.

În raport de cele arătate, instanţa reţine că prin actul  de vanzare-cumparare, autentificat sub nr. 1131/25.09.2003 la BNP Papiniu Andreea Alexandra- fila 29 dosar, pârâta V. M. a cumpărat o camera cu debara, situata la mansarda imobilului din Bucureşti, str. A. P. nr. , sector 2, doua dulapuri situate pe holul comun de la mansarda si intregul drept de proprietate asupra podului si subsolului imobilului.

Asupra camerei cu debara, situata la mansarda imobilului din Bucureşti, str. A. P. nr. , sector 2, precum şi asupra celor doua dulapuri situate pe holul comun de la mansarda, reclamanţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor la data de 25.09.2003, drept care ulterior să le fi fost transmis pentru a se putea reţine incidenţa vânzării lucrului altuia.

Astfel, aşa cum s-a arătat, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3087/23.10.2003 de B.N.P. Rotarescu E., reclamanţii au dobândit de la C. F. B. dreptul de proprietate asupra imobilului cu număr cadastral 5679/1 situat în Bucureşti, str. A. P. nr., sector 2 ( cu excepţia apartamentelor ce fac obiectul contractelor de vânzare cumpărare nr.4320/12.12.1997 şi nr.4214/09.10.1997 încheiate în baza legii 112/1995 ) compus in întregul sau din teren in suprafaţa totala de 300 mp si construcţie cu destinaţia de locuinţa edificata pe acesta, formata din demisol, compus din 2 camere, hol 1 şi hol 2 , spălătorie, wc 1, wc 2, bucătărie si debara, in suprafaţa de 72,81 mp si parter compus din 2 camere si dependinţe, in suprafaţa de 72,81 mp, împreuna cu cota parte indiviza corespunzătoare din părţile si dependinţele comune ale imobilului, aflate in coproprietate forţată si perpetua, imobil intabulat in Cartea Funciara nr. 14029 a Mun. Bucureşti, sector 2, cu nr. cadastral 5679/1, conform încheierii nr. 11379/06.08.2003 a Biroului de Carte Funciara al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, imobilul cumpărat fiind în mod clar delimitat , fără a se face referire la debaraua, situata la mansarda imobilului din Bucureşti, str. A. P. nr. 17, sector 2, precum şi la cele doua dulapuri situate pe holul comun de la mansarda .

Interpretarea dată de reclamanţi în sensul că pe de o parte, potrivit contractului, "prin intregul drept de proprietate asupra imobilului", se întelegea imobilul in integralitatea sa, asa cum fusese dobândit de către parata B. M. I. in temeiul sentinţei civile nr. 11747/15.09.1999 pronunţata in dosarul nr. 3440/1999 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, al dispoziţiei nr. 1163/01.08.2000 eliberata de Primăria Municipiului Bucureşti, al procesului-verbal de predare primire nr. 20206/25.08.2000 eliberat de Primăria Municipiului Bucureşti DGAFI, intabulate in Cartea Funciara Colectiva nr. 14028 la data de 26.10.2000 si in Cartea Funciara Individuala nr. 14029 la aceeaşi data, 26.10.2000, sub nr. cadastral 5679/1, iar pe de altă parte că exceptarea celor doua apartamente de la restituirea către parata B. M. I. si ulterior de la vânzarea către soţii L. si D., a făcut ca obiectul material al contractului de vanzare-cumparare incheiat intre parata B. M. I. si soţii L. si D. sa fie pe deplin determinat, asa cum prevede art. 948 C.civ si art. 964 C.civ., chiar daca in cuprinsul actelor de vanzare-cumparare ulterioare, nu au fost menţionate toate părţile imobilului ce a fost înstrăinat, fiind indicate doar părţile din imobil ce constituiau spatii locative unitare la parter si la demisol, împrejurarea că nu au fost individualizate in respectivele contracte toate părţile din imobil, ce au făcut obiectul înstrainarii, fiind explicabila prin aceea ca anumite parti ale imobilului, erau parti disparate, izolate, cum ar fi o camera la mansarda, debarale, etc, existând parti ale imobilului ce se aflau in coproprietate forţată si perpetua a tuturor coproprietarilor imobilului, cum ar fi podul si subsolul imobilului, fundaţiile, structura de rezistenta,acoperişul, coşurile, intrările si holurile comune, casa scărilor si scările, instalaţiile şi echipamentele de uz comun, nu poate fi avută în vedere în raport de următoarele motive :

Astfel, vânzarea cumpărarea –fiind un contract sinalagmatic dă naştere la două obligaţii reciproce : obligaţia vânzătorului , care are ca obiect lucru vândut şi obligaţia cumpărătorului care are ca obiect preţul, lucrul vândut trebuind să îndeplinească următoarele condiţii: să fie în circuitul civil, să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista în viitor, să fie determinat sau determinabil , licit şi posibil , să fie proprietatea vânzătorului.

