Procedura insolvenţei

Împotriva hotarârii de deschidere a procedurii la cererea debitorului - în temeiul dispozitiilor art. 27 alin.1 si  2 din Legea nr. 85/2006 - nu se poate declara recurs în conditiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 sau art. 336 Cod procedura civila deoarece, potrivit prevederilor art. 149 din Legea nr. 85/2006, dispozitiile legii insolventei  se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila numai în masura compatibilitatii lor. Ori, în conditiile în care cererea debitorului  de a fi supus dispozitiilor Legii nr. 85/2006 are o fizionomie juridica proprie, distincta de cea a altor cereri necontencioase, este evident ca acestei reglementari legale aparte nu-i pot fi aplicate, în completare, alte reguli din dreptul comun.  Ar fi inadmisibil ca aceeasi hotarâre judecatoreasca sa fie supusa unor cai de atac diferite – una sub forma opozitiei, reglementata de art. 32 alin.2 din Legea nr. 85/2006, si alta sub forma recursului, reglementat de art. 336 Cod procedura civila – pericolul unei asemenea situatii fiind unul evident, si anume, riscul pronuntarii unor hotarâri judecatoresti contradictorii în una si aceeasi cauza.

Prin Decizia civila nr. 2009/05.12.2012 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a Civila, a fost respins recursul formulat împotriva sentintei civile nr. 680 din 10 iulie 2012 pronuntata de Tribunalul Arad în dosarul nr. 4623/108/2012.

Pentru a hotarî astfel, instanta de control judiciar a retinut ca prin încheierea civila nr. 680 din 10 iulie 2012, pronuntata în dosarul nr. 4623/108/2012, judecatorul sindic din cadrul Tribunalului Arad, a admis cererea debitoarei SC A.T.S. SRL Arad; a deschis procedura simplificata a  falimentului  fata de societate si a dispus  dizolvarea acesteia; a ridicat dreptul de administrare al debitoarei; a numit în calitate de lichidator judiciar pe Cabinetul Individual de Insolventa MMO, stabilind în sarcina acestuia atributiile prevazute de art.25 din Legea nr.85/2006; a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, asociatiilor creditorilor si Oficiului Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Arad în vederea efectuarii mentiunii în temeiul art.108 din Legea 85/2006, precum si tuturor bancilor unde debitorul are deschise conturi. 

Pentru a hotarî astfel, Tribunalul a retinut ca la data de 6.07.2012, debitoarea SC ATS SRL Arad a cerut declansarea procedurii insolventei prevazuta de Legea nr. 85/2006, manifestându-si intentia de a intra în procedura falimentului în forma simplificata, tinând cont de faptul ca activul societatii nu este de natura a acoperi pasivul.

Împotriva încheierii mentionate, a declarat recurs, petenta SLC, solicitând casarea acesteia si rejudecând cauza, sa se dispuna respingerea cererii debitoarei.

În situatia în care se va considera ca recursul nu este declarat în termenul legal, petenta a solicitat ca, în temeiul dispozitiilor art.103 raportat la art. 105 alin.(2) Cod procedura civila, sa se dispuna repunerea sa în termenul de exercitare a caii de atac, aratând ca nu a cunoscut despre existenta încheierii recurate decât în momentul în care reprezentantei sale, SZ, i s-a comunicat copia acesteia, adica în data de 13 septembrie 2012.

În sustinerea recursului petenta arata ca, alaturi de alte trei persoane, are calitatea de asociat al SC ATS SRL si ca prin actul constitutiv a fost numita administrator al societatii, de aceasta calitate beneficiind, în mod egal, si ceilalti asociati. Dupa ce a devenit asociat si administrator al societatii, si-a stabilit domiciliul în Canada iar, printr-o procura speciala notariala, a împuternicit-o pe mama sa, SZ sa o reprezinte în legatura cu administrarea SC ATS SRL.

Prin intermediul acestei procuri a prevazut în mod expres ca mandatara sa nu va putea semna nicio hotarâre (a adunarii generale a asociatilor) privitoare la dizolvarea, reorganizarea ori falimentul societatii; de altfel, ca mandatara sa nici nu a semnat vreo hotarâre în acest sens, cererea de deschidere a procedurii simplificate de insolventa fiind semnata doar de catre un singur asociat - în calitate de administrator.

Ori, în lipsa consimtamântul sau la deschiderea procedurii, au fost încalcate prevederile art. 27 alin.3 din Legea 85/2006, care statueaza ca „Cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care, potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta”.

Pe de alta parte, sustine ca, în mod gresit prima instanta a considerat ca fiind depuse la dosar actele prevazute de dispozitiile art. 28 alin.1 din Legea nr.85/2006, în conditiile în care nu au fost respectate exigentele prevederilor art.28 alin.1 lit.a), j) si k) din Legea nr.85/2008, referitoare la depunerea bilantului certificat de catre administrator si cenzor/auditor si a balantei de verificare pentru luna precedenta datei înregistrarii cererii de deschidere a procedurii (lit.a); a declaratiei pe propria raspundere, autentificata la notar ori certificata de un avocat, sau certificatului de la registrul societatilor agricole ori, dupa caz, oficiul registrului comertului în a carui raza teritoriala se afla domiciliul profesional/sediul social, din care sa rezulte daca a mai fost supus procedurii prevazute de lege într-un interval de 5 ani anterior formularii cererii introductive (lit.j); a declaratiei pe propria raspundere autentificata de notar sau certificata de avocat, din care sa rezulte ca nu a fost condamnat definitiv pentru fals ori pentru infractiuni prevazute în Legea concurentei nr. 21/1996 si ca administratorii, directorii si/sau asociatii nu au fost condamnati definitiv pentru bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de încredere, înselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii (lit.k);

Astfel, în ceea ce priveste actele aratate la lit.a), petenta solicita a se constata ca nu a semnat aceste documente, iar în ceea ce priveste actele cerute de art.28 lit.j) si k), solicita a se constata ca acestea nu au fost autentificate de notar ori certificate de avocat.

Învedereaza ca cerinta legala privitoare la autentificarea ori certificarea actelor nu este o simpla formalitate, deoarece niciun notar ori avocat nu ar fi autentificat ori certificat o declaratie pe proprie raspundere privitoare la fapte care nu-l privesc pe declarant; totodata, ca, din interpretarea logica a textelor legale rezulta ca declaratia pe proprie raspundere nu poate fi data decât pentru propria persoana, astfel ca toti asociatii si toti administratorii trebuie sa declare, fiecare pentru persoana sa, ca îndeplineste conditiile aratate, scopul urmarit de legiuitor fiind acela de a exista o minima protectie a drepturilor asociatilor, în caz contrar însemnând ca un administrator care are interese proprii, contrare intereselor societatii ori celorlalti asociati (sau administratori), sa poata hotarî intrarea în procedura insolventei si falimentul societatii, fara ca asociatii sa cunoasca despre aceasta procedura, asa cum  s-a întâmplat în prezenta cauza.

De altfel, sustine ca administratorul care a semnat cererea de deschidere a procedurii insolventei a înfiintat o alta societate (împreuna cu asociatul I.V.) cu acelasi obiect de activitate, denumita SC ATT SRL, fiind evident faptul ca falimentarea societatii ATS SRL a fost premeditata, fara a fi îndeplinite conditiile legale pentru aceasta procedura.

Lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolventa MMO a formulate note de sedinta, prin care, în principal, a invocat exceptia tardivitatii formularii recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

În sustinerea pozitiei sale, cu referire la exceptia de tardivitate, lichidatorul judiciar a aratat ca, întrucât data declararii si înregistrarii recursului este 24.09.2012 - conform stampilei aplicate de Tribunalul Arad pe motivele de recurs, acesta apare ca fiind introdus dupa împlinirea termenului de 7 zile de la data la care, potrivit afirmatiilor recurentei, aceasta ar fi luat cunostinta de hotarârea recurata (13.09.2012).

A solicitat, totodata, si respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, apreciind ca recurenta nu a invocat si dovedit motive care sa justifice o astfel de masura.

Cu referire la fondul cauzei, practicianul în insolventa a învederat ca motivele invocate de petenta sunt neîntemeiate deoarece, potrivit prevederilor art.3 pct. 1 indice 2 din Legea nr. 85/2006, „insolventa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile [...]”.

Ori, arata ca dispozitiile art.27 din Legea insolventei obliga debitorul aflat în stare de insolventa sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozitiilor legii, în termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa; de asemenea, ca alin. (3) al acestui articol stipuleaza ca cererile persoanelor juridice vor fi semnate de persoanele care potrivit actelor constitutive sau statutelor, au calitatea de a le reprezenta.

Lichidatorul judiciar mai sustine ca, opus celor afirmate de recurenta, cererea de deschidere a procedurii insolventei nu reprezinta actul de vointa al administratorului societatii, ci o obligatie a debitoarei - prin reprezentant legal - de a fi supusa acestei proceduri, în momentul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute în actul normativ.

Pe de alta parte, arata ca, potrivit art.2 al Legii 85/2006, scopul legii nu îl constituie protectia asociatilor, ci instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolventa.

În ce priveste actele enumerate de art.28 din Legea 85/2006, învedereaza ca acestea sunt în asa fel structurate, încât sa permita judecatorului sindic, în primul rând, sa constate starea de insolventa a debitoarei si, ulterior, sa permita lichidatorului/administratorului judiciar sa ajute la realizarea scopului legii - si anume „instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa".

De altfel, arata ca art. 28 alin. 2 ind. 1 din lege nu sanctioneaza cu respingerea cererii, omisiunea debitoarei de a înregistra la tribunal integral actele si informatiile prevazute de art. 28 alin. (1), ci cu decaderea din dreptul de a depune un plan de reorganizare.

În fine, mai învedereaza ca Legea 85/2006 nu reglementeaza obligativitatea sau necesitatea existentei vreunei hotarâri a asociatilor pentru deschiderea procedurii insolventei, însa prevede necesitatea semnarii cererii de deschidere de catre persoanele care au calitatea de a reprezenta debitoarea

În speta, însa, arata ca cererea de deschidere a procedurii a fost semnata de catre persoana care avea calitatea de a reprezenta debitoarea.

Procedând în conformitate cu prevederile art. 137 alin.1 Cod procedura civila, la examinarea exceptiilor de procedura care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, si constatând ca ordinea solutionarii exceptiilor impune analiza cu prioritate a exceptiei de inadmisibilitate, Curtea retine urmatoarele:

Potrivit dispozitiilor art. 32 din Legea nr. 85/2006 rezulta ca, de lege lata, pentru contestarea hotarârii de deschidere a procedurii insolventei la cererea debitorului, legiuitorul a instituit o cale de atac speciala, derogatorie de la dreptul comun - reprezentat în materie de insolventa de dispozitiile art. 8 din Legea nr. 85/2006.

Prin urmare, împotriva hotarârii de deschidere a procedurii la cererea debitorului - în temeiul dispozitiilor art. 27 alin.1 si  2 din Legea nr. 85/2006 - nu se poate declara recurs în conditiile art. 8 din Legea nr. 85/2006 sau art. 336 Cod procedura civila.

O atare concluzie este justificata de împrejurarea ca, potrivit prevederilor art. 149 din Legea nr. 85/2006, dispozitiile legii insolventei  se completeaza cu dispozitiile Codului de procedura civila numai în masura compatibilitatii lor. Ori, în conditiile în care cererea debitorului  de a fi supus dispozitiilor Legii nr. 85/2006 are o fizionomie juridica proprie, distincta de cea a altor cereri necontencioase, este evident ca acestei reglementari legale aparte nu-i pot fi aplicate, în completare, alte reguli din dreptul comun.

Ca este asa, o dovedeste si împrejurarea ca ar fi inadmisibil ca aceeasi hotarâre judecatoreasca sa fie supusa unor cai de atac diferite – una sub forma opozitiei, reglementata de art. 32 alin.2 din Legea nr. 85/2006, si alta sub forma recursului, reglementat de art. 336 Cod procedura civila – pericolul unei asemenea situatii fiind unul evident, si anume, riscul pronuntarii unor hotarâri judecatoresti contradictorii în una si aceeasi cauza.

Împrejurarea ca administratorul semnatar al cererii de cererii de deschidere a actionat în contra intereselor celorlalti administratori/asociati nu este relevanta în procedura de fata, legea instituind alte mijloace de protectie/reparatie pentru astfel de situatii.

Concluzionând, Curtea retine ca, întrucât petenta nu are deschisa calea recursului împotriva hotarârii de deschidere a procedurii la cererea debitoarei, acesta apare ca inadmisibil, si se impune a fi respins, în conformitate cu prevederile art. 312 Cod procedura civila.

Domenii speta

Spete similare