Omorul (art. 174 C.p.) art. 20

Dosar nr. 1829/109/2011

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ Nr. 446

Şedinţa publică de la 20 Octombrie 2011

Obiectul cauzei:omorul (art. 174 C.p.) ART. 20

INSTANŢA

Asupra procesului penal de faţă :

Constată că  prin rechizitoriul nr. 757/P/23.03.2011 , Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş  a trimis în judecată pe inculpatul S.C. pentru săvârşirea  infracţiunii prev. de art. 20 rap la art. 174 C.pen.

În esenţă, în actul de sesizare se reţine că în seara zilei de 24.12.2009 inculpatul i-a aplicat părţii vătămate Purcaru Constantin  o lovitură puternică ,cu un corp contondent  , în zona capului , provocându-i  leziuni  ce i-au pus viaţa în primejdie .

Din probatoriul administrat în cauză, tribunalul  reţine , în fapt, următoarele :

La 24.12.2009 , S.C. a fost informat că  mai mulţi locuitori taie ilegal material lemnos din pădurea socrului său, situată în punctul Valea ursului şi deplasându-se  în acel  loc , a identificat pe numiţii  P.V.B. şi C.M.A. , ce tăiase de pe picior  cu fierăstrăul  mecanic, 71 bucăţi de arbori de salcâmi , pe care-i şi  puseseră  în căruţă. 

Ca urmare , le-a reţinut fierăstrăul mecanic, solicitându-le pentru  restituirea acestuia suma de 300 lei, contravaloarea materialului lemnos.

În cursul  zilei, cei doi  sau deplasat la domiciliu pădurarului însă având  asupra lor  doar suma de 100 lei, acesta din urmă a refuzat restituirea utilajului ,situaţie adusă la cunoştinţă lui P.C. , proprietarul fierăstrăului .

În consecinţă  , în aceeaşi  seară, în jurul orelor 18,15, acesta împreună cu martorul B.G.,  s-au  deplasat la domiciliul pădurarului, pe care l-au  strigat , pe numele mic  sub care era cunoscut în localitate (V.)  , iar acesta a venit la poartă.

După cum precizează martorul  B.G., de altfel singurul care a văzut conflictul , cei  doi nu au avut  intenţia a-l agresa şi nici nu au avut asupra  lor vreun obiect, la vedere  , ori ascuns , prima parte a discuţiei desfăşurându-se  la poartă , în afara curţii , în condiţii fireşti , însă neavând asupra lor suma cerută  iniţial, pădurarul i-a refuzat şi pe aceştia intrând în curte.

P.C. a insistat , a intrat în curte după pădurar ,în  apropierea  porţii  s-au luat la ceartă , s-au îmbrâncit , partea vătămată  lovindu-l pe inculpat şi cauzându-i leziuni ce au  necesitat  7-8  zile de îngrijiri medicale, potrivit  raportului de expertiză medico-legală nr. 617/A17/26.12.2009 întocmit de SML Argeş ( f. 15 d.u.p.).

În timpul conflictului cei doi s-au  retras către casă, iar inculpatul a  văzut o mătură cu coadă din lemn rezemată lângă uşa bucătăriei , pe care a luat-o şi i-a aplicat  părţii vătămate o  lovitură puternică cu coada acesteia în zona capului

Ca urmare , victima P.C.  a suferit „ traumatism caniocerebral prin agresiune , factură  multieschiloasă deschisă , cu  înfundare frontală  stânga, contuzie  cerebrală  focală, disfazie , parestezii brahiale dr” , pentru care a  fot transportat de urgenţă  la Spitalul Călineşti, apoi  la Spitalul Judeţean  Argeş,  iar de aici , la Spitalul Clinic  de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti.

În legătură cu menţionatele leziuni  , la cererea persoanei vătămate , SML  Argeş a emis  certificatul medico legal nr. 66/16.02.2010 , din care rezultă  că acesta a prezentat „ leziuni  traumatice produse prin lovire  cu corp dur, ce pot  data din 24.12.2009 . Necesită circa 3 zile  îngrijiri medicale de la data  producerii . Va reveni  la control după aproximativ  12 luni pentru stabilirea unei eventuale infirmităţii”.

