Potrivit prescripţiilor Legii nr. 10/2001 cu modificările şi completările ulterioare stabilirea cuantumului despăgubirilor nu este în sarcina Primarului, acesta având doar abilitatea de a face propuneri în acest sens. Sarcina exclusivă a stabilirii c...

Potrivit prescripţiilor Legii nr. 10/2001 cu modificările şi completările ulterioare stabilirea cuantumului despăgubirilor nu este în sarcina Primarului, acesta având doar abilitatea de a face propuneri în acest sens. Sarcina exclusivă a stabilirii cuantumului despăgubirilor revine potrivit art.10 alin.8, art. 13 şi 16 din Legea nr. 247/2005, titlul VII exclusiv Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, după procedura specifică instituită de legiuitor. Excede competenţelor primarului a sancţiona notificatorul pentru nedepunerea diligenţelor în a cuantifica despăgubirile ce se acordă pentru imobilele preluate abuziv, elucidarea acestei chestiuni revenind instituţiei menţionată, iar eventuala dispută cu notificatorul fiind în sarcina instanţelor judecătoreşti competente după prescripţiile legii (curţile de apel).

Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., sent. nr. 4972/F/27 septembrie 2010

Prin acţiunea înregistrată reclamanta NFB prin mandatar RG a chemat în judecată pe pârâţii Comuna Şintereag şi Primarul comunei Şintereag, solicitând instanţei să dispună anularea dispoziţiei nr.239/10 noiembrie 2009 emisă de Primarul Comunei Şintereag prin care s-a respins cererea de acordare de despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv ce nu pot fi restituite în natură; să oblige pârâţii să emită o nouă dispoziţie prin care să dispună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent reprezentând contravaloarea imobilului teren în suprafaţă de 16.073 mp din Blăjenii de Jos identificat în C.F. ….. contravaloarea casei de lemn cu 2 camere de pe nr.topo 7, a casei de lemn cu 2 camere de pe nr.topo 8 şi a casei de lemn cu 1 camere de pe nr.topo 10, ce nu pot fi restituite în natură; să oblige pârâţii la plata de daune cominatorii de 300 lei/zi începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea efectivă a obligaţiilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi pe cele ale dosarului nr. 699/C/2006 acvirat, instanţa reţine următoarele:

Prin Dispoziţia nr. 239/10 noiembrie 2009 a Primarului comunei Şintereag s-a respins notificarea cu privire la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele construcţii casă de lemn cu 2 camere de pe nr.top 7, casă de lemn cu 2 camere de pe nr.top 8, casă de lemn cu 1 cameră de pe nr.top 10 situate în localitatea Blăjenii de Jos, nr.78, din CF …..Blăjenii de Jos, deoarece nu au fost depuse actele doveditoare cu privire la imobilele descrise mai sus conform prev.art.23 şi 24 din L.10/2001, rep. şi cu modificările şi completările ulterioare, şi prev.pct.23.1, 23.2, 23.3, 23.4, 24.1, 24.2 din HG.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a L.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Emitentul a avut în vedere la rezolvarea nefavorabilă a cererii de retrocedare următoarele:

În baza Sentinţei Civile nr. 205/F/2007 prin care instanţa decide admiterea plângerii petentei împotriva dispoziţiei nr.458/30.12.2005 a Primarului comunei Şintereag cu sediul în România comuna Şintereag, judeţul Bistriţa Năsăud şi anulează dispoziţia NR. 458 din 30.12.2005 emisă de Primarul comunei Şintereag şi constată că:

