Contestaţie la executare

Constată că prin sentinţa civilă nr. 8846/11.11.2010 a Judecătoriei Sibiu s-a admis  excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare întemeiată pe apărări de fond împotriva titlului executoriu, excepţie invocată de intimata SC T. T. T. SRL.

S-a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare întemeiată pe apărări de fond împotriva titlului executoriu formulată de contestatoarea SC A. F. SRL,  în contradictoriu cu intimata SC  T. T. T. SRL. S-a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea  SC A. F. SRL în contradictoriu cu intimata SC  T. T. T. SRL. S-a dispus restituirea cauţiunii în baza art. 7231 alin.3 Cod procedură civilă.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut  următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, instanţa  a constatat  că potrivit art. 399 alin. 3 C.proc.civ, „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.

În consecinţă, pentru a se putea invoca pe calea contestaţiei la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu este necesară întrunirea cumulativă a două condiţii: în primul rând, titlul executoriu să nu fie o hotărâre judecătorească, iar în al doilea rând, legea să nu prevadă o altă cale de atac pentru invocarea apărărilor de fond.

În cazul de faţă, titlul executoriu este biletul la ordin RNCB3AB 0309935 investit cu formulă executorie.

Instanţa aminteşte  că  în cazul în care titlul executoriu îl reprezintă un bilet la ordin, actele de executare care trebuie întocmite sunt reglementate de art.62 din legea 58/1934  raportat la art. 106 din aceeaşi lege si la pct. 320. lit. g şi j  din  Norma Cadru a BNR nr. 6/8 martie 1994  privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii şi bilete la ordin, care prevăd că executarea unui bilet la ordin va începe printr-o somaţie adresată unuia sau oricăruia dintre obligaţii cambiali, care va cuprinde transcrierea exactă a cambiei, precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorată. Această sumă se stabileşte de către posesor prin actul de somaţie.

Analizând somaţia emisă de BEJ ( f.8,9) faţă de aceste condiţii de formă speciale instanţa a reţinut că aceasta a fost legal emisă deoarece s-a făcut transcrierea exactă a biletului la ordin a cărui executare s-a început şi  au fost trecute in somaţie toate menţiunile de pe acest bilet la ordin. Somaţia nu este lovită de nulitate întrucât aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 61 Legea 58/1934, fiind  anexat somaţiei biletul la ordin în copie xerox în întregime, ceea ce echivalează cu transcrierea. Prin interpretarea istorico-teleologică a textului legal invocat, respectiv art.61 din legea nr. 58/1934, instanţa reţine că, dispoziţia respectivă  a fost dată într-un context în care tehnica şi modalitatea de comunicare a actelor din cadrul executării silite cambiale era limitată, comparativ cu cea din prezent. Finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face parte acea dispoziţie legală era ca titlurile executorii să fie comunicate în integralitate, să fie inserate toate datele relevante, şi mai ales, suma care se execută. În speţă, instanţa constată că  fost îndeplinită legal condiţia „transcrierii somaţiei”.

Instanţa  a reţinut  că potrivit  art. 63 pe calea opoziţiei la executare  se pot invoca excepţiile de nulitate a titlului, potrivit dispoziţiilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19, care prevede că „persoanele împotriva cărora s-a pornit acţiune cambiala nu pot opune posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu ştiinţa în paguba debitorului.” Potrivit art. 106 alin. 1 din Legea 58/1934, dispoziţiile anterior menţionate sunt aplicabile şi biletului la ordin.

În conformitate cu dispoziţiile art. 326 din Normele BNR nr. 6/1994  excepţiile personale (care pot fi invocate pe calea opoziţiei la executare) sunt: excepţii referitoare la raportul fundamental care a determinat crearea sau circulaţia cambiei, excepţii referitoare la viciile de consimţământ, excepţii izvorând din raporturi ulterioare creaţiei cambiale.

Instanţa de fond a  constatat că prin cererea introductivă de instanţă contestatoarea a

invocat excepţia de neexecutare a contractului de închiriere, excepţie care reprezintă o excepţie personală şi care trebuia invocată pe calea opoziţiei la executare, nefiind în consecinţă admisibil a fi examinată în cadrul contestaţiei la executare, întrucât reprezintă apărare de fond împotriva titlului executoriu 

Pe calea contestaţiei la executare se pot invoca nelegalitatea unor acte de executare, însă nu apărări de fond împotriva titlului executoriu, sau eventuale încălcări ale normelor care reglementează executarea silită.

Faţă de aceste considerente, instanţa a constatat că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată, întrucât apărările invocate de contestatoare nu pot fi analizate în cadrul contestaţiei la executare, motiv pentru care se va respinge ca inadmisibilă contestaţia la executare întemeiată pe apărări de fond împotriva titlului executoriu constând în biletul la ordin.

În ceea ce priveşte anularea formelor de executare, instanţa a constatat  că actele de executare efectuate în dosarul execuţional nr.  84/2010 a BEJ, au fost făcute cu respectarea normelor legale care reglementează procedura executării silite, precum şi prevederile speciale ale legii nr.58/1934, motiv pentru care a respins contestaţia la executare cu privire la acest aspect. Faţă de cheltuielile cu taxa judiciară de timbru vizând  contestaţia la executare, instanţa  a reţinut  că  sunt incidente dispoziţiile art. 23 Legea 146/1997 iar pentru cauţiune, dispoziţiile art. 7231 al.3 Cod de procedură civilă.

Împotriva acestei sentinţe  a declarat recurs contestatoarea solicitând modificarea în tot în sensul admiterii contestaţiei sale la executare şi anulării formelor de executare silită contestate.

În motivarea recursului se arată, în esenţă, că:

-hotărârea instanţei cuprinde motive contradictorii referitor la posibilitatea debitorului de a invoca apărări de fond în cadrul contestaţiei la executare, atunci când titlul executoriu este un bilet la ordin;

-instanţa de fond a aplicat greşit legea atunci când a reţinut inadmisibilitatea contestaţiei la executare întrucât art.326 din normele nr.6/1994 ale BNR nu sunt aplicabile în speţă, ea neinvocând excepţii referitoare la forma titlului;

-excepţia de neexecutare a contractului de către creditoare putea fi invocată în baza art. 62, 63 raportat la art.19 din Legea nr.58/1934. Se susţine că opoziţia la executare este diferită de contestaţia la executare;

-instanţa de fond a aplicat greşit legea atunci când a reţinut legalitatea somaţiei la executare silită pentru că aceasta nu cuprinde transcrierea titlului;

-aplicarea art.312 alin.3 şi 5 întrucât contestaţia a fost respinsă atât pe fond, cât şi ca inadmisibilă.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs şi, din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, tribunalul a apreciat că recursul este întemeiat şi s-a admis pentru considerentele invocate în continuare.

Prima instanţă a reţinut în mod corect că actele de executare întocmite de executor sunt, din punct de vedere al formei, legale, deci motivul de recurs privind nulitatea somaţiei pentru lipsa transcrierii titlului nu este întemeiat.

Soluţia instanţei de fond este greşită în măsura în care s-a apreciat că în contestaţia la executare formulată  nu se puteau formula apărări de fond şi s-a respins această cerere ca inadmisibilă, fără a se analiza fondul cauzei.

Art. 399 alin.3 C. proc. civ. prevede că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Este adevărat că Legea nr.58/1934 prin art.62 prevede o cale specială de atac împotriva titlului cambial, respectiv opoziţia la executare formulată în 5 zile de la primirea somaţiei, însă prin această procedură, conform art.63 din acelaşi act normativ, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19.

Art.19 din Legea nr.58/1934 prevede că „Persoanele împotriva cărora s-a pornit acţiune cambială nu pot opune posesorului excepţiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu ştiinţa în paguba debitorului”.

În cauză, titlul executoriu nu a fost emis de o instanţă judecătorească, deci se puteau formula apărările de fond invocate de contestator, fie în cadrul opoziţiei la executare, fie pe cale contestaţiei la executare (cele oprite de  a face obiectul opoziţiei).

Întrucât opoziţia la executare se soluţionează tot de către judecătorie, instanţa de fond, în baza rolului activ trebuia să lămurească natura apărărilor invocate, iar dacă erau apărări ce fac obiectul opoziţiei să califice corect acea cale de atac ca fiind opoziţie la executare şi, dacă sunt îndeplinite toate cerinţele legale, să soluţioneze pe fond aceste cerere.

Procedând aşa cum a procedat, adică respingând contestaţia ca inadmisibilă, instanţa de fond a luat practic contestatoarei dreptul de a ataca un titlu executoriu care nu a fost supus unei verificări contencioase, deci aceasta nu mai are nicio cale pentru a invoca apărările sale de fond. În plus, prin această manieră de a soluţiona cauza nu s-a intrat în cercetarea fondului, deci în baza art.312 alin.5 C. proc. civ. s-a impus casarea şi trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare