Caracterul nefondat al cererii de schimbare de încadrare juridică în cazul unei participaţii în măsuri deferite la comiterea infracţiunii de tentativă de omor calificat

Prin sentinţa penală nr. 49 pronunţată la data de 18 martie 2013 de Tribunalul Olt în dosarul nr. 3100/104/2012 s-au dispus următoarele ,,Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C. D.M. prin apărătorul ales, din infracţiunea de „tentativă de omor calificat” prev.de art.20 C.p. rap.la art.174-175 al.1 lit.i C.p. în infracţiunile de „vătămare corporală” prev.de art.182C.p. respectiv, de „lovire sau alte violenţe” prev.de art.180 al.1 şi 2 C.p., ca neîntemeiată.

În baza art.20 C.p. rap.la art.174 – 175 al.1 lit.i C.p. cu aplic.art.74 al.1 lit.a şi c C.p. rap.la art.76al.2C.p.  condamnă pe inculpatul C. D.M la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a şi lit.b C.p.

În baza art.321 al.2C.p. cu aplic.art.74al.1 lit.a şi c C.p. rap.la art.76 al.1 lit.d C.p. condamnă acelaşi inculpat la 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art.33 alin.1 lit.a C.p. -34 alin.1 lit.b şi 35 alin.1 C.p. contopeşte aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute  pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani – pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit a teza a II-a şi lit.b C.p..

În baza art.861 C.p. şi 862 C.p. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe timp de 7 ani – termen de încercare (din care 3 ani pedeapsa şi 4 ani interval de timp).

În baza art.863 C.p. pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

-se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt;

-va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

-va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă,

-va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Se pun în vedere inculpatului dispoziţiile art.864 C.p.

În baza art.71 al.1 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a şi lit. b C.p. şi în baza art.71 al.5 C.p. suspendă executarea  pedepsei accesorii pe durata  termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

II. În baza art.20 C.p. rap.la art.174 – 175 al.1 lit.i C.p. cu aplic.art.74 al.1 lit.c C.p. rap.la art.76 al.2 C.p. condamnă pe inculpatul C. V. A. la 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a şi lit.b C.p.

În baza art.321 al.2C.p. cu aplic.art.74al.1 lit. c C.p. rap.la art.76 al.1 lit.d C.p. condamnă acelaşi inculpat la 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art.33 alin.1 lit.a C.p. - 34 alin.1 lit.b şi 35 alin.1 C.p. contopeşte aceste pedepse urmând ca inculpatul să execute  pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani – pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit a teza a II-a şi lit.b C.p.

În baza art.861 C.p. şi 862 C.p. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe timp de 7 ani – termen de încercare (din care 3 ani pedeapsa şi 4 ani interval de timp).

În baza art.863 C.p. pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

-se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt;

-va anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

-va comunica şi va justifica schimbarea locului de muncă,

-va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Se pun în vedere inculpatului dispoziţiile art.864 C.p.

În baza art.71 al.1 C.p. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a şi lit. b C.p. şi în baza art.71 al.5 C.p. suspendă executarea  pedepsei accesorii pe durata  termenului de încercare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza 14 C.p.p. şi 346 C.p.p. cu aplic.art.313 din Legea nr.95/2006 obligă inculpaţii în solidar la plata sumei de 2.176,492 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina.

Ia act că partea vătămată M. E. I. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.191 al.1 şi 2 C.p. obligă inculpaţii la plata a câte 2.000 lei cheltuieli judiciare statului (din care câte 1.500 lei avansaţi la urmărirea penală), iar pe inculpatul C. V. A. şi la plata sumei de 50 lei onorariu parţial avocat oficiu, conform delegaţiei de asistenţă judiciară obligatorie nr.555/28.05.2012 (fila 13 dosar).

Pentru a se pronunţa această sentinţă au fost avute în vedere cele ce urmează : ,,Prin rechizitoriul procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr.341//P/2009 din data de 10.05.2012,  în baza art. 262 pct. 1 lit. a C.p.p.,  s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a  inculpaţilor C. D. M. şi C. V. A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 alin. 1 C.p.- art. 175 alin. 1 lit. i C.p., ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. 2 C.p.. cu aplic.art. 33 lit. a C.p., constând în aceea că în seara zilei de 14/15.08.2009,  în urma unui conflict pe care l-au avut cu partea vătămată Moise Eduard Ionuţ, în incinta clubului Back Stage în prezenţa câtorva zeci de persoane, au lovit-o cu pumnii, cu o bâtă de baseball şi cu un scaun, cauzându-i leziuni care au necesitat 75-80 zile îngrijiri medicale şi care au pus în primejdie viaţa victimei.

În baza dispoziţiilor art.  249 C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. c C.p.p. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor C.F.M.  şi T. I. C. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 C.p. rap. la art. 174 alin. 1 C.p., art. 175 alin. 1 lit. i C.p., ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea gravă a ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. 2 C.p.. cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., întrucât faptele nu au fost comise de aceştia.

În baza dispoz. art.249 rap. la art. 10 lit.b1 C.p. art.181 C.p. şi art. 91 C.p. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor C. F.M., T. I. C., C. T., B.M. şi E. M. F.,cercetaţi pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la mărturie mincinoasă urmată de neexecutare,  respectiv mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 rap. la art. 260 combinat cu art. 29 C.p.  şi art. 260 C.p. şi aplicarea câte unei sancţiunii administrative a amenzii în cuantum de 1000 lei, întrucât s-a apreciat că faptele nu prezintă pericol social al unei infracţiuni.

În actul  de  sesizare al instanţei s-a reţinut faptul că la data de 25.08.2009 partea vătămată M. E. I. din Slatina, jud. Olt, a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că în noaptea de 14/15.08.2008, orele 1,30,  în timp ce se afla în clubul Back Stage din aceeaşi localitate a fost lovită cu bâte, pumni şi picioare, de mai multe persoane, în urma cercetărilor efectuate dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii C. F. M., C. D. M. şi T. I. C. întrucât fapta prevăzută de art 20 C.p. rap. la art. 174  alin. 1 - 175 lit. i C.p. nu a fost comisă de aceştia precum şi neînceperea urmăririi penale  faţă de numitul C. V. A. deoarece fapta a fost comisă în legitimă apărare în condiţiile art. 44 C.p

Urmare plângerii formulate de partea vătămată împotriva acestei soluţii, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt a dispus redeschiderea urmăririi penale şi completarea cercetărilor, urmărirea penală efectuată stabilind - astfel cum  se reţine în actul de sesizare -  că în seara zilei de 14/15.08.2009 partea vătămată însoţită de mai multe persoane s-a deplasat în discoteca Back Stage din Slatina, unde a observat că barul era extrem de aglomerat, multe persoane stând în picioare.

S-a mai reţinut că, partea vătămată a observat o masă liberă, motiv pentru care s-a îndreptat spre aceasta, însă a avut o discuţie cu inculpatul C.D.M., care i-a comunicat că este rezervată, între cei doi luând naştere un incident, inculpatul ieşind iniţial din bar şi revenind însoţit de mai multe persoane, împreună cu care s-a îndreptat spre partea vătămată pe care a lovit-o mai întâi cu pumnul, aceasta căzând la pământ, după care cu o bâtă de baseball .

După agresiunea exercitată de inculpatul C. D. M. care a lovit mai întâi partea vătămată, aceasta a fost agresată şi de inculpatul C. V. A. cu un scaun.

S-a susţinut că acest conflict a fost de scurtă durată iar în timpul acestuia cei doi inculpaţi au tulburat grav ordinea şi liniştea publică, persoanele aflate în local  în nr. destul de mare, aproximativ 100, părăsind în grabă discoteca.

S-a apreciat că fapta inculpaţilor de a  o lovi pe partea vătămată cu pumnii, cu un scaun şi o bâtă de baseball pe fondul cărora aceasta a ridicat mâinile deasupra capului pentru a se apăra de loviturile repetate aplicate cu aceea bâtă,  ce era îndreptată spre o zonă vitală a corpului, provocându-i multiple leziuni la nivelul capului şi la nivelul antebraţului stâng , ce au necesitat pentru vindecare 70-80 zile îngrijiri medicale, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, fapta fiind comisă în public, prevăzută de art. 20 C.p.  rap. la art. 174 alin. 1 – 175 alin. 1 lit. i C.p. în forma coautoratului.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, a fost ascultată partea vătămată şi inculpaţii , precum şi martorii din acte .

Au fost solicitate fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor ce au fost ataşate la filele 37-38 dosar, a fost încuviinţată proba testimonială solicitată de inculpatul C. D. M., fiind ascultat martorul B. F.

La solicitarea reprezentantului Ministerului Public a fost ascultat martorul C. F. M., rezultat din dezbateri, iar la termenul din  4.03.2013 s-a realizat o confruntare între acesta şi martorul D. I. (fil. 126 dos. instanţă).

Partea vătămată M. E. I. a declarat că nu înţelege să se constituie partea civilă în cauză (fil. 42 dosar) iar cu ocazia audierii sale în această calitate a înţeles să revină asupra declaraţiilor date pe parcursul urmăririi penale, susţinând că  nu cunoaşte  persoana  care l-a lovit cu bâta de baseball în seara zilei de 14/15.08.2009 în timp ce se afla în discoteca Back Stage însoţit de mai multe persoane, cu ocazia incidentului pe care l-a avut cu inculpaţii C. D. M. şi C. V. A..

A mai arătat că în seara respectivă a fost lovit de cei doi inculpaţi cu pumnul, şi nu cu un scaun de către vreunul dintre aceştia, fiind agresat chiar de  un grup format din mai multe persoane pe care însă nu le cunoaşte.

Partea vătămată a arătat că deşi la urmărirea penală în mod constant a susţinut că cel care l-a lovit cu bâta a fost inculpatul C.D. M., nu înţelege să susţină această afirmaţie deoarece , ulterior a discutat cu o persoană din discotecă care i-a relatat că nu acesta a agresat-o în acest mod.

Mai mult decât atât, observând inculpaţii la termenul din 22.10.2012 cu ocazia audierii sale, a arătat că nici unul dintre cei doi nu a lovit-o cu acel obiect contondent ci numai cu pumnul.

A mai arătat că în aceea seară nu a provocat inculpaţii şi nu i-a agresat în nici un mod, aceştia fiind cei care s-au apropiat de masa la care se aşezase şi fără a i se adresa „am fost lovit cu pumnul de inculpatul C. D. M. în zona feţei, după care a primit numeroase lovituri fără a putea preciza de cine a fost lovit, grupul respectiv fiind constituit din aproximativ 10 persoane ; la un moment dat a fost lovit de una dintre aceste persoane cu o bâtă de basse-ball însă nu ştie de către cine, cu siguranţă însă nu de către inculpaţi; şi inculpatul C. V. l-a lovit tot cu pumnul ; în timpul agresiunii a ridicat mâinile deasupra capului pentru a se apărare” (fil. 53 dosar).

Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii arătând că în seara incidentului s-au deplasat în localul respectiv, acolo unde inculpatul C. D. M. îşi serba ziua de  nume şi în acest scop îşi rezervase o masă în local. Au susţinut că la un moment dat a apărut partea vătămată însoţită de mai multe persoane şi s-a îndreptat spre masa pe care o ocupau, aşezându-se pe un scaun liber „sugerând că este masa lui”. În acest moment între partea vătămată şi inculpatul C. D. M. a avut loc o discuţie care a degenerat în sensul că partea vătămată l-a prins de haine pe inculpat  şi „la un moment dat a vrut să-l lovească cu pumnul”, astfel că inculpatul s-a ferit şi i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona feţei, partea vătămată căzând la pământ.

Inculpatul C. D. M. a susţinut că acesta este momentul în care a părăsit discoteca „de frică” şi nu cunoaşte ce s-a întâmplat în continuare.

Inculpatul C. V. A. a susţinut că în continuare partea vătămată s-a ridicat având în mână o sticlă spartă, cu care s-a îndreptat spre el şi „crezând că vrea să-l taie, a luat scaunul pe care stătea şi l-a aruncat peste partea vătămată, lovind-o la mâna stângă şi doborând-o la pământ, după care a ieşit afară şi a plecat singur acasă fără a se  mai întâlni cu celălalt inculpat”.

Cei doi inculpaţii au negat că ar fi agresat-o pe partea vătămată  cu pumnii şi picioarele sau că ar fi lovit-o cu bâta de basee-ball ( fil. 41-42 dosar).

Martorul T. I. (fila 54 dos.) şi-a menţinut declaraţia dată anterior, susţinând că în seara incidentului a însoţit-o pe partea vătămată în acel bar împreună cu D. I. şi I. C., observând că localul este plin, iar la un moment dat partea vătămată s-a îndreptat spre o masă liberă; la un moment dat inculpatul C.t D. M. a mers la partea vătămată, cei doi purtând o discuţie contradictorie, afirmând totodată  că, în timp ce scria un mesaj pe telefon,acesta a afirmat:  „ o să vă arătăm noi vouă” considerând că inculpatul „chema alte persoane”.

Martorul a mai relatat că la scurt  timp în discotecă a intrat un grup de 10 persoane, una dintre acestea având o bâtă în mână pe care o ţinea la spate,  şi fiind întuneric în discotecă „a văzut o îmbulzeală şi mai multe persoane care săreau peste mese cu intenţia de a ieşi afară”.

Deşi la procuror a susţinut că partea vătămată a fost lovită de inculpatul C. D. M., această susţinere nu este reală, deoarece în fapt nu a văzut de cine a fost lovită aceasta.

Martorul  M. M. C., a arătat că în seara respectivă a fost în discotecă  cu mai multe persoane printre care şi partea vătămată.

În local a observat prezenţa a 200-300 persoane iar la un moment dat  s-a stins lumina şi toată lumea a început să iasă din local „îngrămădindu-se” motiv pentru care a făcut acelaşi lucru. Nu i-a observat pe inculpaţi în acea seară pentru că nu îi cunoştea şi a înţeles să revină asupra celor declarate la organele de urmărire penală în sensul că partea vătămată i-ar fi relatat că a fost „lovită de ai lui C” motivat de faptul că  nu a înţeles foarte bine aspectele consemnate de procuror în declaraţia sa (fil. 68 dos. instanţă)

Martorul D.I. (fil.70) a însoţit partea vătămată în seara incidentului, observând că era foarte aglomerat localul, motiv pentru care au stat în picioare câteva minute şi pentru că la un moment dat de la  o masă au plecat consumatorii, partea vătămată s-a îndreptat spre aceasta aşezându-se pe banchetă; l-a observat pe inculpatul C.D.M. aşezându-se lângă partea vătămată şi discutând cu aceasta iar mai apoi ieşind afară din discotecă şi revenind însoţit de mai multe persoane „un grup format din 7-8-10” din  grupul respectiv recunoscând pe T. C. care i-a mărturisit că „are o problemă”.

A văzut că acest grup s-a îndreptat spre partea vătămată care s-a ridicat în picioare iar C. D. M. a lovit-o cu pumnul în zona feţei, iar apoi a fost lovită cu o bâtă de basse-ball, ridicându-şi mâinile deasupra capului pentru a se apăra.

A mai observat că după acea lovitură partea vătămată a primit „o ploaie de lovituri din partea celorlalţi membri ai grupului” în timp ce se găsea la pământ, în acest moment oprindu-se muzica în local iar agresorii încetând agresiunea.