În baza aceleaşi sentinţe obligă intimatul Primarul comunei Şintereag emiterea unei noi dispoziţii prin care să se dispună restituirea în natură a imobilelor constând din casă de piatră cu 4 camere şi terenul în suprafaţă de 12.318 mp, nr.top.6.7.8.9/1, 11 din CF ….. Blăjenii de Jos potrivit tabelului de mişcare parcelară al expertizei iar pentru restul imobilelor imposibil de restituit în natură casă de lemn cu 2 camere de pe nr.top.7, casă de lemn cu 2 camere de pe nr.top.8, casă de lemn cu 1 cameră de pe nr.top.10 şi suprafaţă de 16.073 mp să ofere petentei măsuri reparatorii în echivalent şi să se înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Conform  prevederilor Hotărârii Guvernului României nr. 250/2007 şi a precizărilor Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor nr.719243 din 20.09.2007, s-au solicitat acte doveditoare cu privire la imobilele construcţii imposibil de restituit în natură: adresa nr. C/24 din 31.01.2008 eliberată de Arhivele naţionale - Direcţia Judeţeană Bistriţa-Năsăud; adeverinţa nr. 1000 din 07.03.2008 eliberată de Compartimentul Arhiva din cadrul Primăriei comunei Şintereag; adresa nr.1347 din 27.03.2008 eliberată de Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud; adresele nr.757 din 21.02.2008 şi 1906 din 05.05.2008 comunicate doamnei NFB cu domiciliul în Germania.

În drept se invocă prev.art.1, art.2(1), lit.i, art.4(2), art.10, art.21, art.23, art.24, art.25, art.32 din L.10/2001, republicată cu modificările şi completările ulterioare; prevederilor pct.23.1, 23.2, 23.4, 24.1, 24.2 din Hotărârea Guvernului României nr.250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie; propunerea din data de 09.11.2009 a Comisiei interne de analizare şi efectuare a propunerilor de soluţionare a cererilor depuse la Primăria comunei Şintereag în temeiul Legii nr.10/2001, precum şi art.63(1) lit.e şi art.68 din Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, republicată.

Raportul întocmit de Comisia de analizare şi efectuare a propunerilor de soluţionare, făcând referire la considerentele reluate şi în Dispoziţia atacată menţionează suplimentar că din răspunsurile primite în urma adreselor făcute nu s-au primit acte doveditoare cu privire la imobilele casă de lemn cu 2 camere de pe nr.top 7, casă de lemn cu 2 camere de pe nr.top 8, casă de lemn cu 1 cameră de pe nr.top 10, astfel că nu sunt identificate: numărul paşaportului, anexându-se la dosar copie xerox după buletinul/cartea de identitate sau paşaport, identificarea imobilului precizându-se suprafaţa construcţiei – construită şi utilă, materialele din care erau făcute, anul construirii acestora, starea de întreţinere la data preluării, declaraţie pe proprie răspundere de către persoana îndreptăţită cu privire la suprafaţa şi detaliile constructive ale imobilului notificat.

În cuprinsul procesului verbal încheiat concomitent la 9 noiembrie 2009 de Comisie cu ocazia reanalizării notificării reclamantei se menţionează că în considerarea sentinţei civile nr.205/F/2007 şi a actelor dosarului, cu referire la imobilele imposibil de restituit în natură construcţii şi suprafaţa de 16073 mp s-au solicitat acte doveditoare, înscrisuri care să descrie construcţiile demolate.

Cu toate acestea, atât raportul comisiei cât şi dispoziţia de retrocedare fac referire doar la imobilele construcţii.

Din actele dosarului acvirat nr. 699/C/2006 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, finalizat prin pronunţarea sentinţei civile nr.205/F/2007, tribunalul reţine că cererea de retrocedare formulată de reclamanta NFB înregistrată sub nr. 1774/2004 a fost iniţial respinsă pentru nedeţinerea calităţii de proprietar deposedat în mod abuziv şi nici pe aceea de moştenitoare a proprietarei tabulare a imobilelor înscrise în CF …..Blăjenii de Jos transcrise ulterior în C.F. … Blăjenii de Jos. Dispoziţia Primarului comunei Şintereag cu nr. 458/2005 a fost desfiinţată de instanţă care a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la restituire şi a obligat Primarul comunei Şintereag să emită o nouă dispoziţie prin care să se dispună restituirea în natură a imobilelor constând în casă de piatră cu patru camere şi terenul în suprafaţă de 12.318 mp, respectiv nr. top 6,7,8,9/1,11 din CF …. Blăjenii de Jos potrivit tabelului de mişcare parcelară al expertizei tehnice, administrată în dosar, iar pentru restul imobilelor imposibil de restituit în natură casă de lemn cu 2 camere de pe nr. top 7, casă de lemn cu 2 camere de pe nr. top 8, casă de lemn cu 1 cameră de pe nr. top 10 şi suprafaţa de 16.073 mp să ofere petentei măsuri reparatorii în echivalent şi să le înainteze Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pe parcursul soluţionării cauzei, urmare a comunicării de către pârât a documentaţiei ce a stat la baza emiterii actului contestat, reclamanta a precizat consecutiv obiectul acţiunii în raport de înscrisurile ataşate la dosar. Pretenţia de anulare a dispoziţiei emisă de Primar la 10 noiembrie 2009 ce constituie obiectul cererii de chemare în judecată, nu a fost nicidecum modificată, cum greşit susţine pârâtul, în cauză având incidenţă prev.alin.2 ale art.132 Cod procedură civilă referitoare la precizarea acţiunii dedusă judecăţii, determinat de inconsecvenţa emitentului actului contestat.

La data de 9 noiembrie 2009 în procesul verbal întocmit de Comisia internă de analizare şi efectuare a propunerilor de soluţionare a notificărilor se menţionează că pentru imobilele construcţii şi suprafaţa de 16.073 mp, „imposibil de restituit în natură” s-au solicitat acte doveditoare care să descrie construcţiile demolate; în raportul comisiei de la aceeaşi dată se propune respingerea notificării pentru imobilele construcţii, iar în Dispoziţia emisă în ziua următoare, 10 noiembrie 2009 se propune identic respingerea notificării în referire la construcţii pentru lipsa actelor doveditoare descriptive.

Abia după exhibarea de către pârât a Dispoziţiei nr.290/2007 comunicată la dosar doar prin fax într-un singur exemplar reclamanta a conchis că rezolvarea notificării în privinţa terenului de 16.073 mp a cărui retrocedare o solicitase şi fusese judecătoreşte impusă a fi soluţionată favorabil în maniera descrisă de instanţa de judecată prin sentinţa civilă nr.205/F/2007, în executarea hotărârii judecătoreşti, s-a înfăptuit prin emiterea acelei dispoziţii, prin care s-a propus „acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru imobilul casă de lemn cu 2 camere de pe nr.top 7, casă de lemn cu 2 camere de pe nr.top 8, casă de lemn cu 1 cameră de pe nr.top 10 şi suprafaţa de 16.073 mp, stabilirea cuantumului despăgubirilor şi emiterea deciziei referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire fiind în sarcina Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.

În circumstanţele în care, după pronunţarea hotărârii judecătoreşti evocate, prin măsurile luate s-a creat o situaţie echivocă – Primarul comunei Şintereag iniţial s-a conformat dispoziţiilor instanţei prin emiterea Dispoziţiei nr.290/2007, însă nu a investit Comisia Centrală cu stabilirea cuantumului despăgubirilor, potrivit competenţei sale, şi ulterior a revenit asupra dispoziţiei în partea sa referitoare la imobilele construcţii, dând o soluţie contrară, fără însă a menţiona în noua dispoziţie, cea atacată cu nr. 239/2009, că o revocă pe cea cu nr. 290/2007 – nu se poate imputa cu succes reclamantei că nu a fost în măsură să-şi clarifice cererea adresată încă de la sesizarea instanţei.

