Plângere contravenţională

Decizia nr. 80/2012

Şedinţa publică din 25 ianuarie 2012

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de către recurentul petent D V şi recurentul intimat Primarul municipiului Tg-Jiu  împotriva sentinţei civile nr.8384 din 20.10.2011 pronunţată de Judecătoria … în dosarul nr…

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns pentru recurentul petent apărătorul ales avocat  M M, lipsă fiind recurentul intimat.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă care a învederat că recurentul intimat a depus prin serviciul arhivă  „ precizare  „ şi în copie xerox cererea nr.33952 din 01.08.2011 pentru emiterea autorizaţiei de construire/desfiinţare a numitului D V şi  autorizaţia de construire nr.417 din 04.08.2011.

Apărătorul recurentului petent a depus la dosar motivele de recurs  şi în copie xerox următoarele înscrisuri: certificatul de urbanism nr.508 din 10.05.2010; certificatul de urbanism nr.1003 din 05.08.2010; certificatul de urbanism nr.1228 din 28.09.2010, toate eliberate de Primarul municipiului Tg-Jiu ;  factura fiscală din data de 03.09.2010; autorizaţia de construire nr.417 din 04.08.2011 eliberată de Primarul municipiului Tg-Jiu, hotărârea privind aprobarea PUZ, adresa din dosarul nr.20438/318/2010*; adresa nr.40548 din 27.09.2008 a Primarul municipiului Tg-Jiu.; adresa nr.25436 din 22.12.2011 a I P J;  declaraţiile de martor a numiţilor P I D şi ATD din dosarul nr. al Judecătoriei -----.

S-a învederat de grefierul de şedinţă că recursurile sunt declarate în termen şi  motivate.

Întrucât nu s-au formulat cereri noi s-a acordat cuvântul părţilor prezente.

Apărătorul recurentului petiţionar  a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii plângerii şi exonerarea petentului de plata  amenzii, susţinându-se că situaţia de fapt este alta decât cea reţinută de organele de control întrucât petentul în mod repetat a făcut demersuri în vederea obţinerii certificatului de urbanism, ultima solicitare fiind în luna mai 2010, iar în data de 10.05.2010 i-a fost emis certificatul de urbanism nr.508 în care i-a comunicat faptul că nu există PUG. A mai precizat că sancţiunea pentru gard era prescrisă şi nu se impunea sancţionarea acestuia atâta timp cât culpa pentru neeliberarea autorizaţiei de construire aparţine Primarul municipiului Tg-Jiu.  Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu privire la recursul declarat de către intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

După strigarea cauzei dar înainte de încheierea dezbaterilor în şedinţa publică s-a prezentat consilier juridic V I pentru recurentul intimat Primarul municipiului Tg-Jiu  care a solicitat admiterea recursului pentru motivele formulate prin cerere..

A solicitat respingerea  recursului declarat de petentul D V ca nefondat.

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor de faţă:

Prin sentinţa civilă nr.8384 din 20 octombrie 2011 pronunţată de Judecătoria în dosarul nr. a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul D V în contradictoriu cu intimatul Primarul  municipiului Tg-Jiu  şi a fost modificat procesul verbal nr. 22/28/34998 încheiat la data de 10.09.2010 de Primarul municipiului Tg-Jiu în sensul că s-a înlocuit sancţiunea amenzii cu sancţiunea avertisment.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut şi motivat că prin procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor  nr. 22/28/34998/10.09.2010 întocmit de intimatul Primarul municipiului Tg-Jiu , petentul D V a fost sancţionat  cu amendă contravenţională în cuantum de 1000 lei, reţinându-se în sarcina acestuia săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991, constând în aceea că petentul în calitate de proprietar, a executat fără autorizaţie de construire împrejmuire (gard) din lemn, pe o lungime de aproximativ 180 ml. precum şi o construcţie  (casă), cu dimensiunile aproximative de 14 m x 12 m, având zidăria din cărămidă la parter terminată.

Verificând legalitatea procesului verbal de contravenţie, conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanţa a constatat că acesta  cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, nefiind motive de nulitate a procesului verbal.

