Restituirea cauzei procurorului în vederea refacerii actului de sesizare a instanţei. Interpretarea teleologică a dispoziţiilor art.300 alin.2 Cod de procedură penală, în raport de existenţa unei vătămări efective aduse dreptului la apărare, şi nu în...

Restituirea cauzei procurorului în vederea refacerii actului de sesizare a instantei. Interpretarea teleologica a dispozitiilor art.300 alin.2 Cod de procedura penala, în raport de existenta unei vatamari efective aduse dreptului la aparare, si nu în raport de existenta unor vicii de ordin formal. Efectuarea cercetarilor fata de toate infractiunile deduse judecatii, care nu justifica restituirea cauzei procurorului, în vederea refacerii urmaririi penale.

(Decizia Tribunalului Constanta nr.1/MF/03.06.2009, definitiva)

Prin sentinta penala nr.944/12.09.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr.10149/212/2007, în temeiul art.300 si art.332 Cod de procedura penala, s-a dispus restituirea cauzei privind pe inculpatul Gâlca Traian catre Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta, în vederea refacerii urmaririi penale si actului de sesizare a instantei.

În baza art.192 alin.3 Cod de procedura penala, cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele :

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta - Sectia maritima si fluviala nr.7/PMF/2006 s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a învinuitului Gâlca Traian pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.178 alin.2 si 5 Cod penal, art.184 alin.l si 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal (2 infractiuni) si art.35 rap.la art.39 din Legea nr.90/1996 cu aplicarea art.13 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal, precum si neînceperea urmaririi penale fata de Gâlca Traian, pentru savârsirea infractiunilor prevazute de art.218 Cod penal si art.14 alin.2 si 4 raportat la art.19 din Legea nr.191/2003.

S-a retinut în sarcina inculpatului Gâlca Traian ca, în calitate de  comandant al împingatorului „IZVORUL MARE I", în ziua de 08.06.2006, cu prilejul efectuarii manevrei de deplasare a macaralei plutitoare MP 682 din dana 63 în dana 67 a Portului Constanta, nerespectând normele de protectie a muncii, care impuneau deplasarea convoiului împingator - macara plutitoare MP682 cu o viteza de siguranta si o veghe vizuala si auditiva corespunzatoare, în asa fel încât sa permita o apreciere completa a situatiei si a pericolului de coliziune, a colizionat podul încarcator - descarcator nr.2, apartinând partii civile S.C. MINMETAL S.A. CONSTANTA, care s-a prabusit peste convoi, scufundând împingatorul „IZVORUL MARE 1" si a provocat decesul a 6 persoane (2 aflate pe împingator si 4 pe podul nr.2) si vatamarea corporala a alte 2 persoane.

Analizând legala sesizare a instantei, Judecatoria a constatat ca prin procesul verbal din 23.06.2006 s-a dispus începerea urmaririi penale fata de învinuitul Gâlca Traian, pentru savârsirea infractiunilor de ucidere din culpa si vatamare corporala din culpa, prevazute de art.178 alin.2 si 5 Cod penal, în referire la o singura infractiune prevazuta de art.184 alin.l si 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a si lit.b Cod penal.

Desi s-a motivat în cuprinsul procesului-verbal ca au fost vatamate 4 persoane, urmarirea penala a fost începuta pentru o singura infractiune de vatamare corporala, fara a se cunoaste în concret fata de care parte vatamata s-a retinut aceasta infractiune.

Prin ordonanta nr.7/PMF/2006 din 03.01.2007, s-au extins cercetarile penale fata de învinuitul Gâlca Traian si pentru savârsirea infractiunii de nerespectarea normelor de protectia muncii, prevazuta de art.35 rap.la art.39 din Legea nr.90/1996, cu aplicarea art.13 Cod penal, precum si schimbarea încadrarii juridice a faptelor din art.175 alin.2 si 5 Cod penal si art. 184 alin.l si 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a si b Cod penal, în art.178 alin.2 si 5 Cod penal, art.184 alin.l si 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal si art.35 rap.la art.39 din Legea nr.90/1996, cu aplicarea art.13 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Constanta, Sectia maritima si fluviala nr.7/PMF/2006 s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a învinuitului Gâlca Traian pentru savârsirea infractiunilor prevazute de  art.178 alin.2 si 5 Cod penal, art.184 alin.1 si 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal (2 infractiuni) si art.35 rap.la art.39 din Legea nr.90/1996, cu aplicarea art.13 Cod penal, toate cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal.

Raportat la cele doua infractiuni de vatamare corporala pentru care s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului, prima instanta retine ca în cuprinsul rechizitoriului, în partea expozitiva s-a aratat ca “în urma accidentului de navigatie din ziua de 08.06.2006, au suferit vatamari corporale numitii Otel Aurel si Raducan Gheorghe.

Conform actului constatator medico-legal nr.5/AM/28.09.2006, Otel Aurel a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire de corpuri dure în cadere, necesitând pentru vindecare 24-26 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit actului constatator medico-legal nr.3/AM/28.09.2006 întocmit de S.M.L. Constanta, Raducan Gheorghe a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu si de corp dur, necesitând pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale.

În ceea ce-l priveste pe Pruna Laurentiu-Constantin, din actul constatator medico-legal nr.4/AM/28.09.2006 eliberat de S.M.L. Constanta, a rezultat ca acesta a prezentat doar acuze subiective fara semne de violenta obiective”.

Pentru Stoica Daniel nu s-a facut nicio mentiune cu privire la împrejurarea daca a prezentat sau nu leziuni traumatice.

În raport de modul în care procurorul a expus leziunile suferite de partile vatamate mai sus amintite, se poate deduce (întrucât în rechizitoriu nu se mentioneaza numele celor doua victime relativ la care s-a apreciat ca sunt îndeplinite elementele constitutive ale infractiunilor prevazute de art.184 alin.1 si 3 Cod penal) ca cele doua infractiuni de vatamare corporala din culpa pentru inculpatul a fost trimis în judecata, privesc pe partile vatamate Otel Aurel si Raducan Gheorghe, în raport de mentiunile din actele medicale la care procurorul a facut referire.

Totodata, se constata ca desi au fost indicate în procesul-verbal de începere a urmaririi penale 4 parti vatamate, iar pentru leziunile celor doua parti vatamate Otel Aurel si Raducan Gheorghe se poate deduce ca inculpatul a fost trimis în judecata, celelate doua victime Pruna Laurentiu-Constantin si Stoica Daniel sunt mentionate în rechizitoriu în calitate de martori, cu privire la acestea nefiind data nicio solutie prin rechizitoriu.

În aceste conditii, instanta se gaseste în situatia de a deduce care sunt victimele în raport de care s-a dat o solutie de inculpare si de trimitere în judecata a inculpatului, deductie în baza careia verifica si introducerea în termenul legal a plângerilor penale si de care solutioneaza actiunile civile .

Instanta apreciaza ca lasarea la aprecierea si interpretarea instantei a acestor aspecte, este contrara principiilor de baza esentiale care guverneaza procesul penal (cu precadere principiile legalitatii si al dreptului la aparare ).

 Prima instanta constata, de asemenea, ca desi toate actele de urmarire penala au fost efectuate cu privire la o singura infractiune de vatamare corporala din culpa (fara a se cunoaste în raport de care din cele 4 victime s-a retinut aceasta infractiune), trimiterea în judecata a inculpatului s-a facut pentru 2 asemenea infractiuni (deducerea numelui celor doua victime fiind lasata la aprecierea fiecaruia).

Instanta retine, astfel, ca au fost încalcate, de catre procuror, prevederile art.264 alin 1 Cod de procedura penala, potrivit carora rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata si trebuie „sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda, pe lânga mentiunile prevazute în art.203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta în sarcina sa, încadrarea juridica…”, sesizând instanta cu o infractiune pentru care nu s-au efectuat acte de cercetare penala si neprecizând numele victimelor în raport de care s-a apreciat ca se impune sesizarea instantei.

Aceasta împrejurare duce la nelegala sesizare a instantei, întrucât asa cum nu îi este permis judecatorului sa pronunte o solutie de condamnare sau de achitare pentru o infractiune pentru care nu a fost sesizata, la fel nu îi poate fi recunoscuta instantei posibilitatea de a pronunta o asemenea solutie pentru o infractiune pentru care nu a fost legal sesizata; o concluzie contrara are ca o consecinta începerea, efectuarea cercetarii judecatoresti si pronuntarea unor solutii de catre instanta cu privire la doua infractiuni de vatamare corporala din culpa, în raport de doua victime a caror identitate poate fi doar dedusa prin interpretarea legii si a actelor medicale de la dosar,  desi întreaga activitate de urmarire penala s-a limitat la o singura asemenea infractiune, cu încalcarea competentei functionale de catre instanta.

Ratiunea instituirii de legiuitor a competentei functionale, cu delimitarea atributiilor specifice instantei si cele specifice organului de urmarire penala a avut la baza caracterul obligatoriu al celor doua etape, nefiind permis ca instanta sau organul de urmarire penala sa se substituie sau sa îsi aroge atributiile celuilalt.

O alta deficienta a rechizitoriului este aceea ca procurorul nu a pronuntat  solutii si cu privire la cele doua victime Pruna Laurentiu - Constantin si Stoica Daniel (care apar în citativul rechizitoriului ca martori, desi în cursul urmaririi penale au fost parti vatamate), astfel ca cele doua victime au fost private de orice posibilitate legala de a contesta o eventuala solutie de netrimitere în judecata a inculpatului pentru vatamarile suferite potrivit art.2781 alin.1 Cod de procedura penala.