Abia pe parcursul soluţionării cauzei s-a putut conchide că în privinţa construcţiilor cererea de retrocedare s-a rezolvat iniţial în acord cu dispoziţiile instanţei de judecată şi ulterior în contradictoriu cu statuările judecătoreşti (nefiind în competenţa Primarului să stabilească el însuşi cuantumul despăgubirilor ce se acordă), iar cu referire la terenul de 16.073 mp să se concluzioneze că deşi în procesul verbal al comisiei de analiză şi efectuare a propunerilor de soluţionare a notificărilor întocmit la 9 noiembrie 2009 este menţionat şi acest imobil, situaţia fusese rezolvată parţial prin emiterea dispoziţiei anterioare, cea din anul 2007, fără însă ca primarul să înainteze comisiei centrale de acordare a despăgubirilor actul de retrocedare şi documentaţia ce a stat la baza emiterii lui pentru finalizarea procedurii de retrocedare.

Ca atare, investită cu pretenţia de anulare a celei mai recente dispoziţii a primarului, instanţa de judecată apreciază ca fiind o precizare a acţiunii dedusă judecăţii scriptul de la dosar, indiferent de denumirea sa, prin care, clarificându-se stadiul soluţionării cererii de retrocedare, s-a solicitat anularea dispoziţiei nr.239/2009, s-a renunţat la cererea de emitere a unei noi dispoziţii întrucât cea anterioară cu nr.290/2007 rezolva favorabil cererea de retrocedare atât în privinţa construcţiilor, cât şi a terenului de 16.073 mp şi, în detalierea procedurii de urmat, s-a solicitat a se dispune trimiterea dosarului intern de la primar la comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor.

Solicitările reclamantei sunt în acord deplin cu scopul urmărit prin promovarea acţiunii: finalizarea procedurii de retrocedare a terenurilor preluate abuziv prin acordare de măsuri reparatorii în echivalent de către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor.

Este indiscutabilă atât îndreptăţirea reclamantei la retrocedare, cât şi întinderea şi modalitatea de reparaţie: pentru imobile enumerate în dispoziţia nr. 290/2007 ce nu pot fi restituite în natură se impune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în titluri de despăgubire. Această dispoziţie nu a fost contestată.

Emitentul actului a procedat însă greşit când a emis ulterior Dispoziţia nr.239/2009, refuzând retrocedarea pentru lipsa actelor descriptive ale imobilelor construcţii, act prin care a scos din vigoare dispoziţia înainte menţionată de rezolvarea favorabilă a cererii de restituire.

 Potrivit prescripţiilor Legii nr. 10/2001 cu modificările şi completările ulterioare stabilirea cuantumului despăgubirilor nu este în sarcina Primarului, acesta având doar abilitatea de a face propuneri în acest sens. Sarcina exclusivă a stabilirii cuantumului despăgubirilor revine potrivit art.10 alin.8, art.13 şi 16 din Legea nr. 247/2005, titlul VII exclusiv Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, după procedura specifică instituită de legiuitor. Excede competenţelor primarului a sancţiona notificatorul pentru nedepunerea diligenţelor în a cuantifica despăgubirile ce se acordă pentru imobilele preluate abuziv, elucidarea acestei chestiuni revenind instituţiei menţionată, iar eventuala dispută cu notificatorul fiind în sarcina instanţelor judecătoreşti competente după prescripţiile legii (curţile de apel).

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 13, 16 alin.1 şi 2, 8 şi 9 şi art.19 şi 20 ale titlului VII al Legii nr.247/2005 cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art.10 alin. 8 şi 9 din Legea nr.10/2001 în forma sa modificată se conchide că, impunând procedura specială a determinării şi stabilirii cuantumului despăgubirilor care se acordă pentru imobilele preluate abuziv ce nu mai pot fi restituite în natură ori prin compensare cu alte terenuri, legiuitorul a instituit în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor abilitatea exclusivă de a determina cuantumul despăgubirilor, aspect care poate fi cenzurat judecătoreşte ulterior epuizării procedurii speciale de Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Curţii de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul, ori de câte ori acesta optează expres pentru parcurgerea acestei proceduri speciale, neinvestind vreo instanţă comună cu pretenţii de stabilire a cuantumului despăgubirilor pe calea plângerii formulate împotriva Dispoziţiei emisă de entitatea investită cu soluţionarea notificării. Este şi cazul pendinte când în mod expres reclamanta a solicitat ca notificarea formulată şi rezolvată prin Dispoziţia nr. 290/2007 să fie soluţionată după prescripţiile Legii nr. 10/2001 privitoare la însărcinarea Comisiei Centrale de a emite Decizia referitoare la cuantumul despăgubirilor ce se acordă.

În contextul opţiunii exprese a reclamantei şi al reglementărilor legale evocate singura concluzie ce se impune este aceea că în lipsa exhibării tuturor dovezilor referitoare la valoarea imobilelor abuziv preluate şi ulterior demolate. Nu este posibil a se refuza acordarea despăgubirilor pentru considerentul lipsei elementelor descriptive de către entitatea investită cu soluţionarea notificării, ulterior acordării generice a măsurilor reparatorii în echivalent, atribuţii exclusive în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de retrocedare în natură şi a stabilirii cuantumului despăgubirilor având doar Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor.

 Astfel în mod esenţial greşit a procedat Primarul comunei Şintereag, când în Dispoziţia nr. 290/2007 a stabilit acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele construcţii şi teren de 16.073 mp, iar ulterior prin Dispoziţia atacată cu nr. 239/2009 a respins cererea de restituire în privinţa construcţiilor pentru lipsa documentelor descriptive.

Cât timp excede competenţei sale stabilirea cuantumului despăgubirilor revenindu-i doar obligaţia legală de a propune motivat o anumită sumă, chiar în ipoteza imposibilităţii certe de a aproxima întinderea despăgubirii, el nu poate refuza cererea de restituire exclusiv pentru acest considerent. Aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză, în executarea unor hotărâri judecătoreşti, avea obligaţia legală de a emite dispoziţia irevocabilă de retrocedare prin acordarea de măsuri reparatorii în echivalent. Procedând în maniera arătată, emitentul Dispoziţiei s-a substituit practic Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, entitate legal investită de legiuitor cu emiterea deciziei de stabilire a despăgubirilor.

Acestea sunt considerentele pentru care actul atacat ar fi anulat şi va fi menţinută Dispoziţia nr. 290/2007 de rezolvare favorabilă a notificării, în executarea hotărârii judecătoreşti-sentinţa civilă nr. 205/2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud pârâţii, care din anul 2007 şi până în prezent nu au parcurs procedura de sesizare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând a fi obligaţi să înainteze cererea de retrocedare şi toate documentaţia deţinută în dosarul intern privind notificarea reclamantei, precum şi orice alte documente deţinute în legătură cu notificarea în vederea finalizării procedurii de restituire.

Procedând în această manieră, tribunalul a ţinut cont de manifestarea de voinţă expresă a notificatoarei care a optat pentru parcurgerea procedurii instituită expres de legiuitor cu privire la stabilirea şi acordarea măsurilor reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condiţiile prevederilor speciale ce reglementează criteriile de evaluare şi determinare a valorii imobilelor ce nu pot fi restituite în natură.

Totodată, în temeiul art.246 Cod procedură civilă, văzând că manifest s-a renunţat la judecata cererii de obligare a pârâţilor să emită o nouă dispoziţie şi ca aceştia să fie obligaţi la plata de daune cominatorii până la executarea efectivă a obligaţiilor, în temeiul art.246 Cod procedură civilă se va lua act de renunţarea la judecată, act de voinţă căruia se impune a i se da eficienţă potrivit principiului disponibilităţilor ce guvernează procesul civil.

Cheltuieli de judecată reclamanta nu a solicitat a fi acordate, iar pârâţilor nu le pot fi de asemenea acordate în contextul lipsei chitanţei doveditoare a achitării onorariului avocaţial şi al survenirii renunţării la judecată ulterior clarificării situaţiei juridice a rezolvării notificării, neputându-se reţine nicio culpă a reclamantei sub acest aspect.

Domenii speta

Spete similare