Plângere contravenţională

Decizia nr. 14/2012

Şedinţa publică din  11 ianuarie 2012

Pe rol judecarea recursului declarat de către recurenta petiţionară SC X SRL împotriva sentinţei civile nr.7956 din 11 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria……  în dosarul nr.  în contradictoriu cu intimatul I T M.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru recurenta petentă, apărătorul ales avocat J I L, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă învederându-se  că recursul este declarat în termen şi  motivat . Intimata  a depus prin serviciul arhivă întâmpinare.

 Verificându-şi competenţa în temeiul art.159 ind.1 alin.4 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010  tribunalul stabileşte că este competent general, material şi teritorial să judece pricina.

Apărătorul recurentei petentă a depus la dosar în copie a depus la dosar în copie xerox declaraţiile de înregistrare fiscală de menţiuni pentru persoane fizice române şi adresele nr.5726 din 28.01.2011 şi nr.5728 din 28.01.2011.

Întrucât nu s-au formulat cereri noi s-a acordat cuvântul părţilor prezente.

Apărătorul recurentei petente a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii  plângerii şi anularea procesului verbal de contravenţie. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertisment, susţinându-se că nici una  dintre cele trei persoane nu au declarat că ar fi desfăşurat activitate în baza unor convenţii civile de prestări servicii.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa civilă nr.7956 din 11.10.2011 pronunţată de Judecătoria ….  în dosarul nr.  a fost respinsă plângerea  contravenţională formulată de petenta SC X SRL  în contradictoriu cu intimatul I T M împotriva  procesului verbal de constatare a contravenţiei seria IL  nr.006218 încheiat la data de  31.01.2011.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut şi motivat că prin procesul verbal de contravenţie contestat s-a dispus sancţionarea petentei  cu amendă contravenţională în cuantum de 9000 lei în baza dispoziţiilor art. 276 alin.1 lit.e din L 53/2003 pe motiv că angajatorul nu ar fi întocmit contracte individuale de muncă numiţilor M Gh, S I şi A V şi nu le-ar fi înregistrat în registrul electronic la data efectuării controlului.

Instanţa a constatat că petenta a fost sancţionată în mod corect, în baza disp. art. 276 alin. 1 lit. e din Legea 53/2003, întrucât din probele existente la dosarul cauzei rezultă faptul că la data efectuării controlului la data 27.01.2011 nu încheiase contract de muncă numiţilor M Gh, S I şi A V, aspect recunoscut implicit de către petentă prin plângere, cât şi de către persoanele  surprinse la muncă, prin declaraţiile luate de către agenţii constatatori, fiind încălcate astfel disp. art. 16 alin.1 din Codul Muncii, privind obligativitatea încheierii contractelor de muncă în formă scrisă.

Împrejurarea că petenta  a invocat în apărarea sa faptul că în ziua efectuării controlului încheiase cu cele trei persoane contracte de prestări servicii pentru o perioadă determinată  nu poate fi reţinută de instanţă drept o cauză exoneratoare de răspundere în condiţiile în care existenţa acestor contracte a fost învederată  după efectuarea controlului, ulterior constatării contravenţiei şi sancţionării petentei, putând fi încheiate „pro causa”  tocmai în scopul eludării aplicării sancţiunii contravenţionale.

În acest sens este relevant faptul că nici cele trei persoane surprinse la muncă care au dat declaraţii inspectorilor de muncă nu au relevat existenţa acestui tip  contract încheiat între părţi, fapt ce confirmă încă o dată prezumţia instanţei privind inexistenţa acestor contracte la momentul efectuării  controlului.

În consecinţă, s-a apreciat de instanţă că petenta a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa,  în condiţiile la data controlului nu existau încheiate contracte individuale de muncă cu persoanele surprinse la muncă, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 276 alin.1 lit.e din L 53/2003.

Instanţa a considerat că în speţa de faţă nu este oportună şi justificată aplicarea sancţiunii avertismentului, în condiţiile în care instanţa are în vedere la aprecierea sancţiunii şi efectele negative ale neîncheierii contractului de muncă cu impact asupra plăţii impozitelor la bugetul de stat, cât şi asupra  persoanelor primite la muncă care, urmare acestei atitudini ilegale a petentei au fost lipsite de beneficiul asigurărilor sociale de sănătate şi de beneficiul contribuţiei la bugetul de pensii.

Împotriva sentinţei a declarat recurs  petiţionara  solicitând admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei şi pe fond admiterea plângerii contravenţionale aşa cum a fost formulată iar în subsidiar admiterea în parte  şi aplicarea sancţiunii avertisment.

În motivele de recurs se susţine că întrucât s-a prezentat la ITM  depunând contractele civile de prestări servicii şi cererile de înregistrare la AFP consideră redus gradul de pericol social al faptei  impunându-se astfel înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertisment.

În cazul în care se va aprecia  că avertismentul este  prea mult, se solicită a se avea în vedere şi o  eventuală reducere a  cuantumului amenzii.

De asemenea având în vedere şi situaţia de criză economică consideră că o amendă  în acest cuantum va afecta continuarea activităţii firmei.

Prin întâmpinare I T M a solicitat respingerea recursului ca fiind netemeinic şi nefondat, instanţa de fond  analizând şi apreciind  în mod corect şi complet materialul probator încuviinţat şi administrat în cauză, reţinând vinovăţia petentei în săvârşirea  faptei prevăzute de art. 276 alin. 1 lit.e din Codul muncii.

 La momentul efectuării controlului niciunul din cei trei lucrători nu au menţionat că prestează activitate în baza unei convenţii civile  de prestări servicii şi nici angajatorul nu a pus la dispoziţia inspectorilor de  muncă cele trei convenţii, existenţa acestor contracte fiind evidenţiată de petentă după efectuarea controlului, iar cei trei lucrători nu au relevat existenţa acestui tip de contract în declaraţiile date în faţa  inspectorilor de muncă.

 Întrucât sistemul  protecţiei sociale este grav afectat  prin practicarea muncii fără forme legale la scara naţională, consideră că înlăturarea amenzii nu se justifică, iar aplicarea sancţiunii avertismentului  nu este de natură să realizeze funcţia educativă şi preventivă în rândul angajaţilor, dimpotrivă o asemenea îngăduinţă  conducând în mod cert la încurajarea  contravenţiilor  prin oferirea atât a unui  precedent cât şi a unui exemplu.

 Luând în examinare recursul prin prima motivelor invocate şi a apărărilor formulate prin întâmpinare de ITM, tribunalul constată următoarele;

 Prin procesul verbal contestat ce a fost  încheiat de I T M s-a dispus sancţionarea recurentei petiţionare SC X SRL pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 reţinându-se că la controlul efectuat la 27 ianuarie 2011 la punctul de lucru situat în municipiul S, strada S au fost depistate trei persoane care prestau activitate în beneficiul firmei, fără a avea încheiate contracte individuale de muncă, în concret numiţii M Gh, S I şi A V.

Din declaraţiile  date de aceste trei persoane cu ocazia controlului a rezultat că doi dintre aceştia sunt angajaţi cu 27 ianuarie 2011( muncitori ), al treilea nu a precizat data angajării şi nici funcţia, meseria în care este angajat.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că aceste trei persoane nu aveau încheiate contracte individuale de muncă, aspect ce rezultă din lecturarea plângerii contravenţionale iar contractele de prestări servicii  prezentate cu ocazia încheierii procesului verbal la ITM au fost depuse la A F P la 28 ianuarie 2011, ulterior controlului, fiind corect apreciate de prima instanţă  ca încheiate pro causa.