Desigur, s-ar putea contraargumenta ca aceasta este o deficienta minora, întrucât nu s-a adus vreo vatamare inculpatului si celorlalte parti din proces, iar instanta este tinuta sa analizeze doar faptele cu care a fost învestita, însa este legal ca rechizitoriul, ca act de sesizare a instantei, sa cuprinda mentiuni cu privire la toate faptele si toate persoanele vatamate pentru care au fost efectuate acte de cercetare penala; în caz contrar, toate dispozitiile care reglementeaza urmarirea penala devin optionale pentru procuror, iar judecatorul ar încorpora în atributiile sale si pe cele de acuzator, prin suplinirea actelor acestuia.

Fata de cele expuse mai sus, constatând ca au fost încalcate dispozitiile care guverneaza legala sesizare a instantei, sanctiunea prevazuta de art.197 alin.2 Cod de procedura penala fiind nulitatea absoluta (care este independenta deci de orice vatamare), în baza art.300 si art.332 alin.2 Cod de procedura penala, a fost restituita cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale, cu indicarea corecta, completa a numelui si numarului victimelor si a numarului infractiunilor de vatamare corporala si, pe cale de consecinta, si a actului de sesizare, cu indicarea solutiilor fata de toate victimele.

•

Împotriva acestei sentinte penale au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta si partile civile S.C. Minmetal S.A. Constanta, Nita Liliana, Nita Maria, Constantin Gherghina si Ionita Dumitru, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

În motivarea tuturor recursurilor s-a aratat ca solutia de restituire a cauzei la procuror este consecinta gresitei interpretari si aplicari a dispozitiilor art.332 si art.333 Cod de procedura penala, întrucât din actele si lucrarile dosarului rezulta ca instanta de fond a fost legal sesizata.

În motivarea recursurilor s-a aratat ca faptele retinute în sarcina inculpatului Gâlca Traian sunt precis determinate sub aspectul tuturor elementelor ce au relevanta penala, astfel încât reiese cu certitudine caracterul penal al acestora si vointa neechivoca a procurorului de a-l trimite în judecata pe inculpat sub aspectul infractiunilor de ucidere din culpa prevazuta de art.178 alin.2 si 5 Cod penal, a doua infractiuni de vatamare corporala din culpa prevazute de art.184 alin.1 si 3 Cod penal si a infractiunii prevazute de art.35 raportat la art.39 din Legea nr.90/1996.

Se sustine ca restituirea cauzei pentru completarea urmaririi penale nu era posibila decât în temeiul art.333 Cod procedura penala, însa acest text de lege a fost abrogat prin Legea nr.356/2006, de unde rezulta cu evidenta vointa legiuitorului de a elimina solutia restituirii cauzei pentru acest motiv, eventualele împrejurari nelamurite pe parcursul urmaririi penale urmând a fi complinite în faza de judecata.

De asemenea, s-a sustinut ca pe parcursul urmaririi penale au fost respectate exigentele unui proces echitabil, inculpatul beneficiind de timpul necesar pregatirii apararii, de posibilitatea de a se apara singur si prin intermediul aparatorului ales, de dreptul la tacere si de a nu contribui în nici un mod la propria incriminare, fiind informat cu privire la faptele ce i-au fost retinute în sarcina si la încadrarea juridica a acestora.

Pentru aceste considerente, se solicita admiterea recursurilor, casarea sentintei penale recurate si trimiterea cauzei la Judecatoria Constanta, pentru continuarea judecatii si solutionarea fondului cauzei.

Analizând actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata recursurile a fi întemeiate.

Potrivit art.300 alin.2 Cod de procedura penala, instanta restituie dosarul organului de urmarire penala, în vederea refacerii actului de sesizare, atunci când aceasta este nelegal sesizata, iar neregularitatea nu poate fi înlaturata de îndata si nici prin acordarea unui termen în acest scop.

Ratiunea de a fi a acestor dispozitii legale este aceea ca urmarirea penala sa fie reluata, în vederea refacerii activitatilor desfasurate cu încalcarea dreptului la aparare al inculpatului, iar nu ca urmarirea  penala sa fie reluata pentru vicii de ordin formal, care, desi se pot regasi din punct de vedere scriptic, nu afecteaza cu nimic situatia juridica a inculpatului.

Restituirea cauzei în vederea refacerii urmaririi penale si a actului de sesizare a instantei, în cazul de fata, este opera unui formalism excesiv, întrucât desi numarul infractiunilor de vatamare corporala nu se regaseste explicit în cuprinsul rezolutiei de începere a urmaririi penale, întreaga activitate premergatoare sesizarii instantei a avut ca obiect si aceste infractiuni, iar din cuprinsul rechizitoriului rezulta vointa neechivoca a procurorului de a sesiza instanta cu privire la cele doua fapte, ale caror victime sunt Otel Aurel si Raducan Gheorghe.

