Rang de prioritate. Dobânzi bancare aplicate creanţelor garantate de terţi, după data deschiderii procedurii. ( i )

Rang de prioritate. Dobânzi bancare aplicate creanţelor garantate de terţi, după data deschiderii procedurii. ( I )

Întrucât garanţia invocată este constituită asupra bunurilor unor terţi, iar nu faţă de cele ale debitoarei supuse procedurii colective, creditorul societate bancară nu mai poate invoca dreptul de preferinţă statuat de art. 106 din Legea nr.64/1995 republicată.

Sumele stabilite cu titlu de dobânzi la creditul nerestituit, calculate până la data deschiderii procedurii, urmează a fi înscrise pe rangul de prioritate conferit de art. 108 pct.8 din lege.

Contestatoarea – societate bancară a solicitat judecătorului sindic să statueze asupra greşitei încadrări a creanţei sale faţă de S.C. PG SR.L. Constanţa – în faliment, pe care lichidatorul a menţionat-o la poziţia dată de art. 108 pct. 8 din Legea nr. 64/1995 republicată.

Banca a arătat că deşi creanţei i s-a acordat rangul de prioritate conferit de textul menţionat, aceasta are natura unei creanţe garantate, având beneficiul calculării în continuare a dobânzilor aferente, chiar după data deschiderii procedurii, ca excepţie de la regula instituită prin art. 37 din lege.

Contestaţia este neîntemeiată.

Creditoarea şi-a declarat creanţa la 07.11.2000 pentru debitul înregistrat în sarcina debitoarei în faliment la 29.09.2000 şi ulterior a prezentat calculul în continuare a dobânzilor aferente, apreciind că sumele urmează a fi înscrise pe rangul de prioritate conferit de art. 106 pct. 2 din Legea nr. 64/ 1995 republicată.

Aceste susţineri nu pot fi reţinute, întrucât garanţia invocată este constituită asupra bunurilor unor terţi, iar nu faţă de cele ale debitoarei supuse procedurii colective.

Din textul art. 106 din lege rezultă implicit, dar neechivoc, că vor avea rang de creanţă garantată doar acele creanţe care sunt însoţite de garanţii reale constituite asupra bunurilor debitorului.

Legiuitorul a considerat că protejarea creditului şi întărirea securităţii tranzacţiilor sunt exigenţe care se impun raporturilor comerciale, astfel că în situaţia încetării de plăţi a unui comerciant, trebuie asigurat rang de prioritate acelor creanţe pentru care debitorul – iar nu un terţ – a garantat cu bunurile sale.

Bunurile ce urmează a fi valorificate în cursul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului sunt exclusiv cele ale debitorului, motiv pentru care garanţia constituită asupra bunurilor unor terţi nu poate permite înscrierea integrală, chiar ulterior deschiderii procedurii, a sumei reprezentând dobânzi bancare.

Pentru aceste considerente, contestaţia urmează a fi respinsă.

(sentinţa civilă nr. 1359 COM/ 25.05.2001, irevocabilă prin nerecurare)

Domenii speta

Spete similare