Tentativă de omor. Vătămare corporală gravă. Criterii de diferenţiere

Tentativă de omor. Vătămare corporală gravă. Criterii de diferenţiere

A fost înregistrat la instanţă rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în seara zilei de 13.10.2010, inculpaţii, împreună cu, au lovit pe partea vătămată, care se afla pe stradă, cu picioarele, în mod repetat, deşi era căzut la pământ, cauzându-i leziuni care ia-u pus în primejdie viaţa.

Prezentă în instanţă la termenul din 20.10.2011, partea vătămată a declarat că a primit de la inculpaţi suma de 2.000 lei şi nu se mai constituie parte civilă în cauză.

La primul termen de judecată, până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii au declarat că recunosc în totalitate fapta reţinută în rechizitoriu, cunosc şi îşi însuşesc probele administrate la urmărirea penală şi solicită ca judecarea cauzei să se facă pe baza acestora.

Fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege, instanţa, în temeiul art. 3201 Cod procedură penală, a admis cererea pentru procedură simplificată formulată de inculpaţi.

Raportat la aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, în cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat doar la audierea inculpaţilor şi, la cererea acestora, s-a dispus efectuarea unei constatări medico-legale pe baza tuturor actelor medicale aflate la dosarul de urmărire penală, pentru a se stabili cu certitudine dacă leziunile suferite de partea vătămată i-au pus acesteia în primejdie viaţa.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv procesul verbal de sesizare din oficiu, constatarea medico-legală, biletul de ieşire din spital a părţii vătămate, declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor, declaraţia învinuitului, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor,instanţa reţine următoarele:

Inculpaţii şi învinuitul locuiesc pe raza comunei Moldoveni, sat Hociungi, judeţul Neamţ, fiind consăteni cu partea vătămată.

În seara zilei de 13 octombrie 2010, în jurul orelor 18,30 – 19,00, partea vătămată s-a întors acasă de la lucru, dar tatăl său l-a trimis la magazinul „….”, pentru a-i cumpăra un pachet cu ţigări. Acesta s-a deplasat la magazin, de unde a luat şi două pâini şi a mers pe terasa magazinului, unde a consumat o bere.

Aici s-a întâlnit cu inculpatul, pe care-l cunoştea şi au convenit să meargă, să bea bere pe terasa unui alt bar. Partea vătămată a lăsat ţigările acasă, tatălui său şi a plecat cu inculpatul.

Când a ajuns în apropierea locuinţei lui, inculpatul l-a lovit pe, astfel încât acesta a căzut din căruţa cu care se deplasau. În momentul în care era căzut, la faţa locului au venit şi inculpatul şi învinuitul, iar toţi trei l-au lovit în mod repetat cu picioarele peste corp şi mai ales în zona feţei.

Niciunul dintre autori nu a putut preciza de câte ori a lovit partea vătămată, întrucât aceasta la un moment dat a rămas în stare de inconştienţă.

Inculpaţii şi învinuitul au fugit de la faţa locului sesizând prezenţa unor alte persoane în zonă, de teamă să nu fie văzuţi.

Partea vătămată a fost transportată de urgenţă la spital, iar de aici la Spitalul Clinic de Urgenţă „Profesor Doctor Nicolae Oblu” Iaşi.

Aşa cum rezultă din cuprinsul constatării medico-legale nr. 114/20.10.2010, partea vătămată a suferit un traumatism cranio-cerebral cu plăgi epicraniene, fractură de piramidă nazală, contuzie cerebrală, stare de comă, traumatism toracic cu fracturi costale, hemopneumotorax stâng şi emfizem subcutanat masiv.

Aceste leziuni au necesitat pentru vindecare un număr de 45-50 zile de îngrijiri medicale şi puteau fi produse prin lovire cu mijloace sau corpuri contondente.

Prin gravitatea lor, leziunile au pus în primejdie viaţa victimei.

Aşa cum rezultă din cuprinsul foii de observaţie clinică, partea vătămată a fost internată în stare de comă, ceea ce scoate în evidenţă faptul că, starea sa, în urma agresiunii, a fost critică.

Leziunile au fost deosebit de grave, iar faptul că starea sa de sănătate s-a ameliorat, este urmarea intervenţiei martorilor, care au văzut conflictul, precum şi deplasarea în timp eficient a serviciului de ambulanţă.

Aceşti factori sunt externi şi nu ţin de conduita învinuiţilor care au fugit de la faţa locului imediat după agresiune. 

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpaţii, prin apărător, au solicitat schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal, având în vedere zona vitală vizată de agresori, intensitatea loviturilor şi agentul vulnerant.

Instanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată în cauză, motivat de următoarele:

Sub aspectul laturii subiective, în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă prevăzută în art. 182 alin. 2 Cod penal, inculpatul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la infracţiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 Cod penal acesta acţionează cu intenţia de ucidere. Prin urmare, în cazul tentativei la infracţiunea de omor, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu şi-au produs efectul, trebuie să releve - prin natura lor şi împrejurările în care au fost comise - că infractorul a avut intenţia de a ucide, iar nu intenţia generală de a vătăma.

În cauză, intenţia inculpaţilor de a suprima viaţa victimei rezultă din materialitatea faptelor, respectiv a modalităţii de comitere a infracţiunii – prin aplicarea de lovituri de mare intensitate cu piciorul, de trei persoane, în zona capului şi organelor interne, chiar şi după ce victima era căzută şi în stare de inconştienţă – cât şi din leziunile provocate, respectiv stare de comă, traumatism cranio-cerebral cu plăgi epicraniene, traumatism toracic cu fracturi costale, hemopneumotorax  şi emfizem subcutanat masiv, pericolul vital fiind înlăturat numai datorită intervenţiei medicale şi tratamentului medicamentos instituit cu promptitudine.

Raportat la aceste aspecte se constată că lovirea repetată şi cu intensitate a victimei în zona capului şi organelor interne dovedeşte că  inculpaţii au urmărit suprimarea vieţii acesteia, nicidecum numai un rezultat de vătămare a integrităţii corporale, acceptând în mod conştient, posibilitatea morţii victimei.

Lipsa unor relaţii conflictuale între părţi, lipsa premeditării precum şi rezolvarea laturii civile a cauzei , nu au caracter esenţial în stabilirea încadrării juridice şi nu modifică condiţiile răspunderii penale a inculpaţilor în săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În consecinţă, fapta inculpaţilor, aflaţi într-un loc public, de a lovi, împreună cu învinuitul, pe partea vătămată cu picioarele în mod repetat şi cu intensitate mare, chiar şi după ce se afla în stare de inconştienţă, cauzându-i leziuni grave, respectiv traumatism cranio-cerebral, stare de comă şi hemopneumotorax, leziuni care au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal.

În baza acestor texte de lege şi a dispoziţiilor art. 345 Cod procedură penală, instanţa urmează să aplice inculpaţilor câte o pedeapsă, la individualizarea cărora se vor avea în vedere dispoziţiile art. 72 Cod penal respectiv gradul de pericol social al faptei, care rezultă din modalitatea violentă de comitere şi din urmările produse şi, persoana inculpaţilor. Referitor la conduita inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunii, se va reţine că aceştia nu au antecedente penale, au avut o bună conduită anterior comiterii faptei, aspect ce rezultă din adresa nr. 1555 din 24.10.2011 a Primăriei, au achitat părţii vătămate pretenţiile civile formulate,  astfel că în favoarea lor vor fi reţinute şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 al. 1 lit. a şi al. 2 Cod penal, urmând a se coborî pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, în temeiul art. 76 al. 2 Cod penal.

În consecinţă, instanţa urmează să condamne pe inculpaţi la pedeapsa închisorii care va fi redusă atât ca urmare a reţinerii dispoziţiilor art. 3201 Cod procedură penală, cât şi ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a şi al. 2 Cod penal.

 De asemenea, se va aplica inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b Cod penal, având în vedere încadrarea juridică a faptei.

 În cauză nu se impune interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotărâri s-a reţinut că, indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o, nu se justifică excluderea celor condamnaţi din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi de a asigura reinserţia socială a infractorilor.

De asemenea, la comiterea infracţiunii inculpaţii nu s-au folosit de nicio profesie, funcţie sau activitate, astfel încât nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal.

Având în vedere că prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d şi e Cod penal s-ar aduce atingere vieţii private şi de familie, fapt ce ar contraveni Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, în cauză nu se impune aplicarea dispoziţiilor art. 71 Cod penal cu privire la drepturile părinteşti.

În condiţiile şi pe durata prevăzută de art. 71 al. 2 Cod penal se va interzice inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b Cod penal, neimpunându-se interzicerea celorlalte drepturi civile pentru motivele sus menţionate.

Raportat la lipsa antecedentelor penale, la faptul că inculpaţii sunt persoane tinere, cu şanse de reeducare, instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, urmând a dispune, în baza art. 861-862 Cod penal şi art. 71 al. 5 Cod penal, suspendarea executării principale şi a pedepsei accesorii sub supraveghere.

În temeiul art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare inculpaţii vor fi supuşi măsurilor de supraveghere prevăzute de lege.

Se va atrage atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 Cod penal privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, se va lua act că partea vătămată nu se constituie parte civilă în cauză.

Întrucât ca urmare a leziunilor suferite partea vătămată a fost spitalizată, în temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, inculpaţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de spitalizare a acesteia.

Domenii speta

Spete similare