Faliment

Sentinţă civilă 4 din 14.01.2013


Prin sentinţa civilă 4/14.01.2013 pronunţată în dosarul nr. …/116/2012/A1  de către Tribunalul  Călăraşi a respins cererea creditorului ZDM de ridicare a suspendării procedurilor de executare silită din cadrul Dosarelor nr. ../2009 şi nr. ../2009 ale BEJ OC  din Lehliu-Gară.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a avut în vedere următoarele :

Prin cererea din 12 noiembrie 2012 creditor ZDM a solicitat în contradictoriu cu debitor P Srl din … şi cu administratorul judiciar Euroial Insol SPRL ridicarea suspendării prevăzute de art.36 din Legea nr.85/06 şi valorificarea imediată în cadrul procedurii de executare silită prin disponibilizarea către aceasta a creanţei, motivat pe suspendarea existentă asupra valorificării sumei de 349 000 euro rezultată din executarea silită a unui bun al debitorului, executare ce a fost şi contestată de către debitor, soluţionată prin respingere, suma respectivă rămânând însă indisponibilizată în mâinile executorului judecătoresc anterior deschiderii procedurii prin dispoziţia instanţei de suspendare a executării. A mai arătat creditorul că are calitatea de creditor în procedura insolvenţei de faţă cu suma de 323 485 lei, în baza contractelor de arendă încheiate cu debitorul şi a Sentinţei civile nr.619 din 1 iulie 2008 a Judecătoriei Lehliu Gară, iar creanţa sa este garantată cu dreptul de retenţie asupra sumei de 349 000 euro indisponibilizată în mâinile executorului judecătoresc.

A fost solicitată proba cu înscrisuri şi au fost invocate dispoziţiile art. 36, 39 şi 41 din Legea nr.85/06.

Au fost depuse înscrisuri.

În contradictoriu, debitorul nu s-a prezentat şi nu şi-a exprimat opţiunea, iar administratorul judiciar a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă pe de o parte, respectiv ca nefondată-lipsind garanţia cerută lega pe de altă parte.

Analizând cererea de faţă se reţine că creditorul de faţă a solicitat încetarea suspendării executării declanşate anterior şi remiterea sumei de 349 000 euro aflată în mâinile executorului judecătoresc, indisponibilizată anterior prin decizia instanţei de executare de suspendare a executării, iar acum prin efectul actului deschiderii procedurii insolvenţei.

Referitor la dispoziţiile aplicabile cererii de faţă, apreciem că nu este vreun caz de inadmisibilitate a cererii de faţă atât timp cât ea este reglementată de lege, prin chiar dispoziţii legale invocate (art.39 din lege) în preambulul cererii.

În fond, este adevărat că prin dispoziţiile art.36 din lege este dispusă suspendarea tuturor demersurilor de valorificare a unei creanţe contra unui debitor supus unei proceduri a  insolvenţei, iar prin acelea ale art.39 din aceeaşi lege este posibilă ridicarea acestei suspendări, dar aceasta în condiţiile respectivelor dispoziţii, una din condiţiile generale fiind aceea a deţinerii, de către creditor, a unei garanţii, inclusiv în forma invocată-drept de retenţie pentru un bun, iar alta-valorificarea acestui bun în limitele art.116-118 din lege.

Din contextul cauzei rezultă fără dubiu că nu există vreo garanţie aferentă creanţei de faţă, de nici un fel, astfel cum rezultă din tabelul creanţelor întocmit în procedura insolvenţei. Dreptul de retenţie ca drept accesoriu, şi nicio garanţie, nu este dat prin dispoziţiile legii speciale a  arendei. Este posibil să fie în mâinile executorului judecătoresc suma invocată, dar aceasta nu cu titlul de garanţie, al vreunui drept de retenţie conferit creditorului, ci ca efect al procedurii executării silite, cu posibilitatea ca suma să aibă alt destinatar creditor. Prin urmare, astfel cum a arătat şi administratorul judiciar, prima condiţie legală arătată nu este îndeplinită.

Pe de altă parte, nici nu este permisă valorificarea vreunui drept faţă de debitor în altă procedură paralelă cu aceea a insolvenţei, astfel cum a solicitat creditorul,  ci numai în ultima-„…cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art.116-118…”-art.39 al.1 din lege, dispoziţii ce reglementează efectuarea lichidării, deci cu participarea lichidatorului procedurii nu prin executor judecătoresc. În consecinţă, nici nu este posibilă valorificarea prin executor judecătoresc.

Faţă de toate acestea, cererea de faţă se dovedeşte nefondată, nefiind îndeplinite cerinţele legii,  motiv pentru care urmează a fi respinsă.