Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice

Dosar nr. 4691/189/2009 – infractiuni privind circulatia pe drumurile publice

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 112/A

Sedinta publica de la 12 Mai 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA

Judecator : OANA RADU-NICOLAE

Grefier : BODESCU PANSELUTA

Ministerul Public reprezentat de procuror ARMEANU SORIN  din cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Vaslui

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA BÂRLAD, judetul Vaslui, împotriva sentintei penale nr. 85 din 16.02.2010 a Judecatoriei Bârlad, pronuntata în dosar nr. 4691/189/2009, privind pe inculpatul BAL.

Obiectul cauzei : infractiunea prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002. 

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta inculpatul intimat în apelul Parchetului BAL, asistat de aparator desemnat din oficiu, d-na av. Strat Elena Daniela.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier, care învedereaza ca: procedura de citare nu a fost legal îndeplinita cu inculpatul întrucât la fila 12 din dosarul de fond, unde se afla declaratia inculpatului, este consemnata o alta adresa de domiciliu, însa acest viciu de procedura se acopera prin prezenta inculpatului în instanta; apelul a fost declarat în termenul prev. de art. 363 Cod procedura penala, fiind motivat în scris; inculpatul a fost audiat la fond; cauza se afla la primul termen de judecata în apel.

S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:

S-a procedat la identificarea inculpatului intimat BAL pe baza– dupa care, interpelat, inculpatul arata ca nu doreste sa faca declaratii suplimentare în apel, mentinând declaratiile date pâna în prezent în cauza. Precizeaza ca în prezent locuieste la adresa si doreste ca la aceasta adresa sa-i fie comunicate toate actele de procedura.

Având pe rând cuvântul, inculpatul prin aparator si reprezentantul parchetului arata ca nu mai au cereri de formulat în cauza.

Instanta constata cauza în stare de judecata si trece la dezbateri dând cuvântul cu privire la apelul formulat.

Având cuvântul, reprezentantul Parchetului arata ca Parchetul de pe lânga Judecatoria Bârlad a formulat apel împotriva sentintei penale nr. 85 din 16 februarie 2010 a Judecatoriei Bârlad prin care inculpatul BAL a fost achitat pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, considerându-se ca alcoolemia reala pe care a avut-o inculpatul nu a depasit limita legala. Astfel s-a constatat ca fapta inculpatului nu constituie infractiune ci contraventie, fiind prevazuta de Codul rutier, în aceasta situatie dispunându-se achitarea inculpatului în temeiul disp. art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.b Cod procedura penala. Parchetul critica hotarârea primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie întrucât din materialul probatoriu existent la dosar rezulta fara dubii ca inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunii pentru care a fost trimis în judecata. Temeiul care a stat la baza hotarârii instantei de fond îl repezinta un calcul retroactiv, cu rol de expertiza, calcul bazat numai pe declaratiile inculpatului. În acest context inculpatul si-a modificat declaratiile initiale, aratând ca a consumat alte bauturi alcoolice decât cele indicate la început si, de asemenea, a precizat ca si locatia în care a consumat acele bauturi a fost alta, sustinând ca a fost însotit de niste persoane care au si fost audiate în cauza ca martori. Pe baza acestor noi declaratii s-a efectuat o a doua expertiza de calcul  retroactiv al alcoolemiei, rezultând ca, la momentul opririi în trafic, inculpatul ar fi avut o alcoolemie de 0,70 gr %o. Instanta nu a avut însa în vedere o mentiune foarte clara din acel raport din care rezulta ca pe baza noilor declaratii de consum ale inculpatului acesta ar fi ajuns la o alcoolemie maxima de 1,45 gr %, fapt care din start poate duce la o înlaturare a concluziilor acestui raport întrucât tocmai din probele biologice recoltate inculpatului rezulta foarte clar ca alcoolemia a fost de peste 1,45 gr %, respectiv 1,65 si 1,55 %. Însa, calculul retroactiv al alcoolemiei se efectueaza atunci când se depaseste termenul legal de 30 de minute de la momentul opririi inculpatului în trafic. Nu a fost împlinit acest termen la momentul la care i s-a recoltat prima proba biologica, fiind vorba doar de 25 de minute si, cu toate acestea, în cauza de fata s-au efectuat mai multe calcule bazate pe schimbari de declaratii ale inculpatului cu privire la cantitati si la tipul de bauturi consumate, cel mai probabil în urma sfaturilor primite de la unii medici care se pricep în chimie si în toxicologie. Relevante sunt însa primele declaratii date de inculpat, dupa momentul surprinderii în trafic, stiindu-se ca întotdeauna aceste prime declaratii sunt întotdeauna cele mai sincere iar probele biologice recoltate reprezinta proba stintifica, nicidecum o expertiza prin care se calculeaza retroactiv alcoolemia. Aceste expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei nu sunt considerate exclusiv stiintifice pentru ca se raporteaza la niste declaratii vadit subiective. Având însa în vedere probele biologice si declaratiile initiale ale inculpatului, arata reprezentantul parchetului ca este evident ca alcolemia inculpatului era de aproximativ 1,65 gr %, asadar peste limita legala În aceste conditii solutia corecta este cea de condamnare a inculpatului pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002. Pe cale de consecinta, solicita reprezentantul Ministerului Public admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Bârlad iar rejudecând sa fie desfiintata hotarârea instantei de fond si sa se dispuna condamnarea inculpatului pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002. Ca modalitate de executare a pedepsei, solicita reprezentantul parchetului a se face aplicarea dispozitiilor art. 81 Cod penal, cu atragerea atentiei asupra art. 83 din Codul penal. Se mai solicita obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare catre stat.

Având cuvântul pentru inculpatul intimat BAL, d-na av. Strat Elena Daniela solicita respingerea apelului declarat de inculpatul BAL si mentinerea solutiei de achitare pronuntata de instanta de fond. În fapt, în seara zilei de 13.09.2008, lucratorii de politie din cadrul Serviciului Politiei Rutiere  au fost sesizati, la ora 19.50, ca pe strada Republicii din municipiul Bârlad s-a produs un accident rutier. Deplasându-se la locul accidentului, agentii de politie au constatat ca acel accident a fost produs de BAL si i-au solicitat acestuia sa accepte testarea cu aparatul alcooltest. Inculpatul a refuzat testarea cu aparatul alcooltest însa a solicitat sa fie condus la spital pentru a i se recolta probe biologice. Inculpatului i s-a recoltat prima proba la ora 20,20 iar cea de-a doua la ora 21,20, alcoolemia stabilita dupa recoltarea primei probe fiind de 1,65 g %o iar  dupa cea de-a doua recoltare de 1,55 g %o. Pe parcursul desfasurarii cercetarilor, atât în fata organelor de cercetare penala, cât si în fata parchetului si, ulterior, în fata instantei de judecata, declaratiile de consum ale inculpatului au fost consecvente. Exista o singura declaratie care difera de celelalte, respectiv cea data în fata medicului examinator, în seara în care a fost dus la spital pentru recoltarea de probe biologice. Însa declaratiile constante ale inculpatului în cursul urmaririi penale si la instanta de judecata au fost în sensul ca în ziua respectiva a consumat 200 ml de votca si 200 ml de bere  Mai mult aceasta declaratie de consum a fost confirmata în faza de urmarire penala de 2 martori, iar în faza de judecata de 3 martori. În seara respectiva inculpatul a declarat verbal în fata medicului examinator ca ar fi consumat trei beri, fapt ce s-a dovedit neadevarat. Pentru a se stabili ce îmbibatie alcoolica avea inculpatul la ora savârsirii faptei, acesta a solicitat în aparare efectuarea unei expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei. Acest raport de expertiza a avut în vedere  declaratia de consum a inculpatului priveste aspectele consumului, respectiv cantitate, tarie, interval orar, plenitudinea stomacului, si, nu în ultimul rând, a avut în vedere si cele doua probe biologice recoltate la cele doua ore mentionate anterior. Asadar, orice expertiza privind calculul retroactiv al alcoolemiei, are la baza declaratia de consum a inculpatului sustinuta obligatoriu de martori si cele doua probe de sânge recoltate conform buletinului de analiza clinica. Acest raport de expertiza a dovedit ca ceea ce a declarat inculpatul cu privire la aspectele consumului corespunde celor doua probe de sânge si ca la data savârsirii faptei inculpatul avea o îmbibatie alcoolica de 0,70 %o, asadar sub limita legala. Ulterior, reprezentantul parchetului a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiza privind calculul alcoolemiei, dar pe baza declaratiei de consum data de inculpat în seara savârsirii faptei. Si acest raport de expertiza a fost foarte explicit: comparându-se cele doua curbe Widmark – cea a declaratiei de consum si cea a probelor de sânge – se observa o discordanta majora între ele, ceea ce denota un alt consum de alcool, în alte cantitati si în alte circumstante. Cu alte cuvinte, expertii au stabilit ca inculpatul nu spune adevarul cu privire la consumul a trei beri si ca acest consum nu se pliaza pe cele doua probe de sânge, probe certe si stiintifice. Mai mult decât atât, expertii arata ca, dupa un asemenea consum, având în vedere si datele fiziologice ale inculpatului, îmbibatia maxima de alcool  ar fi fost de 0,45 g %o, în niic un caz nu ar fi atins valoarea de 1,65 g %o. Prin urmare, aceste rapoarte nu se bazeaza doar pe declaratia de consum a inculpatului, ci si pe buletinul de analiza chimica. Medicii legisti stabilesc alcoolemia pe care o avea inculpatul la data savârsirii faptei dar si daca declaratia de consum se coroboreaza cu cele doua probe de sânge. Cu toate acestea, parchetul îl trimite în judecata pe inculpat retinând ca unica proba în acuzare doar cel de-al doilea raport de expertiza în care se arata ca inculpatul minte, ignorând complet celelalte probe administrate în cauza. Ulterior, instanta a procedat la justa si corecta apreciere a tuturor probelor administrate în cauza si, dând eficienta prevederilor art. 63 Cod procedura penala, a retinut primul raport de expertiza cu motivarea ca are la baza proba stiintifica si certa a analizei chimice a sângelui, declaratiile inculpatului care sunt consecvente atât în fata de urmarire penala cât si la judecata pe fond, precum si depozitiile a trei martori oculari. Instanta nu a retinut cel de-al doilea raport de expertiza întrucât a constatat ca acesta s-a bazat pe declaatia inculpatului data în fata medicului si, cel mai important, nu se coroboreaza cu nici o alta proba. Prin unicul motiv de apel formulat în caza, parchetul foloseste drept argumente urmatoarele aspecte: subiectivitatea si caracterul relativ al rapoartelor de expertiza medico-legale; decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 5434/2006; gresita apreciere a probelor si anume ca instanta de fond nu ar fi tinut cont de testarea cu aparatul Drager si de martorii asistenti; faptul ca instanta a dat eficienta doar primului raport de expertiza. În ceea ce priveste subiectivitatea rapoartelor de expertiza, parchetul sustine ca valorile obtinute în urma calculului retroactiv au caracter relativ. Însa, datele subiective la care se refera  parchetul sunt sustinute de martori oculari, dar sunt confirmate si de experti si, nu în cele din urma, de analiza chimica a sângelui. Parchetul omite probabil intentionat ca acel calcul retroactiv a avur la baza în primul rând probele biologice si abia apoi declaratia de consum. Indiferent care este valoarea alcoolemiei obtinuta în urma calculului retroactuv, aceasta valoare trebuie retinuta doar daca din probele administrate rezulta ca inculpatul a spus adevarul. Se insista în nenumarate rânduri pe aceasta eroare: expertii stabilesc într-un anume fel , parchetul sustine exact contrariul , erijându.se practic în experti. De aici ar rezulta ca analiza chimica a sângelui nu are valoare probanta. Arata apararorul inculpatului ca si motivul de apel al parchetului prin care se sustine caracterul relativ al expertizelor de calcul retroactiv nu poate fi primit întrucât corect ar fi fost sa se sustina acest caracter relativ pentru ambele rapoarte de expertiza efectuate în cauza, iar nu doar pentru primul. În ceea ce priveste decizia Înaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 5434/2006 – invocata de parchet în sustinerea motivelor de apel – prin care instanta suprema a desfiintat o solutie de achitare si a dispus achitarea inculpatului, arata d-na av. Strat Daniela ca aceasta solutie a fost corecta deoarece, initial, s-a dispus achitarea inculpatului în baza unui asemenea raport de expertiza în care rezultatul final a fost sub 0,80 g %o. Dar, rezulta din decizia respectiva ca în raportul întocmit în acea cauza s-a stabilit ca declaratiile de consum ale inculpatului nu corespundeau adevarului. În ceea ce priveste gresita apreciere a probelor – sustinuta de parchet – arata aparatorul inculpatului ca, testarea cu aparatul Drager s-a facut la interval de o ora, între cele doua probe biologice si, oricum, masuratorile facute cu acest aparat nu constituie probe în instanta, ele fiind folosite de politie pentru a se stabili daca exista îmbibatie alcoolica în aerul expirat, pentru ca apoi acea persoana sa fie dusa pentru recoltare de probe biologice. Mai mult decât atât, nici proba cu martori nu are o mare relevanta în cauza întrucât alcoolemia se stabileste prin probe stiintifice  iar nu prin pareri mai mult sau mai putin subiective. În raport de motivele expuse, solicita d-na av. Strat Elena Daniela a se respinge apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Bârlad si a se mentine ca legala si temeinica solutia de achitare a inculpatului BAL pronuntata de instanta de fond. Aparatorul inculpatului depune la dosar concluzii scrise si practica judiciara, respectiv : rezolutia de neîncepere  a urmaririi penale din 23.02.2010 data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Iasi în dosarul nr. 6218/P/2009; rezolutia de scoatere de sub urmarire penala din 04.05.2009 data de Parchetul de pe  lânga Tribunalul Iasi în dosarul nr. 1991/P/2008; ordonanta din 18.08.2009 data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Iasi în dosarul nr. 774/P/2008; Ordonanta de scoatere de sub urmarire penala din 29.05.2008 data de Parchetul de pe  lânga Tribunalul Iasi în dosarul nr. 1210/P/2007; Ordonanta  de scoatere de sub urmarire penala si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ din 27.08.2008 data de Parchetul de pe  lânga Judecatoria Botosani  în dosarul nr. 1783/P/2008, toate actele fiind depuse în xerocopie.

Solicitând  si primind cuvântul în replica, reprezentantul parchetului arata ca inculpatul BAL a fost oprit în trafic la ora 19.55, prima proba biologica recoltându-se la ora 20.20, asadar la 25 de minute de la momentul opririi în trafic. Alcoolemia depistata a fost de 1,65 g %o la prima proba. daca ar fi într-adevar reale declaratiile inculpatului – ceea ce nu s-a întâmplat nici un moment, inculpatul mintind în toate declaratiile – ar fi însemnat ca, de la 0,70 cât a avut la 19.55, valoarea alcoolemiei ar fi urcat la 1,65 g %o pâna la ora 20.20. Asadar, în 25 de minute alcoolemia inculpatului ar fi urcat cu 0,95 gr %o, ceea ce este imposibil. Prin urmare, declaratiile inculpatului cu privire la modalitatea de consum, la tipul bauturilor nu intereseaza în cauza. Important este ca în urma recoltarii probei biologice – recoltare ce s-a facut în termenul legal, de 30 de minute de la oprirea în trafic – s-a stabilit o alcoolemie de 1,65 gr %o, proba fiind certa, stiintifica. Prin urmare, trebuie înlaturate ambele rapoarte de expertiza care s-au bazat pe date subiective si sa fie avute în vedere cele doua probe biologice recoltate în termenul legal.

Solicitând si având cuvântul în replica, aparatorul inculpatului arata ca acel termen de 30 de minute pentru recoltarea probelor biologice este un termen de recomandare, iar nu imperativ. Daca recoltarea s-a facut în termenul de 30 de minute nu înseamna ca este interzisa efectuarea unui raport de expertiza privind calculul retroactiv. Iar în ceea ce priveste cresterea alcoolemiei de la ora 19.55 la ora 20.25 cu 0,95 gr %o, chiar expertii au afirmat ca, pe un stomac gol, sunt suficiente 20-30 de minute pentru ca alcoolemia sa atinga valoarea maxima. Se solicita a se avea în vedere si jurisprudenta depusa astazi la dosar si care vizeaza cauze similare.

Având ultimul cuvânt, inculpatul intimat BAL arata ca regreta ca s-a ajuns în aceasta situatie si este de acord cu concluziile aparatorului sau.

S-au declarat dezbaterile închise, cauza fiind  lasata în pronuntare.

Ulterior deliberarii,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului penal de fata:

Prin rechizitoriul 3598/P/2008 din data de 1 octombrie 2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Bârlad, în temeiul art. 262 pct. 1 lit. a Cod procedura penala, s-a dispus punerea în miscare si trimiterea în judecata a inculpatului BAL pentru comiterea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibatie alcoolica peste limita legala, fapta prevazuta de art. prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, modificata.

Potrivit prevederilor art.264 Cod procedura penala, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei conform art. 264 alin. 3, împreuna cu dosarul cauzei, a fost înaintat Judecatoriei Bârlad, pe rolul careia  a fost înregistrat dosarul nr. 4691/189/2009.

Procedându-se la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr. 85 din 16 Februarie 2010 a Judecatoriei Bârlad, s-au hotarât urmatoarele:

În baza art.11 pct.2 lit. a, raportat la art.10 lit. b din Codul de procedura penala, achitarea inculpatului BAL,  pentru savârsirea infractiunii prev. de art.87 al.1 din OUG.195/2002 modificata.

În baza art.12 din Codul de procedura penala, dupa ramânerea definitiva a hotarârii, sesizarea I.P.J. Vaslui - Serviciul de Politie Rutiera, organ competent pentru sanctionarea contraventionala corespunzatoare a inculpatului.

Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

La data de 13.09.2008, ora 1950, lucratorii de politie  din cadrul Serviciului Politiei Rutiere au fost sesizati ca, pe strada Republicii, în centrul orasului, în zona  magazinului „ Penny”, s-a produs un accident rutier, fara victime omenesti, dar soldat cu avarierea a 4 autoturisme.

Cei doi lucratori, fiind în serviciul de dirijare si control al traficului rutier si aflându-se  la o distanta relativ mica fata de locul faptei, s-au deplasat imediat la locul accidentului si l-au identificat pe autorul acestuia în persoana inculpatului BAL. Pentru ca emana miros de alcool i-au solicitat sa fie testat cu aparatul alcooltest. Inculpatul a refuzat si a solicitat sa fie condus la Spitalul de Adulti Bârlad pentru a i se recolta probe biologice. Astfel, i-au fost recoltate doua probe, una la ora 2020 , cea de-a doua la ora 2120.

Dupa recoltarea primei probe, inculpatul a fost condus la sediul Politiei Mun. Bârlad unde, la ora 2030, a fost de acord sa fie testat cu aparatul de tip Drager rezultând o concentratie de 0,83 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Tot atunci inculpatul a dat si prima sa declaratie în care a mentionat ca a consumat bauturi alcoolice fara sa precizeze tipul si cantitatea, aratând însa intervalul de timp în care a consumat, respectiv 12oo – 1945( fila 12 dosar urmarire penala).

La data de 27.10.2008, inculpatul, fiind din nou audiat de lucratorii de politie, declara ca la orele 1900, a plecat cu autoturismul proprietate, de acasa pâna la un local situat în zona Varariei, unde a consumat 200 ml. votca „Stalinskaya’’ si 200 ml. bere „Bergenbier”, pâna în jurul orelor 1940 – 1950. Ulterior, a plecat spre centrul orasului pentru a scoate bani de la un bancomat si, pentru ca nu a adaptat viteza la conditiile de trafic, la ora 1955, a tamponat un autoturism si a provocat în acest fel o tamponare în lant, ceea ce a dus la avarierea a înca 3 autoturisme.(filele27-28 dosar urmarire penala).

La data de 10.02.2009, inculpatul este din nou audiat, de aceasta data de catre procuror, si declara ca a consumat votca si bere în cantitatile precizate mai sus la localul de pe strada Varariei, unde revenise în jurul orelor 1930 , stând aproximativ 10 minute (fila 26 verso dosar urmarire penala). Declaratia sa este sustinuta de declaratiile martorilor Bornaz Viorel si Gheorghe Viorel Catalin (filele 51 si 52 din dosarul de urmarire penala).

În urma analizei celor doua probe de sânge a rezultat, pentru prima proba o alcoolemie de 1,65 g%o, iar pentru a doua o alcoolemie de 1,55 g%o.

Apreciind ca alcoolemia este prea mare, inculpatul a solicitat efectuarea unui calcul retroactiv al acesteia care a avut ca obiectiv stabilirea alcoolemiei existenta la ora 1955 pe baza consumului unei cantitati de 200 ml. votca Staliskaya si cca. 200 ml. bere Bergenbier, bauturi consumate seara, în jurul orei 1940.

Potrivit Raportului de expertiza medico-legala nr.985/R din 15.12.2008, aflat la fila 17 din dosarul de urmarire penala, dupa ingestia bauturilor alcoolice maximul de îmbibatie alcoolica se atinge în jurul orei 2030 , cu o valoare de aproximativ 1,45 g %, dupa care scade. În acest caz, la ora 1955, alcoolemia  se afla în absorbtie si ar fi trebuit sa aiba o valoare în jur de 0,50 g%o. Raportat însa valorilor de la analiza chimica a sângelui, proba stiintifica si certa, coroborate cu momentul consumului de bauturi alcoolice, alcoolemia de la ora 1955 ar fi putut avea o valoare  în jur de 0,70 g %o.

La solicitarea Parchetului expertii au efectuat un calcul teoretic al alcoolemiei inculpatului pentru aceeasi ora, dar pe baza declaratiei inculpatului data în fata medicului potrivit careia ar fi consumat 1500 ml bere, concretizat în Raportul de expertiza medico-legala nr. 483/R din 02.06.2009.

Expertii au avut în vedere si de aceasta data valorile de la analiza chimica a sângelui, coroborate cu momentele consumului de bauturi alcoolice declarat initial de inculpat. Raportat acestor date, la ora 1955, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie cu valori cuprinse între 1,60 g%o si 1,65 g %o.

Comparându-se însa datele de pe cele doua curbe Widmark (cea conform declaratiei si cea conform analizei chimice) s-a observat o discordanta majora între ele, ceea ce denota un consum de bauturi alcoolice în alte cantitati si/sau alte circumstante decât cele declarate.

Prima instanta a aratat ca procurorul a înlaturat prima expertiza precum si cele doua depozitii ale martorilor Gheorghiu Viorel Catalin si Bornaz Viorel, pe care le-a apreciat ca fiind facute pro-cauza si a mentinut cea dea doua expertiza cu motivarea ca aceasta este corespunzatoare buletinului de analiza toxicologica-alcoolemie si ca se demonstreaza astfel ca prima declaratie a inculpatului reflecta cu aproximatie consumul real de bauturi alcoolice ingerat în intervalul 1200 – 1945.

Pe aceste considerente si având în vedere si declaratiile martorilor implicati în accident, precum si faptul ca prelevarea probei de sânge s-a facut în 25 minute dupa producerea accidentului, s-a dispus trimiterea  în judecata a inculpatului.

Prima instanta a aratat însa ca aprecierea probelor reprezinta unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de munca depus de organele de urmarire, de instantele judecatoresti, precum si  de partile din proces se concretizeaza  în solutia ce va fi data în urma acestei activitati.

S-a aratat astfel ca potrivit art. 63 alin.2  din Codul de  procedura penala, modificat prin Legea nr. 281 /2003 se prevede  ca „ probele nu au valoare dinainte stabilita”. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata în urma examinarii tuturor probelor administrate,  în scopul aflarii adevarului.

Potrivit principiului liberei aprecieri a probelor, declaratiile martorilor au aceeasi forta probanta ca si celelalte mijloace de proba, cu deosebirea ca, în timp ce declaratiile inculpatului precum si cele ale partilor pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care sunt coroborate cu alte probe, art. 69 si art. 75 din Codul de procedura penala, declaratiile martorilor pot servi la aflarea adevarului în mod neconditionat.

Aceasta conduce la ideea ca, în situatia în care într-o cauza penala exista un singur martor, organele judiciare îsi pot întemeia solutia pe declaratia acestuia daca produce încredere deplina ca relateaza adevarul. Declaratia unui singur martor considerata sincera poate fi suficienta pentru condamnarea inculpatului daca confirma cu fermitate vinovatia acestuia.

Alcoolemia reprezinta cantitatea de alcool din sânge la un moment dat exprimata în grame în litru sau grame la mie. Dupa ingestia unor cantitati de alcool, alcoolemia este maxima:

-dupa 20-30 minute daca stomacul este gol

-dupa 1-130 ore, daca stomacul contine alimente.

Potrivit art. 33 alin. 4 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale publicate în M.O. nr. 459/19.09.2000 prevede ca „expertiza de recalculare a alcoolemiei se efectueaza numai în cazurile în care s-au recoltat doua probe de sânge la un interval de o ora între ele.”

S-a apreciat ca expertiza medico-legala pentru recalcularea alcoolemiei are valoare probanta judiciara în întelesul art.116 din Codul de procedura penala, deoarece cuprinde aprecieri stiintifice asupra valorilor probabile ale alcoolemiei în momentul savârsirii faptei, aprecieri ce sunt facute pe baza cunostintelor unor experti.

De asemenea, s-a apreciat ca exista un dubiu întemeiat asupra depasirii alcoolemiei de 0,80 g%o în sângele inculpatului în momentul savârsirii faptei, dubiu ce se bazeaza pe o opinie stiintifica data în urma aprecierii facute de experti si care profita inculpatului. Ca atare, instanta de fond a decis ca se impune a se concluziona ca nu a fost depasita alcoolemia prevazuta de lege.

Legea procesual penala nu admite o ierarhizare a probelor si a mijloacelor de proba. Drept urmare, atât constatarile medico-legale, cât si expertizele medico-legale au o valoare probanta egala cu a celorlalte  mijloace de proba, urmând a fi apreciate în contextul întregului probatoriu administrat în cauza.

Rezultatele expertizei trebuie coroborate cu celelalte  mijloace de proba administrate în cauza.

Analizând întreg probatoriul administrat în cauza instanta a retinut ca ambele rapoarte de expertiza, la stabilirea alcoolemiei, au avut în vedere valorile de la analiza chimica a probelor biologice, proba stiintifica si certa.

Primul raport de expertiza s-a bazat pe declaratiile inculpatului date în fata organelor de cercetare penala si sustinute de depozitiile a doi martori oculari, care nu au fost stabilite a fi nesincere. Acesta concluzioneaza ca prin coroborarea celor doua curbe Widmark, datele de pe aceste curbe se situeaza în limita standard de variatie acceptata

Al doilea raport de expertiza s-a bazat pe prima declaratie data de inculpat în care a precizat, la modul general, ca a consumat alcool si pe  cea de a doua data în fata medicului, care nu este organ de cercetare penala si în fata caruia a afirmat ca a consumat 1500 ml. bere, declaratii nesustinute de alte probe.

Prima instanta a retinut ca cele constatate de catre medic nu pot fi apreciate ca probe în sensul legii procesual penale, fiind subiective. Acest al doilea raport concluzioneaza de altfel ca datele de pe cele doua curbe Widmark releva o discordanta majora între ele, ceea ce denota un consum de bauturi în alte cantitati si/sau alte circumstante decât cele declarate de inculpat. Din aceste considerente, la aceeasi ora retinuta în primul raport, se arata în final ca inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie cuprinsa între limite peste  cea legala.

Instanta a mai retinut si faptul ca declaratiile martorilor implicati în accident sunt facute sub imperiul evenimentului ce a avut loc, fiind de asemenea subiective întrucât sunt influentate de felul în care fiecare a perceput starea inculpatului. Alcoolemia se stabileste prin probe stiintifice.

S-a aratat si faptul ca testarea cu aparatul tip Drager nu s-a facut corect, asa încât nu are relevanta. Instanta nu poate pune temei decât pe probele stiintifice, coroborate cu alte probe considerate a fi obiective si lipsite de subiectivitate.

Având în vedere ca primul raport de expertiza, care a concluzionat ca,  în data de 13.09.2008,  orele 1955, alcoolemia se afla  în absorbtie si ar fi trebuit sa aiba o valoare în jur de 0,70g%o, s-a întemeiat pe proba stiintifica si certa a analizei chimice, pe declaratiile inculpatului date în fata organelor judiciare si sustinute de depozitiile a doi martori oculari, instanta a apreciat ca ofera alcoolemia reala avuta de inculpat la momentul producerii accidentului si nu înainte sau dupa acest moment, fiind o proba certa în stabilirea vinovatiei sau nevinovatiei inculpatului.

S-a aratat ca nu poate fi retinuta ca proba cel de-al doilea raport deoarece s-a bazat pe declaratiile inculpatului,  care nu sunt sustinute de alte probe. În chiar cuprinsul raportului se precizeaza ca declaratiile inculpatului nu sunt reale deoarece denota un consum de bauturi în alte cantitati si/sau alte circumstante, acest lucru fiind dovedit de discordanta majora între cele doua curbe.

Din aceste motive nici nu se poate aprecia, ca la primul raport, alcoolemia avuta de inculpat la ora sus mentionata. În consecinta, acest raport a fost înlaturat de catre instanta la fel ca si depozitiile martorilor Bujenita Florinel Gabriel si Crasuleac Marius Ioan.

Împotriva hotarârii, cu respectarea termenului prevazut de art. 363 Cod procedura penala, a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Bârlad, care a adus critici cu privire la gresita solutie de achitare a inculpatului, solicitând condamnarea acestuia motivat de împrejurarea ca este culpabil de comiterea infractiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecata, argumentatia oferita  în acest sens fiind ampla si vizeaza modul eronat de interpretare si de apreciere a probelor administrate în cauza.

Examinând cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si potrivit art. 371 alin. 2 din  Codul de procedura penala, sub toate aspectele, tribunalul constata ca apelul formulat este fondat  pentru motivele aratate în continuare.

Vazând probatoriul cauzei, la administrarea caruia au fost respectate dispozitiile procedurale, tribunalul retine ca  inculpatul BAL se face culpabil de comiterea, la data de 13.09.2008, a infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism în contextul în care prezenta o îmbibatie etilica peste valoarea stabilita de legiuitor ca reprezentând pragul dintre contraventie si infractiune, fapta prevazuta si pedepsita de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, modificata.

În sustinerea acestei concluzii, tribunalul are a face urmatoarele consideratii cu privire la probele administrate, relativ la modul de apreciere si de interpretare pe care întelege sa-l ofere.

Instanta de control observa ca în legatura cu modul de solutionare a actiunii penale deduse judecatii au fost exprimate doua opinii radicale, prima apartinând parchetului care apreciaza asupra faptului ca inculpatul a comis infractiunea ce face obiectul procesului penal, cea de-a doua expusa prin sentinta supusa controlului prin care s-a concluzionat ca probele administrate ofera informatia ca fapta constituie contraventie.

Cele doua opinii sunt fundamentate de concluziile exprimate prin cele doua rapoarte de expertiza având ca obiect recalcularea alcoolemiei, rapoarte care sunt diferite, unul dintre ele concluzionând ca inculpatul prezenta o îmbibatie etilica peste limita legala, celalalt dimpotriva.

Verificând continutul celor doua rapoarte, se observa ca ambele, pentru stabilirea alcoolemiei la ora 1955 , când a avut loc evenimentul rutier si, implicit, actiunea de conducere pe drumul public, au avut în vedere concentratiile de alcool constatate prin analiza sângelui recoltat la orele 2020 si 2120.

Variabila care a determinat concluzii diferite este data de declaratii de consum diferite în ceea ce priveste cantitatea ingerata, natura alcoolului, dar mai ales perioada de timp în care s-a realizat ingestia.

Într-o atare situatie, pentru acceptarea ca veridica a uneia dintre declaratii si pentru înlaturarea celeilalte ca nesincera sau doar ca eronata, este necesar a se face  o analiza a fiecareia dintre ele pentru  a se observa care dintre acestea ofera convingerea ca pune în evidenta elemente de fapt reale.

Tribunalul recunoaste caracterul retractabil si divizibil al declaratiilor inculpatului care, adevarat, au valoare probatorie numai în masura în care se coroboreaza cu celelalte probe administrate. Vazând aceasta regula ce guverneaza probatiunea, o concluzie necesara este aceea  ca au valoare probatorie declaratiile inculpatului care sunt confirmate de depozitiile martorilor.

Pentru a da eficienta acestei reguli, este necesar sa se constate daca elementul faptic, exprimat deopotriva de declaratiile inculpatului dar si de depozitiile unor martori, reflecta adevarul obiectiv sau reprezinta constructii ale unei aparari nesincere.

Întrebarea la care trebuie sa se raspunda este cea referitoare la motivul pentru care inculpatul si-a retractat declaratiile. Dreptul de a modifica sustinerile în cursul procesului nu-l absolva pe inculpat de a oferi o explicatie pertinenta  asupra motivului pentru care a facut acest lucru, obligatie care nu constituie neaparat o inversare a sarcinii probei. Or, inculpatul, solicitându-i-se sa explice motivul pentru care si-a retractat declaratiile, a învederat doar ca initial nu a spus adevarul si doar cele declarate în prezenta avocatilor corespund adevarului.

Trebuie precizat ca, desi nu este o regula, de cele mai multe ori primele declaratii sunt cele ce exprima adevarul. Aceasta, în contextul în care socul de a se observa în postura de persoana cercetata penal, inhiba capacitatea creativa a subiectului, capacitate de care are nevoie pentru a-si construi o aparare care sa duca la înlaturarea raspunderii sale. Aceasta, evident, daca persoana doreste sa adopte o asemene atitudine vis a vis de fapta sa.

În speta de fata nu se poate sustine ca primele declaratii au fost determinate de vreo eroare de perceptie sau de memorare, de vreme ce inculpatul a raspuns de doua ori la întrebarea ce avea drept scop stabilirea cantitatii de alcool ingerata si perioada în  care a fost consumata, o data în fata lucratorului de politie si apoi în fata medicului. Este lipsit de relevanta ca cel din urma nu are calitate de organ judiciar. Declaratiile extrajudiciare, de foarte multe ori, fiind  exprimate fara inhibitia aflarii în fata unui organ judiciar, au valente informative destul de pretioase în stabilirea adevarului.

Se observa ca inculpatul, cu cele doua ocazii, a precizat ca a consumat alcool într-un interval de câteva ore, ceea ce este credibil, în contextul în care la data respectiva se sarbatorea ziua pompierului.

Pe de alta parte, este necesar sa se observe daca cele relatate în declaratiile care au stat la baza expertizei ce stabileste o alcoolemie sub limita prevazuta de lege exprima  o situatie faptica reala. Se pune întrebarea daca sta în ordinea firii ca o persoana sa consume, în doar 10 minute, 200 ml votca si 200 ml bere, stiut fiind faptul ca scopul întâlnirii cu colegii a fost de a sarbatori, ceea ce presupune si participarea la discutiile nu doar ingerarea de alcool. Aceasta, în contextul în care inculpatul nu a dovedit ca este o persoana consumatoare de alcool de obicei, ceea ce ar explica dorinta de a ingera substanta cu repeziciune în scopul de a obtine de îndata efectul euforic.

Este greu de crezut ca o persoana care, dupa ce a refuzat sa consume alcool cu colegii, cu motivatia ca se afla cu masina, sa cedeze ispitei si sa ingereze ,,la foc automat’’, în doar 10 minute, 400 ml alcool. Mai mult, în cele doar 10 minute,  a consumat doua bauturi diferite, care de obicei nu sunt ,,amestecate’’. Aceasta, cu atât mai mult în situatia unei persoane care manifestase reticenta fata de alcool, stiind ca urmeaza sa se urce la volan.  Refuzul initial are aptitudinea de a demonstra ca inculpatul este o persoana cumpatata, ceea ce vine în totala contradictie cu dezlantuirea la care face referire. 

Ca inculpatul, la momentul producerii evenimentului rutier, prezenta o îmbibatie etilica peste limita legala este indicat si de starea de ebrietate în care se afla la acel moment, stare ce a fost perceputa nemijlocit. Martorul Bujenita Florin Gabriel a învederat ca inculpatul era ,,chiar beat,….nu se putea tine un dialog cu el, ….. nu prea îsi tinea echilibru’’. Desi între starea de ebrietate si concentratia de alcool nu exista neaparat un raport de proportionalitate directa,  de cele mai multe ori lucrurile stau în aceasta maniera, o afectare accentuata a functiilor psihofiziologice fiind echivalenta unei concentratii marite de alcool.

Nu trebuie omis nici faptul ca proba stiintifica si certa, cea rezultata din analiza chimica a sângelui demonstreaza fara tagada ca, la doar 25 minute de la producerea evenimentului rutier, inculpatul prezenta o îmbibatie etilica de 1, 65%o . Ca din punct de vedere teoretic este posibil ca într-un interval de doar 25 minute concentratia etilica sa creasca într-o proportie  de 0,95 %o a demonstrat-o însasi expertiza efectuata. Practic însa aceasta este posibil doar printr-o ingerare dintr-o data a unei cantitati importante de alcool, ceea ce în conjunctura faptica data nu era posibil.

Toate aceste elemente conduc la concluzia ca retractarea declaratiei de catre inculpat nu a fost facuta cu scopul de a oferi informatii conforme adevarului ci pentru a sprijini realizarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei care sa aiba un rezultat care sa fundamenteze înlaturarea raspunderii penale. Pentru aceste motive, este imperios necesar ca sustinerile facute de inculpat sa fie înlaturate ca nesincere.

Ca aceste declaratii se coroboreaza cu depozitiile martorilor la care s-a facut referire, nu înseamna ca informatiile furnizate exprima adevarul. Pentru ca acestora sa le fie oferita forta probanta,  cum bine s-a aratat prin hotarârea atacata, este necesar sa formeze convingerea deplina ca exprima adevarul. Or, instanta de control, analizând probatoriul, si-a creat convingerea ca si depozitiile martorilor la care se face referire ofera informatii eronate, daca nu chiar frauduloase.

Înlaturarea acestor declaratii nu înseamna implicit ca vinovatia inculpatului este stabilita numai pe baza propriilor declaratii care, dupa cum bine s-a aratat, au valoare probatorie conditionata. Primele declaratii ale inculpatului referitoare la momentele consumului de alcool se coroboreaza pe deplin cu indiciile la care s-a facut referire mai sus, indicii care ofera informatia ca prin acestea s-a exprimat un adevar.

Relativ la probele indirecte la care se face referire, tribunalul reveleaza ca acestea, desi singulare nu pot sa demonstreze un anume fapt, coroborate, în situatia data, au aptitudinea de a exclude orice alta varianta decât aceea ca inculpatul a condus pe drumurile publice un autoturism în contextul în care prezenta o îmbibatie etilica peste limita prevazuta de lege.

Observând toate acestea, se concluzioneaza ca inculpatul este culpabil de comiterea infractiunii ce face obiectul acuzatiei penale, motiv pentru care, admitând apelul Ministerului Public si rejudecând, va decide condamnarea.

La individualizarea naturii, cuantumului si modalitatii de executare a pedepsei aplicate, vor fi avute în vedere dispozitiilor art. 52 si  72 din Codul penal.

Potrivit art. 72 din Codul penal care stipuleaza criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea si aplicarea acesteia, se tine seama de dispozitiile partii generale a codului, de limitele de pedeapsa fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoana infractorului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Pe de alta parte, art. 52 din Codul penal, prevede ca pedeapsa este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea savârsirii de noi infractiuni.

Observând aceste dispozitii, se retine ca un rol primordial în aprecierea stabilirii si aplicarii pedepsei îl are pericolul social concret al faptei, gradul de afectare a valorilor sociale aparate prin incriminarea de care inculpatul se face vinovat. Pedeapsa trebuie sa corespunda sub aspectul duratei si naturii sale si potentialului de pericol social pe care îl prezinta persoana inculpatului, precum si aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenta sanctiunii.

Relativ la gravitatea faptei comise, este de remarcat ca activitatea de conducere pe drumurile publice a unor autovehicule de catre persoane care, aflându-se sub influenta bauturilor alcoolice si care,  astfel, nu mai sunt în plenitudinea  aptitudinilor fizice si psihice, da nastere unei stari  periculoase  pentru securitatea  circulatiei. O asemenea fapta este mai grava atunci când securitatea circulatiei a fost afectata  prin producerea unui eveniment rutier, asa cum a fost cazul în speta de fata.

Pe de alta parte, nici atitudinea adoptata în cursul procesului penal de catre inculpat, dupa cum s-a observat, nu justifica o eventuala clementa. Aceasta, desi poate fi explicata prin nevoia inculpatului de a-si conserva calitatea de persoana inocenta, este impardonabila si ofera informatii cu privire la caracterul persoanei sale, informatii ce nu sunt tocmai pozitive.

Pe lânga circumstantele ce dau caracter grav faptei comise, tribunalul observa si recunoaste si elementele care atenueaza gradul acesteia si care deriva din împrejurarea ca inculpatul se afla la prima încalcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente, ceea ce demonstreaza ca actiunea ilicita comisa reprezinta un eveniment singular si nefericit din viata sa. Ca atare, tribunalul va recunoaste aceasta împrejurare ca circumstanta atenuanta prev. de art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal, asa încât îi va da eficienta impusa art. 76 lit. d din Codul penal.

Având în vedere toate criteriile de individualizare la care s-a facut referire, tribunalul concluzioneaza ca pedeapsa de 10 luni închisoare este cea mai potrivita pentru a  raspunde tuturor cerintelor de constrângere si preventie. .

Apreciind ca exista incompatibilitate între condamnarea dispusa si dreptul inculpatului de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice sau dreptul de a ocupa o functie ce implica exercitiul autoritatii publice, tribunalul va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal pe durata prevazuta de art. 71 alin.2  din Codul penal.

Cât priveste  modalitatea de executare a pedepsei, în raport de toate circumstantele la care s-a facut referire, tribunalul apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia, considerând oportun sa dispuna suspendarea conditionata a executarii pedepsei potrivit art. 81 din Codul penal, pentru o perioada de 2 ani si 10 luni, termen stabilit conform art. 82 din Codul penal.

Potrivit art. 71 alin.5 din Codul penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii, se va suspenda si executarea pedepselor accesorii aplicate.

Conform art. 359 din Codul de procedura penala, va atrage atentia inculpatului asupra prevederilor art. 83 din Codul penal conform carora, daca în cursul termenului de încercare cel condamnat a savârsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea conditionata, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.

În considerarea motivelor aratate, în temeiul art. 379 alin. 1 pct.2 lit. a din Codul de procedura penala, va admite apelul formulat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Bârlad împotriva Sentintei penale nr. 85 pronuntata la data de 16 februarie 2010 în dosarul 4691/189/2009 al Judecatoriei Bârlad, pe care o va desfiinta în sensul celor aratate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA BÂRLAD, jud. Vaslui, împotriva sentintei penale nr. 85 din 16.02.2010  a Judecatoriei Bârlad, pe care o desfiinteaza.

Rejudecând cauza:

Condamna pe inculpatul  BAL,  fara antecedente penale:

- pentru comiterea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibatie alcoolica peste limita legala prev. ped. art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicata cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal,  la pedeapsa de 10 luni închisoare.

Pe durata executarii pedepsei interzice inculpatului drepturile prev. art. 64 lit. a teza a II-a si b C. penal.

În baza art. 81 Cod penal, dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei si,  conform art. 82 Cod penal, fixeaza termen de încercare de 2 ani si 10 luni.

 În baza art. 71 alin. 5 C. penal, dispune pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii si suspendarea pedepselor accesorii stabilite mai sus.

Potrivit art. 359 din Codul de procedura penala, atrage atentia inculpatului asupra disp. art. 83 C. penal referitoare la revocarea beneficiului suspendarii executarii pedepsei în cazul savârsirii unei noi infractiuni în cursul termenului de încercare.

În temeiul art. 191 Cod procedura penala obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la fond.

În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare efectuate în apel ramân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 12 mai 2010.

PRESEDINTE, JUDECATOR, GREFIER,

Niculache Luminita Oana Radu Nicolae Bodescu Panseluta

Domenii speta

Spete similare