Având în vedere că fapta petentului a fost percepută în mod direct de agentul constatator, procesul verbal de contravenţie se bucură de prezumţia de temeinicie, până la proba contrară, probă pe care petentul  a făcut-o parţial.

Instanţa a constatat că petentul a efectuat lucrări de construcţii fără a deţine autorizaţie de construire, aşa încât la data controlului construcţia este considerată în curs de executare, deşi faptic fusese executată.

Drept urmare, potrivit deciziei nr. VII/20.11.2000 a CSJ data săvârşirii faptei pentru lucrările in curs de executare este data constatării contravenţiei, respectiv 2.09.2010, instanţa considerând că nu sunt motive de în anul 2008, aşa cum declară martorul A T D, instanţa a considerat că sancţiunea a fost aplicată în  termenul legal prevăzut de lege.

Cercetând temeinicia procesului verbal, instanţa a considerat că acesta se bucură de prezumţia de temeinicie până la proba contrară, probă pe care petentul nu a făcut-o, nedovedind că la data construirii gardului ar fi avut autorizaţie de construire.

Deşi petentul  nu a dovedit  o altă stare de  fapt decât  cea  reţinută în procesul verbal contestat, instanţa, având  în vedere modul  şi mijloacele de  săvârşire a faptei, scopul  urmărit,  faptul că petentul  nu a mai  fost  sancţionat  anterior, precum şi împrejurarea că acesta în prezent, a obţinut autorizaţie de construcţie,  în baza  art. 7 din OG 2/2001, a  înlocuit  sancţiunea amenzii aplicate  cu  avertisment.

 S-a reţinut că sancţiunea aplicată trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite în conformitate cu criteriile de individualizare a pedepsei reglementate de dispoziţiile art.5 şi art.21 alin.3 din O.G. 2/2001.

În baza art.7 alin.1 din O.G. 2/2001 petentul  a fost atenţionat asupra pericolului social al faptei săvârşită  şi i s-a recomandat să respecte dispoziţiile legale.

Împotriva sentinţei au declarat recurs Primarul municipiului Tg-Jiu  şi recurentul petiţionar D V.

Recurentul intimat Primarul municipiului Tg-Jiu  a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei  în sensul respingerii plângerii întrucât prin sentinţa atacată a fost admisă în parte plângerea formulată de către D V împotriva procesului-verbal de constatare a nr. 22/28/34998/10.09.2010, reţinându-se de către instanţa de fond că petiţionarul se face vinovat de săvârşirea contravenţiei reţinute în sarcina sa, dar fapta prezintă un grad de pericol social redus.

În ceea ce priveşte faptul că instanţa de fond a dispus ca sancţiunea stabilită prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei să fie înlocuită cu avertisment se menţionează că potrivit art. 74 alin.(4), lit. a) din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare „ Potrivit dispoziţiilor art.26 alin. 6 şi  alin 35 alin. (3) din Lege, în corelare cu prevederile art. 28 şi 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, în domeniul disciplinei autorizării executării lucrărilor de construcţii şi al execuţiei acestora în baza autorizaţiilor emise, la aplicarea sancţiunii contravenţionale - nu se aplică sancţiunea "avertisment ".

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 22/28/34998/10.09.2010 petentul D V a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 1000 lei, reţinându-se în sarcina acestuia săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 26 alin 1 lit. A din Legea 50/1991 republicată întrucât petentul a executat fără autorizaţie de construire o împrejmuire (gard) de lemn, pe o lungime de aproximativ 180 ml., precum şi o construcţie (casă), cu dimensiunile de aproximativ 14 m xl2 m, având zidăria la parter terminată.

Instanţa a reţinut faptul că petentul nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reţinută în procesul verbal contestat, dar având în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, faptul că acesta nu a mai fost sancţionat anterior şi împrejurarea că în prezent petentul a obţinut autorizaţie de construcţie, a înlocuit sancţiunea amenzii aplicate cu avertisment, deşi în domeniul disciplinei în construcţii nu se aplică sancţiunea avertismentului.

Se consideră că prin reţinerea motivului invocat, instanţa s-a îndepărtat de fondul cauzei şi anume faptul că petiţionarul la data constatării contravenţiei nu avea autorizaţie de construire.

Recurentul petiţionar D V a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului verbal de contravenţie, precum şi exonerarea de plata amenzii, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului recurentul petent a susţinut următoarele :

În mod greşit instanţa de fond a reţinut că se face vinovat de fapta reţinută prin procesul verbal de contravenţie contestat înlocuind amenda aplicata cu sancţiunea avertisment, cu motivarea că „petentul nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reţinută prin procesul verbal de contravenţie”, întrucât începând cu data de 15.01.2008 în mod repetat a făcut demersurile necesare în vederea obţinerii certificatului de urbanism, ultima solicitare fiind în luna mai 2010. La data de 10.05.2010 petentului i s-a emis certificatul de urbanism nr. 508 în care s-a  precizat faptul că nu exista PUG . Deşi in conformitate cu dispoziţiile Legii 350 /2001 art. 46, obligaţia de întocmire si reactualizare a PUG revine instituţiei primarului şi consiliului local aceste două instituţii din motive nejustificate nu si-au îndeplinit aceasta sarcină iar datorită acestui fapt petentul a fost în imposibilitatea de a obţine autorizaţia de construcţie .

Întrucât locuieşte împreună cu soţia şi cei doi copii cu familiile acestora într-un apartament cu 3 camere iar spaţiul de locuit nu corespunde unui mod de viaţă decent s-a oferit să întocmească pe cheltuiala sa un plan urbanistic zonal aşa cum reiese şi din certificatul de urbanism, factura si chitanţa existente la filele 36, 37 şi 38 din dosarul cauzei.

Se solicită instanţei a observa faptul că data emiterii certificatului de urbanism este anterioară datei aplicării sancţiunii contravenţionale, respectiv 10.09.2010, recurentul-petent fiind sancţionat chiar de către persoana care avea obligaţia legala să întocmească planul urbanistic general .

Conform adresei înaintate de către Primarul municipiului Tg-Jiu  la data de 28.09.2011 la dosarul cauzei, reiese faptul că din 2008 şi până în prezent planul urbanistic general este în reactualizare iar dacă recurentul-petent nu ar fi întocmit planul urbanistic zonal pe cheltuiala sa nici până la acest moment nu ar fi obţinut autorizaţie de construire.

De asemenea se solicită a se avea în vedere faptul că deşi petentul a solicitat certificat de urbanism înainte de aplicarea sancţiunii şi i s-a răspuns întotdeauna negativ, după aplicarea sancţiunii i s-a eliberat certificatul de urbanism cu nr. 1228/28.09.2010 pentru intrarea in legalitate deşi planul urbanistic zonal a fost finalizat şi aprobat prin HCL nr. 155/20.03.2011.

Consideră recurentul că dacă i s-ar fi eliberat certificat favorabil şi i s-ar fi pus in vedere sa întocmească PUZ, acesta ar fi intrat în legalitate încă de la acea dată şi nu după trei ani de la prima solicitare când i-a fost  eliberată autorizaţia de construire nr. 417 din 04.08.2011.

Având în vedere cele expuse, consideră că nu i se poate reţine o vina sau rea voinţă în condiţiile în care a suportat cheltuieli suplimentare destul de mari deşi nu era obligaţia sa, în condiţiile în care Primarul municipiului Tg-Jiu  are beneficii de pe urma Planului urbanistic zonal întocmit, încasând sume de bani din autorizaţiile de construire pe care le eliberează pentru acea zonă.

Mai susţine recurentul că în mod greşit instanţa de fond nu a reţinut faptul că dreptul de a constata contravenţia şi de a aplica amenda era prescris.

Astfel, în ceea ce priveşte construirea gardului solicită instanţei de recurs să observe faptul ca a  făcut dovada că acesta a fost edificat în luna aprilie 2008 deci cu mai mult de doi ani înainte de întocmirea procesului verbal de contravenţie iar raportat la dispoziţiile art. 31 din Legea 50/1991 dreptul de a constata contravenţia şi de a aplica amenda se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei. Mai mult decât atât, solicită a se observa faptul că în procesul verbal de contravenţie nu se menţionează data finalizării gardului ca data a săvârşirii contravenţiei având în vedere dispoziţiile OG 2/2001 coroborat cu dispoziţiile Legii 50/1991.

Luând în examinare recursurile prin prisma motivelor invocate, tribunalul constată următoarele;

Prin procesul verbal contestat s-a dispus sancţionarea petiţionarului D V reţinându-se că la controlul efectuat la data de 2.09.2010 de reprezentanţii primăriei la proprietatea acestuia situată în  Tg-Jiu, s-a constatat că a executat fără autorizaţie  de construire împrejmuire (gard) din lemn pe o lungime de aproximativ 180 m.l. şi o construcţie (casă) cu dimensiunile de aproximativ 14 x 12, având zidăria din cărămidă la parter, terminată.

În urma administrării probelor, instanţa de fond  a admis în parte plângerea şi a aplicat  sancţiunea avertismentului în locul amenzii reţinând că data săvârşirii faptei este 2.09.2010 având în vedere că lucrările erau în curs de executare însă sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei şi în raport de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 s-a apreciat că se justifică înlocuirea amenzii cu avertismentul.

Recurentul D V a susţinut că sentinţa este nelegală întrucât nu a  reţinut că dreptul de a constata contravenţia şi de a aplica amenda era prescris cu toate că în procesul verbal nu s-a menţionat data finalizării gardului şi prin probele administrate s-a demonstrat că a fost edificat în aprilie 2008.

Prin decizia VII din 20 noiembrie 2000 pronunţată de Curtea Supremă de justiţie s-a statuat că „în cazul construcţiilor în curs de executare data săvârşirii faptei este cea a constatării ei iar în cadrul construcţiilor finalizate fapta se consideră săvârşită la data terminării construcţiei”.

În procesul verbal contestat s-a consemnat  într-adevăr doar data constatării  faptei – 2 septembrie 2010 - fără a se diferenţia în privinţa momentului executării gardului sau a casei şi fără a se preciza dacă ele sunt în curs de executare sau finalizate.

Trebuie însă  să se aibă în vedere în speţa dedusă judecăţii şi Legea nr. 50/1991 care în art. 37 prevede că „1) Persoanele fizice si juridice care realizează lucrări de construcţii in condiţiile prezentei legi au obligaţia de a executa integral lucrările pana la termenul prevăzut în autorizaţie.

(2) Lucrările de construcţii autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizaţie si daca s-a efectuat recepţia la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcţii autorizate, inclusiv in situaţia realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepţia la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administraţiei publice, desemnat de emitentul autorizaţiei de construire.

(5) Construcţiile executate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum si cele care nu au efectuata recepţia la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se considera finalizate si nu pot fi intabulate in cartea funciara. In aceasta situaţie se aplica in continuare sancţiunile prevăzute de lege.”

 Raportând aceste dispoziţii la speţa dedusă judecăţii rezultă cu certitudine că la momentul controlului , gardul şi casa  erau executate fără autorizaţie  de  construire  şi conform art. 37 alin. 3 nu se pot considera finalizate  din acest motiv dar şi pentru că petiţionarul nu a prezentat procesul verbal de recepţie încheiat cu reprezentanţii Primăriei Tg-Jiu. sau o decizie de impunere a imobilului care să confirme finalizarea construcţiilor.

Cu această motivare se concluzionează că termenul de doi ani înăuntrul căruia poate fi sancţionată contravenţia prevăzută de art. 26 alin. 1  lit. a  este respectat şi începe să curgă în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 50/1991 şi cu decizia nr. 7 din 20 noiembrie 2000  emisă de Curtea Supremă de Justiţie la data constatării faptei, în concret 2 septembrie 2010, respectat în privinţa procesului verbal contestat ce a fost întocmit la  10 septembrie 2010.

În susţinerea motivelor de recurs petiţionarul a insistat asupra faptului că Primarul municipiului Tg-Jiu  este cel culpabil în neeliberarea certificatului de urbanism şi a autorizaţiei de construire, că i s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 1228 din 28.09.2010 ce poate fi utilizat în scopul declarat pentru „construire împrejmuire teren şi locuinţă”.

Chiar în condiţiile eliberării acestui certificat de urbanism nr. 1228 din 28.09.2010 tribunalul reţine că este consemnat în cuprinsul acestuia că „nu ţine loc de autorizare de construire/desfiinţare şi nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcţii” ceea ce presupune că petiţionarul nu ar fi putut să demareze aceste lucrări până la momentul obţinerii autorizaţiei de construire ce i-a fost eliberată ca urmare a cererii depusă la 1.08.2011 cu nr. 1417 din 4.08. 2011.

În privinţa contravenţiilor prevăzute la art. 26 din Legea nr. 50/1991 este expres prevăzut la art. 26 alin. 6 că nu se aplică sancţiunea „avertisment”. De asemenea conform Ordinului nr. 839/2009 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 50/1991 , art. 74 alin. 4-potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (6) şi art. 35 alin. (3) din Lege, în corelare cu prevederile art. 28 şi 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, în domeniul disciplinei autorizării executării lucrărilor de construcţii şi al execuţiei acestora în baza autorizaţiilor emise, la aplicarea sancţiunii contravenţionale : a) nu se aplică sancţiunea "avertisment"; b) nu se admite achitarea în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii stabilite.

Intrarea în legalitate, în concret obţinerea  autorizaţiei de construire nr. 417 din  4 august 2011,  ca urmare a cererii petiţionarului depusă la 1 august 2011( nr. 33952) şi a certificatului de urbanism nr. 1228/28 septembrie 2010  ( acesta  fiind eliberat ca urmare a cererii nr. 35289/14 septembrie 2010) nu  este o cauză ce poate înlătura caracterul ilicit al faptei  , aceasta în raport de  data constatării faptei şi a întocmirii procesului verbal de contravenţie ( 2 septembrie 2010, respectiv 10 septembrie 2010 ) ce confirmă demararea lucrărilor de construire  în condiţiile în care nu erau îndeplinite cerinţele legii, în concret nu fusese eliberată autorizaţia de construire.

Argumentul recurentului petiţionar în sensul că  era în posesia certificatului de urbanism nr. 1003 ce a fost emis  la data de 5 august 2010 ,înainte de constatarea contravenţiei 2 septembrie 2010- nu este unul real întrucît acesta este emis altei persoane, numitul V  C A şi deci nu îi poate profita. Pe de altă parte, în condiţiile în care s-ar  fi apreciat că  în mod abuziv a fost emis pe numele său certificatul de urbanism nr. 508/10 mai 2010 cu aviz negativ în vederea edificării construcţiilor exista posibilitatea atacării în justiţie a refuzului  pretins nejustificat  ,însă chiar şi în această situaţie  documentul nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcţii, în acest sens fiind dispoziţiile art. 6 alin. 5 din Legea 50/1991.

Faţă de considerentele expuse întrucât prin probele administrate la instanţa de fond s-a făcut dovada realităţii stării de fapt consemnată în procesul verbal de contravenţie contestat, în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 3 C.pr.civ. recursul declarat de petiţionarul D V urmează a fi respins ca nefondat, fiind admis recursul declarat de Primarul municipiului Tg-Jiu, sentinţa fiind modificată în sensul respingerii  plângerii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul petent D V împotriva sentinţei civile nr.8384 din 20.10.2011 pronunţată de în dosarul nr..

Admite recursul declarat de către intimatul Primarul municipiului Tg-Jiu  împotriva sentinţei civile nr. 8384 din 20.10.2011 pronunţată de Judecătoria  în dosarul nr. .

Modifică sentinţa.

Respinge plângerea contravenţională formulată de petentul D V împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 22/28/34998/10.09.2010 încheiat de către Primarul municipiului Tg-Jiu.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 25.01.2012 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare