Ucidere din culpa . Culpa exclusiva a inculpatului la savarsirea infractiunii

Judecătoria Avrig, a  condamnat pe inculpatul P G, în baza art. 178 al.2 C.p.p., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 71 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b şi c Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 82 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 14 şi art. 346 C.pr.pen. raportat la art. 998-999  Cod civil, coroborat cu art. 1000 alin. 3 Cod civil, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de părţile civile P E, A L D,  şi  I A C, împotriva inculpatului P G P şi a părţii responsabile civilmente S.C. A T I  S.A., şi în consecinţă a fost obligat inculpatul, în solidar, cu partea  responsabilă civilmente la plata:

- sumei de 74.603 lei (53.327 lei contravaloarea pieselor avariate auto Opel şi 21.276 lei contravaloarea parastas, loc veci, amenajare mormânt, transport auto Opel avariat), cu titlu de despăgubiri materiale şi a sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă P E;

- sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă A L D;

- sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă I A C;

Au fost respinse restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile P E, A L D şi I A C.

S-a constatat faptul că Spitalul Clinic Judeţean , nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat faptul că BT ASIGURĂRI , are calitatea de asigurator în cauză.

În baza art. 191 alin. 1 şi 3 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. A T I  S.A. să plătească suma de 940 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de  28.10.2006 în jurul orelor 18,30 inculpatul P G conducea ansamblul TIR format din autotractor marca Volvo şi semiremorca marca Schmitz , ambele proprietatea S.C. A T I S.A. ( la care inculpatul era angajat) în direcţia Rm.Vâlcea – Sibiu pe DN 7, transportând în semiremorcă opt bare metalice.

Astfel că, ajuns fiind la km 249+450 m, în apropierea localităţii Boiţa, într-o curbă la dreapta, cu carosabil umed ( aşa cum reiese din procesul verbal de cercetare la faţa locului) şi vizibilitate scăzută, afară fiind întuneric, transportând o greutate considerabilă aşa cum am menţionat anterior, inculpatul nu s-a încadrat cu TIR-ul în curbă regulamentar, având în vedere lungimea întregului ansamblu cap tractor şi semiremorcă şi nici nu a adaptat viteza până la limita evitării oricărui pericol astfel că, spatele semiremorcii a trecut peste linia continuă ce despărţea sensurile de mers, acroşând astfel partea laterală stângă a autoturismului marca Opel Frontera , condus regulamentar de către numitul P V, ce se deplasa din sens contrar.

Ca urmare a acestui impact tangenţial cu partea din spate a  semiremorcii tractată de capul tractor, autoturismul marca Opel Frontera s-a rotit intrând în coliziune cu parapetul de beton de pe sensul opus de mers (Rm. Vâlcea- Sibiu) unde s-a şi oprit, autovehiculul condus de către inculpat şi-a continuat deplasarea, inculpatul auzind doar o bubuitură, fapt ce l-a determinat să oprească, crezând că a lovit vreun parapet de pe marginea drumului Datorită deceleraţiei bruşte, numitul P V a decedat iar nepotul defunctului, respectiv numitul A R V, ce se afla în autoturism, a suferit vătămări ce au necesitat 6-7 zile îngrijiri medicale, aspect care nu face obiectul cauzei de faţă. Ceilalţi pasageri din autoturism, respectiv soţia defunctului - P E şi fiica defunctului – A L D nu au suferit leziuni corporale.

Reţinând culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului, instanţa de fond a aplicat acestuia o pedeapsă orientată la minimul special, reţinând, la individualizarea judiciară a pedepsei : gradul de pericol social concret al infracţiunii, atitudinea inculpatului în cursul procesului penal, persoana acestuia, circumstanţele în care a fost comisă fapta, precum şi lipsa antecedentelor penale ale inculpatului.

Sub aspectul laturii civile, instanţa a apreciat ca fiind dovedite despăgubirile materiale  reprezentând contravaloarea parastasului victimei, locul de veci, amenajarea mormântului, transportul autoturismului Opel, în sumă de 21.276 lei şi despăgubirile materiale de 53327 lei reprezentând contravaloarea produselor avariate ale autoturismului Opel.

De asemenea, au fost acordate daune morale în sumă de câte 15.000 lei pentru fiecare parte civilă, fiind respinse celelalte pretenţii formulate în cauză.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpatul P G P şi părţile civile PE, A L D şi I Al  C.

În apelul formulat, inculpatul solicită aplicarea  dispoziţiilor art. 74,76 C.p., cu consecinţa reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prev. de lege, cu aplicarea art. 81,82 C.p. şi reducerea daunelor morale acordate precum şi a celor materiale, doar în măsura în care acestea din urmă au fost dovedite, ţinându-se cont de culpa comună a părţilor implicate în accident.

Părţile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de înmormântare, parastase, dovedite, şi la plata despăgubirilor pentru  autoturismul Opel care a  fost avariat total. De asemenea, au solicitat majorarea daunelor morale, arătând că sumele acordate de instanţa de fond sunt prea mici şi nu acoperă prejudiciul moral suferit de părţile civile.

Examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel formulate şi din oficiu, potrivit disp. Art. 371 al.2 C.p.p., sub toate aspectele de fapt şi de drept, tribunalul a constatat că apelurile formulate sunt fondate, astfel că, în baza art. 379 pct.2 lit.a C.p.p., au  fost admise, a fost desfiinţată în parte sentinţa apelată si a judecat în fond, pentru următoarele considerente:

Faţă de ansamblul materialului probator administrat în cauză ( proces verbal de cercetare locală, declaraţiile părţilor vătămate, acte medicale, declaraţiile martorilor G A, V N, declaraţia inculpatului, expertize auto, chitanţe şi facturi) tribunalul a constatat că instanţa de fond a reţinut corect starea de fapt.

Deşi inculpatul a invocat în apel o culpă comună, a sa şi a victimei, în producerea accidentului, întemeindu-se pe  concluziile suplimentului de expertiză auto efectuat în cauză de expertul D V), tribunalul a apreciat că materialul probator administrat în cauză dovedeşte culpa exclusivă a  inculpatului în producerea accidentului.

Astfel, potrivit procesului verbal de cercetare locală, în zona producerii accidentului şoseaua prezenta marcaj longitudinal dublu, continuu pentru direcţia de mers Sibiu - Rm. Vâlcea, şi discontinuu pentru direcţia de mers Rm. Vâlcea- Sibiu. În acelaşi zonă acţionează şi indicatorul care interzice depăşirea pentru sensul de mers Rm. Vâlcea – Sibiu

Partea vătămată A L  a declarat la scurt timp după accident, că semiremorca autocamionului a derapat, pătrunzând pe sensul de mers al victimei Aceeaşi împrejurare a relatat-o martorii G A. şi V N De asemenea, inculpatul, în declaraţia dată în faza de  urmărire penală a aratat că semiremorca a intrat în derapaj, părăsind axul drumului datorită faptului că era încărcată cu greutate mare.

Expertiza efectuată în faza de urmărire penală de expertul G L a concluzionat că, starea de pericol a fost creată de conducătorul  autotractorului care nu a adaptat viteza la condiţiile de drum şi trafic, fiind nevoit să pătrundă pe contrasens.

Acelaşi expert a apreciat că, celorlalţi conducători auto, al autoturismului şi al autoutilitarei, nu li se pot reproşa greşeli în conducere

În schimb, expertul D V a apreciat că cei trei conducători auto implicaţi în accidentul rutier circulau aproape de axa drumului, şi nu cât mai aproape de marginea părţii carosabile, aşa cum prevede legea, încercând, astfel, să acrediteze ideea unei culpe comune a celor trei şoferi în producerea accidentului

Pe de altă parte acelaşi expert a aratat că este posibil ca inculpatul la intrarea în curbă la dreapta, să-şi fi condus autovehiculul la axa drumului sau chiar peste această axă, şi, în acest fel, raza traiectoriei centrului de masă s-a mărit, fapt ce i-a permis abordarea curbei fără o reducere pronunţată a vitezei, fiind posibil ca partea laterală stânga a autotrenului să se fi deplasat pe sensul opus de mers, iar la intrarea în curbă manevra de  revenire a autotrenului pe partea sa de mers să fi fost nefinalizată la momentul impactului

Cu toate acestea expertul a aratat că momentul declanşării stării de  pericol nu poate fi precizat cu exactitate.

În această situaţie, tribunalul a  apreciat  că, în speţă, concluziile expertului D V sunt formulate pro causa, astfel că le-a înlăturat, si a dat eficienţă expertizei efectuate în cauză de expertul G L, apreciindu-se că, în mod corect, ca această primă expertiză stabileşte culpa inculpatului în producerea accidentului, acesta fiind cel care a determinat starea de pericol, prin pătrunderea pe contrasens şi neadaptarea vitezei la condiţiile de drum şi de trafic.

A aprecia că victima are culpă în producerea accidentului prin faptul că nu a condus autoturismul cât mai aproape de marginea carosabilă a aparut a fi exagerat, în condiţiile în care acesta a respectat toate reglementările legale în materia circulaţiei pe drumurile publice. Dacă s-ar îmbrăţişa punctul de vedere al expertului DV ar însemna că, pe firul raţionamentului propus, culpa victimei ar putea consta şi în faptul că a circulat cu autoturismul la momentul şi la locul impactului, ceea ce este de neacceptat.

În consecinţă, tribunalul a apreciaT  ca fiind concludentă şi pertinentă expertiza efectuată de expertul G L, astfel că a înlăturat apărarea inculpatului privitoare la reţinerea culpei comune în producerea accidentului.

În schimb, tribunalul a apreciat că apelul inculpatului este fondat sub aspectul pedepsei accesorii aplicate acestuia, constatând că, faţă de natura faptei săvârşite, ( ucidere din culpă) de gravitatea acestuia, de împrejurările în care a fost săvârşită ( ca urmare a nerespectării regulilor de circulaţie) , dar şi de persoana inculpatului ( fără antecedente penale) nu se impunea interzicerea dreptului de a alege, sens în care a  înlăturat din sentinţa apelată, dispoziţia de interzicere a drepturilor civile, prev. de art. 64 lit a teza I C.p.

Au fost menţinute, în schimb, celelalte pedepse accesorii, inclusiv aceea a interdicţiei de a exercita profesia de şofer, prev. de art.  64 lit.c C.p., deoarece infracţiunea a fost săvârşită în timpul exercitării acestei activităţi.

Celelalte apărări ale inculpatului privitoare la reducerea pedepsei aplicate prin reţinerea circumstanţelor atenuante au fost înlăturate, tribunalul constatând că, instanţa de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei atitudinea procesuală a inculpatului, lipsa antecedentelor penale şi persoana inculpatului, aplicând pedeapsa minimă prev. de lege, astfel că o nouă reindividualizare a pedepsei nu s-a  impus.

De asemenea, a fost apreciată ca neîntemeiată şi solicitarea inculpatului de suspendare a executării pedepsei aplicate, întrucât, prin sentinţa penală nr. 123/2007 a Judecătoriei Avrig s-a dispus, în baza art. 81 C.p. suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii de 2 ani aplicată inculpatului , pe o durată de 4 ani – termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 al.1 C.p.

În ce priveşte apelul părţilor civile tribunalul a constatat  că instanţa de fond a acordat suma de 53.327 lei cu titlu de contravaloare a pieselor autoturismului Opel, şi manoperă, ţinând seama de devizele de antecalcul prezentate de părţile civile Cuantumul acestor despăgubiri a fost contestat cu motivarea că, la aprecierea acestuia nu s-a ţinut seama de gradul de uzură a pieselor, motiv pentru care tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto care să stabilească valoarea de circulaţie a autoturismului Opel la data producerii accidentului.

Potrivit acestui raport de expertiză  valoarea de circulaţie a autoturismului este cuprinsă între 2400 şi 2900 Euro.

În consecinţă, tribunalul a apreciat că valoarea reală a autoturismului avariat în accident este de 2900 Euro, sens în care, a redus cuantumul despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC  E I SA ( succesoare a  SC A T I  SA) de la suma de 53.327 lei la suma de  2900 Euro în echivalent lei la data efectuării plăţii.

În ceea ce priveşte restul despăgubirilor reprezentând cheltuieli de înmormântare, parastase, transport cu privire la care părţile civile au solicitat majorarea, tribunalul , faţă de actele doveditoare existente la dosarul cauzei, a constatat că acestea au fost calculate şi apreciate corect de instanţa de fond, nefiind administrate alte probe care să dovedească un alt cuantum al acestora.

În consecinţă, tribunalul apreciind ca fiind dovedite, în cauză, cheltuielile materiale în sumă de 21.276 lei reprezentând contravaloarea unui loc de veci, amenajarea mormântului, transport auto, cheltuieli pentru parastas, a apreciat ca neîntemeiată cererea părţilor civile de majorare a acestor despăgubiri.

În schimb, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată cererea de majorare a daunelor morale acordate părţilor civile, apreciind că suma de 15.000 lei acordată fiecărei părţi civile nu este în măsură să acopere prejudiciul moral real suferit de părţile civile, în condiţiile în care, victima era cea care  întreţinea familia, asigurând confortul material şi moral al acesteia.

În consecinţă, tribunalul a apreciat că se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile, de la suma de 15.000 lei la suma de 20.000 lei pentru fiecare parte civilă.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate au fost menţinute.

Domenii speta

Spete similare