Evaziune fiscală

Sentinta penala nr. 450 din 27 octombrie 2011 – Tribunalul Arad.

 Inculpatul A.J. prin rechizitoriul din 02.08.2011, dat în dosarul nr. 4429/P/2010 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Arad,  a fost trimis în judecata  pentru savârsirea infractiunilor de evaziune fiscala, prevazute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 si art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005.

Prin rechizitoriu, în principal, s-a retinut ca, activitatea infractionala a inculpatului a constat în aceea ca, în calitate de administrator al SC F. C. SRL, în cursul anului 2010 a efectuat activitati comerciale, fara ca acestea sa fie evidentiate în contabilitate si nici în declaratiile privind TVA si impozitul pe profit, nu a depus nici o declaratie de impozite si taxe, care trebuiau depuse la organul fiscal teritorial - D.G.F.P. Arad, în scopul sustragerii societatii de la îndeplinirea obligatiilor fiscale, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în suma de 252.349 lei.

De asemenea, s-a retinut ca organele de control nu au putut identifica nici o persoana care sa aiba legatura cu aceasta societate, la sediul social fiind transmise mai multe invitatii care s-au întors cu mentiunea „firma mutata de la adresa”.

Din probele administrate în cauza, atât  în faza de urmarire penala cât si în faza de judecata, instanta a retinut în fapt urmatoarele:

1.În data de 12.02.2010 inculpatul A.J., cetatean maghiar, a înfiintat S.C. F. C. S.R.L. cu sediul în A., str. N. G. nr. 9, ap. 5, jud. Arad, societate la care inculpatul are calitatea de asociat unic si administrator, iar societatea avea ca obiect principal de activitate „comertul cu ridicata nespecializat de produse alimentare, bauturi si tutun".

Imediat dupa înfiintarea societatii, inculpatul a început sa desfasoare activitati comerciale în numele acesteia constând în achizitii de marfuri din spatiul intracomunitar si vânzarea acestora, mai departe, la agenti economici din România. Astfel, pe baza constatarilor facute de Garda Financiara Arad, organele de politie au ridicat de la S.C. A. S.R.L. facturile de achizitie a marfurilor, emise de catre societatea administrata de învinuit cât si un numar de trei CMR-uri, respectiv documentele care au însotit aceste marfuri pe parcursul transportului. Totodata, a fost audiat, în calitate de martor, numitul B. D., director de vânzari în cadrul S.C. A. S.R.L., care a aratat faptul ca S.C. F. C. S.R.L. a fost reprezentata de catre inculpatul A. J. cu care, personal, a negociat, în numele S.C A. S.R.L., derularea relatiilor comerciale. Martorul a mai aratat faptul ca aceste relatii nu au fost de durata, întrucât inculpatul nu a respectat clauzele contractuale în ceea ce priveste cantitatea de marfuri, pe care trebuia sa le livreze S.C. A. S.R.L.

De asemenea, s-au facut verificari de catre organele de politie si la OTP Bank, unitate la care societatea administrata de învinuit avea deschis un cont bancar. Potrivit rezultatelor acestor verificari, societatea administrata de inculpat a facut plati prin ordine de plata catre societati din Ungaria si Italia, inculpatul fiind singura persoana împuternicita de societate cu specimen de semnatura în banca.

În concret, asa cum rezulta atât din constatarile Garzii Financiare cât si din cele ale Directiei Generale a Finantelor Publice Arad, S.C. F. C. S.R.L., în trimestrul I al anului 2010, a efectuat achizitii intracomunitare de bunuri, în valoare totala de 279.237 lei, de la furnizorul maghiar F. E. Kereskedelmi cât si de la un furnizor italian, E. SPA, în valoare totala de 82.965 lei. Aceste operatiuni rezulta din continutul Raportului Vies nr. 769/15/09/2010 al D.G.F.P. Arad unde furnizorii intracomunitari au declarat livrarile efectuate catre S.C. F. C. S.R.L. inculpatul nu a înregistrat aceste achizitii în evidentele contabile ale societatii si ci în celelalte documente legale, respectiv în declaratiile fiscale obligatorii. Efectuându-se un control încrucisat la S.C. A. S.R.L. Arad s-a constatat ca, în contabilitatea acestei societati, au fost înregistrate un numar de 6 facturi reprezentând achizitii de marfuri de la S.C. F. C. S.R.L efectuate în acelasi trimestru I al anului 2010, respectiv în cursul lunilor februarie - martie 2010. Din probele administrate în cauza, respectiv facturile de achizitie a acestor marfuri, cât si un numar de 3 CMR - uri aferente transporturilor acestora, depuse de S.C. A. S.R.L. rezulta ca marfurile receptionate de catre S.C. A. S.R.L. au fost aduse direct din Ungaria, fapt ce conduce la concluzia ca, acestea reprezinta practic marfurile achizitionate de S.C. F. C. S.R.L. de la furnizorul maghiar F. E. Kereskedelmi.

Din cuprinsul Raportului Vies mentionat mai sus, rezulta ca, în cursul lunii februarie 2010, F. E. Kereskedelmi a livrat catre S.C. F. C. S.R.L. bunuri în valoare de 47.667 lei, iar în cursul lunii martie 2010 a livrat catre aceeasi societate, bunuri în valoare de 231.570 lei. În evidentele contabile ale S.C. A. S.R.L. au fost identificate achizitii de bunuri în aceeasi perioada de la S.C. F. C. S.R.L., pentru care aceasta din urma a emis mai multe facturi. Conform acestor facturi, valoarea marfurilor livrate de catre furnizorul maghiar catre S.C. F. C. S.R.L. este aproximativ aceeasi cu cea a marfurilor vândute de catre aceasta din urma catre S.C. A. S.R.L., (respectiv S.C. F. C. S.R.L. a achizitionat din Ungaria marfuri în valoare totala de 279.237 lei si a vândut catre S.C. A. S.R.L. marfuri în valoare totala de 286,465 lei fara TVA, respectiv 340.894,66 lei cu TVA), ceea ce conduce în mod firesc la concluzia ca este vorba despre aceleasi marfuri. În privinta acestor livrari catre S.C. A. S.R.L., inculpatul a aratat ca marfurile au fost achizitionate din România, însa nu a putut prezenta facturi de achizitie a acestora. Aceasta aparare a inculpatului nu poate fi retinuta de catre instanta, întrucât în evidentele S.C. A. S.R.L. au fost identificate acele CMR-uri care dovedesc contrariul. Din continutul dispozitiei de plata existenta la dosar (filele 122-124), inculpatul, în data de 24.02.2010, a facut plati catre F. E. KFT din Ungaria. Sustinerile inculpatului potrivit carora nu are cunostinta daca a avut raporturi comerciale cu societatea din Ungaria, au fost  contrazise de declaratia martorului B.D. cât si de faptul ca platile catre S.C. A. S R.L. s-au facut prin viramente bancare, inculpatul fiind singurul împuternicit al societatii pe care o administra de a efectua operatiuni pe cont.

Tot din cuprinsul Raportului Vies mentionat mai sus rezulta ca în cursul lunii februarie 2010 au fost declarate de catre furnizorul italian E. SPA, livrari de bunuri catre SC F. C. S.R.L. în valoare de 82.965 lei, din cuprinsul dispozitiilor de plata existente la dosar rezultând ca au fost facute plati de catre societatea administrata de învinuit catre furnizorul italian. Întrucât în gestiunea S.C. F. C. S.R.L nu au fost identificate de catre organele fiscale marfurile aferente acestor achizitii, iar inculpatul nu a putut prezenta facturi de vânzare a acestora prin raportul de inspectie fiscala nr. F-AR 288 din 13/04.2011 întocmit de catre Activitatea de Inspectie Fiscala din cadrul D.G.F.P. Arad, s-a considerat ca aceste bunuri au fost vândute in România la valoarea de achizitie, în baza dispozitiilor art. 128, alin. 4, lit. c din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal.

Daca aceste marfuri ar fi fost vândute de catre S.C. F. C. S.R.L. în spatiul intracomunitar, astfel de livrari s-ar fi regasit în Raportul Vies. La fel, daca aceste marfuri ar fi fost vândute catre alte societati de pe teritoriul României, aceste operatiuni s-ar fi regasit în Declaratia 394 , iar daca le-ar fi înstrainat vreunor persoane fizice pe teritoriul României avea obligatia înregistrarii facturilor de vânzare în evidenta contabila. De asemenea, daca S.C. F. C. S.R.L. doar ar fi achizitionat astfel de marfuri fara a le înstraina ulterior, acestea s-ar fi regasit în gestiunea societatii. Dupa cum se poate constata însa, în gestiunea S.C. F. C. S.R.L. nu au fost identificate astfel de marfuri de catre organele fiscale, dupa cum nu a fost identificata vreo evidenta contabila a societatii.

Astfel, organele de inspectie fiscala au stabilit ca, în trimestrul I al anului 2010, S.C. F. C. S.R.L. a realizat venituri în valoare totala de 369.432 lei pentru care societatea trebuia sa înregistreze si sa achite o TVA în suma de 70.192 lei si un impozit pe profit în suma de 59.109 lei.

În ceea ce priveste operatiunile comerciale derulate de catre societatea administrata de inculpat, în trimestrul II al anului 2010, din continutul aceluiasi Raport Vies rezulta ca F. E. Kereskedelmi, în luna mai 2010, a livrat bunuri catre S.C. F. C. S.R.L., în valoare de 110.367 lei, iar furnizorul italian E. SPA a livrat în luna aprilie, catre societatea administrata de inculpat, bunuri în valoare de 41.756 lei. Bunurile achizitionate de catre S.C. F. C. S.R.L. de la aceste societati nu au fost identificate în gestiunea societatii, iar operatiunile de achizitie a acestora nu au fost declarate organelor fiscale si nici înregistrate în evidenta contabila a societatii. Ca atare, prin raportul de inspectie fiscala din data de 13.04.2011, mentionat mai sus, au fost calculate venituri obtinute de societatea controlata, în suma de 151.943 lei, pentru care s-a stabilit un impozit pe profit, în suma de 24.311 lei si o TVA, în suma de 28.869 lei.

În urma constatarilor facute, Directia Generala a Finantelor Publice Arad s-a constituit parte civila în procesul penal cu suma totala de 252.349 lei, reprezentând impozit pe profit si TVA, aferente operatiunilor comerciale desfasurate de S.C. F. C. S.R.L. în trimestrele I si II 2010, operatiuni nedeclarate si neînregistrate în evidenta contabila a acesteia, dar declarate de alte societati implicate în derularea acestora.

2.În cursul lunii septembrie 2010, intentionându-se efectuarea de catre DGFP a unui control la S.C. F. C. S.R.L., s-a constatat de catre organele fiscale ca, la sediul social declarat al societatii, respectiv în A., str. N. G., nr. 9, ap. 5,  nu au putut lua legatura cu nici un reprezentant al acesteia, motiv pentru care a fost transmisa administratorului A. J., prin posta, invitatia. nr. 13421/15.09.2010 prin care acesta era chemat în fata organelor de inspectie fiscala cu documente ale societatii în vederea efectuarii unui control încrucisat privind operatiunile intracomunitare. Invitatia a fost returnata organelor fiscale cu mentiunea „firma mutata de la adresa". În baza acestor constatari, neputându-se efectua controlul avut în vedere, au fost sesizate organele de urmarire penala în vederea efectuarii de cercetari fata de inculpatul A. J. , sub aspectul comiterii infractiunii prevazuta si pedepsita de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005.

În urma cercetarilor efectuate de catre organele de politie în acest sens, s-a constatat ca sediul S.C. F. C. S.R.L. a fost stabilit la adresa de pe str. N. G. mentionata mai sus, în baza unui contract de comodat încheiat între inculpat, în calitate de reprezentant al societatii al carei administratori sunt si numitele M. S. si F. S. I., pentru o perioada de 6 luni. Din declaratia martorei M. S. rezulta ca, în aceasta perioada societatea nu a desfasurat nici o activitate în spatiul închiriat, ci acolo doar a primit corespondenta pe care martora o transmitea apoi în Ungaria. Contractul de comodat nu a mai fost prelungit ulterior, astfel ca la data la care organele de inspectie fiscala au intentionat efectuarea controlului, societatea nu mai avea practic sediu declarat, inculpatul A. J. omitând declararea unui alt sediu.

Din starea de fapt expusa mai sus, instanta  a retinut ca, omisiunea inculpatului de a declara si înregistra în evidentele contabile ale societatii operatiunile comerciale efectuate cât si de a declara sediul societatii a avut la baza intentia acestuia de a sustrage societatea de la îndeplinirea obligatiilor fiscale în conditiile în care societatea a desfasurat relatii comerciale pe care inculpatul nu le-a declarat si nu le-a înregistrat, omisiunea ulterioara de a mai declara unde se afla sediul societatii este o consecinta fireasca a intentiei de sustragere de la orice verificare care ar fi fost de natura sa stabileasca obligatii fiscale în sarcina societatii. Apararea inculpatului potrivit careia evidenta contabila si conducerea societatii au fost asigurate de „B. E." nu poate fi luata în considerare în conditiile în care inculpatul nu  a putut da alte detalii referitoare la acesta si nu a putut prezenta documente privind „împuternicirea" pe care i-a facut-o. Intentia comiterii faptelor rezulta si din interpretarea logica a conduitei inculpatului care, nu a depus diligentele necesare pentru conducerea evidentei contabile, în conditiile în care este cetatean maghiar, nu domiciliaza pe teritoriul României, nu vorbeste limba româna si nu a împuternicit o alta persoana sa coordoneze activitatea societatii în raporturile cu persoanele juridice din România (dimpotriva, a reprezentat personal societatea, în relatiile cu S.C. A. S.R.L.) si cu autoritatile române.

Analizând starea de fapt retinuta, instanta  a apreciat ca, fapta inculpatului A. J. care, în calitate de administrator al S.C. F. C. S.R.L., în perioada februarie - mai 2010, nu a înregistrat în evidentele contabile ale societatii si nu a declarat operatiunile comerciale efectuate si veniturile realizate, în scopul sustragerii societatii de la îndeplinirea obligatiilor fiscale, descrisa la punctul 1 din starea de fapt, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. 

Fapta aceluiasi inculpat de a nu declara sediul social al societatii dupa expirarea acestuia în scopul sustragerii societatii de la îndeplinirea obligatiilor fiscale, descrisa la punctul nr. 2 din starea de fapt, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de evaziune fiscala, prevazuta si pedepsita de art. 9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale.

Potrivit acestor considerente, instanta, în baza art. 9, alin. 1 lit. b din Legea 241/2005, l-a condamnat pe inculpatul A. J.,  la  2 ani închisoare.

În baza art. 9 alin. 1 lit. f din Legea 241/2005, a condamnat pe acelasi inculpat la 2 ani închisoare.

 Instanta în baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate acestuia, în pedeapsa cea mai grea de 2  ani închisoare, fara aplicarea vreunui spor.

Pe durata si în conditiile prevazute de art. 71 cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a si b cod penal, exceptând dreptul de a alege.

În baza art. 65 al.1,2 Cod penal, a aplicat inculpatului si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a, b, si c Cod penal, cu exceptia dreptului de a alege, pe o durata de 3 (trei) ani.

În baza art. 81 Cod penal a suspendat conditionat executarea pedepsei aplicate, iar în baza art. 82 Cod penal s-a fixat inculpatului un termen de încercare de 4 (patru) ani.

Instanta în baza art. 14,346 Cod procedura penala si art. 998, 1000 Cod civil, a admis actiunea civila exercitata de ANAF prin DGFP si a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabila civilmente SC F. C. SRL  sa plateasca suma de 252.349 lei, cu titlu de despagubiri.

Inculpatul a fost obligat, în baza art. 191 Cod procedura penala,  în solidar cu partea responsabila civilmente SC F. C. SRL , sa plateasca statului suma de 2.000 lei, cheltuieli judiciare.

 Împotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul A.J. si partea civila ANAF prin DGFP.

 În motivarea apelului inculpatul a solicitat desfiintarea sentintei apelate, achitarea acestuia pentru infractiunea prevazuta de art.9 lit. f din Legea nr. 241/2005 potrivit art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. a, b Cod procedura penala, iar în ceea ce priveste infractiunea prevazuta de art.9 lit. b din Legea nr.241/2005 aplicarea prevederilor art.10 din Legea nr.241/2005 sau în subsidiar a circumstantelor atenuante.

Partea civila în motivarea apelului a solicitat obligarea inculpatului si a partii responsabile civilmente la întreaga suma solicitata, actualizata cu accesoriile aferente precum si instituirea sechestrului asigurator si a popririi asiguratorii asupra bunurilor si conturilor inculpatului si a partii responsabile civilmente pâna la concurenta acestei sume.

Prin decizia penala nr. 27/A din 17 februarie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara s-au admis apelurile declarate de inculpatul A.J. si partea civila ANAF prin DGFP împotriva sentintei penale nr. 450 din 27 octombrie 2011 a Tribunalului Arad, pe care a desfiintat-o si a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.

 Instanta de apel a analizat cu prioritate cazul de desfiintare a sentintei apelate cu trimitere spre rejudecare a cauzei invocat din oficiu, întrucât admiterea acestuia determina neanalizarea celorlalte motive de apel invocate.

Potrivit art.379 pct.2 lit. b Cod procedura penala,  instanta „ b) desfiinteaza sentinta primei instante si dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarâre a fost desfiintata, pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc în lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta si de a înstiinta instanta despre aceasta imposibilitate.”

În cauza, inculpatul a fost trimis în judecata pentru savârsirea infractiunilor de evaziune fiscala, retinându-se ca acesta a savârsit faptele în calitate de administrator la SC F. C. SRL.

Prima instanta l-a condamnat pe inculpat  si l-a obligat în solidar cu partea responsabila civilmente la plata de despagubiri catre partea civila. De asemenea, desi partea civila a solicitat înainte de citirea actului de sesizare introducerea în cauza în calitate de parte responsabila civilmente a  SC F. C. SRL ( filele 11-12 dosar fond), prima instanta nu s-a pronuntat cu privire la aceasta cerere potrivit art.16 Cod procedura penala, judecând cauza fara citarea legala a unei parti, în conditiile în care o singura procedura de citare s-a efectuat prin afisare, iar citativul este completat ulterior de catre grefier (fila 22 dosar fond), fara ca judecatorul sa se pronunte cu privire la introducerea în cauza a acestei parti.

Ca atare, s-a desfiintat sentinta apelata si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceiasi instanta.

În rejudecare, prima instanta se va pronunta cu privire la introducerea în cauza a partii responsabile civilmente, va verifica daca sediul SC F. C. SRL este cel aratat de catre partea civila la fila 11 dosar, va dispune citarea partii responsabile civilmente în vederea respectarii garantiilor procesuale si va analiza utilitatea administrarii  probelor solicitate de catre parti în aparare, inclusiv proba cu expertiza contabila solicitata de catre inculpat.

Domenii speta

Spete similare