Contractele de prestări servicii nu au fost menţionate de cei trei muncitori la momentul controlului , reţinându-se că şi în declaraţiile extrajudiciare aceştia au consemnat sub semnătură că sunt în perioada de probă . Conform art. 29 din Legea 53/2003 „contractul individual de muncă se încheie după verificarea prealabilă a aptitudinilor profesionale şi personale ale persoanei care solicită angajarea”, pe durata perioadei de probă sau la sfârşitul acesteia contractul individual de muncă putând înceta fără preaviz la iniţiativa oricărei părţi. Se concluzionează că şi dacă s-ar accepta argumentele persoanelor identificate  că prestau activitate la momentul controlului, pentru aceştia angajatorul avea obligaţia perfectării contractelor individuale de muncă şi ulterior s-ar fi putut proceda la verificarea aptitudinilor profesionale.

Dacă recurenta susţine  că dorea să beneficieze de prestarea activităţilor necalificate din partea celor trei  persoane ar fi avut posibilitatea legală să  uzeze de dispoziţiile Legii 52/20011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zilieri. Astfel, conform art. 1  zilierul este persoana fizică ce are capacitate de muncă şi care desfăşoară activităţi necalificate, cu caracter ocazional, pentru un beneficiar. Pot desfăşura activităţi cu caracter ocazional persoanele fizice, cetăţeni români sau străini, în condiţiile legii. Beneficiarul de lucrări, denumit în continuare beneficiar  este  persoana juridică pentru care zilierul execută activităţi cu caracter ocazional.

Durata activităţii ocazionale care poate fi exercitată  în temeiul acestei legi este de minim o zi, corespunzător a 8 ore de muncă, neputându-se depăşi 90 de zile cumulate pe durata unui an calendaristic pentru acelaşi beneficiar , pentru evidenţierea acestei activităţi angajatorul  având obligaţia să completeze  zilnic registrul de evidenţă a zilierilor şi să  înainteze lunar, până cel târziu la data de 5 a fiecărei luni către inspectoratul teritorial de muncă unde îşi are sediul un extras  conţinând înregistrările din luna precedentă.

Dispoziţiile art. 3 şi 4  din Legea 130/1999 care stipulau că  „ munca poate fi prestată prin încheierea unor convenţii civile de prestări de servicii, în următoarele situaţii: pentru desfăşurarea, cu regularitate, a unor activităţi care nu depăşesc, în medie, 3 ore pe zi în raport cu programul lunar de lucru;  activitatea este prestată în folosul asociaţiilor de proprietari sau, după caz, de locatari, cu excepţia cazurilor pentru care se încheie contracte de munca. Persoanele juridice care folosesc personal încadrat cu convenţie civilă de prestări de servicii au obligaţia sa întocmească aceste convenţii în forma scrisă şi sa le înregistreze într-un registru special ce se depune la inspectoratul teritorial de muncă în termen de 20 de zile de la încheierea acestora  “ au fost abrogate de dispoziţiile OUG 23/2003 şi ale Legii 577/2003.

Cu motivarea expusă reţinându-se că recurenta petiţionară a săvârşit fapta prevăzută de art. 276 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003, raportat la criteriile de individualizare a amenzii prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 se concluzionează că în mod corect a fost  aplicată amenda de către agentul constatator , în cuantumul minim prevăzut de lege, respectându-se condiţia de proporţionalitate impusă de textul de lege menţionat.

Solicitarea aplicării avertismentului în locul amenzii nu poate fi reţinută ca oportună având în vedere împrejurările concrete ale săvârşirii faptei , scopul urmărit fiind evident eludarea dispoziţiilor legale referitoare la plata contribuţiilor sociale (asigurări de sănătate, şomaj,  asigurări sociale , etc. ) cu consecinţe în privinţa salariatului dar şi a bugetului de stat , urmărindu-se ascunderea adevăratelor raporturi juridice stabilite între părţi, prin aceasta încălcându-se ordinea de drept ce este obligatoriu a fi respectată aşa cum rezultă din dispoziţiile Codului muncii.

În temeiul art. 312 C.pr.civ. sentinţa fiind legală şi temeinică în concordanţă cu probele administrate, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta petiţionară SC X SRL împotriva sentinţei civile nr.7956 din 11 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria  în dosarul nr.  în contradictoriu cu intimata I TM  .

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11.01.2012 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare