Obligaţie de a face - mandat judiciar

Sentinţă civilă 5110 din 30.05.2008


Prin autorizarea reclamantei să obţină documentele în discuţie, se realizează un mandat judiciar, permis de lege prin aplicarea dispoziţiilor art.1073-1077 C.civ., dar având la bază chiar voinţa debitoarei pârâte de a se obliga.

În aceste condiţii, instanţa consideră că nu-şi mai găseşte justificarea solicitarea obligării pârâtei la plata daunelor cominatorii, întrucât o atare măsură nu mai poate fi luată în cazul în care executarea silită a obligaţiei poate avea loc. Este adevărat că, prin natura sa, nu s-ar putea apela la un executor judecătoresc pentru executarea obligaţiei, însă obţinerea în natură a acesteia se poate realiza oricând de către reclamantă, în baza autorizaţiei de a efectua actele de executare în locul, în numele şi pe cheltuiala pârâtei. Această soluţie are la bază ideea că daunele cominatorii au natura juridică a unei pedepse civile, constituind un mijloc de constrângere pentru a-l determina pe debitor să-şi execute obligaţia, astfel încât creditorul să obţină executarea în natură a creanţei sale. În schimb, prin autorizarea executării obligaţiei de către creditor, debitorul nu mai are interesul să rămână în pasivitate, ştiind că oricum obligaţia sa va fi executată în natură, costurile executării urmând să le suporte tot el. (sentinţa civilă nr. 5110/30.05.2008)

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti sub nr.3737/300/2008 la data de 26.03.2008, reclamanta R.O.D. a chemat în judecată pe pârâta I.M., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să o oblige pe aceasta să-i predea toate actele necesare, enumerate în art.2.4 din antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.63/17.01.2007 de BNPA „Miu şi Molcuţ”, în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare – cumpărare a imobilului situat în şos. P., nr.66,68,70, sector 2, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligaţiei, să o oblige pe pârâtă să îşi respecte obligaţiile contractuale asumate prin art.2.4 din acelaşi antecontract în sensul obţinerii acestor înscrisuri şi predării lor către reclamantă, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii,, iar în subsidiar, în măsura în care pârâta nu se va conforma, să fie autorizată reclamanta să îndeplinească aceste obligaţii în numele, pe seama şi pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta arată că, prin antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.63/17.01.2007 la BNPA „Miu şi Molcuţ”, pârâta, în calitate de promitentă vânzătoare, s-a obligat să transfere către reclamantă, în calitate de promitentă cumpărătoare, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 14.637 mp (16.555,79 mp conform actelor), situat în mun. Bucureşti, şos. P., nr.66,68,70, sector 2, în termen de 365 de zile calendaristice de la data autentificării actului, fiind stabilit un preţ de 70 EUR/mp, din care a fost achitat un avans de 10.000 EUR.

Reclamanta învederează că pârâta şi-a asumat totodată obligaţia de a obţine şi pune la dispoziţie documentele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, menţionate la art.2.4 din contract, însă termenul fixat pentru îndeplinirea acestei obligaţii a expirat, fără ca pârâtă să se conformeze sarcinii asumat. Se mai arată că, deşi a fost notificată să se prezinte la data de 15.01.2008, ora 11:00, la sediul BNP „Tamara Gartig, pârâta nu a dat curs notificării.

În drept, sunt invocate prevederile art.1073, 1077 C.civ.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat şi a administrat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.63/17.01.2007 la BNPA „Miu şi Molcuţ”, documentaţia topografică pentru obţinerea numărului cadastral provizoriu a corpului de proprietate situat în mun. Bucureşti, şos. P. nr.66,68,70, sector 2, notificarea nr.185/07.02.2008 emisă prin intermediul BEJ „Dorina Gonţ”, încheierea de certificare nr.746/15.02.2008 emisă de BNP „Tamara Gartig”, declaraţia autentificată sub nr.863/11.04.2007 la BNPA „Miu şi Molcuţ”.

Prin întâmpinare, pârâta I.M. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că la data de 31.03.2006 a fost încheiat prin maşinaţiuni dolosive un contract de vânzare – cumpărare de drepturi succesorale prin care pârâta a vândut drepturile succesorale prezente şi viitoare numiţilor O.I., C.M. şi B.D.I., însă aceasta nu a avut cunoştinţă de existenţa acestui contract  la data încheierii antecontractului cu reclamanta, crezând că semnase o procură, iar nu un act de vânzare – cumpărare.Ca urmare a acestui fapt, pârâta a revocat toate procurile care erau în vigoare la momentul când a aflat de existenţa contractului de vânzare – cumpărare a drepturilor succesorale, inclusiv procura numitului A.L.N., astfel încât antecontractul a fost încheiat cu o persoană care nu avea calitatea de moştenitor legal.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât anumite acte din cele solicitate nu pot fi obţinute şi nici realizate până nu se primeşte un răspuns concret de la Primăria Sectorului 2 Bucureşti, unde este depus dosarul nr.53976/15.09.2005 prin care s-a solicitat restituirea terenului din şos. P., astfel încât documentaţia cadastrală completă şi încheierea de intabulare nu pot fi obţinute fără a avea la bază un titlu de proprietate. Cu privire la celelalte acte, pârâta arată că pentru a fi obţinute sunt necesare sume de bani pe care aceasta nu-i are, fiind pensionară şi obţinând o pensie de 239 lei, iar avansul menţionat în antecontract a fost încasat de mandatarul său Z.M.C.

Se mai arată în întâmpinare că pârâta nu este de acord să fie autorizată reclamanta să obţină documentele solicitate în numele său, deoarece a anulat toate procurile prin care erau împuternicite diverse persoane tot în acest scop, iar până la soluţionarea litigiului având ca obiect nulitatea contractului de vânzare – cumpărare de drepturi succesorale nu mai doreşte ca altcineva să se ocupe de obţinerea vreunor acte.

În privinţa daunelor cominatorii, se arată că în antecontract nu este trecută vreo clauză în acest sens, cu atât mai mult cu cât pârâta nici nu s-a răzgândit şi nici nu este de rea-credinţă.

În drept, sunt invocate prevederile art.115 – 118 C.pr.civ.

În apărare, pârâta a solicitat şi a administrat proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei, cuponul de pensie pe luna februarie 2008, contractul de vânzare – cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr.1142/31.03.2006 la BNP „Carmen Marilena Popa”, dovada solicitării de la Primăria Sectorului 2 Bucureşti a relaţiilor privitoare la titlul de proprietate asupra terenului, cererea adresată Comisiei de aplicare a legii fondului funciar, cereri adresa Direcţiei de Cadastru şi Urbanism, declaraţiile de revocare a mandatului autentificate sub nr.796/02.04.2007  şi nr.863/11.04.2007 la BNPA „Miu şi Molcuţ”.

În şedinţa publică din data de 28.05.2008, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinare, pentru considerentele arătate în încheierea de şedinţă. Trebuie precizat că prin calitatea procesuală pasivă se înţelege existenţa unei identităţi între pârât şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii, situaţie care este realizată în cauza de faţă întrucât prezenta acţiune constituie o acţiune în executarea unui contract. În consecinţă, cât timp antecontractul de vânzare – cumpărare a fost încheiat între părţile din litigiul de faţă, pârâta I.M. având calitatea de promitentă vânzătoare în acest act juridic, rezultă că aceasta are şi calitate procesuală pasivă în litigiile ce izvorăsc din acest contract. În schimb, susţinerile acestei în sensul că a contractat fără a avea calitatea de moştenitor sunt lipsite de relevanţă sub aspectul excepţiei invocate, urmând a fi analizate odată cu soluţionarea cauzei în fond, cu prilejul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cererii de faţă.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine că între părţi s-a încheiat la data de 17.01.2007 un antecontract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.63/17.01.2007 la BNPA „Miu şi Molcuţ”, în temeiul căruia reclamanta R.O.D. s-a obligat să cumpere, iar pârâta I.M. s-a obligat să vândă terenul în suprafaţă de 14.637 mp, conform actelor de proprietate, şi 16.555,79 mp, situat în mun. Bucureşti, şos. P., nr.66,68,70, sector 2 (filele 6-12).

Potrivit acestui contract, pârâta şi-a asumat în art.2.4 obligaţia ca, în termen de maxim 365 de zile calendaristice de la semnarea actului să prezinte reclamantei, în calitate de promitentă cumpărătoare, următoarele documente: documentaţia cadastrală completă cu privire la teren, emisă şi avizată în mod valabil de către autorităţile competente; încheierea de intabulare în cartea funciară a terenului în favoarea promitentei – vânzătoare; istoricul de rol fiscal cu privire la teren care să identifice toţi contribuabilii care au deţinut dreptul de proprietate; istoricul şi certificatul de nomenclatură stradală privind adresa trecută şi actuală a terenului emis în mod valabil de către autorităţile competente; adresa emisă de autorităţile competente care să ateste că terenul nu a făcut şi nu face obiectul nici unei cereri de retrocedare în baza vreunei legi speciale de reparaţie şi că nu există niciun fel de litigii înregistrate cu privire la acesta; certificatul de calitate de moştenitor eliberat în mod valabil, care să ateste că I.M. are calitatea de moştenitoare a lui Ghe.S. şi certificatul de moştenitor emis pentru succesoarea I.M. de pe urma defunctei Ghe.S.; certificatul de calitate de moştenitor eliberat în mod valabil care să ateste că I.M. are calitatea de moştenitoare a lui A.M. şi certificatul de moştenitor emis pentru succesoarea I.M. de pe urma defunctei A.M.; actele de stare civilă care să identifice în mod satisfăcător numele şi prenumele părinţilor lui Ghe.S. şi S.N.V., precum şi acte autentice emise de autorităţile competente care să ateste identitatea următoarelor persoane: S.N.V. zis B.N., P.V. zis B.P., Ghe.S. zis S.S.Gh.D., C.B. zis C.V..

Deşi reclamanta a administrat dovezi în sensul existenţei contractului şi a obligaţiei pârâtei de a prezenta documentele sus-arătate, conform art.1169 C.civ., totuşi aceasta din urmă nu a adus probe în sensul îndeplinirii îndatoririi asumate, recunoscând prin întâmpinare că nu s-a conformat obligaţiei stabilite în sarcina sa prin antecontractul de vânzare – cumpărare.

În aceste condiţii, reclamanta R.O.D. a înţeles să formuleze împotriva pârâtei I.M. o acţiune în executarea contractului încheiat între părţi, pentru a obţine executarea în natură pe cale silită a obligaţiei de prezentare a documentelor sus-menţionate.

Faţă de cele arătate, instanţa precizează că orice creditor este îndreptăţit la realizarea în natură a creanţei sale, acest principiu fiind consacrat de art.1073 C.civ., în conformitate cu care „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei”. Ca regulă, prestaţia este executată de către debitor de bunăvoie, iar în caz de refuz creditorul poate recurge la forţa coercitivă a statului pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiei. Pentru a se da eficienţă principiului înscris în art.1073 C.civ., executarea silită se face în principal în natură, în măsura în care este posibil acest lucru.

Raportând aceste dispoziţii legale la situaţia de fapt din speţă, instanţa constată că reclamanta R.O.D. este îndreptăţită să solicite de la pârâta I.M. executarea în natură a obligaţiei instituite de art.2.4 din antecontractul încheiat între părţi. Se impun însă câteva precizări legate de natura obligaţiei asumate, determinată de  obiectul acesteia. Din modul de formulare a clauzei contractuale, coroborat cu conţinutul obligaţiei, respectiv prezentarea unor documente necesare în vederea perfectării contractului de vânzare – cumpărare, se poate desprinde în mod clar concluzia că înscrisurile respective nu se găseau în posesia promitentei vânzătoare la momentul încheierii actului, obligându-se să le obţină şi să le prezinte promitentei cumpărătoare în termen de 365 de zile de la data semnării. La cele arătate, trebuie să se ţină seama că prin natura lor înscrisurile solicitate urmau să fie emise de diversele autorităţi competente, la solicitarea pârâtei. În aceste condiţii, instanţa apreciază că obligaţia asumată este o obligaţie de diligenţă, iar nu o obligaţie de rezultat, întrucât pârâta s-a obligat practic să facă toate demersurile necesare pentru obţinerea documentelor, fără a putea garanta faptul obţinerii. O altă interpretare ar contraveni ordinii publice, deoarece eliberarea diferitelor înscrisuri se poate face de către organele statului numai în măsura în care persoana solicitantă este îndreptăţită la obţinerea lor.

Faţă de cele arătate, instanţa urmează să verifice dacă pârâta Ion Maria şi-a îndeplinit obligaţia de diligenţă asumată prin antecontract, în condiţiile în care termenul stipulat pentru executarea acesteia de bunăvoie a expirat anterior promovării prezentei cereri. Dată fiind natura obligaţiei, faptul neprezentării documentelor nu constituie prin el însuşi o încălcare a îndatorii contractuale, astfel încât este necesar să se stabilească dacă pârâta în calitate de promitentă cumpărătoare a depus toate diligenţele pentru obţinerea înscrisurile menţionate în antecontract.

Din actele depuse la dosar nu rezultă că pârâta ar fi încercat obţinerea documentelor respective, recunoscând chiar că nu a putut să intre în posesia acestora din lipsa banilor, ceea ce nu poate constitui o cauză de exonerare de răspundere.

Cât priveşte susţinerile pârâtei în sensul că este incertă calitatea sa de proprietară asupra imobilului promis spre vânzare, instanţa precizează că acestea sunt lipsite de relevanţă în raport de obiectul cererii de faţă. Astfel, instanţa nu a fost sesizată cu o cerere de în realizare vizând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare – cumpărare, caz în care s-ar impune verificarea calităţii de proprietară a promitentei vânzătoare. În prezentul litigiu se urmăreşte executarea silită în natură a unei obligaţii de a face, respectiv de obţinere şi de predare a unor înscrisuri, în măsura în care pârâta este îndreptăţită conform legii să le obţină, fără a interesa calitatea de proprietară a imobilului menţionat în antecontract. O eventuală imposibilitate de executare a acestei obligaţii, determinată de lipsa calităţii de proprietară asupra bunului respectiv, ar putea fi avută în vedere în situaţia în care s-ar pune problema răspunderii contractuale pentru neexecutare, sub aspectul verificării culpei şi a tuturor condiţiilor cerute de lege pentru angajarea acestei răspunderi, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.

Prin urmare, cât timp termenul acordat pentru executarea voluntară a obligaţiei a expirat, fără ca debitoarea să fi făcut dovada depunerii tuturor diligenţelor pentru atingerea rezultatului dorit, instanţa consideră că solicitarea reclamantei de a obţine şi preda documentele menţionate în art.2.4 din antecontract este întemeiată, putând fi realizată pe calea acţiunii în executarea contractului, în conformitate cu art.969 C.civ. şi art.1073 C.civ., care garantează executarea în natură a oricărei obligaţii, inclusiv a unei obligaţii de a face.

Ţinând seama de principiul disponibilităţii procesului civil, faţă de solicitarea reclamantei în acest sens, instanţa apreciază că sunt incidente în cauză şi dispoziţiile art.1077 C.civ., în temeiul cărora „nefiind îndeplinită obligaţia de a face, creditorul poate asemenea să fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului”. În consecinţă, în baza acestui text legal, întrucât obligaţia asumată de pârâtă prin antecontract nu este intuitu personae, putând fi adusă la îndeplinire şi prin reprezentant, rezultă că reclamanta R.O.D. poate fi autorizată ca, în caz de neexecutare a obligaţiei de către pârâtă, să obţină aceasta înscrisurile menţionate în antecontract, în numele şi pe cheltuiala pârâtei. O astfel de soluţie permite executarea în natură a pretenţiei creditorului, fără a se mai ajunge la executarea prin echivalent sau la angajarea răspunderii debitorului pentru neexecutare. Practic, în cauza de faţă, prin autorizarea reclamantei să obţină documentele în discuţie, se realizează un mandat judiciar, permis de lege prin aplicarea dispoziţiilor art.1073-1077 C.civ., dar având la bază chiar voinţa debitoarei pârâte de a se obliga.

În aceste condiţii, instanţa consideră că nu-şi mai găseşte justificarea solicitarea obligării pârâtei la plata daunelor cominatorii, întrucât o atare măsură nu mai poate fi luată în cazul în care executarea silită a obligaţiei poate avea loc. Este adevărat că, prin natura sa, nu s-ar putea apela la un executor judecătoresc pentru executarea obligaţiei, însă obţinerea în natură a acesteia se poate realiza oricând de către reclamantă, în baza autorizaţiei de a efectua actele de executare în locul, în numele şi pe cheltuiala pârâtei. Această soluţie are la bază ideea că daunele cominatorii au natura juridică a unei pedepse civile, constituind un mijloc de constrângere pentru a-l determina pe debitor să-şi execute obligaţia, astfel încât creditorul să obţină executarea în natură a creanţei sale. În schimb, prin autorizarea executării obligaţiei de către creditor, debitorul nu mai are interesul să rămână în pasivitate, ştiind că oricum obligaţia sa va fi executată în natură, costurile executării urmând să le suporte tot el.

Sub acest aspect, sunt neîntemeiate susţinerile reclamantei în sensul că anumite acte nu pot fi obţinute decât personal de către pârâtă, făcându-se referire la certificatele de moştenitor. Astfel, prin hotărârea pronunţată pârâta nu este obligată să facă un act de acceptare a vreunei moşteniri, ceea ce nu este posibil, ci doar să obţină un certificat de moştenitor în măsura în care acesta există, iar pârâta are dreptul de a intra în posesia lui. În consecinţă, nu se poate susţine că documentele respective nu ar putea fi obţinute decât de pârâtă personal, în condiţiile în care chiar prin antecontractul în discuţie fusese mandatată o persoană pentru îndeplinirea acestei obligaţii.

Mai mult, dată fiind natura de pedeapsă civilă a daunelor cominatorii, ar apărea inechitabilă obligarea pârâtei la plata unei sume de bani cu acest titlu, deşi executarea obligaţiei sale implică prezenţa unor terţi, respectiv a organelor competente să elibereze documentele solicitate, a căror activitate nu poate fi dictată de interesele particulare ale pârâtei.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.969 C.civ., art.1073 şi 1077 C.civ., coroborate cu art.2.4 din antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.63/17.01.2007 la BNPA „Miu şi Molcuţ”, instanţa va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Rabinovici Oana Daniela în contradictoriu cu pârâta Ion Maria, obligând-o pe aceasta să depună toate diligenţele pentru a obţine şi preda toate documentele menţionate în convenţia părţilor, fiind autorizată reclamanta ca, în caz de neexecutare, să obţină aceste înscrisuri în numele şi pe cheltuiala pârâtei, urmând să fie respins ca neîntemeiat capătul de cerere privitor la daunele cominatorii.

În conformitate cu art.274 C.pr.civ., instanţa va lua act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta