Verificarea creanţelor. Echivalentul acţiunilor deţinute la societatea în faliment.

Verificarea creanţelor. Echivalentul acţiunilor deţinute la societatea în faliment.

În procedura de lichidare şi faliment operaţiunile de partaj către asociaţi sau acţionari sunt ulterioare distribuirii sumelor realizate în urma lichidării şi se fundamentează pe bilanţul contabil întocmit anterior, în conformitate cu prevederile Ordinului Min. Finanţelor nr. 122/1998.

Includerea în masa pasivă a drepturilor ce decurg din proprietatea asupra acţiunilor ar conduce la distribuţia inechitabilă a sumelor obţinute din lichidare, întrucât ar permite repartizarea concurentă a acestor sume între creditorii chirografari ai societăţii, ale căror creanţe s-au constituit din raporturile comerciale ale societăţii în faliment, pe de o parte, şi acţionari, pe de altă parte, pentru drepturile izvorâte din calitatea menţionată.

Lichidatorul societăţii în faliment S.C. MI S.A. a contestat creanţa declarată de BC şi înscrisă pe tabelul preliminar al obligaţiilor debitoarei, solicitând judecătorului sindic respingerea acestor pretenţii şi neînscrierea sumei pe tabelul definitiv de creanţe.

S-a susţinut că persoana fizică este acţionar al societăţii în faliment şi a solicitat înscrierea sa pe tabelul obligaţiilor debitoarei, în vederea recuperării contravalorii celor 39 de acţiuni deţinute din capitalul social.

Lichidatorul a considerat că deşi valorificarea dreptului născut din calitatea de acţionar este statuat prin lege, în procedura de lichidare şi faliment operaţiunile de partaj către asociaţi sau acţionari sunt ulterioare distribuirii sumelor realizate în urma lichidării şi se fundamentează pe bilanţul contabil întocmit anterior, în conformitate cu prevederile Ordinului Min. Finanţelor nr. 122/1998.

S-a apreciat, totodată, că includerea în masa pasivă a drepturilor ce decurg din proprietatea asupra acţiunilor ar conduce la distribuţia inechitabilă a sumelor obţinute din lichidare, întrucât ar permite repartizarea concurentă a acestor sume între creditorii chirografari ai societăţii, ale căror creanţe s-au constituit din raporturile comerciale ale societăţii în faliment, pe de o parte, şi acţionari, pe de altă parte, pentru drepturile izvorâte din calitatea menţionată.

Pârâta creditoare a susţinut că este îndreptăţită să solicite înscrierea sa pe tabelul obligaţiilor, cu echivalentul valoric al celor 39 de acţiuni deţinute la această societate. Acţionarul a acceptat că în procedura falimentului nu-i poate fi platită nici o sumă în contul participaţiei sale la capitalul social, mai înainte de acoperirea tuturor creanţelor societăţii, însă a apreciat că valoarea acţiunilor trebuie să se regăsească într-un raport final al lichidatorului, în care să se precizeze eventualul activ net rămas după distribuţie.

Contestaţia lichidatorului a fost admisă, cu consecinţa radierii creanţei acţionarului din tabelul obligaţiilor debitoarei.

Patrimoniul societăţii comerciale cuprinde activul social, constituit din drepturile patrimoniale, reale sau de creanţă şi, respectiv, pasivul social, în care sunt cuprinse obligaţiile patrimoniale contractuale ori extracontractuale.

În activ sunt incluse şi bunurile aduse ca aport în natură la constituirea societăţii de către asociaţi, precum şi cele dobândite ulterior acestui moment, cât şi aportul în numerar, în schimbul căruia asociaţii au primit acţiuni. Toate aceste bunuri formează gajul general al creditorilor chirografari.

Pentru aportul în natură sau în numerar, acţionarii au dreptul de a participa la procesul decizional în cadrul societăţii şi dreptul la beneficiile obţinute, corespunzător cotei de participaţie.

În raport de natura specială a dreptului de creanţă al acţionarului faţă de societate, pe considerentul participaţiei la capitalul social, se va reţine că în speţă creditoarea nu are o creanţă exigibilă.

Acţionarii nu pot participa, alături de ceilalţi creditori chirografari, la distribuirea fondurilor obţinute din lichidarea activului societăţii, câtă vreme art. 3 alin.1 din Legea nr. 31/1990 prevede că obligaţiile societăţii comerciale ,,sunt garantate cu patrimoniul social’’, iar în alin. 3 se instituie răspunderea subsidiară a acţionarilor, până la concurenţa capitalului social subscris.

Textul art. 250 alin. 1 din Legea nr. 31/ 1990 statuează, în reglementarea dată lichidării, asupra interdicţiei lichidatorilor de a plăti asociaţilor vreo sumă care li s-ar cuveni din lichidare, mai înainte de satisfacerea creditorilor societăţii.

O asemenea reglementare nu este menţionată în mod expres în legea reorganizării judiciare şi a falimentului, însă nu se poate accepta ideea unei derogări de la această regulă ; aceasta cu atât mai mult cu cât în procedura colectivă concursul creditorilor prejudiciaţi prin încetarea de plăţi a societăţii presupune valorificarea oricărei resurse care să conducă la creşterea gradului de acoperire a creanţei declarate.

Aşa cum reiese din Precizările privind reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind fuziunea, dizolvarea şi lichidarea societăţilor comerciale, aprobate prin Ordinul Min. Finanţelor nr. 1223/1998 (pct.II B şi anexa 3), momentul la care din punct de vedere contabil se pot lua în calcul creanţele asociaţilor/ acţionarilor este cel al întocmirii bilanţului contabil înainte de efectuarea partajului, după finalizarea operaţiunilor de distribuire a sumelor obţinute din averea debitoarei, către creditorii societăţii.

În consecinţă, creanţa declarată de acţionarul societăţii în faliment nu va fi înscrisă pe tabelul obligaţiilor debitoarei, lichidatorul urmând să prezinte în bilanţul final sumele eventual rămase după distribuirile între creditori şi posibilitatea efectuării partajului lor, către acţionari.

(sentinţa civilă nr. 132 COM/ 14.01.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Domenii speta

Spete similare