Vatamare corporala din culpa .Respingerea recursului inculpatului ca tardiv formulat .

Decizie 27 din 24.01.2011


Constată că prin sentinţa penală nr. 54/05.09.2010 Judecătoria Sălişte, în temeiul art. 184 alin.1 şi 3 C.pen., a condamnat pe inculpatul:

- N M-G la – 1 an  închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă în dauna părţii vătămate R I.

În temeiul art.71 alin.2 C.pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin.1 lit. a- teza a doua şi lit. b C.pen., pe durata executării pedepsei aplicate.

În baza art.81 şi 82 C.pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare.

În temeiul art. 359 C.p.p., a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor care conduc la revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art.71 alin.5 C.pen., a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a admis acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu şi în consecinţă a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC B I E SRL, să plătească către aceasta suma de 3088,20 lei, plus dobânda legală care se va calcula până la data plăţii, cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14 şi 346 C.pr.pen., cu aplicarea art. 998 C.civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă R I şi în consecinţă a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente , să plătească către aceasta suma de 10.000 de lei cu titlu de despăgubiri civile.

A respins restul pretenţiilor civile formulate de către partea civilă R I.

A constatat că societatea de asigurare U A SA, are calitatea de asigurător de răspundere civilă auto RCA pentru autotractorul marca Volvo, al cărui utilizator este partea responsabilă civilmente , condus de către inculpat la momentul producerii accidentului de circulaţie din data de 24.07.2009, în temeiul poliţei de asigurare cu valabilitate de la data de 25.04.2009 până la data de 24.10.2009.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:

În dimineaţa zilei de 24.07.2009, inculpatul se afla la volanul autotractorului marca Volvo  al cărui utilizator era partea responsabilă civilmente SC  B I E  SRL tractând semiremorca  proprietatea aceleiaşi societăţi, pe care îl conducea pe DN1 din direcţia Sebeş către Sibiu.

Ajungând pe raza localităţii Săcel, în jurul orelor 01,30, la km 327,59 m de pe DN 1, a intrat în depăşirea autoturismului marca Volkswagen Golf, , condus regulamentar de către partea civilă R I.

Datorită faptului că a intrat în depăşire fără ca, în prealabil, să se asigure că manevra poate fi efectuată în condiţii optime, întrucât din sens opus rula o autoutilitară, inculpatul a intenţionat să revină pe banda iniţială de deplasare, în spatele vehiculului condus de către partea vătămată. În aceste condiţii a acroşat vehiculul menţionat, proiectându-l în afara părţii carosabile în zidul imobilului situat la numărul 18 din localitate.

În urma impactului, partea vătămată a suferit leziuni corporale, cu fractură transversală de humerus stâng şi plăci delabrante cu lipsă de părţi moi la nivelul membrului superior stâng, care au necesitat pentru vindecare 55-58 de zile de îngrijiri medicale, fiind necesară internarea lui pentru tratament, în perioada 24.07.2009 – 10.08.2009, conform foii de observaţie nr. 19318, la Secţia de Ortopedie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, potrivit concluziilor raportului de constatare medico-legală efectuat în cauză.

Apreciind asupra dinamicii producerii accidentului, instanţa apreciază că vinovăţia aparţine în totalitate inculpatului care, nesocotind dispoziţiile art. 45 alin.3  din OUG nr. 195/2002, coroborat cu prevederile art. 118 lit. d şi art. 120 lit. j din HG nr. 1391/2006, pentru aprobarea regulamentului de aplicare a OUG nr. 195 /2002, a efectuat manevra de depăşire fără să se asigure că reintrarea pe banda sa de circulaţie poate avea loc în condiţii de siguranţă pentru participanţii la trafic.

Fapta inculpatului care, prin nerespectarea dispoziţiilor legale anterior reţinute, referitoare la circulaţia pe drumurile publice, a pricinuit părţii vătămate vătămări corporale ce au necesitat pentru vindecare 55-58 de zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.1 şi 3 C.pen.

Pentru aceste motive, ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute în  art. 72 C.pen., instanţa a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare, apreciind că acest cuantum se circumscrie cerinţelor art. 52 C.pen., referitoare la scopul preventiv - educativ al pedepsei.

În temeiul art. 71 alin. 2 C.pen., pe durata executării pedepsei instanţa a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute în art. 64 alin. 1 lit. a - teza a doua şi lit. b C.pen.

Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 C.pen., instanţa a dispus suspendarea condiţionată  a executării pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, pe o durată de 3 ani care, potrivit prevederilor art. 82 C.pen., constituie termen de încercare.

În temeiul art. 359 C.p.p., instanţa a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor care conduc la revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În temeiul art.71 alin.5 C.pen., instanţa a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa, apreciind că acţiunea civilă formulată în cauză de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu este întemeiată, a procedat la admiterea acesteia şi pe cale de consecinţă a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească unităţii medicale suma de 3088,20 lei, plus dobânda legală calculată până la data plăţii, reprezentând cheltuielile ocazionate cu tratamentul părţii vătămate în cadrul Secţiei de Ortopedie în care aceasta a fost internată după accident.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată în cauză de către partea civilă R I, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile art. 998 şi 1000 Cod civil astfel că, aceasta fiind întemeiată, în temeiul art. 14 şi 346 C.p.p., a fost admisă ei.

Împotriva acestei hotărâri a promovat cale de atac inculpatul N M G .

 Recurentul a motivat în scris recursul formulat.

Inculpatul N M G a susţinut că pedeapsa de 1 an aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 184 alin. 1 şi 3 C.pen. Cu aplicarea art. 81 C.pen. la o pedeapsă de 3 ani este excesivă faţă de fapta în concret comisă, iar cuantumul despăgubirilor civile prea mare şi s-ar impune reducerea pedepselor aplicate sub nivelul apreciat (întrucât este şofer profesionist şi nu are antecedente penale); despăgubirile ar trebui reduse de la 10.000 lei la 5.000 lei (întrucât nu are domiciliul stabil, locuind la un prieten în Arad, este divorţat şi are în întreţinere un copil minor – fila 2 dosar).

A depus în probaţiune sentinţa de divorţ nr. 3635/2008 a Judecătoriei Deva. Nu s-a prezentat la dezbateri.

 .

Examinând hotărârea de faţă şi prin prisma motivelor invocate în calea de atac, a actelor dosarului şi din oficiu conform art. 385 ind. 6 C.p.p. şi art. 385 ind. 7 şi 8 C.p.p. s-au reţinut următoarele:

Instanţa din oficiu a ridicat excepţia tardivităţii declarării recursului de către N – M G.

Inculpatul N M G a fost prezent la dezbaterea în fond din data de 08.09.2010 , dată de la care pentru acesta curge termenul de declarare a căii de atac. Prezentul recurs formulat a fost înregistrat la 30.09.2010, Tribunalul a constatat că a fost depăşit termenul de 10 zile de la pronunţare, prevăzut de art. 385 ind. 3  C.p.p.

Astfel, potrivit art. 385 ind. 3 C.p.p. cu referire la art. 363 ind. 3 C.p.p., pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare.

Or, activitatea de judecată este strict reglementată de Codul de procedură penală, legea procesuală având un permanent caracter formalist, indispensabil asigurării judecăţii corecte şi garantării drepturilor procesuale.

Ilustrând acest formalism, între altele, prin art. 185 C.p.p. legiuitorul a stabilit, vizând concomitent dinamizarea procesului penal şi sancţionarea conduitei procesuale neconforme,următoarele: „când pentru exercitarea unui drept procesual se prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen”.

Aşa fiind, potrivit legii procesuale penale, având caracter de garanţie egală pentru toate părţile interesate, neexercitarea în termen a unei căi de atac duce la pierderea dreptului. Totodată pentru motivele expuse, o cale de atac exercitată în afara termenului prevăzut de legea procesual penală nu are aptitudinea declanşării controlului judiciar vizat de parte interesată.

Faţă de cele de mai sus şi în temeiul art. 385 ind. 15 alin. 1 lit. a C.p.p., recursul inculpatului N M G  a fost respins ca tardiv.