Faliment. Raport de evaluare. Obiecţiuni la raportul de evaluare a patrimoniului debitorului.

Faliment. Raport de evaluare. Obiecţiuni la raportul de evaluare a patrimoniului debitorului.

Prezentarea unui raport de evaluare a bunurilor debitorului în faliment poate fi urmată de formularea eventualelor obiecţiuni ale creditorilor interesaţi, însă încadrarea juridică dată acestora va fi cea cuprinsă în art. 22 corob. cu art. 18 lit. j şi art.19 din Legea nr. 64/1995 republicată.

Prin urmare, contestaţia se referă la măsurile luate de lichidator pentru identificarea şi corecta evaluare a bunurilor debitoarei, nefiind reglementată de lege posibilitatea formulării de obiecţiuni la raportul de evaluare a bunurilor.

Inventarierea bunurilor debitoarei are ca scop obţinerea datelor legate de bunurile debitoarei. Lipsa evaluării unor bunuri care nu s-au regăsit faptic cu ocazia inventarierii nu poate constitui temei al obiecţiunilor creditorilor, dacă nu au putut fi identificate de către lichidator şi nu există date privind apartenenţa lor la patrimoniul debitoarei.

La 24.09.2001, lichidatorul a depus raportul de evaluare pentru bunurile mobile ale debitoarei S.C. DB S.R.L. Constanţa – societate în faliment. S-a menţionat că au fost evaluate bunurile identificate, acestea fiind apreciate la valoarea de lichidare, în funcţie de starea fizică, de uzura fiecăruia, precum şi de gradul de atractivitate pe piaţă.

Nu au fost evaluate bunurile declarate ca pierdute ori distruse (alarma auto, antena satelit şi plita electrică).

După prezentarea raportului de evaluare, creditorii au solicitat emiterea unei decizii de imputaţie pentru o imprimantă Epson, neidentificată la momentul inventarierii.

Creditoarea S.C. P S.A. Bucureşti a formulat obiecţiuni asupra raportului de evaluare, criticându-l pentru următoarele considerente:

- evaluarea nu a avut în vedere autoturismul Dacia 1310 şi autoutilitara Roman, pe care le-a menţionat a fi în patrimoniul debitoarei Serviciul de impozite şi taxe din cadrul Primăriei Constanţa;

- lichidatorul era obligat să procedeze la inventarierea şi sigilarea bunurilor, la evaluarea lor corectă şi completă, inclusiv a celor care nu au mai fost identificate în patrimoniul debitoarei la data iniţierii procedurii de faliment.

S-a considerat, totodată, că lichidatorul nu a făcut o analiză completă a balanţelor de verificare, întrucât din conţinutul acestora rezultă cu certitudine dispariţia unor bunuri, în anii 1998 şi 1999, atât în contul privind mijloacele fixe, cât şi în cel al obiectelor de inventar.

Prin întâmpinare, lichidatorul debitoarei a arătat că în bilanţuri nu se regăseşte o valoare care să reflecte transferuri patrimoniale, aspect care se corelează cu inexistenţa unor rulaje asupra contului care reflectă veniturile obţinute din cedări de active.

Cât priveşte cele două autovehicule, lichidatorul a arătat că pentru autoturism există date certe privind natura sa de bun propriu al administratorului societăţii, iar pentru autoutilitară se continuă demersurile pentru identificarea situaţiei sale juridice şi a stării lui tehnice. Pentru acest ultim bun, lichidatorul a menţionat că evaluarea este o etapă ulterioară identificării situaţiei sale juridice, întrucât acesta se află în custodie la un terţ.

Având în vedere că obiecţiunile creditoarei privesc, în esenţă, aspecte privind activitatea lichidatorului, încadrarea juridică dată acestora va fi cea cuprinsă în art. 8 lit. j şi art. 19 din Legea nr. 64/ 1995.

Prin urmare, contestaţia se referă la măsurile luate de lichidator pentru identificarea şi corecta evaluare a bunurilor debitoarei, nefiind posibilă în contextul legii formularea de obiecţiuni la raportul de evaluare a bunurilor.

Analiza efectuată de lichidator asupra balanţelor analitice nu constituie temei al obiecţiunilor creditorilor, mijlocul procesual fiind contestarea măsurii neatacării în justiţie a unor transferuri patrimoniale determinate, care rezultă în mod neechivoc din documentaţia contabilă. Aceasta presupune cunoaşterea actelor care reflectă transferul patrimonial prejudiciabil şi obiectul acestora. În măsura în care se probează efectuarea unor asemenea operaţiuni de către debitor, legea acordă mijloacele procesuale de sancţionare a persoanelor culpabile pentru neevidenţierea lor ori pentru fraudarea creditorilor.

Inventarierea bunurilor debitoarei în faliment presupune obţinerea datelor legate de bunurile existente, fără a fi necesar ca această operaţiune să se realizeze concomitent cu evaluarea.

Faţă de aceste considerente, obiecţiunile creditoarei vor fi respinse ca nefondate.

(sentinţa civilă nr. 3835 COM/ 10.06.2002, irevocabilă prin nerecurare)

Domenii speta

Spete similare