O vatamare de genul celei invocate trebuia apreciata în concret, în raport de activitatile desfasurate, ori, din acest punct de vedere, în cuprinsul declaratiilor inculpatului din 11.01.2007 si 30.05.2007 se face vorbire despre doua infractiuni prevazute de art.184 alin.1 si 3 Cod penal, astfel încât lipsa unei mentiuni exprese în continutul actului de începere a urmaririi penale nu echivaleaza lipsa urmaririi penale si tinde sa reprezinte o simpla speculatie juridica.

Pe întreg parcursul urmaririi penale inculpatul a cunoscut faptele pentru care este cercetat, aspect ce rezulta din cuprinsul procesului verbal de prezentare a materialului de urmarire penala, iar nelamurirea primei instante cu privire la faptele cu care a fost sesizata, la mai bine de un an de la întocmirea rechizitoriului, nu poate fi primita ca motiv de restituire, câta vreme la filele 19 si 20 din rechizitoriu se face referire la doua parti vatamate, care pot fi individualizate prin nume si prenume, atât în citativ, cât mai ales în raport de durata îngrijirilor medicale, în persoana numitilor Otel Aurel si Raducan Gheorghe.

Acest aspect rezulta cu certitudine si din cuprinsul procesului verbal de prezentare a materialului de urmarire penala, în care se face referire la aplicabilitatea dispozitiilor art.33 lit.a si b Cod penal, privind concursul real si ideal de infractiuni.

Astfel, daca dispozitiile art.33 lit.b Cod penal figureaza în partea finala a textului, avându-se în vedere toate faptele care au constituit obiectul urmaririi penale, aflate în concurs ideal, prevederile art.33 lit.a Cod penal succed faptei de vatamare corporala din culpa si se refera la doua astfel de fapte prevazute de art.184 alin.1,3 Cod penal, ele neputând fi extinse cu privire la infractiunea de ucidere din culpa, care, având ca urmare moartea mai multor persoane, se încadreaza în dispozitiile art.178 alin.2, 5 Cod penal.

Drept urmare, este evident ca orice alte persoane care au suferit vatamari corporale usoare nu au calitatea de parte în procesul penal, iar acest aspect nu necesita lamuriri suplimentare prin restituirea cauzei la procuror, câta vreme instanta se pronunta numai în limitele investirii sale, potrivit art.317 Cod de procedura penala.

Din acest punct de vedere, instanta nu se putea considera investita cu alte fapte de vatamare corporala decât cele indicate în cuprinsul rechizitoriului, întrucât din actele de urmarire penala rezulta ca persoanele vatamate Pruna Laurentiu Constantin si Stoica Daniel au suferit leziuni usoare, astfel încât au dobândit calitatea de martori în prezenta cauza.

Nu în ultimul rând, restituirea cauzei la procuror nu era posibila în temeiul art.333 Cod de procedura penala, întrucât acest text de lege a fost abrogat prin Legea nr.356/2006, ceea ce înseamna ca o eventuala solutie de restituire nu se putea fundamenta decât pe dispozitiile art.300 Cod de procedura penala, sub conditia dovedirii unei vatamari iremediabile.

În sfârsit, împrejurarea ca procurorul nu a pronuntat o solutie de netrimitere în judecata cu privire la numitii Pruna Laurentiu Constantin si Stoica Daniel nu poate fi asimilata nelegalei sesizari a instantei, câta vreme obiectul judecatii este cel stabilit prin dispozitiile art.317 Cod de procedura penala, iar faptele respective nu sunt prevazute de legea penala.

De altfel, argumentul instantei de fond, privind lipsa unei solutii corespunzatoare a procurorului cu privire la aceste fapte denota contradictia logica strecurata în rationamentul solutiei atacate, întrucât prin aceasta se demonstreaza ca instanta de fond a admis ca cele doua fapte nu puteau constitui obiect al judecatii.

Prin urmare faptele supuse judecatii nu puteau fi decât cele comise asupra partilor vatamate Otel Aurel si Raducan Gheorghe, astfel încât instanta fondului putea cu usurinta decela asupra obiectului cauzei.

Asa fiind, solutia de restituire a cauzei la procuror nu se justifica din punct de vedere procedural.

Pentru toate aceste motive, se vor admite recursurile declarate în cauza, potrivit art.38515 pct.2 lit.c Cod de procedura penala, se va casa sentinta penala recurata, iar cauza urmeaza a fi trimisa primei instante în vederea continuarii judecatii.

Se va face, totodata, aplicarea art.192 alin.3 Cod de procedura penala.

Domenii speta

Spete similare