Neretinerea cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V T T pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal.

În fapt s-a reţinut că inculpatul a avut calitatea de ofiţer de infanterie în armata română, calitate pe carte a pierdut-o din cauza consumului de alcool, acesta fiind şi motivul principal al desfacerii căsătoriei sale. După desfacerea căsătoriei inculpatul a locuit în aparatamentul situat în municipiul S, şi a intrat în anturajul unor persoane fără ocupaţie, cu viciul beţiei.

În luna martie 2009 fiind, lipsit de orice mijloc financiar din care să-şi asigure existenţa, inculpatul a închiriat o cameră din apartament sau victimei M N şi martorului F A, persoane fără ocupaţie şi consumatoare de alcool, în compania cărora, inculpatul presta activităţi ocazionale, ori căuta diverse lucruri în containerele de depozitare a gunoiului de pe teritoriul municipiului S

Pe fondul consumului de alcool relaţia dintre inculpat şi chiriaşul său victima M N, a fost tensionată, marcată de ameninţări şi loviri reciproce.

În data de 29 aprilie 2009 în jurul orei 1430 după ce inculpatul şi cei doi chiriaşi ai săi au consumat băuturi alcoolice în locuinţa motorului M M,  între inculpat şi M N s-a produs o altercaţie care a degenerat, pe parcursul căreia, printre altele inculpatul l-a ameninţat pe acesta din urmă că în ziua respectivă îl va ucide cu cuţitul. Cearta celor doi a continuat şi în locuinţa inculpatului, după ora 1600, aşa încât inculpatul s-a înarmat cu două cuţite cu care i-a aplicat lui M N, lovituri repetate şi de intensitate sporită, în zoana toracelui, abdomenului şi membrelor superioare, cauzându-i leziuni traumatice grave, respectiv plăgi toracice penetrante cu lezarea de plămân drept şi a venei cave superioare, în urma cărora victima a decedat.

Deşi a realizat că în urma loviturilor pe care i le-a aplicat, starea de sănătate a victimei s-a depreciat dramatic şi că necesită îngrijiri medicale urgente pentru salvarea vieţii, inculpatul a rămas impasibil, s-a întins în patul lângă care era căzută victima şi a asistat fără orice resentiment de regret la moartea acestuia.

Numai după ce martorii F A şi M M au intrat în apartament, inculpatul le-a cerut acestora să-l ajute, astfel că cei doi martori, au anunţat telefonic poliţia.

Autopsia efectuată victimei a conchis că moartea acesteia a fost de natură violentă în legătură cauzală directă cu actele de violenţă exercitate de inculpat asupra sa, datorându-se hemoragiei interne şi externe consecutivă unor plăgi tăiate-înţepate penetrate, cu lezarea plămânului drept şi venă cavă superioară, cu hemotorax drept şi hemopericard  consecutiv, leziuni produse prin loviri repetate, cu corpi tăietor-înţepător, la data de 29 aprilie 2009.

În dovedirea stării de fapt reţinute prin rechizitoriu s-au administrat următoarele mijlocele de probă: cercetarea la faţa locului, proces-verbal de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de inculpat în timpul săvârşirii faptei, ce prezintă urme de sânge uman, având grupa sangvină pe care o prezintă victima, raportul de constatare medico-legală de autopsiere a victimei, raportul de expertiză medico-legală serologică, procesele-verbale de sancţionarea a inculpatului precum şi a victimei, declaraţiile martorilor  M M, F A, R N, V T, V I-A.

Partea vătămată M I, fratele victimei s-a constituit parte civilă, solicitând suma de 3300 lei daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, precum şi daune morale în cuantum de 50.000 lei.

În cursul cercetărilor judecătoreşti, s-a luat declaraţie inculpatului, au fost audiaţi martorii M M, F A, R N, V T , V I-A, , F I-I, SI  F I-S

Din analiza probelor administrate în cauză, Tribunalul a constatat că inculpatul, pe fondul consumului de alcool a intrat în anturajul unor persoane care au acelaşi viciu şi întrucât nu lucrează, pentru a-şi asigura un venit, inculpatul a închiriat o cameră din apartamentul său victimei M Ni şi martorului F A.

În compania acestora, inculpatul a continuat să consume băuturi alcoolice, tot împreună cei trei efectuau diverse activităţi ocazionale, la diverse persoane. Pe fondul consumului de alcool între cei trei aveau loc în mod frecvent discuţii şi certuri, dar mai ales certurile aveau loc între inculpat şi victimă. Consumul obişnuit de alcool şi atitudinea conflictuală a celor trei este confirmată prin mai multe procese-verbale de contravenţie:  prin care inculaptul, victima precum şi martorii Fl A şi M M, au fost sancţionaţi contravenţional.

Relaţia conflictuală dintre inculpat şi victimă este confirmată de martorii M M, F A şi R N care fac parte din anturajul inculpatului şi al victimei, toţi afirmând că i-au văzut de mai multe ori pe cei doi certându-se. De asemenea, martorul F A, arată că inculpatul mai primea câte o palmă de la victimă, precum că toţi trei consumau zilnic alcool, în timp ce martorii V I-A- sora inculpatului şi V T – tatăl inculpatului au declarat că inculpatul li se plângea de atitudinea violentă a victimei. Din acest motiv, inculaptul le-a cerut sprijinul celor doi martori, pentru a-l ajuta să-l evacueze pe M N şi în acest sens cei doi l-au însoţit pe inculpat la apartamentul său, undea au discutat cu victima, acesta promiţând că îşi va achita chiria restantă precum şi că va părăsi locuinţa inculpatului în termene de o săptămână. După câteva zile deşi victima şi martorul F A i-au predat cheia locuinţei surorii inculpatului, au continuat să vină în vizită la inculpat.

Aşa s-a întâmplat şi în ziua săvârşirii infracţiunii, când victima, martorii F A şi M M au mers împreună pentru a confecţiona un gard. După ce au executat lucrarea aceştia au consumat rachiu şi vin şi au mers la domiciliul inculpatului unde au continuat să consume alcool. La un moment dat martorii M M şi F A au plecat la domiciliul martorei R N pentru a servi masa, în timp ce inculpatul şi victima au rămas în apartament.

Rămaşi singuri între victimă şi inculpat a avut loc un conflict, în timpul căruia inculpatul cu ajutorul a două cuţite i-a aplicat mai multe lovituri victimei care s-a prăbuşit pe podea. După aceea inculpatul s-a aşezat pe patul din aceeaşi cameră pentru a privi la televizor, fără a verifica stare victimei.

După câteva ore au venit şi martorii M M şi F A, care l-au găsit pe inculpat pe pat, iar victima decedată.

După constatare decesului victimei de către cei doi martori, inculpatul care nu a putut să dea martorilor nici o explicaţie, cu privire la ce s-a întâmplat, solicitându-le martorilor să-l ajute. Martorii l-au sfătuit pe inculpat să anunţe poliţia, astfel că aceştia s-au deplasat la un telefon public şi au anunţat organele de poliţie.

În declaraţiile date, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a recunoscut că i-a aplicat victimei mai multe lovituri de cuţit, justificându-şi fapta cu împrejurarea că a fost determinat de victimă, să se apere întrucât acesta de regulă îl lovea şi îl şicana.

Întreaga apărare a inculpatului s-a structurat pe împrejurarea că victima prin atitudinea sa violentă l-a determinat să comită fapta.

Din starea de fapt reţinută conform probelor administrate, tribunalul a  constatat că în parte afirmaţiile inculpatului sunt reale. Martorii au confirmat că între inculpat şi victimă existau conflicte spontane, inculpatul imputând victimei că îl şicanează, întrucât îl lovea uneori fără motiv şi îi pretindea acestuia să meargă să adune resturi de alimente din tomberoanele de gunoi.

În drept, fapta inculpatului de a-i aplica victimei mai multe lovituri de cuţit consecutiv, lovituri ce au fost aplicate conform constatării medico-legală prin aplicarea dinaintea-înapoia victimei, din poziţii variabile, determinând moartea victimei  a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 Cod penal.

Apărarea invocată de inculpat nu a  putut fi încadrată în niciuna din cauzele care înlătură caracterul penale al faptei, întrucât inculpatul nu a fost victima unui atac care să-i pună grav persoana în pericol, şi nici nu s-a aflat într-o asemenea stare de tulburare sau temere care să-l fi determinat să depăşească limitele unei apărări proporţionale.

De asemenea, în cauză, nu s-a dovedit că victima i-ar fi periclitat în mod iminent viaţa, integritatea corporală sau sănătatea, pericol ce nu ar fi putut fi înlăturat altfel, după cum nu s-a putut reţine nici existenţa unei constrângeri fizice căreia inculaptul nu i-a putut  rezista, astfel că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 45, art. 46 Cod penal.

Dimpotrivă, tribunalul a apreciat că, săvârşirea faptei de către inculpat a fost determinată de consumul de alcool, de modul de viaţă dezorganizat, promiscuu în care s-a complăcut inculaptul.

Pentru considerentele expuse în baza art. 174 alin. 1 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

La individualizare judiciară a pedepsi instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de lege, gradul de pericol social major pe care îl prezintă infracţiunea de omor, precum şi scopul pedepsei de a asigura prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

 De asemenea, instanţa a avut în vedere şi persoana inculpatului aflat la prima confruntare cu legea penală, atitudinea de regret a faptei săvârşite, colaborarea cu organele judiciare, ceea ce a formulat convingerea instanţei că inculpatul a conştientizat gravitatea faptei săvârşite, precum şi consecinţele săvârşirii unor astfel de fapte, faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.

În raport de criteriile expuse s-a aplicat inculpatului pedeapsa minimă prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare, iar în temeiul art. 65 alin. 2 Cod penal s-a  aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 litera a teza a II-a, lit. b Cod penal, pedeapsă a cărei aplicare s-a justificat faţă de gradul de pericol social ridicat al faptei.

În cauză s-a constituit parte civilă fratele inculpatului solicitând atât daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare, cât şi daune morale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 14, 346 C.p.p., art. 998-999 Cod civil, s-a  admis acţiunea civilă şi s-au  acordat daune materiale în măsura în care au fost dovedite potrivit chitanţelor şi facturilor depuse la dosar  respectiv în cuantum de 1218 lei.

La stabilirea cuantumului daunelor morale, instanţa a avut în vedere relaţia de rudenie relaţia de rudenie dinte victimă şi partea vătămată Muică Iulian, aceştia fiind fraţi dar şi împrejurarea că între cei doi nu a exist o relaţie forate apropiată, aşa chiar cum partea civilă a declarat legăturile dintre cei doi erau sporadice întrucât partea civilă s-a stabilit din anul 1990 în Italia, astfel că nu s-au mai vizitat.

În consecinţă instanţa a  apreciat ca echitabilă acordarea cu titlu de daune morale a unei sume de 20.000 lei.

În baza art. 118 lit. b Cod penal s-au  confiscat de la inculpat cele 2 cuţite de care s-a folosit la săvârşirea faptei.

În baza art. 350 C.p.p., s-a  menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal s-a  dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv. S-au  aplicat dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza SNDGJ.

Domenii speta

Spete similare