Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Despăgubiri; revocarea în cazul neexecutării obligaţiilor civile; subiectul pasiv al obligaţiei de plată; domeniul de aplicare a dispoziţiilor art. 84 C.pen.

Prin sentinţa penală nr. 1124/13.04.2010, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul 1463/245/2010, s-au dispus următoarele:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta P.T.E., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 (şase) luni închisoare ce i-a fost aplicată condamnatului R. C., prin sentinţa penală nr. 3875 din 21.12.2007 a Judecătoriei Iaşi, modificată prin decizia penală nr. 14/A/26.01.2009 a Tribunalului Cluj, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 267/R/29.04.2009 a Curţii de Apel Cluj.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 3875/21.12.2007 a Judecătoriei Iaşi, modificată prin decizia penală nr. 14/A/26.01.2009 a Tribunalului Cluj, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 267/R/29.04.2009 a Curţii de Apel Cluj, condamnatului R.C. i-a fost aplicată pedeapsa principală de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de „vătămare corporală din culpă” prev. şi ped. de art. 184 al. 2 şi 4 Cod penal.

Prin aceeaşi sentinţă penală, cu privire la modalitatea de executare a pedepsei închisorii, instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării, stabilind termen de încercare de 2 ani şi 6 luni. Tot în latura penală a cauzei, prin hotărârea de condamnare anterior menţionată, condamnatul R. C. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat şi, de asemeni, acesta a fost obligat să-i plătească petentei P.T.E (persoană care a avut calitatea de parte vătămată şi parte civilă în respectiva cauză penală) suma de 3020,14 lei cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate pe parcursul procesului penal (onorariu avocat ales, cheltuielile ocazionate de transportul părţii la sediul organelor judiciare şi cele cu efectuarea unor copii de pe acte din dosar).

În latura civilă a cauzei soluţionată în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 3875/21.12.2007 a Judecătoriei Iaşi, s-a dispus admiterea, în parte, a acţiunii civile formulată de partea civilă P.T.E şi obligarea doar a asiguratorului de răspundere civilă SC Asiban Sa Iaşi la plata despăgubirilor civile.

Hotărârea de condamnare sus menţionată a rămas definitivă la data de 29.04.2009, data la care a fost soluţionată calea de atac a recursului şi de la care a început să curgă durata termenului de încercare stabilit pentru condamnatul R. C.

La data de 19.01.2010, petenta P.T.E a sesizat instanţa de judecată cu o cerere de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată condamnatului R. C. prin sentinţa penală nr. 3875/21.12.2007 a Judecătoriei Iaşi, modificată prin decizia penală nr. 14/A/26.01.2009 a Tribunalului Cluj, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 267/R/29.04.2009 a Curţii de Apel Cluj, cerere ce formează obiectul cauzei penale de faţă.

Argumentul de fapt invocat în sprijinul solicitării de revocare a suspendării executării pedepsei îl constituie neplata, de către numitul R.C., a sumei de bani (suma de 3020,14 lei) reprezentând cheltuielile judiciare făcute de partea civilă, sumă la care acesta a fost obligat prin hotărârea de condamnare pronunţată împotriva sa.

Analizată prin prisma dispoziţiilor legale care reglementează instituţia de drept penal a revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei, respectiv art. 84 din Codul penal, cererea de revocare de faţă este nefondată întrucât, în cauza ce formează obiectul prezentei examinări, nu sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de lege pentru a putea opera revocarea suspendării condiţionate.

Astfel, potrivit textului art. 84 din Codul penal, revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii poate fi dispusă atunci când, până la expirarea termenului de încercare, persoana condamnată, cu rea credinţă, nu-şi îndeplineşte obligaţiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare.

Rezultă din cuprinsul textului de lege sus menţionat că, situaţia premisă pentru revocarea suspendării executării, o constituie existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care, în latura penală să se fi dispus condamnarea persoanei vinovate, iar în latura civilă să se fi stabilit în sarcina aceleiaşi persoane anumite obligaţii civile.

În cauza de faţă, după cum lesne se poate observa din cuprinsul celor trei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de fond şi de instanţele de control judiciar, în sarcina condamnatului R.C. nu a fost stabilită nicio obligaţie de natură civilă; aceste obligaţii fiind impuse doar pentru asigurătorul SC Asiban SA.

Or, în condiţiile în care, în sarcina condamnatului R.C. nu există nicio obligaţie civilă, stabilită prin hotărârea de condamnare care îl priveşte, revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate acestuia nu a putut avea loc, neexistând situaţia premisă cerută de art. 84 Cod penal.

În ceea ce priveşte suma bănească pe care condamnatul R.C. o datorează petentei P.T.E s-a impus a arăta că aceasta nu reprezintă o obligaţie civilă, ci are o cu totul altă natură juridică, respectiv reprezintă cheltuieli judiciare.

Atâta timp cât textul art. 84 Cod penal se referă numai la obligaţii civile, în opinia instanţei, aplicarea acestui text de lege nu a putut fi extinsă şi la alte situaţii, cum ar fi, de exemplu, aceea a neplăţii cheltuielilor judiciare.

A apreciat instanţa că, în ipoteza în care legiuitorul ar fi dorit ca revocarea suspendării executării pedepsei principale să opereze şi în alte situaţii decât cea expres şi limitativ prevăzută în art. 84 Cod penal, ar fi reglementat acele situaţii.

Pentru toate considerentele sus redate, instanţa a reţinut că, în cauza de faţă, dispoziţiile art. 84 Cod penal nu sunt aplicabile, nefiind vorba de neîndeplinirea unei obligaţii civile, motiv pentru care a dispus respingerea cererii de revocare a suspendării executării pedepsei formulată de petenta P.T.E.

În termen legal, împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta P.T.E pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, cu precizarea că va depune motivele de recurs printr-un memoriu separat.

În concluziile avocatului ales al petentei s-a susţinut că instanţa de fond trebuia să dea dovadă de înţelegere şi creativitate, că inculpatul a fost obligat prin sentinţă la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 3020,14 lei, sumă pe care acesta nu a achitat-o, ba mai mult, din verificările întreprinse pentru a recupera această suma, petenta a constatat că inculpatul nu figurează cu nici un bun în proprietatea sa.

Examinând actele şi lucrările dosarului de fond şi sentinţa criticată, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, asupra tuturor aspectelor de fapt şi de drept, în limitele prev. de art. 385 ind. 6 alin. 2 Cod proc. pen., tribunalul constată că recursul este nefondat şi urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

Potrivit disp. art. 84 Cod penal, dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

Revocarea are, în acest caz, caracter obligatoriu, iar dispunerea ei este subordonată unor cerinţe legale: neîndeplinirea de către condamnat a obligaţiilor civile (restituirea unui lucru, plata unei despăgubiri), această neîndeplinire să se datoreze relei-credinţe a condamnatului.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că în cauză nu ne aflăm în prezenţa neîndeplinirii unor obligaţii civile de către condamnat, întrucât în sarcina acestuia nu a fost reţinută o obligaţie de natură civilă, despăgubirile civile acordate părţii civile fiind reţinute în sarcina exclusivă a asigurătorului S.C. Asiban S.A.

Pentru neexecutarea cheltuielilor judiciare s-a procedat la punerea în executare a dispoziţiilor sentinţei civile nr. 3875/21.12.2007 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin decizia penală nr. 267/R din 29.04.2009 a Curţii de Apel Cluj, fiind emis procesul –verbal din data de 08.01.2010, de către executorul judecătoresc Popovici D. Florin.

Împrejurarea că în evidenţele fiscale ale Administraţiei Finanţelor Publice a Oraşului Tg. Frumos, condamnatul R.C. nu figurează cu venituri impozabile, nu are nicio relevanţă sub aspectul condiţiilor de admisibilitate a unei cereri întemeiate pe disp. art. 84 Cod penal.

Cum dispoziţiile art. 84 Cod penal sunt de strică interpretare, ele nu pot fi incidente şi în cazul neexecutării altor obligaţii derivate din hotărârea de condamnare, respectiv în cazul neplăţii cheltuielilor judiciare, astfel că cererea de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată condamnatului R.C. a fost în mod corect respinsă ca nefondată de către instanţa de fond.

Pentru aceste considerente, legalitatea şi temeinicia hotărârii fiind verificate, în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de petenta P.T.E.

Domenii speta

Spete similare