Schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiunea de omor simplu in omor calificat .Savarsirea faptei in public

Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu întocmit la data de 22.10.2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului P I M, fără ocupaţie, fără antecedente penale,  în prezent arestat în Penitenciarul Aiud, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în fapt, următoarele:

În noaptea de 16/17.08.2009, în timp ce se afla în locuinţa numitei N R , pe fondul consumului de alcool şi a geloziei, inculpatul  l-a lovit în repetate rânduri cu un cuţit pe victima O R, în zona feţei, a toracelui şi a membrelor superioare, fapt ce a condus la decesul acestuia.

Conform raportului de autopsie efectuat la data de 09.10.2009, moartea victimei  a fost violentă şi s-a datorat unor numeroase plăgi tăiate – înţepate, între care şi o plagă pectorală dreapta, penetrantă, intratoracic, cu secţiuni pulmonare şi de aortă. Leziunile s-au putut produce prin loviri repetate cu corp tăietor – înţepător aplicate din poziţii variabile. 

Decesul  a fost  în legătură cauzală directă cu leziunile produse.

În dovedirea stării de fapt reţinute prin rechizitoriu s-au administrat următoarele mijloace de probă: cercetarea la faţa locului, raportul de constatare medico – legală  (autopsie), declaraţiile martorilor oculari si  declaraţiile inculpatului.

.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea inculpatului  precum şi a martorilor oculari .

Din analiza întregului material probatoriu administrat în cauză, instanţa a reţinut în fapt, următoarele:

Inculpatul  a trăit  în concubinaj cu martora N L M aproximativ 7 – 8  ani,.

În anul 2008, martora a decis să înceteze aceste relaţii cu inculpatul şi a început o nouă relaţie de concubinaj  cu victima O R,  martora mutându-se la domiciliul victimei .

Cu toate acestea, martora a continuat să aibă  relaţii amicale cu inculpatul, acesta vizitând-o  în repetate rânduri la locuinţa  acesteia .

În data de 15.08.2009 inculpatul, care se afla în relaţii de prietenie şi cu fratele fostei concubine, martorul N D l-a vizitat pe acesta, cei doi consumând la locuinţa martorului băuturi alcoolice, în noaptea de 15/16 august 2009.

Au  continuat consumul de băuturi alcoolice şi în 16.08.2009, până în jurul orelor 2000 oră la care inculpatul aflat în stare de ebrietate a părăsit locuinţa martorului şi s-a deplasat în imediata apropriere, la locuinţa fostei concubine – martora N L M, unde avea loc o petrecere.

Deşi nu a fost invitat la această reuniune inculpatul a pătruns în încăpere şi apoi, la scurt timp, i-a solicitat martorei N L M să-l însoţească în curte.

Dat fiind refuzul acesteia, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un cuţit, încercând să o atace pe martoră care a reuşit să scape sărind peste o canapea pe care era aşezată victima O R.

Victima a intenţionat să intervină în apărarea martorei N L M, dar în momentul în care s-a ridicat de pe canapea a fost lovit de inculpat cu cuţitul în piept.

Aceasta a căzut pe canapea, moment în care inculpatul s-a aşezat peste victimă şi a continuat  să o lovească  în mod repetat cu cuţitul în zona feţei, a gâtului şi a membrelor inferioare.

Acţiunea inculpatului a încetat doar la intervenţia martorului N D, venit la faţa locului, fiind alertat de strigătele pe care le-a auzit din locuinţa sa.

După ce martorul N D l-a tras pe inculpat de pe victimă, acesta a încercat să lovească cu o bâtă persoanele aflate în încăpere, după care a fugit, fiind găsit în apropiere de organele de cercetare penală .

În declaraţiile date în cursul urmării penale, până în momentul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, motivându-şi fapta prin gelozia care l-a cuprins văzând-o pe fosta concubină în prezenţa victimei.

În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul şi-a schimbat radical poziţia avută, declarând că nu el este autorul infracţiunii de omor, ci fosta concubină – martora N L M.

Argumentele inculpatului nu au putut fi luate în considerare din mai multe motive:

În primul rând, martorii oculari l-au indicat  pe inculpat ca autor al infracţiunii.

În al doilea rând,  martorii prin care inculpatul a încearcat să probeze  nevinovăţia sa sunt martori de circumstanţă, indirecţi, care nu au fost prezenţi la locul săvârşirii infracţiunii şi mai mult, aceştia, nu au  declarat altceva decât că în perioada anterioară comiterii faptei de omor, între victimă şi concubina sa N L M au avut loc divergenţe, ocazie cu care N L M ar fi lovit-o cu cuţitul pe victimă.

Acestea sunt doar simple afirmaţii ale martorilor B I O şi J R L  făcute în cursul judecăţii, afirmaţii care nu au nici un fel de relevanţă asupra vinovăţiei  inculpatului.

În al treilea rând, , în cursul urmării penale, inclusiv în prima declaraţie dată în prezenţa avocatului din oficiu, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, descriind amănunţit modul în care a acţionat.

Ulterior, în cursul judecăţii, a negat învinuirea adusă, motivându-şi atitudinea prin faptul că a fost agresat la poliţie şi forţat să recunoască, afirmaţie nesprijinită de nici o probă.

Instanţa a constatat că inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii de omor în faţa procurorului, atât în declaraţia  dată ca făptuitor cât şi ca învinuit/inculpat, fiind asistat şi de avocat din oficiu, la o zi după comiterea infracţiunii  ocazie cu care nu susţine nici un moment că a fost agresat. De asemenea  cu ocazia luării măsurii arestării preventive de către instanţă la data de 17.08.2009, inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere, fără a-şi susţine nevinovăţia.

În plus de toate acestea, instanţa a constatat încă un argument al nesincerităţii inculpatului.

Astfel, acesta a declarat în faţa instanţei că şi-a „schimbat declaraţiile în instanţă faţă de cele declarate la urmărirea penală, pentru că acum şi-a amintit ce s-a întâmplat”, însă în cadrul aceleiaşi declaraţii a afirmat că „eram foarte băut când m-am deplasat la familia N din  şi nu-mi amintesc exact ce s-a întâmplat”.

Contradictorialitatea declaraţiilor inculpatului, atitudinea acestuia imediat după  comiterea faptei, agresivitatea şi multitudinea loviturilor aplicate victimei, declaraţiile martorilor oculari au dovedit cu certitudine săvârşirea de către acesta a infracţiunii de omor.

La termenul de judecată din 16.06.2010, reprezentantul Parchetului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului din infracţiunea de omor simplu prev. de art. 174 alin. 1 Cod penal în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. i Cod penal, dat fiind faptul că infracţiunea a fost comisă în public conform art. 152 lit. d Cod penal. respectiv cu ocazia unei „reuniuni de mai multe persoane.

După punerea cererii în discuţia contradictorie a părţilor şi amânarea cauzei pentru ca inculpatul să-şi pregătească apărarea, în deliberare, instanţa a admis cererea şi a dispus  schimbarea încadrării juridice  a faptei inculpatului în infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. Cod penal combinat cu art. 175 alin.1 lit. i Cod penal.

Într-adevăr fapta inculpatului a fost comisă în locuinţa numitei N R, dar cu ocazia unei petreceri la care au participat alături de aceasta şi martorii N L M , O R , J R , S N D şi inculpatul P I  M.

Această petrecere a fost considerată de instanţă ca neavând „caracter de familie” datorită faptului că nu între  toate aceste  persoane există relaţii de rudenie şi de asemenea ţinând cont de faptul că  aceste persoane nu locuiesc şi se gospodăresc împreună.

În drept fapta inculpatului P I M, care în noaptea de 16/17.08.2009, în timpul unei petreceri desfăşurate la locuinţa martorei N R, în prezenţa mai multor perssoane, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a geloziei, a aplicat victimei O R, lovituri cu un cuţit în mod repetat, în zona feţei, a gâtului şi a membrelor superioare, cauzând moartea  victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1 combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale  de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei comise, modul în care a acţionat inculpatul (aplicând cu sălbăticie lovituri cu cuţitul victimei), persoana inculpatului, dar şi scopul pedepsei, care este de reeducare şi de  a asigura prevenirea săvârşirii în viitor de noi infracţiuni.

Instanţa nu a reţinut  circumstanţa atenuantă a stării de beţie sau a stării de gelozie în care se afla inculpatul, însă raportat la persoana acestuia a reţinut că nu are antecedente penale, dar şi faptul că în cursul judecăţii a avut o atitudine nesinceră, încercând să transfere vinovăţia săvârşirii faptei în sarcina unei alte persoane.

Pentru aceste considerente, văzând şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea  de omor calificat  ( 15 – 25 ani), instanţa a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 16 ani închisoare.

.

În baza art. 118 lit. b Cod penal s-a  dispus confiscarea cuţitului folosit de  inculpat la comiterea faptei.

În baza art. 350 C.p.p. s-a  menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 17.08.2009, la zi.

Domenii speta

Spete similare