Tocmai pentru a se putea verifica îndeplinirea acestor condiţii este necesară identificarea exactă a lucrului vândut , iar enumerarea părţilor înstrăinate din construcţie este una limitativă .

În cuprinsul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2985/02.11.2000 de B.N.P. Filipescu E. Gabriela-fila 16 dosar Vol I,  intabulat in Cartea Funciara a Mun. Bucureşti prin incheierea nr. 23992/15.11.2000, se arată că  B. M. I. a vândut către soţii L. R. O. si L. G., precum si soţii D. M. si D. C.  întregul drept de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, str. A. P. nr., sector 2 astfel:

„ lui L. R. O. , cota indiviză de 55% din imobil şi lui D. C. , cota indiviză de 45% din imobil .Imobilul este compus din teren  de 300 mp şi construcţia situată pe acesta (cu excepţia apartamentelor ce fac obiectul contractelor de vanzare-cumparare nr. 4320/12.12.1997 si nr. 4214/09.10.1997 incheiate in baza Legii nr. 112/1995), compusă din demisol , în suprafaţă de 72,81 mp şi parter , în suprafaţă de 72,81 mp.”

Este vorba prin urmare despre înstrăinarea întregului imobil astfel cum a fost identificat în cuprinsul contractului , iar nu despre întregul imobil dobândit de B. M. I. in temeiul sentinţei civile nr. 11747/15.09.1999 pronunţata in dosarul nr. 3440/1999 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, al dispoziţiei nr. 1163/01.08.2000 eliberata de Primăria Municipiului Bucureşti şi al procesului-verbal de predare primire nr. 20206/25.08.2000 eliberat de Primăria Municipiului Bucureşti DGAFI, cu atât mai mult cât în cuprinsul contractului sub nr. 2985/02.11.2000 de B.N.P. Filipescu E. Gabriela, nu se face nicio referire la mansarda imobilului .

Se observă totodată că în cuprinsul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2985/02.11.2000 părţile din imobil înstrăinate sunt identificate inclusiv cu determinarea suprafeţelor, intenţia părţilor fiind aceea de a vinde şi de a cumpăra imobilul concret identificat, cu părţile din construcţie situate la parter şi demisol, apartamentele de la et.1 şi 2 fiind înstrăinate conform contractelor de vanzare-cumparare nr. 4320/12.12.1997 si nr. 4214/09.10.1997 încheiate in baza Legii nr. 112/1995.

Nu se poate reţine incidenţa unei simple erori de identificare , tocmai având în vedere diligenţa depusă de părţi la încheierea contractului în vedere identificării lucrului vândut, fiind greu de crezut că dacă părţile ar fi avut n vedere şi mansarda imobilului, nu ar fi continuat în aceeaşi manieră diligentă identificarea părţii din construcţie situată la mansardă.

Rezultă astfel că în privinţa camerei cu debara, situata la mansarda imobilului din Bucureşti, str. A. P. nr. 17, sector 2, şi  a celor doua dulapuri situate pe holul comun de la mansarda nu se poate reţine motivul de nulitate invocat şi anume vânzarea lucrului altuia, reclamanţii nefiind proprietarii bunurilor menţionate.

In privinţa podului şi subsolului înstrăinate în întregime către pârâta V. M. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. sub nr. 1131/25.09.2003 instanţa reţine că aceste spaţii se află în coproprietate forţată şi perpetuă , obiectul vânzării putând să-l constituie doar cota parte indiviză din dreptul de proprietate asupra acestora.

În acest context , instanta observa că, prin exceptie de la regula prevazuta de art. 728 C.civ., exista situatia in care coproprietatea este fortata si perpetua, starea de indiviziune impunandu-se a fi mentinuta dincolo de  vointa coproprietarilor.

Raţiunea existentei unei astfel de coproprietati rezida in destinatia bunurilor si in accesorietatea acestora fata de bunurile aflate in proprietate exclusiva.Un bun va fi considerat în coproprietate forţată atunci când el contribuie la utilizarea deplină a imobilului, fiind un accesoriu al acestuia şi nu poate fi prin natura lui  folosit decât în comun, nefiind susceptibil de nici un fel de împărţeală.

Avand in vedere natura si destinatia celor doua spatii, subsol şi pod , spatii deservind mai multe apartamente, instanta constata existenta unei stari de coproprietate fortata si perpetua.

Pe de altă parte, coproprietatea fortata si perpetua nu este dată de folosinţa comună a spaţiilor în litigiu ci de imposibilitatea existenţei bunului în integralitatea sa, fără existenţa acestor părţi comune.

În privinţa subsolului instanţa învederează faptul că în acest spaţiu sunt branşamentele de apă –canal , electricitate şi se dezvoltă pe verticală în coloane către toate apartamentele, fără acest spaţiu tehnic neputându-se asigura accesul la utilităţi pentru deservirea celorlalte apartamente.

Dacă subsolul ar fi în proprietate exclusivă, proprietarul acestuia în considerarea disp. art.480 c.civil, ar fi  liber să dispună de bun, dreptul de proprietate, ca drept real, conferind titularului dreptul de a întrebuinta lucrul potrivit naturii ori destinatiei sale, de a-l folosi si de a dispune de acesta în mod exclusiv si perpetuu, în cadrul si cu respectarea dispozitiilor legale în materie.

Or, existenţa la subsol a branşamentele de apă –canal , electricitate presupune îndreptatirea oricaruia dintre titularii dreptului de proprietate asupra apartamentelor  sa exercite prerogativele dreptului de coproprietate asupra nivelului tehnic în integralitatea acestuia, cu respectarea întinderii aceluiasi drept recunoscut deopotriva celorlalti coproprietari, limitare specifică coproprietăţii forţate şi perpetue.

Nu se poate contesta niciunui proprietar dreptul la acces la instalaţiile comune care se află la subsolul blocului întrucât supravegherea funcţionării perfecte a unor astfel de instalaţii constituie obligaţia tuturor proprietarilor şi ca atare pentru îndeplinirea acesteia fiecare proprietar trebuie să aibă acces la subsolul blocului. respectând destinaţia de subsol tehnic fără să aducă modificări care să împiedice accesul la conducte şi instalaţii care ţin de buna folosinţă a imobilului.

Nu poate fi primit argumentul reclamanţilor în sensul că toate unităţile locative traversate pe verticală de reţelele de utilităţi ar fi incluse automat în coproprietatea forţată şi perpetuă , întrucât aceste reţele de utilităţi nu ar putea să existe fără branşamentele aflate în spaţiul tehnic de la subsol .

Referitor la podul imobilului –identificat în cuprinsul raportului de expertiză întocmit de doamna expert Florentina Simescu, instanţa, în raport de cele învederate, reţine, de asemenea, că se află în coproprietate forţată şi perpetuă, având în vedere că accesul se face prin unica scară din imobil cu hol de distribuţie către pod , unde sunt amplasate coşurile de fum ale apartamentelor .

Reţinându-se astfel că subsolul şi podul sunt deţinute în coproprietate forţată şi perpetuă, vânzarea întregului drept de proprietate asupra podului şi subsolului este lovită de nulitatea absolută, putând fi înstrăinată doar cota parte indiviză .

Potrivit disp. art. 966 c.civil obligaţia nelicită nu poate avea nici un efect, iar potrivit disp. art.968 C.civil cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.

În speţă,  aşa cum s-a precizat mai sus, pentru ca o astfel de vânzare să fie sancţionată cu nulitatea absolută este necesar ca ambele părţi să fi contractat în cunoştinţă de cauză, respectiv să fi încheiat actul cu credinţa că bunul vândut nu este proprietatea vânzătorului.

În speţă, instanţa reţine reaua credinţă a numitei B. M. I. autoarea pârâtei S. A. precum şi a pârâtei V. M. în privinţa vânzării cumpărării întregului drept de proprietate asupra podului şi subsolului atâta vreme cât vânzarea s-a făcut în frauda dreptului proprietarilor reclamanţi , pârâta V. M. , care de altfel a cumpărat pe riscul său, în calitatea sa de notar public având reprezentarea faptului că podul şi subsolul nu se află în proprietatea exclusivă a vânzătoarei pentru  a putea fi înstrăinat ca atare.

