Contestaţie la executare

Executarea silită a hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată acţiunea în revendicare presupune punerea în posesie efectivă asupra imobilului prin predarea silită a acestuia în condiţiile art. 578-580/1 C.pr.civ. O interpretare, în sensul că este nevoie de o acţiune în evacuare ulterioară, ar goli de sens promovarea unei acţiuni în revendicare. (sentinţa civilă nr. 1812/26.02.2008)

Contestatorii D.M. şi D.M.I. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatul B.T.R., anularea executării silite şi a tuturor actelor de executare începute împotriva sa şi efectuate în dosarul de executare nr. 910/2006 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.,I., C. din Bucureşti, inclusiv a adresei nr. 910 din 22.11.2007, comunicată acestora la data de 26.11.2007, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare şi obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, contestatorii au arătat că, prin adresa emisă la data de 22.11.2007 au fost somaţi ca până la data de 29.11.2007, orele 1000 să evacueze imobilul situat în Bucureşti, Strada G.M., nr. 79, Sector 2, în temeiul titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 769/11.04.2006, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV – a Civilă, în dosarul civil nr. 7402/300/2005, somaţia fiindu-le comunicată la data de 26.11.2007, aşadar cu nerespectarea termenului prevăzut de disp. art. 578 C.pr.civ. Mai mult, acestei somaţii nu i-a fost ataşat titlul executoriu, astfel că nu pot verifica dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru punerea în executare. De asemenea, contestatorii au arătat că pe rolul Judecătoriei sectorului 2 este înregistrată cererea formulată de aceştia prin care se solicită constatarea dreptului lor de locaţiune privind imobilul în speţă, arătând că înţeleg să se prevaleze de disp. OUG nr. 40/1999 , respectiv  a ocrotirii conferite de aceste reglementări.

In drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 399 şi următoarele din  Codul de procedură civilă.

Contestatorii au formulat, de asemenea, cerere de suspendare provizorie a executării silite, fiind admisă prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de 29.11.2007.

Intimatul a formulat întâmpinare, depunând-o la dosar prin Serviciul Registratură al instanţei, la data de 10.12.2007, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca nefondată şi prin care a invocat excepţia puterii lucrului judecat prin raportare la soluţia pronunţată în dosarul nr. 6959/300/2007.

La dosar au fost depuse înscrisuri şi dosarul de executare nr. 910/2006.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia civilă nr. 769/11.04.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă în dosarul nr. 7402/300/2005, irevocabilă, a fost admis recursul promovat de intimatul din prezenta cauză în contradictoriu cu cei doi contestatori, modificată în parte sentinţa civilă nr. 9696/02.12.2005 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 în dosarul nr. 9751/2005, în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâţilor să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, str. G.M. nr. 79, sector 2, individualizat în contractul de vânzare – cumpărare cu plata în rate nr. 1361/10.12.1996.

Ca urmare a neconformării debitorilor faţă de obligaţia instituită prin hotărârea menţionată, creditorul a obţinut investirea acesteia cu formulă executorie şi a solicitat punerea în executare silită.

Pe rolul B.E.J.A. „D.I.C.”  s-a constituit dosarul nr. 910/2006, iar la data de 31.05.2007 a fost emisă somaţia adresată debitorilor, în temeiul disp. art. 387 şi 578 C.pr.civ., dovada comunicării acestui act de executare căruia i s-a ataşat copia titlului executoriu aflându-se la fila 78 din dosar. 

Prin cererea de faţă, contestatorii solicită anularea executării silite pornite împotriva lor, precum şi a tuturor actelor de executare emise în dosarul nr. 910/2006, însă din probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar, nu a rezultat că actele de executare au fost îndeplinite cu nerespectarea formelor şi a termenelor prevăzute de lege.

Astfel, deşi o primă critică adusă de contestatori privind executarea pornită împotriva lor constă în faptul că nu le-a fost comunicat în copie titlul executoriu împreună cu somaţia emisă la data de 22.11.2007, astfel cum s-a arătat anterior, prima somaţie emisă în dosarul nr. 910/2007 datează din 31.05.2007, iar potrivit dovezii de comunicare depuse în copie la fila 78 din dosar acesteia i-a fost ataşat în copie titlul executoriu. Ulterior, în dosarul de executare au fost emise şi alte somaţii, fiind evident că debitorii nu au fost îndepărtaţi din imobil prin executare silită.

Instanţa nu va reţine nici motivul de nelegalitate a executării constând în nerespectarea termenului de 5 zile prevăzut de disp. art. 578 C.pr.civ., privind somaţia comunicată contestatorilor la data de 26.11.2007, în condiţiile în care a fost emisă la data de 22.11.2007, iar data până la care trebuia eliberat imobilul în speţă era 29.11.2007. Astfel, instanţa are în vedere faptul că dispoziţiile articolului menţionat reglementează acest termen pentru a se evita o executare silită intempestivă, regula în materia executării obligaţiilor fiind executarea voluntară, situaţie care nu se regăseşte în speţă, faţă de împrejurarea că, aşa cum s-a arătat, contestatorii au avut posibilitatea să cunoască de existenţa executării silite pornite împotriva lor şi să se conformeze de bunăvoie privind obligaţia înscrisă în titlu cu mult înainte de data menţionată. 

Debitorii-contestatori au înţeles să invoce nelegalitatea executării silite şi ca urmare a încălcării dispoziţiilor OUG nr. 40/1999, aspect ce trebuie lămurit cu prilejul soluţionării fondului contestaţiei la executare. În acest sens, instanţa reţine că decizia civilă nr. 769/11.04.2006 are caracter declarativ, recunoscând o situaţie juridică preexistentă. Astfel, prin admiterea acţiunii în revendicare promovate de reclamant, instanţa a reţinut existenţa continuă în patrimoniul acestuia a dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat, dând astfel preferinţă titlului produs de acesta în comparaţie cu cel al contestatorilor.

Revendicarea este cea mai energică acţiune prin care este apărată proprietatea, iar admiterea acesteia are ca efect reîntoarcerea în patrimoniul reclamantului a tuturor atributelor dreptului său. Prin urmare, contestatorii-debitori au obligaţia, nu numai de a preda în mod formal posesia imobilului, dar şi pe aceea de a preda folosinţa acestuia, astfel că încercările lor de a zădărnici demersurile creditorului de a reintra efectiv în posesia şi folosinţa bunului nu au nici un temei legal.

Executarea silită a hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată acţiunea în revendicare presupune punerea în posesie efectivă asupra imobilului prin predarea silită a acestuia în condiţiile art. 578-580/1 C.pr.civ. O interpretare, în sensul că este nevoie de o acţiune în evacuare ulterioară, ar goli de sens promovarea unei acţiuni în revendicare.

Mai mult decât atât, şi dacă s-ar aprecia că, urmare a admiterii acţiunii în revendicare, contestatorii au dobândit situaţia asimilată chiriaşului căruia i s-a desfiinţat titlul, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu un neproprietar, şi anume statul, în baza Lg. 112/1995, chiar dacă titlul acestora nu a fost desfiinţat, ci doar s-a dat preferinţă titlului intimatului în urma comparării acestora, titlul contestatorilor este lipsit de eficienţă, şi drept urmare, aceştia se găsesc în privinţa efectelor, în aceeaşi situaţie cu cea în care li s-ar fi desfiinţat titlul, cu consecinţa posibilităţii invocării incidenţei disp. art. 6 din OUG 40/1999, referitor la existenţa dreptului la încheierea unui contract de închiriere cu proprietarul imobilului. Însă nu este suficientă invocarea textului legal menţionat pentru a se admite contestaţia la executare formulată de contestatori, faţă de caracterul excepţional al acestei proceduri, aşa cum nu este suficient să invoci un drept eventual, deoarece din înscrisurile ataşate cererii nu rezultă că s-a încercat concretizarea acestui drept. De asemenea, nu se poate reţine că în această situaţie iniţiativa încheierii contractului ar fi aparţinut intimatului în calitate de proprietar, deoarece contestatorii au fost parte în procesul de revendicare şi cunoşteau persoana proprietarului, putând proceda la valorificarea dreptului sus menţionat. A interpreta altfel textele legale invocate, ar conduce la privarea creditorului de bunul său, aducând o atingere gravă dreptului acestuia privind respectarea bunurilor sale, astfel cum acest drept este garantat de art. 44 din Constituţia României şi art. 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la CEDO.

Faţă de considerentele expuse, în baza disp. art. 399 şi urm. C.pr.civ., instanţa urmează să respingă cererea ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare