Evaziune fiscala

Sentinţa penală nr. 91 din 15 martie 2012 – Tribunalul Arad

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 1114/P/2008 înregistrat la această instanţă la data de 01 martie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul B.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 şi art. 280 ind. 1 din Legea nr.31/1990, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

S-a reţinut în principal, în sarcina inculpatului B.D. prin rechizitoriu, faptul că în calitate de administrator de drept al societăţii SC S. SRL în perioada iunie-septembrie 2007 şi, respectiv în calitate de administrator de fapt al SC S. SRL în perioada octombrie –noiembrie 2007, nu a înregistrat în evidenţele contabile ale SC S. SRL şi nu a declarat în deconturile de TVA aferente trimestrelor II,III şi IV, ale anului 2007şi în declaraţia privind impozitul pe profit aferentă anului 2007, veniturile realizate ca urmare a livrărilor de mărfuri efectuate pe teritoriul României, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de 1.017.165 lei, conform expertizei fiscale efectuate.

De asemenea, s-a reţinut faptul că inculpatul B.D. a cesionat în mod fictiv părţile sociale ale SC S. SRL către învinuitul I.C.M., în scopul sustragerii de la urmărirea penală care urma să se declanşeze ca urmare a neînregistrării în contabilitate a vânzărilor efectuate.

Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză atât în faza de urmărire penală precum şi declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea stare de fapt:

În data de 19.06.2001 inculpatul B.D. a înfiinţat S.C. S. S.R.L., devenind asociat unic şi administrator al societăţii care avea ca principal obiect de activitate „intermedieri în comerţul cu produse diverse" şi sediul social în localitatea Vladimirescu, str. Filimon Sârbu, nr.5, jud. Arad.

În perioada iunie - septembrie 2001 SC S. SRL a achiziţionat cereale de la agenţi economici din Ungaria (respectiv de la Alfoldgabona Kft, Bekes Group Kft şi Szebla Kft), livrându-le ulterior către societăţi comerciale cu sediul în România, între care SC Y.G. SRL, SC M.C.S. SRL, SC A.V. C. I. E.SRL, SC M.A. SRL, SC B.R. SRL ş.a., fără a înregistra în contabilitate operaţiunile comerciale efectuate.

Deşi în declaraţiile privind TVA(D300) depuse la organul fiscal teritorial - Direcţia Finanţelor Publice Arad, aferente trimestrul II şi III 2007, SC S.SRL a evidenţiat majoritatea livrărilor efectuate, totuşi, în cursul aceloraşi trimestre, nu a declarat în totalitate TVA colectată, în sumă de 62.646 lei.

În plus, în cuprinsul decontului de TVA aferent trimestrul II 2007, inculpatul B.D. a evidenţiat cheltuieli fictive, deducându-şi în mod nelegal suma de 104.819 lei, reprezentând TVA aferentă achiziţiilor de cereale efectuate de la persoane fizice, deşi în declaraţia de TVA le-a înregistrat ca provenind de la persoane juridice.

Pentru trimestrele II şi III ale anului 2007 SC S. SRL nu a depus nici declaraţiile privind impozitul pe profit(Dl00), sustrăgându-se de la plata sumei totale de 1.106.471 lei, din care 938.414 lei reprezentând impozitul pe profit aferent cheltuielilor deduse ilegal ca urmare a înregistrării de cheltuieli fictive, în trimestrul II al anului 2007.

În toată perioada susmenţionată(iunie-septembrie 2009) inculpatul B.D. a desfăşurat activitate comercială în numele societăţii, asigurând administrarea faptică a societăţii, încheind contracte comerciale, eliberând facturi fiscale, chitanţe, încasând plăţi, fiind singurul titular cu specimen de semnătură în bancă - calitate în care a efectuat toate operaţiunile bancare ale societăţii, ridicând, şi, respectiv, depunând sume de bani în cont.

În data de 24.09.2007 inculpatul B.D. a cesionat totalitatea părţilor sociale ale SC S. SRL către învinuitul H.C.M., fără ca acesta să desfăşoare ulterior vreo operaţiune comercială în numele societăţii, neavând nici măcar drept de semnătură asupra contului bancar al societăţii.

În data de 01.10.2007 şi 21.11.2007, după transmiterea părţilor sociale către I.C.M., SC S. SRL a efectuat trei achiziţii de autoturisme din Germania, de la Autohaus Dobner Gmbh, Sieben Morgen Gmbh şi Motorrad Alex Gmbh, aspect care rezultă din facturile fiscale eliberate de către furnizorii germani şi din înscrisurile prezentate acestora în vederea cumpărării autoturismelor(copia actului de identitate a inculpatului B.D. şi actul constitutiv de dinaintea cesiunii), inculpatul B.D. fiind recunoscut din planşa fotografică prezentată martorului P.N., reprezentant al Motorrad Alex Gmbh, ca fiind cumpărătorul autoturismului achiziţionat de la Motorrad Alex Gmbh.

Întrucât SC S. SRL nu a depus declaraţia de TVA aferentă trimestrului IV al anului 2007, nu a declarat nici achiziţia şi nici livrarea celor trei autoturisme şi nici nu a achitat TVA aferentă vânzării acestora, s-a produs un prejudiciu bugetului consolidat al statului, cauzat de nedeclararea şi nevirarea TVA, în sumă totală de 16.105 lei.

În data de 12.02.2008 comisarii Gărzii Financiare Arad au efectuat verificări la sediul SC S. SRL, constatând că societatea nu desfăşoară activitate la sediul social declarat la Oficiul Registrului Comerţului, iar în trimestrul III al anului 2007, nu a evidenţiat în contabilitate veniturile realizate ca urmare a vânzării de cereale către diverse persoane fizice, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 1.907.446 lei, reprezentând TVA.

Ca urmare a constatărilor Gărzii Financiare Arad, inspectorii din cadrul ANAF - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad - Activitatea de inspecţie Fiscală au întocmit procesul verbal din data de 06.01.2009, stabilind un prejudiciu cauzat de către SC S. SRL, în sumă de 1.725.711 lei, din care 1.445.362 lei, reprezentând impozit pe profit şi 280.349 lei, reprezentând TVA.

În cursul urmăririi penale, Agenţia naţională de administrare fiscală Bucureşti  s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.725.711 lei.

Având în vedere neconcordanţa dintre prejudiciul constatat de către Garda Financiară Arad şi Direcţia Finanţelor Publice - Activitatea de Inspecţie Fiscală, în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize fiscale. Conform Raportului de expertiză fiscală judiciară întocmită de consultantul fiscal P.B.D. din ale cărei concluzii rezultă că prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului este în sumă de 1.290.041 lei, din care 183.570 lei, reprezintă TVA şi 1.106.471 lei, reprezintă impozit pe profit.

Ulterior, procurorii au dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuitul B.D., în ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 9 al. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, având în vedere că, deşi SC S. SRL nu a desfăşurat activitate la sediul social din localitatea Vladimirescu, str. Filimon Sârbu, nr.5, sediul a fost declarat la Oficiul registrului Comerţului, în baza unor înscrisuri veridice, respectiv în baza unui contract de închiriere încheiat cu numita N.G.G. - în calitate de proprietar al imobilului de la adresa susmenţionată; pe cale de consecinţă urmând a se dispune scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuit, fiind incidente prevăzută art. 10 lit. d Cod procedură penală, respectiv faptei lipsindu-i unul dintre elementele constitutive, anume latura obiectivă.

În cauză au fost efectuate cercetări faţă de învinuitul I.C.M. pentru săvârşirea infracţiunea prevăzută de art. 9 al. 1 lit. b, c, f din Legea nr. 241/2005 şi art. 43 din Legea nr. 82/1991, însă, având în vedere că învinuitul nu a desfăşurat activitate comercială în numele SC S. SRL, rezultând că nu a avut cunoştinţă de operaţiunile comerciale efectuate în numele societăţii, procurorii au dispus scoaterea de sub urmărire penală faţă de învinuitul H.C. M. pentru infracţiunile susmenţionate, fiind aplicabile prev. art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât faptele au fost săvârşite de către inculpatul B.D..

Având în vedere declaraţia învinuitului B.D., coroborată cu declaraţia martorului T.G., administrator al Bekes Group Kft. procurorii au dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor în vederea stabilirii vinovăţiei făptuitorului Z.D. cu privire la săvârşirea faptelor prevăzute de art. 26 Cod penal, rap. la art. 9 al. l lit. b, c din Legea nr. 241/2005.

Analizând starea de fapt reţinută, instanţa a constatat că fapta inculpatului B.D., care, în calitate de administrator de drept al SC S. SRL în perioada iunie - septembrie 2007, şi, respectiv, în calitate de administrator de fapt al SC S. SRL în perioada octombrie -noiembrie 2007, nu a înregistrat în evidenţele contabile ale SC S. SRL şi nu a declarat în deconturile de TVA aferente trimestrelor II,III,IV ale anului 2007 şi în declaraţia privind impozitul pe profit aferentă anului 2007 veniturile realizate ca urmare a livrărilor de mărfuri efectuate pe teritoriul României, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă de 1.017.165 lei(conform expertizei fiscale efectuate), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 al. l lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 al.2 Cod penal, rap. la art. 9 al.2 din Legea nr. 241/2005.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în calitate de administrator al SC S. SRL, a înregistrat în documentele legale ale societăţii - anume în declaraţia privind TVA aferentă trimestrului II al anului 2007 - operaţiuni nereale (achiziţii declarate ca provenind de la persoane juridice, deşi proveneau de la persoane fizice), deducându-şi în mod nelegal TVA-ul aferent operaţiunilor comerciale efectuate şi reducând totodată cuantumul impozitului pe profit datorat bugetului consolidat al statului, cauzând un prejudiciu în sumă de 272.876 lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 9 al. l lit. c din Legea nr. 241/2005.

Cu privire la infracţiunea de cesionare în mod fictiv a părţilor sociale ale unei societăţi în scopul sustragerii de urmărirea penală, instanţa a constatat că, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 280 ind.1 din Legea nr. 31/1990 modificată şi republicată, presupune sub aspectul laturii obiective – urmarea directă – o sustragere de la urmărirea penală. În speţă, din actele dosarului rezultă că inculpatul a cesionat părţile sociale ale SC S. SRL la data de 24.09.2007 şi prin ordonanţa procurorului din 14.03.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit.b, f din Legea nr. 241/2005 şi art. 43 din Legea 82/1991, raportat la art. 289 alin.1 Cod penal, astfel că se constată că acestei infracţiuni îi lipseşte unul din elementele constitutive şi pe cale de consecinţă se impune achitarea inculpatului pentru această infracţiune.

 Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor aşa cum au fost descrise anterior şi a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.

La stabilirea pedepsei, instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 Cod penal, privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, gradul concret de pericol social al faptei, respectiv de modul de acţiune şi perioada de timp în care s-a acţionat, întinderea prejudiciului cauzat, faptul că acesta nu a fost recuperat, precum şi de persoana şi conduita inculpatului.

Astfel, instanţa a reţinut vârsta inculpatului(38 ani la data comiterii faptei), nivelul de instruire şcolară, absolvent de 10 clase, fără ocupaţie, conduita bună avută în societate şi familie anterior comiterii faptei, împrejurare ce rezultă din lipsa antecedentelor penale, atitudinea cooperantă avută în faţa organelor judiciare, care implică recunoaşterea faptei şi regretul manifestat. De asemenea, se remarcă prezenţa inculpatului la judecată, prezenţă care dovedeşte interesul pe care acesta îl manifestă faţă de situaţia sa şi conştientizarea riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale sancţiuni.

Potrivit acestor considerente, instanţa în baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 9 alin. 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320 ind.1 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul B.D,  la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de evaziune fiscală, comisă în formă continuată;

În baza art. 9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320 ind.1 Cod procedură penală a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani  închisoare pentru infracţiunea de evaziune fiscală;

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 pct. 1 lit. d Cod procedură penală, a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 280 ind. 1 din Legea nr. 31/1990, respectiv pentru infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia.

Deoarece inculpatul a comis infracţiunile anterior condamnării definitive pentru vreuna dintre ele, în baza art. 33 lit. a Cod penal raportat la art.34 lit. b Cod penal, instanţa a contopit aceste pedepse aplicate prin prezenta sentinţă, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare pe care urmează să o execute fără aplicarea vreunui spor .

Ca o consecinţă a condamnării, întrucât împrejurările faptice reţinute prezintă gravitate, însă prin rezonanţa consecinţelor produse nu sunt de natură a atrage o nedemnitate, cu reflectare asupra dreptului de a alege al inculpatului, acesta având o conduită pozitivă anterioară comiterii infracţiunii, probată prin actele în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei, care îi conferă profilul şi statutul de persoană aptă de a aprecia asupra semnificaţiei procesului electoral, instanţa, pe durata şi în condiţiile art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, cu excepţia dreptului de a alege.

Reţinând că, prin acţiunea sa inculpatul a săvârşit faptele de evaziune, fapte cauzatoare de prejudiciu, în calitate de administrator şi asociat unic al societăţii comerciale, în condiţiile art. 65 al.1,2 cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art.64 lit. a, b, c cod penal, cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 3 ani.

Văzând că pedeapsa aplicată inculpatului este de trei ani închisoare, că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, declaraţia dată în faţa instanţei, ceea ce denotă că inculpatul a realizat gravitatea faptei comise, şi existând convingerea că în acest caz scopul pedepsei poate fi atins fără executarea în regim de detenţie, impunându-se aplicarea unui tratament mai puţin represiv, instanţa în baza art. 86 1 Cod penal a suspendat  executarea pedepsei aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad, iar în baza art. 86 ind.2 cod penal, i-a fixat un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86 ind.3 Cod penal a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune, să anunţe schimbarea domiciliului sau orice deplasare care depăşeşte 8 zile, să  comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă, să respecte celelalte măsuri dispuse de Serviciul de Probaţiune, în limitele legii, urmând a se prezenta în acest sens la sediul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătoreşti.

Instanţa a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 86 ind. 4 cod penal care prevăd că ”dacă cel condamnat nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei”.

Reţinând vinovăţia inculpatului pentru fapte cauzatoare de prejudiciu, în baza art. 14,346 Cod procedură penală şi art. 1349 alin. 1,2 Cod civil, a admis acţiunea civilă exercitată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC S. DRL prin lichidator E. SPRL Arad, să plătească suma de 1.290.041 lei, cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei sentinţe  au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi partea civilă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad.

În motivarea apelului declarat de partea civilă  Direcţia Generală a Finanţelor Publice Arad se solicită admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi urmare a rejudecării,  obligarea inculpatului la plata sumei de 1.991.910 lei care să fie actualizată cu accesoriile aferente deoarece prima instanţă a ţinut cont de concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cursul urmăririi penale care sunt pertinente.

În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad se solicită admiterea acestuia, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi urmare a rejudecării condamnarea inculpatului şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.280/1 din legea 31/1990.

Prin Decizia penală nr. 115/A din 7 iunie 2012 Curtea de Apel Timişoara,  a admis apelul declarat de Parchetul de pe  lângă Tribunalul Arad, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 91/15.03.2012 pronunţată de Tribunalului Arad şi rejudecând,  a decontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată în  cauză şi  a repus pedepsele în individualitatea lor.

În temeiul art. 2801  din Lg.31/1991 cu aplicarea art. 3201 alin.7 C.p.p a dispus condamnarea inculpatului B.D.,  la pedeapsa de  1  an şi 4  luni închisoare pentru infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale  sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială în  scopul  sustragerii de la urmărirea  penală ori în scopul  îngreunării acesteia.

În  temeiul art. 33 , 34 C.p  a contopit  pedepsele  aplicate inculpatului în prezenta cauză, în pedeapsa cea mai grea,  aceea de  3 ani, care va fi pedeapsa rezultantă ce se va executa de inculpat.

În baza art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală s-a respins ca nefondat apelul  declarat de partea civilă Direcţia Generală  a Finanţelor Publice Arad împotriva sentinţei penale nr. 91/15.03.2012 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr.  1309/108/2012.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut că,  motivul  de apel al Parchetului Tribunalului  Arad a vizat, exclusiv greşita achitare în opinia acuzării a inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art 280 ind.1 din Lg.31/1990, respectiv infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială în scopul sustragerii de la urmărirea penală, ori  în  scopul îngreunării acesteia.

Cu ocazia audierii de către instanţa de fond inculpatul a recunoscut comiterea faptelor reţinute în sarcina sa(fila 8 dosar fond), solicitând ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Potrivit articolului 280 ind.1 din Lg.31/1990, constituie infracţiune şi se pedepseşte, transmiterea fictivă a părţilor sociale sau a  acţiunilor  deţinute într-o societate a comercială în scopul sustragerii  de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia. Analizând infracţiunea de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială se desprinde concluzia că aceasta este o infracţiune comisivă, care se realizează sub aspectul laturii obiective prin transmiterea fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor,  fie în scopul sustragerii de la urmărirea penală, fie în scopul îngreunării acesteia. Pentru existenţa infracţiunii este necesar prin urmare în primul rând să existe o transmitere a părţilor sociale  sau a acţiunilor,  iar cesionarea să fie fictivă. Se mai impune condiţia ca cesionarea părţilor sociale sau a acţiunilor să fie făcută de către un infractor,  adică de către o  persoană care anterior a săvârşit o infracţiune, fără a interesa dacă infractorul cesionar al părţilor sociale sau acţiunilor a  săvârşit o infracţiune consumată sau o tentativă prevăzută  de lege. Ceea ce interesează este ca în momentul săvârşirii actului de cesionare fictivă persoana care cesionează să fie implicată în activitatea judiciară în calitate de autor, instigator sau complice  la  săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu activitatea societăţii.  Din analiza reglementării,  rezultă că pentru existenţa infracţiunii se cere un scop calificat, respectiv cesionarea fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor trebuie făcută în scopul sustragerii de la urmărirea penală sau în scopul îngreunării acesteia,  cerinţă care se cere a fi îndeplinită în legătură strânsă cu latura obiectivă a infracţiunii, întrucât indică destinaţia obiectivă a actului de cesionare şi nu finalitatea subiectivă a acestuia. Transmiterea fictivă a acţiunilor sau părţilor sociale în vederea sustragerii de la urmărirea penală sau în scopul îngreunării acesteia este o infracţiune de sine stătătoare,  pentru existenţa  elementelor constitutive ale acesteia nefiind necesară ca ea să fie realizată în concurs cu alte infracţiuni reglementate de legea 31/1990 şi poate fi comisă în intervalul de timp până la trimiterea în judecată, fără a  avea importanţă dacă urmărirea penală a început sau nu,  sau dacă acţiunea penală a  fost nu  pusă în mişcare împotriva acestei  persoane.

Transpunând aceste reguli la starea de fapt recunoscută de către inculpat prin declaraţia dată, instanţa de apel reţine că SC S. SRL  a fost înfiinţată de inculpat la data de 19.06.2007 şi în calitate de administrator,  în perioada iunie- septembrie 2007 şi respectiv octombrie - noiembrie 2007, nu a înregistrat în  evidenţele contabile şi nu a declarat,  deconturile de TVA aferente trimestrelor II,III  şi IV ale anului 2007 şi nici în  declaraţia privind impozitul pe profit aferentă anului 2007, venituri realizate ca urmare a livrărilor de mărfuri efectuate pe teritoriul naţional, cauzând astfel o pagubă  bugetului consolidat al statului de 1.017.165 lei, pentru care a fost condamnat,  reţinându-se săvârşirea infracţiunii prev.de art.9 al.1 lit.b din Lg.241/2005 cu aplic.art.41 al.2 C.p  raportat la art.9 alin.2 din Lg.241/2005.

Prin fapta inculpatului, care în calitate de administrator a înregistrat operaţiuni nereale în trim.II al anului 2007 cauzând o pagubă bugetului de stat,  s-au realizat elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.c din Lg.241/2005, faptă recunoscută de asemenea de către inculpat.

Cesiunea fictivă a părţilor sociale s-a făcut la data de 24.09.2007 către I.C.M. – fila 24 dosar UP, prin care asociatul unic al SC S. SRL , respectiv inculpatul,  l-a  cooptat ca asociat cesionându-i la valoarea nominală toate cele 20 de părţi sociale în valoare de 200 lei, fără ca acesta din  urmă  să fi desfăşurat ulterior vreo operaţiune comercială în numele societăţii, mai mult decât  atât, acesta neavând nici drept de semnătură supra contului bancar. Mai mult,  după transmiterea părţilor  sociale inculpatul a achiziţionat 3 autoturisme din Germania, operaţiuni care de asemenea nu se regăsesc în  evidenţele contabile ale societăţii, astfel că în mod eronat, instanţa de fond  a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev de art. 280 ind.1 din Lg.31/1990.

În ceea ce priveşte calea de atac declarată de partea civilă ANAF, instanţa de apel reţine că s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.991.910 lei reprezentând impozit pe profit suplimentar în sumă de 1.445.362 lei, majorări de întârziere aferente în sumă de 217.500 lei , taxa pe  valoare adăugată suplimentară  în sumă de 280.349 lei, majorări de întârziere aferente 48.699 lei, sume la care s-a cerut a fi obligat inculpatul, actualizate cu accesoriile aferente, respectiv majorări, dobânzi  şi  penalităţi până la data plăţii efective, calculate potrivit OG 92/2003. S-a mai solicitat în acelaşi timp şi instituirea sechestrului asigurator şi popriri asiguratorii asupra bunurilor şi conturilor inculpatului şi părţii responsabile civilmente,  până la concurenţa acestei sume. Instanţa de fond a dispus prin sentinţa penală pronunţată, obligarea inculpatului la plata sumei de 1.290.041 lei cu titlu de despăgubiri. Suplimentul la raportul de  expertiză fiscală judiciară întocmit la data de  02.02.2004- fila 24 dosar UP - vol.III, menţionează că valoarea totală a  prejudiciului  adus bugetului de stat de către SC S. SRL în perioada iunie 2007- decembrie 2007 este în sumă de 1.290.041 lei, prejudiciu care însumează înregistrarea şi declararea de operaţiuni fictive, neînregistrarea şi nedeclararea către organele fiscale a TVA-ului şi impozitului pe profit, astfel  că în mod corect a fost avută în vedere această sumă la momentul pronunţării hotărârii de către instanţa de fond, sumă care are la bază calculele efectuate de către specialist raportat la infracţiunea comisă de către inculpat. De altfel, suma de  1.290.041 lei este reţinută şi în actul de acuzare ca fiind prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului de către inculpat şi care a fost defalcat în expertiza întocmită în cauză.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată de către partea civilă de a se proceda la instituirea măsurilor asiguratorii faţă de inculpat şi partea responsabilă civilmente, instanţa de apel  a reţinut că potrivit art. 163 C.p.p, măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile şi imobile în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii. Alin.2 al aceluiaşi articol prevede că măsurile asiguratorii în vederea recuperării pagubei se pot lua asupra bunurilor inculpatului şi părţii responsabile civilmente până la concurenţa valorii probabile a pagubei.

Din interpretarea acestor dispoziţii precum şi a art. 165 C.p.p care se referă la identificarea şi evaluarea bunurilor contestate, se desprinde concluzia că pentru a se putea institui o măsură asiguratorie este necesară nominalizarea acestor bunuri de către partea civilă, respectiv ANAF,  în a  cărei bază de date se pot face verificări pentru identificarea acestor bunuri. Instanţa de apel constată că partea civilă nu a făcut o asemenea operaţiune de identificare a  bunurilor inculpatului, o asemenea cerere nefiind formulată în faţa instanţei de fond , astfel că urmează a fi respinsă ca atare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia penală nr. 3590 din 5 noiembrie 2012 a respins ca nefondate recursurile declarate  de părţile civile DGFP Arad în reprezentarea ANAF şi inculpatul B.D. împotriva deciziei penale nr. 115/A din 7 iunie 2012 a Curţii de Apel Timişoara.

Domenii speta

Spete similare