Referitor la sentinţa civilă nr.8487/10.06.1999 pronunţată în dosarul nr.5424/1998 invocată în apărare de către pârâta V. M. instanţa apreciază că nu are relevanţă în speţă atâta vreme cât a încheiat cu B. M. I. contractul de vânzare cumpărare atacat de către reclamanţi, act juridic care a intrat în circuitul civil şi de care pârâta s-a prevalat .

Instanţa reţine de asemenea că pârâta V. M. a fost cea care nu s-a mai prevalat de sentinţa civilă nr. 8487/10.06.1999 pronunţată în dosarul nr.5424/1998 încheind cu B. M. I. contractul de vânzare cumpărare atacat , contract prin care  dreptul de proprietate al reclamanţilor a fost încălcat în limitele arătate de instanţă.

 Pe de altă parte, instanţa reţine că principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial poate fi definit ca fiind acea regula de drept in virtutea careia, anularea actului initial primar atrage anularea si a actului subsecvent, datorita legăturii sale cu primul.

În speţă, constatându-se nulitatea absolută a actului iniţial şi anume contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1131/25.09.2003 la BNP Papiniu Andreea Alexandra instanţa va constata şi nulitatea absolută parţială a actelor subsecvente şi anume a actului de alipire autentificat sub nr.1297/28.10.2003 precum şi a documentaţiei cadastrale întocmită de inginer Diaconu C.  numai în ceea ce priveşte cota indiviză ce revine reclamanţilor D. L. şi D. C. conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3087/23.10.2003 din dreptul de proprietate asupra podului şi subsolului imobilului situat în Bucureşti, str. A. P. nr.17, sector 2.

Instanţa va respinge ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a încheierii de intabulare nr.16657/05.11.2003 emisă de OCPI Sector 2  în raport de următoarele motive :

Reclamanţii au solicitat pe calea dreptului comun constatarea nulităţii absolute a încheierii de intabulare nr.16657/05.11.2003 emisă de OCPI Sector 2  potrivit principiului anulării actelor subsecvente ca urmare a anulării actului principal.

Legiuitorul a prevăzut însă o procedură specifică de desfiinţare a încheierii de intabulare şi anume  plângerea formulată în condiţiile art.52 din Legea 7/1996 .

De asemenea, tot în temeiul unei proceduri speciale şi anume pe calea unei acţiuni în rectificare de carte funciară, partea are posibilitatea să solicite instanţei să pună în concordanţă înscrierile din cartea funciară cu situaţia juridică a imobilului, în cazul în care aceasta s-a schimbat.

În consecinţă instanţa , pentru motivele de fapt şi de drept expuse va admite în parte cererea, în limitele arătate.

În temeiul disp. art.274 şi 277 C.pr.civ. ,reţinând culpa procesuală a pârâţilor va dispune obligarea acestora în solidar la plata sumei de 23.829,5 lei către reclamanţii, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând, onorariu expert de 1400 lei  , onorariu avocat în sumă totală de 22.380 lei conform chitanţelor nr.10/11.12.2008, nr.29/01.12.2009, nr.77/18.03.2011, nr.34/16.02.2010 , taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în sumă de 49,5 lei , nefiind acordată taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar  aferente capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a încheierii de intabulare nr.16657/05.11.2003 emisă de OCPI Sector 2  .

.PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte cererea  formulată de reclamanţii  D. L. si D. C. cu domiciliul ales în …în contradictoriu  pe pârâtele  V. M. domiciliată în … şi S. A. …,  în calitate de moştenitoare a pârâtei decedate B. M. I. .

Constată nulitatea absolută parţială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1131/25.09.2003 la BNP Papiniu Andreea Alexandra, a actului de alipire autentificat sub nr.1297/28.10.2003 precum şi a documentaţiei cadastrale întocmită de inginer Diaconu C.  numai în ceea ce priveşte cota indiviză ce revine reclamanţilor D. L. şi D. C. conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3087/23.10.2003 din dreptul de proprietate asupra podului şi subsolului imobilului situat în Bucureşti, str. A. P. nr., sector 2.

Respinge ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a încheierii de intabulare nr.16657/05.11.2003 emisă de OCPI Sector 2 

Obligă pârâtele în solidar la plata sumei de 23.829,5 lei către reclamanţii, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând, onorariu expert, onorariu avocat , taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05.04.2011.

PREŞEDINTE,   GREFIER,

Domenii speta

Spete similare