Carte funciară

Decizie 47/A din 01.02.2010


Prin sentinţa civila nr. 2919/09.10.2009 pronunţata in dosarul nr. 3472/270/2009 al Judecătoriei Oneşti s-a respins plângerea formulata de petentul C.Ş. împotriva încheierii nr. 5058/22.05.2009 a Biroului de Carte Funciara Oneşti.

Pentru a pronunţa aceasta sentinţa, instanţa de fond a reţinut ca prin încheierea atacata s-a respins cererea petentului  de notare in Cartea Funciara a sentinţei civile nr. 1453/08.05.2009 a Judecătoriei Oneşti. A arătat instanţa de fond ca,in temeiul  sentinţei civile nr. 1453/2009,petentul putea începe executarea silita a debitoarei Sodranga Sorina si ulterior emiterii sentinţei acest act de executare putea fi înscris in Cartea Funciara.

Cum, in speţa, nu s-a făcut dovada începerii  executării ei emiterii somaţiei, plângerea formulata este neîntemeiata.

Împotriva acestei sentinţe,a declarat apel, in termen legal, petentul.

In susţinerea apelului ,s-a arătat ca sentinţa instanţei de fond este netemeinica si nelegala deoarece petentul,apelant in cauza de fata, este creditorul intimatei prin sentinţa civila nr. 1435/08.05.2009 a Judecătoriei Oneşti fiind obligata intimata la plata sumei de 17656,6 lei debit si la cheltuieli de judecata.

S-a arătat de apelant ca îndeplineşte condiţiile art. 26 al.4 lit.c din Legea 7/1996 si art.91 Ordinul nr. 633/2006 si in mod neîntemeiat s-a respins cererea de notare.

De altfel, instanţa nu a arătat, in concret,care sunt motivele pentru care s-a respins plângerea.

S-a arătat ca instanţa in mod greşit nu s-a pronunţat asupra dreptului sau de notare  tocmai pentru a se asigura solvabilitatea debitoarei. Referirile făcute de instanţa de fond la procedura executării  sunt străine de natura pricinii  si notarea in Cartea Funciara nu poate fi  condiţionata  de existenta unei executări, astfel ca hotărârea este nelegala.

In susţinerea apelului s/a depus si contractul de donaţie  nr. 357/22.05.2009, contrat prin care intimata a si înstrăinat ulterior imobilul

Intimata nu a formulat întâmpinare in apel.

Analizând motivele de apel invocate si din oficiu Tribunalul retine ca apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

In ceea ce priveşte nulitatea hotărârii sub aspectul nemotivării, tribunalul retine ca, deşi motivarea instanţei nu e detaliata, din cuprinsul sau rezulta ca respingerea plângerii  s-a întemeiat pe faptul ca dreptul de creanţa constând in suma de17656,6 lei,nu reprezintă un drept supus notarii, neîncadrându-se in dispoziţiile art. 26 al.4, lit.c din Legea 7/1996, temei invocat in susţinerea motivării.

In ceea ce priveşte fondul litigiului, tribunalul retine ca, raportat la sentinţa civila nr. 1435/08.05.2009 a Judecătoriei Oneşti, sentinţa definitiva,apelantului urmează a i se plăti  suma de 17656,6 lei, suma ce reprezintă, aşa cum apelantul arata, un drept de creanţa asupra întreg patrimoniului  intimatei.

Aşa cum este individualizat dreptul apelantului prin sentinţa civila sus menţionata , nu se poate retine condiţia impusa de art.26 al. 4, lit.c Legea 7/1996, ca acest drept este în legătură cu imobilul.

Creanţa apelantului vizează întreg patrimoniu intimatei-debitoare si in lipsa altor elemente - existenta unui sechestru sau începere a unei proceduri de executare silita cu privire la imobil, creanţa in sine nu poate fi notata in Cartea Funciara raportat la dreptul de proprietate asupra imobilului.

In consecinţa, văzând  dispoziţiile art. 296 Cod pr.civila, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.