După reexaminarea  victimei  şi în baza actelor  medicale , S.M.L. Argeş a întocmit raportul de expertiză medico-legală  618/A/ din 18.01.2011, care a  concluzionat că „ numitul P.C. a prezentat în 24.12.2009,  leziuni traumatice  produse prin lovire, ce mai probabil  cu corp dur. Leziunile  traumatice  i-au pus  viaţa în primejdie  . Poziţia agresor – victimă  , se apreciază că a  fost de faţă în faţă. Prezintă infirmitate prin lipsa substanţei  osoase craniere” .

Ambele  acte medicale , ce se completează , au fost  aprobate de Comisia de Avizate şi Control de pe  lângă I.N.M.L. Bucureşti , cu adresa E 2/1049/2011 .

Situaţia de fapt  a fost dovedită cu actele  întocmite de către  organele de urmărire penală, probe  ce se coroborează cu depoziţiile martorilor B.G.,  S.I., S.B.G., P.V.B., C.M.A. ,  G.L.M. şi C.E., audiaţi în cauză. 

În raport cu situaţia de fapt reţinută, tribunalul apreciază că încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu este greşită, din următoarele  considerente :

De esenţa infracţiunii de omor, atât în formă consumată, cât şi în forma tentativei este intenţia de a ucide .

Această atitudine subiectivă poate fi realizată în una din cele două modalităţi normative  stabilite de art. 19  C.pen. : direct – când  se prevede rezultatul faptei şi se urmăreşte producerea  lui ; indirect – când se prevede  rezultatul faptei şi se acceptă posibilitatea producerii lui  .

Faţă de cele de mai sus , în speţă trebuie să se stabilească  pe baza împrejurărilor concrete  dacă inculpatul şi-a reprezentat posibilitatea morţii victimei şi dacă  el a urmărit sau acceptat acest  rezultat .

Datele esenţiale ale situaţiei de fapt, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu  şi în prezenta  sentinţă sunt următoarele : partea vătămată l-a agresat  pe inculpat, iar acesta din urmă i-a aplicat o singură  lovitură,destul de puternică  dat fiind că respectiva coadă de mătură s-a rupt  în două , în zona capului .

Faţă de aceste  date  tribunalul trebuie să stabilească dacă obiectul  folosit era  apt pentru a ucide , dacă zona capului vizat era un  vitală şi dacă intensitatea loviturilor a fost  deosebită .

În primul rând  ,tribunalul reţine că inculpatul i-a aplicat părţii vătămate  o singură lovitură, aspect foarte important  pentru a-i caracteriza poziţia subiectivă. Această  împrejurare conduce la concluzia  că lovitura a fost aplicată în  contextul agresiunii  exercitate de către partea vătămată  , finalitatea ei – la nivelul reacţiei fireşte  aceea de a stopa agresiunea. Este îndeobşte cunoscut că individual ,aflat în faţa unui pericol iminent  nu acţionează, ci reacţionează . Or, tocmai  acest lucru  l-a făcut  inculpatul în virtutea instinctului de conservare .

Revenind la datele reţinute, tribunalul apreciază că zona capului  vizată  (capul) este una  vitală şi că intensitatea loviturii a fost destul de ridicată, din moment ce coada  măturii s-a rupt .

În ce priveşte obiectul  vulnerant , tribunalul consideră că acesta este relativ apt să ucidă . Nu se  poate reţine aptitudinea absolută de a ucide prin prisma  naturii obiectului ( lemn  cu diametrul de circa doi centimetri).

În practică şi în doctrină s-a stabilit ă nu este suficient ca obiectul cu care s-a cauzat leziunea  să fie apt să ucidă , iar zona vizată să fie una vitală , fiind necesar să se stabilească dacă inculpatul şi-a reprezentant posibilitatea morţii părţii vătămate  şi dacă a urmărit  sau acceptat acest rezultat.

Din cele prezentate , tribunalul  consideră că nici una dintre ipotezele  de mai sus nu a caracterizat atitudinea inculpatului. Astfel, acesta  nu şi-a reprezentat nici  un moment moartea părţii vătămată , lovitura  fiind aplicată în contextul agresiunii  exercitate de partea vătămată , ca  o reacţie la comportamentul  acesteia .

De asemenea, tribunalul consideră  că inculpatul nici nu a urmărit  nici nu a acceptat moartea  părţii vătămate , dovadă fiind  împrejurarea că acesta a lovit o singură dată . or, nu aşa procedează  cineva care urmăreşte sau acceptă  suprimarea vieţii cuiva .

Este clar că inculpatul a lovit  pentru  a înlătura agresiunea părţii vătămate .

În aceste condiţii , date fiind urmările  faptei ,respectiv leziunile  ce au pus  în primejdie viaţa părţii vătămate , tribunalul consideră că  ne aflăm în ipoteza reglementată de art 182 alin.2 C.pen.

Inculpatul a susţinut că a omis fapta  în legitimă apărare.

Or, pentru existenţa legitimei apărări este necesar  potrivit art.  44 C.pen., să existe un atac, material ,direct , imediat şi injust , iar atacul  să pună în pericol grav persoana  sau drepturile celui atacat .

Din împrejurările cauzei tribunalul reţine  că una dintre condiţiile pe  care trebuie să le îndeplinească atacul nu este îndeplinită ,respectiv  aceea de a pune în pericol  grav persoana atacatului .

Este  drept că  partea vătămată  l-a agresat pe inculpat  cauzându-i leziuni vindecabile în 7-8 zile de  îngrijiri medicale, însă această agresiune  , prin mijloacele folosite şi prin urmări  nu a  pus în pericol grav persoana inculpatului.

Un pericol  a existat , însă acesta  nu a fost grav, dat fiind că partea  vătămată nu era înarmată şi  nu exista o disproporţie fizică vădită între cei doi .

Prin urmare, nu se poate reţine  că inculpatul a comis fapte în legitimă apărare.

Se poate  reţine totuşi că fapta a fost comisă în stare de provocare  , aşa cum este definită ca de art. 73  lit. b C.pen.

 Din cele prezentate , tribunalul consideră că a existat  o provocare  din partea părţii vătămate ,acesta  pătrunzând în curtea inculpatului şi agresându-l fizic .

Aceste manopere ale părţii vătămate  au fost de natură să-i producă inculpatului sub imperiul căreia a comis fapta.

Tribunalul apreciază , din împrejurările cauzei , că atitudinea părţii vătămate  a generat  în  conştiinţa inculpatului o stare de  indignare justificată , materializată  într-o  tulburare semnificativă .

Faţă de toate acestea, tribunalul  consideră că fapta inculpatului întruneşte  elementele constitutive  ale infracţiunii de vătămare  corporală gravă, motiv  pentru care , în baza art. 334 C.pr.pen., se va  schimba încadrarea juridică  din infracţiunea prev. de art. 20  rap la art.  174 C.pen., în infracţiunea prev. de art. 182 alin.2 C.pen.,text  în baza căruia se va pronunţa  condamnarea ,reţinându-se şi disp.art. 73  lit. b pen. ,privind scuza provocării .

La stabilirea pedepsei , avându-se în vedere  circumstanţa atenuantă reţinută ,se vor aplica dispoziţiile  art. 76 alin.1 lit. d C.pen.,coborându-se pedeapsa sub minimul special  prevăzut de lege.

În ce priveşte modalitatea de executare ,tribunalul va ţine seama de  persoana  inculpatului  care  nu are antecedente penale, având o familie  închegat, un loc de muncă, precum  şi referinţe bune privind comportamentul  său la nivelul comunităţii .

Faţă de aceste aspecte , tribunalul  consideră că scopul preventiv şi educativ prev. de art. 52 C.pen.  va fi  realizat prin suspendarea  condiţionată a executării pedepsei , potrivit art. 81 C.pen.

În baza art. 82 C.pen., se va fixa termen de încercare , iar în baza art. 359C.pr.pen., i se va atrage atenţia inculpatului asupra disp.art. 83 C.pen.

În baza art. 71 alin.2 C.pen., i se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor  prev. de art. 64 lit. a teza a II a , lit b C.pen.  pedeapsă a cărei  executare va fi  suspendată , potrivit art. 71 alin.5 C.pen.

Dat fiind că inculpatul a fost  arestat în cauză, în baza art. 88 C.pen. se va deduce din  pedeapsă  perioada executată.

 Sub aspectul laturii civile ,tribunalul constată că Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti şi  Spitalul de Urgenţă Bagdasar Arseni Bucureşti s-au constituit părţi civile cu sumele reprezentând  contravaloarea  îngrijirilor  medicale acordate părţii vătămate  P.C. care, la rândul său, s-a  constituit  parte  civilă cu 5000 lei reprezentând  daune materiale  şi 195.000 lei reprezentând daune morale.

Sub aspectul cheltuielilor de spitalizare, tribunalul consideră că prin  fapta sa, inculpatul a cauzat  unităţilor spitaliceşti prejudiciile cauzate astfel încât , în baza  art. 346 C.pr.pen., rap la art. 1349 alin.2 C.civ.  şi la art.  313 din Legea nr.95/2006 urmează să le plătească sumele solicitate la care se adaugă penalizările de întârziere .

În legătură , pretenţiile materiale ale părţii  civile P.C. , tribunalul constată că acesta  nu a dovedit întinderea prejudiciului  material încercat.

Sub aspectul  daunelor morale,tribunalul apreciază că acestea se impun a fi acordate, însă  într-un cuantum mult mai  mic, dată fiind implicarea sa în desfăşurarea evenimentului  care poate fi calificată  drept generatoare a incidentului.

Prin urmare, în baza art. 346 C.pr.pen.  rap la art. 1349 alin.2 C.civ. urmează să fie obligat inculpatul să-i plătească 5000 lei daune morale .

Văzând şi disp art. 191  şi 193 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 334 Cod pr. pen. schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod pen. în infracţiunea prev. de art. 182 alin. 2 Cod pen. cu aplic. art. 73 lit. b Cod pen.

Condamnă pe inculpatul S.C., la 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 2 Cod pen. cu aplic. art. 73 lit. b Cod pen. şi art. 76 alin. 1 lit. d Cod pen.

În baza art. 81 Cod pen. suspendă condiţionat executarea pedepsei, iar în baza art. 82 Cod pen. fixează termen de încercare de 3 ani şi 10 luni.

In baza art. 359 Cod pr. pen. atrage atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 Cod pen.

În baza art. 71 alin. 2 Cod pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a , b Cod pen. iar în baza art. 71 alin. 5 Cod pen. suspendă executarea acestei pedepse accesorii.

În baza art. 88 Cod pen. deduce din pedeapsă perioada executată începând cu data de 25.12.2009 şi până la 29.12.2009.

Obligă pe inculpat să plătească 2.920,90 lei despăgubiri civile către partea civilă SPITALUL DE URGENŢĂ BAGDASAR ARSENI BUCUREŞTI şi 43,14 lei despăgubiri civile către partea civilă SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ PITEŞTI, sume la care se adaugă penalităţi de întârziere calculate până la data achitării integrale a debitelor.

Obligă pe inculpat să-i plătească părţii civile P.C., 5.000 lei daune morale şi respinge cererea de acordare a daunelor materiale.

Obligă pe inculpat la 520 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 495 lei în faza de urmărire penală şi la 2.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă P.C..

Cu apel.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 20 octombrie 2011 la Tribunalul Argeş – Secţia Penală.

Domenii speta

Spete similare