Distrugere - semnalizare falsa - furt calificat

Sentinţă penală 196 din 11.07.2013


Deliberând asupra cauzei penale de faţă constată:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin, emis in dosarul nr. 763/P/2011 din data de 12.04.2013 şi înregistrat la această instanţă sub nr. 1428/289/2013 din data de 19.04.2013 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului C M R, fiul lui I şi M, născut la data de  în Reghin, judeţul Mureş, domiciliat în localitatea Răstoliţa, nr. 265, judeţul Mureş, CNP, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de distrugere şi semnalizare falsă, prevăzută şi pedepsită de art. 276 alin. 1 C.p. şi de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin.1, 209 alin. 3, lit. f C.p., cu aplicarea art. 33 lit. b C.p.

S-a reţinut, în fapt, că: la data de 27.03.2013, în jurul orelor 14,oo,  lucrătorii din cadrul T.F. Deda  au fost sesizaţi de către numitul P V, aflat de serviciu la halta Lunca Bradului, în legătură cu întreruperea comunicaţiilor şi a semnalelor de intrare-ieşire şi prevestitoare între haltele Răstoliţa şi Lunca Bradului.

 În urma sesizării doi lucrători de poliţie s-au deplasat în zona P.O. Andreneasa unde, pe calea ferată, a fost identificat învinuitul C M R care avea asupra sa fire din cupru şi un topor. Acesta a susţinut că a tăiat cu toporul şi a sustras o bucată de cablu din care a scos firele din cupru pentru a le valorifica la un centru de colectare fier vechi. La scurt timp la faţa locului au ajuns şi lucrătorii din cadrul C.F. Tg Mureş, numiţii C V, B T constatându-se că de la km. 212+860 s-a tăiat şi sustras o bucată de cablu de 19*4*1,2 mm., în lungime de 5 ml.

Se mai reţine că din cablul de 19*4*1,2 mm. a fost tăiată şi sustrasă o bucată de 5 ml. La o distanţă de 50 m. de la locul sustragerii, pe aceeaşi parte, s-au găsit trei bucăţi de izolaţie din plastic de culoare neagră, cu lungimi de 1 m., 2-2 mm., cu grosimea de 5 cm., tăiate longitudinal pe toată lungimea.

Cuprul găsit asupra învinuitului s-a cântărit rezultând cantitatea totală de 3,896 kg. care s-a ridicat şi s-a predat martorului C V.

În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut comiterea faptei, iar în faţa instanţei, la primul termen de judecată, în şedinţă publică, în prezenţa apărătorului, a susţinut că doreşte să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C.pr.pen., în acest sens declarând că recunoaşte învinuirea ce i se aduce şi că este de acord cu încadrarea juridică a faptei, cunoaşte probele administrate în cursul urmăririi penale, şi le însuşeşte şi doreşte ca judecarea lui să se facă în baza acestor probe.

Cu privire la aplicarea procedurii simplificate în cazul recunoaşterii vinovăţiei prevăzute de art. 3201 C.pr.pen., la termenul din data de 11.06.2013, instanţa a apreciat că toate actele şi măsurile dispuse de către organele de urmărire penală au fost îndeplinite cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru efectuarea valabilă a acestora, inclusiv probatoriile, care au fost administrate legal şi cu respectarea drepturilor legale ale inculpatului, aceste aspecte nefiind contestate nici de inculpat şi că astfel sunt îndeplinite condiţiile formale prevăzute de art. 3201 C.pr.pen, urmând ca judecata să fie efectuată potrivit procedurii prevăzute de acest text legal.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea prezentată în rechizitoriu:

Pe fondul cauzei, coroborând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale cu declaraţia de recunoaştere dată de inculpat în faţa instanţei, conchidem că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, din declaraţiile martorilor (f. 30-38), coroborate cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului, cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului încheiat la data de 27.03.2013 şi cu planşele fotografice de la filele 12-18, cu adresa nr. 612/1/379/28.03.2013 emisă de Compania Naţională de Căi Ferate, cu procesul-verbal de cântărire din data de 27.03.2013, rezultă că la data de 27.03.2013, în jurul orelor 14,00, inculpatul a distrus instalaţia de linie curentă de cale ferată, punând astfel în pericol siguranţa circulaţiei pe calea ferată şi a sustras 5 ml de cablu de la această instalaţie, în scopul însuşirii pe nedrept, cauzând un prejudiciu de 1.452,64 de lei.

Din punct de vedere al laturii subiective, instanţa deduce din circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor că acestea au fost comise de inculpat cu vinovăţie, sub forma intenţiei, întrucât acesta cel puţin prevăzut şi a acceptat consecinţa dăunătoare, rezultată din faptele sale.

În drept, faptele inculpatului, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de distrugere şi semnalizare falsă, prevăzută şi pedepsită de art. 276 alin. 1 C.p. şi de furt calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin.1, 209 alin. 3, lit. f C.p., cu aplicarea art. 33 lit. b C.p.

Pentru comiterea acestor infracţiuni, inculpatul va fi condamnat.

La individualizarea judiciară a pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia, faţă de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., instanţa va avea în vedere, pe de o parte dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptelor, caracterizat de modalităţile şi împrejurările comiterii, de efectele care s-ar fi putut produce, iar pe de altă parte la persoana inculpatului care, după cum rezultă din fişa de cazier judiciar  nu are antecedente penale.

 Cu privire la limitele de pedeapsă avute în considerare de către instanţa de judecată, se va da eficienţă mai întâi dispoziţiilor art. 3201 C.pr.pen. care prevăd reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă în cazul recunoaşterii de vinovăţie înainte de începerea cercetării judecătoreşti. Prin urmare, pentru fapta de distrugere şi semnalizare falsă limitele avute în vedere de instanţa de judecată sunt cuprinse între 2 şi 8 ani închisoare, iar pentru fapta de furt calificat, între 2 ani şi 8 luni şi 12 ani închisoare.

Prin urmare, în temeiul art. 276 alin. 1 C.p., cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p, va condamna pe inculpatul C M R, fiul lui I şi M, născut la data de  în Reghin, judeţul Mureş, domiciliat în localitatea Răstoliţa, nr. 265, judeţul Mureş,  CNP , la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de distrugere şi semnalizare falsă, iar în temeiul art. 208 alin.1, 209 alin. 3, lit. f, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.p., va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 33 lit. b Cod penal instanţa va contopi pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare.

Faţă de faptul că inculpatul nu are antecedente penale, instanţa apreciază că infracţiunile pentru care este cercetat reprezintă un incident izolat din viaţa sa, astfel că scopul pedepsei poate fi atins şi fără ca aceasta să fie executată în regim de detenţie.

Este adevărat că infracţiunile săvârşite de inculpat sunt grave în raport de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor şi de consecinţele pe care le-ar fi putut produce, însă, în concret, faţă de persoana inculpatului care a recunoscut săvârşirea faptelor şi care nu are antecedente penale, apreciem că supunerea sa unui regim de detenţie şi excluderea din comunitatea din care face parte ar putea să nu aibă un rezultat benefic în încercarea de reeducare a acestuia.

Or, prin aplicarea pedepsei nu se urmăreşte doar reprimarea condamnatului, ci şi reeducarea sa şi formarea în conştiinţa acestuia a unei noi atitudini faţă de valorile sociale.

Nu în ultimul rând, scopul pedepsei, definit prin art. 52 C.p. este „prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”, iar pentru ca acesta să fie atins este necesară reeducarea condamnatului.

În opinia instanţei, reeducarea inculpatului ar fi mai eficientă dacă acesta ar fi supus pe durata executării pedepsei unor măsuri de supraveghere, pe care dacă nu le va respecta, se va întâlni cu posibilitatea executării pedepsei în regim de detenţie, cu care dealtfel s-a confruntat deja pe perioada reţinerii şi arestării preventive.

Având în vedere cele expuse, apreciem că suspendarea executării pedepsei sub supraveghere reprezintă modalitatea optimă să conducă la îndreptarea şi reeducarea inculpatului, precum şi la reducerea riscului de recidivă în cazul său, asigurând astfel scopul pedepsei, potrivit art. 52 CP.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 861 CP, văzând că sunt îndeplinite condiţiile impuse de acest text legal, instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind în conformitate cu dispoziţiile art. 862 CP un termen de încercare de 9 ani.

În temeiul art. 863 alin. 1 lit. a, b, c şi d CP, instanţa va dispune ca pe perioada termenului de încercare, inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probaţiune;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 863 alin. 3 lit. a CP, instanţa va dispune ca în cadrul termenului de încercare, inculpatul să urmeze un curs de învăţământ sau de calificare.

În baza art. 359 C.pr.pen va atrage atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 CP, raportat la art. 83 şi 84 CP, a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. 2 Cod penal, instanţa va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a-II-a şi lit. b) Cod penal cu titlu de pedeapsă accesorie, pedeapsă a cărei executare se suspendă în conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. 5 Cod penal.

Având în vedere că la săvârşirea faptelor inculpatul s-a folosit de un topor ce a fost ridicat, potrivit dovezii seria H, nr. 0092986/31.03.2013 (f. 28), instanţa va dispune în temeiul art. 118 alin. 1, lit. b C.p., confiscarea acestui obiect.

În ce priveşte latura civilă, din probele administrate în cauză, instanţa apreciază că pretenţiile civile au fost dovedite, potrivit devizului de pagubă depus la fila 22 din dosar, motiv pentru care  în temeiul art. 16 alin. 3 şi 346 C.pr.pen, raportat la art. 1349 C.civ., îl va obliga pe inculpatul C M R la plata sumei de 1.452,64 lei, în favoarea părţii civile SC TELECOMUNICAŢII CFR SA.

În temeiul art. 191 alin. 1 C.pr.pen., instanţa va obliga inculpatul C M R la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 200 de lei provine din faza de urmărire penală, iar suma de 200 de lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu se va achita din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei către Baroul Mureş.