Vătămare corporală. Respingerea recursului părţii civile sub aspectul laturii civile.

Deliberând asupra recursului penal de faţă constată că prin sentinţa penală nr. 148/15.11.2010 Judecătoria Avrig a dispus condamnarea inculpatului I L I  la o pedeapsă de 1 an închisoare pntru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.pen., a cărei executare a fost suspendată pe un termen de încercare de 3 ani.

Sub aspect civil a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată C A I  şi a fost obligat inculpatul să plătească acestuia 1338 lei daune materiale şi 4000 lei daune morale şi de asemenea, cheltuieli reprezentând serviciile medicale pentru partea civilă Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în fapt că în data de 15 martie inculpatul aflat în stare de ebrietate a intrat în barul aparţinând AF D C din Mârşa şi după circa 10 – 15 minute, fără nici un motiv, s-a îndreptat spre partea vătămată, aflată la o masă şi a început să o lovească cu pumnii şi picioarele în zona capului şi a stomacului.

În urma loviturilor partea vătămată C A I a suferit leziuni traumatice la nivelul mandibulei, ce au necesitat 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal .Partea vătămată C A I s-a constituit parte civilă, în termenul legal, cu suma de 27.212 lei din care suma de 2.212 lei reprezentând despăgubiri materiale, iar suma de 25.000 lei daune morale.

În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut doar parţial săvârşirea faptei, declarând că doar a împins partea vătămată, pentru că i s-a părut că se uită urât la el, şi susţinând că nu reţine dacă a şi lovit-o pe aceasta, deoarece se afla în stare de ebrietate .

Urmare a recunoaşterii parţiale a inculpatului şi declaraţiilor martorilor D C şi A D coroborate cu concluziile certificatului medico-legal instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. 1 C.pen.

Sub aspect civil instanţa a constatat că partea vătămată a solicitat daune morale în cunatum de 25000 lei şi 2212 lei despăgubiri materiale reprezentând contravaloarea intervenţiilor chirurgicale, a medicamentelor şi tratamentelor urmate.

Din această sumă instanţa de fond a acordat 38 lei contravaloarea certificatului medical,  370 de lei intervenţii chirurgicale la nivelul mandibulei dovedite cu chitanţe emise de SC  F  30 de lei plătiţi de partea vătămată Spitalului Clinic Judeţean Sibiu şi 500 de lei reprezentând alimentaţia specială a părţii vătămate pe timp de 2 săptămâni necesară datorită leziunilor suferite. Nu au fost acordate contravaloarea radiografiilor întrucât nu s-a dovedit, contravaloarea îngrijirilor medicale acordate de spital deoarece pentru această sumă s-a constituit parte civilă Spitalul Clinic Judeţean Sibiu şi de asemenea, nu a fost acordată taxa CJAS plătită de partea vătămată pentru a beneficia de servicii medicale în sistem asigurat, întrucât nu există raport de cauzalitate între fapta inculpatului şi obligaţia părţii civile de a plăti această sumă pentru a deveni persoană asigurată. În ce priveşte daunele morale s-au avut în vedere leziunile suferite la nivelul mandibulei ce au creat părţii civile disconfort punând-o în imposibilitatea de a mânca hrănindu-se doar cu lichide, aşa încât s-a apreciat că suma de 4000 lei este suficientă şi proporţională cu suferinţa psihică provocată părţii vătămate.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs partea civilă C A I  sub aspectul laturii civile solicitând majorarea cuantumului daunelor  morale acordate de instanţa de fond pe care le-a apreciat ca insuficiente faţă de suferinţa cauzată.

Examinând sentinţa recurată prin prisma acestui motiv de recurs cât şi din oficiu sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie conform disp. art. 385 ind. 6 C.p.p. şi art. 385 ind. 7 C.p.p., Tribunalul a reţinut că sentinţa este legală şi temeinică iar recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă pe baza tuturor probelor cauzei şi în mod justificat a reţinut vinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunea de lovire. După cum rezultă din certificatul medico-legal partea vătămată a suferit leziuni la nivelul maxilarului ce au necesitat pentru vindecare 35 – 40 de zile. El a fost internat 2 zile la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu cu o luxaţie dento-prodontală şi contuzie mandibulară, evoluţia fiind favorabilă şi fiind indicat la externare să consume alimentaţie lichidă şi semilichidă. În mod corect a reţinut instanţa de fond că el a suferit încă o intervenţie stomatologică în sistem ambulatoriu şi că o perioadă de 2 săptămâni a avut dureri şi a fost nevoi să consume doar hrană lichidă (declaraţii martori fila 49-50). Aceste împrejurări sunt certe însă apreciem că nu se justifică acordarea unor daune morale la nivelul solicitat prin acţiunea civilă, instanţa de fond apreciind în mod corect asupra cuantumului acestora. Este real că aceste daune nu pot să se constituie un mijloc de îmbogăţire ci ele sunt un echivalent material al suferinţei psihice produse. Suma acordată de instanţa de fond, 4000 lei, apreciem că reprezintă o reparaţie proporţională şi echitabilă a suferinţelor încercate de către partea civilă urmare a intervenţiilor chirurgicale stomatologice suferite şi faptului că a fost nevoit să îşi schimba alimentaţia pe o perioadă de 2 săptămâni.

Pe cale de consecinţă nu s-a justificat majorarea acestora la cuantumul solicitat în recurs, aşa încât prezenta calea de atac a fost respinsă ca nefondată în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p. iar recurentul a fost obligat a suporta, în baza art. 192 alin. 2 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs în cuantum de 200 de lei.

Domenii speta

Spete similare