S-a apropiat de partea vătămată pe care a ajutat-o să se ridice de la pământ, deoarece „acuza dureri, era plină de lovituri şi se plângea foarte tare de lovitura la braţe, afirmând că a fost lovită de ăştia ai lui C.”.

Nu a văzut ca inculpatul C.D.M. să o fi lovit pe partea vătămată cu o bâtă ci numai cu pumnul în zona feţei.

Martorul I. C. V. (fil 87 dosar instanţă) a însoţit-o pe partea vătămată şi pe ceilalţi prieteni ai acesteia în discotecă şi constatând că o masă era liberă s-au îndreptat spre aceasta, partea vătămată aşezându-se pe un scaun. La un moment dat s-a deplasat la bar şi a observat că „s-a iscat o bătaie” undeva la jumătatea discotecii, observând când partea vătămată era lovită de o persoană cu o bâtă de basee-ball, fiind înconjurată de mai mulţi băieţi, în timp ce era lovită de mai multe ori cu acea bâtă, ridicând mâinile pentru a se apăra. A discutat cu partea vătămată ulterior pe drumul spre spital, când aceasta i-a relatat de cine a fost lovită însă „nu-şi mai aminteşte vreun nume precizat de aceasta” chiar dacă la procuror a declarat că  partea vătămată a făcut referire  la un nume „Curt”. I-a observat pe inculpaţi în sala de judecată cu ocazia ascultării sale însă nu  poate preciza dacă au fost prezenţi în acea seară în discotecă ori dacă au lovit-o pe partea vătămată.

Martorul P. L. M.  (fil. 69 dos.instanţă) confirmă în totalitate apărarea inculpatului C. D. M., susţinând că în acea seară a fost invitat de acesta în discotecă şi în timp ce stăteau la masă, s-a apropiat un grup de persoane între care se găsea şi partea vătămată, care i-a cerut lui C. D.M. să plece de la masă, motiv pentru care cei doi s-au ridicat în picioare iar inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona feţei, partea vătămată  căzând peste masă.

A mai observat că inculpatul a părăsit în fugă localul şi că  partea vătămată s-a ridicat de la pământ luând în mână o sticlă ce se spărsese în timp ce inculpatul C. V. „ a luat un taburet pe care l-a aruncat spre partea vătămată”,  lovind-o la mâna stângă fără a observa dacă a căzut la pământ deoarece a ieşit şi el din discotecă. Nu a văzut vreo bâtă de basse-ball la vreo persoană în acea seară  partea vătămată fiind cea  care a generat incidentul, fiind „pusă pe scandal”.

Şi martorul R. O. M. (fil. 88 dos.instanţă) a susţinut că în seara respectivă a fost în discotecă împreună cu numiţii B. F. şi R. F., ocazie cu care a observat pe partea vătămată prezentă cu mai multe persoane, la un moment dat între aceasta şi inculpatul C. D. M. având loc un incident, în sensul că partea vătămată a vrut să-l lovească cu pumnul însă inculpatul s-a ferit şi a lovit-o pe partea vătămată care a căzut la pământ, iar în momentul în care s-a ridicat avea în mână o sticlă spartă, cu care s-a îndreptat spre C. V. „singurul care mai rămăsese la masă deoarece ceilalţi  fugiseră”.

A mai văzut când acest inculpat a luat un taburet şi l-a aruncat spre partea vătămată, lovind-o la mână.

A susţinut că în acea seară numai pe cei doi inculpaţi i-a văzut lovind-o pe partea vătămată, că incidentul a durat aproximativ 60 secunde şi că partea vătămată nu a fost lovită de nici o persoană cu bâta de basse-ball.

Martorul D. E. O. (fil. 91 dos. instanţă) şi-a menţinut declaraţia dată anterior, susţinând că se afla în discotecă în seara incidentului şi la un moment dat a înţeles că avusese loc un incident între partea vătămată şi mai multe persoane, observând-o pe aceasta în grupul sanitar spălându-se de sânge însă nu cunoaşte de cine a fost agresată, înţelegând că incidentul s-a consumat între aceasta şi C. D. M., persoană căreia îi rezervase o masă la solicitarea sa în acea seară.

Şi martorul F. T. M. a confirmat în declaraţia dată prezenţa sa în acea seară în discotecă şi faptul că partea vătămată a fost lovită însă nu a observat în mod direct incidentul şi nu ştie cine a agresat-o. În discotecă la momentul incidentului era semiîntuneric fiind prezente „multe persoane în local” (fil. 101).

Martorul D. O. a fost prezent în discotecă în seara incidentului şi la un moment dat a observat mai multe persoane ieşind din local, împrejurare în care a făcut acelaşi lucru „gândind că s-a întâmplat ceva rău”. A înţeles ulterior că avusese loc un incident între două persoane însă nu ştie cine sunt acestea (fil. 104 dosar).

Martorii din acte P. C. L. G.  şi  D. D. D.,  au confirmat aspectele relatate iniţial, cel din urmă arătând că se afla în discotecă în seara incidentului, şi la un moment dat a văzut o persoană îndreptându-se spre grupul sanitar, acolo unde a urmat-o şi a întrebat-o ce s-a întâmplat, fără a primi un răspuns ( fil. 89-90 dosar).

 Martorul audiat de instanţă din oficiu, C. F. M., a susţinut că nu s-a aflat în discotecă în seara incidentului şi că nu are cunoştinţă despre agresiunea suferită de partea vătămată (fil. 103 dosar).

Cel care  confirmă în totalitatea apărarea inculpatului C. D. M. este martorul audiat în apărarea sa B. F., din declaraţia căruia rezultă că în acea seară se afla în discotecă în care se găseau aproximativ 50 persoane, iar la un moment dat a observat-o pe partea vătămată care a trecut pe la mesele din local şi chiar pe la masa sa, unde a vrut „să se aşeze cu forţa”. Aceasta s-a deplasat ulterior la masa celor doi inculpaţi şi a observat că între aceştia a izbucnit un incident, în sensul că inculpatul C. D. M. a lovit-o cu pumnul iar partea vătămată a căzut la pământ, in momentul în care s-a ridicat ţinea în mână o bucată de geam sau o sticlă, fiind lovită şi de inculpatul C. V.cu un scaun. Nu a  văzut în aceea seară ca vreo persoană să aibă bâtă de basse-ball şi nici ca inculpatul C. D. M. să fi revenit în local însoţit de mai multe persoane, observând după incident mai multe persoane ce părăseau localul dar nu cunoaşte din ce motiv.

A revenit martorul spre finalul declaraţiei şi a susţinut că „de fapt a văzut foarte bine momentul de început al agresiunii dintre părţi în  sensul că partea vătămată l-a împins cu braţele pe C. M. iar acesta i-a aplicat un pumn părţii vătămate, care  a căzut” (fil. 101).

La termenul din 4.03.2013 a fost ascultat şi martorul din acte P. C. I. din declaraţia căruia rezultă că în seara incidentului s-a deplasat împreună cu T. I. şi partea vătămată în discotecă, acolo unde mesele erau ocupate în totalitate, el şi T. mergând la bar în timp ce partea vătămată s-a aşezat la o masă. În momentul în care se găsea la bar alături de T. „a avut loc o învălmăşeală în sensul că mai multe persoane s-au strâns în mijlocul discotecii, s-a creat un scandal, o panică şi a văzut multă lume ieşind afară”, lucru pe care l-a făcut şi el.

La un moment dat a observat-o pe partea vătămată ieşind din discotecă prezentând urme de sânge pe braţe, despre inculpaţi afirmând că nu i-a cunoscut  până  în ziua audierii sale de instanţă.

Nu a înţeles să menţină declaraţia dată la organele de urmărire penală contestând chiar modul în care a fost ascultat de procuror care i-a citit numai o parte din declaraţie, semnând deci în necunoştinţă de cauză.

A mai arătat martorul că „atunci când a intrat  în discotecă a văzut pe hol la intrare o bâtă din material de lemn, ce semăna cu o bâtă de basse-ball” însă în acea seară nu a văzut ca partea vătămată să fi fost lovită cu aceasta (fil. 125 dosar).

Din procesul verbal de confruntare încheiat cu ocazia confruntării martorilor C. F. M.  şi D I., rezultă că acesta din urmă observându-l în mod nemijlocit în sala de judecată pe martorul C. F. M. a revenit asupra celor declarate iniţial la organele de urmărire penală dar şi la instanţă, cu ocazia ascultării sale la data de 12.11.2012 (fil. 70 dosar) în sensul că nu acesta este persoana care în seara incidentului ar fi lovit-o cu o bâtă pe partea vătămată, susţinând totuşi că este reală afirmaţia făcută în precedent, în sensul că, la un moment dat inculpatul C. D. M. a revenit în discotecă însoţit de mai multe persoane împreună cu care s-a îndreptat spre partea vătămată.  (fil. 126).

Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală cât şi  faza cercetării judecătoreşti ( astfel cum a fost anterior  expus) în ansamblu şi în scopul aflării adevărului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara zilei de 14/15.08.2009 partea vătămată M. E. I. însoţit de martorii D. I.  I. C. V. şi T. I. s-au deplasat cu autoturismul  martorului D. I. în localitatea C., jud. Olt, la un bar unde au consumat băuturi alcoolice şi nealcoolice, până în jurul orelor 1,00, când s-au hotărât să revină în municipiul Slatina, localitatea de domiciliu a părţii vătămate. Pe drumul de întoarcere s-au hotărât să meargă în localul Back Stage ce funcţionează în incinta SC T. D. D SRL , administrat de martorii D. E. O. şi D. D. D. şi care funcţionează  în zilele de sâmbătă şi duminică ale fiecărei săptămâni, unde se organizează o discotecă.

Pătrunzând în local partea vătămată şi însoţitorii săi au constatat că localul este aglomerat, unii consumatori stând chiar în picioare,  toate mesele fiind ocupate, mai puţin una dintre mese  la care nu se găsea nici o persoană, dar pe care se observau sticle de băuturi alcoolice şi nealcoolice.

Partea vătămată a hotărât să ocupe acea masă, fapt pe care l-a comunicat persoanelor care îl însoţeau ce s-au deplasat la bar pentru a face diverse comenzi. După ce s-a aşezat la masa respectivă, aici s-a deplasat inculpatul C. D. M., care i-a comunicat că masa este rezervată deoarece îşi serbează ziua de nume, lucru confirmat şi de unul dintre barmanii de serviciu care i-au sugerat părţii vătămate să ocupe o altă masă, aceasta conformându-se şi încercând să se aşeze în altă parte. În acest moment inculpatul C. D.M. a ieşit în afara  localului,  revenind însoţit de mai multe persoane , printre care şi inculpatul C. V. A., împreună cu care s-a îndreptat spre partea vătămată, care observându-i, s-a ridicat în picioare  înţelegând că i-a deranjat pe aceştia.

Fără a angaja vreo discuţie cu partea vătămată inculpatul C. D. M. a lovit-o pe aceasta cu pumnul în zona feţei,  pentru ca  în continuare partea vătămată să fie agresată de  celelalte persoane din grupul inculpatului, care i-au aplicat multiple loviturii cu pumnii şi chiar cu o bâtă de  basse-ball, inculpatul C. V. lovind-o cu un scaun luat din apropiere, partea vătămată ridicând mâinile pentru a se apăra de mulţimea loviturilor aplicate, context în care a suferit multiple fracturi la antebraţul stâng.

 Pe fondul acestei agresiuni în local s-a oprit muzica şi s-au aprins luminile, persoanele prezente părăsind în grabă incinta discotecii, ceea ce a determinat încetarea agresiunii, partea vătămată  fiind condusă la spital  de martorul D. I.  timp în care  martorul T. I. a sesizat telefonic prin numărul unic de urgenţă, organele de poliţie.

Aşa cum rezultă din raportul de constatare medico legală nr. 1362/E/8.09.2009 al S.M.L. Olt, partea vătămată M. E. I. a prezentat un nr. de 10 leziuni traumatice ce au putut fi produse la data de 14/15.08.2009, prin lovire cu corpuri contondente şi posibil corp tăietor, a necesitat pentru vindecare 75-80 zile îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii, fără a-i pune în primejdie viaţa, leziunile traumatice de la nivelul antebraţului stâng putând fi considerate leziuni de apărare (fil. 33) cu menţiunea că a fost diagnosticată cu „fractură ambe oase antebraţ stâng operat, traumatism cranian acut deschis, plăgi craniene parietal, vertex gambă dreaptă”, fiind internată  în Spitalul Jud. de Urgenţă Slatina în secţia ortopedie în perioada 15.08.- 24.08.2009

Această situaţie de fapt  rezultă din întregul material probator administrat în cauză, declaraţia părţii vătămate coroborându-se cu declaraţiile martorilor D. I., T. I,  I.C.V. şi parţial cu declaraţiile inculpaţilor, care au recunoscut consumarea unui incident în seara zilei de 14/15.08.2009 pe fondul căruia au lovit partea vătămată, susţinând însă că aceasta l-a generat prin modalitatea agresivă de comportare pe care a manifestat-o.

Instanţa nu poate primi însă susţinerile inculpaţilor relative la atitudinea provocatoare , chiar agresivă a părţii vătămate, chiar dacă aceste susţineri sunt confirmate în totalitate de martorul audiat în apărarea inculpatului C. D. M., respectiv B. F., fiind evident gradul de subiectivism al acestuia, câtă vreme prezenţa sa în discotecă nu a fost remarcată si de alte persoane, iar inculpatul a înţeles să-l propună ca martor după trecerea unui interval de 3 ani de la incident.

Pe de altă parte, din declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză, care au putut observa chiar şi numai parţial modul de desfăşurare al incidentului, respectiv D. I.,  T. I., M. M. C. - aceştia din urmă cu referire la declaraţiile date în faza de urmărire penală - rezultă că  cel care a generat incidentul a fost inculpatul C.D.M., care după o discuţie cu partea vătămată , căruia i-a cerut să meargă la altă masă – partea vătămată conformându-se -  a cerut ajutorul altor persoane, printre care şi inculpatul C. V. A. împreună cu care au aplicat părţii vătămate multiple lovituri, cauzându-i  leziunile descrise în actul medico-legal.

Deşi martorii T. I. şi M. M. C. au revenit asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, explicaţia oferită cu privire la această retractare nu este una credibilă, instanţa neputând reţine că organul de anchetă a consemnat alte aspecte decât cele declarate de martori în condiţiile în care aceştia au avut posibilitatea de a citi cele consemnate şi  de a-şi însuşi  conţinutul declaraţiilor prin semnarea acestora.

Instanţa constată de altfel că , chiar şi depoziţia părţii vătămate dată pe parcursul cercetării judecătoreşti conţine aspecte diferite faţă de cele declarate în faza de urmărire penală, cu deosebire în legătură cu persoana care i-a aplicat lovitura cu bâta de basse-ball în sensul că, deşi în faza de urmărire penală a susţinut  că a fost lovit cu acest obiect contondent de „vărul lui C. F. M.” ( fila 36 verso d.u.p.),  respectiv de inculpatul C. D.M.,  ulterior a înţeles să declare că nu poate preciza cine i-a aplicat această lovitură, fiind sigur însă de faptul că  nu inculpaţii au făcut acest lucru.

De altfel, se observă că chiar şi pe parcursul urmăririi penale depoziţia părţii vătămate este oscilantă, susţinând iniţial că a fost lovit cu bâta de inculpatul C. D. M. pentru ca mai apoi să atribuie această lovitură martorului C. F. M., la instanţă înţelegând să susţină că nu poate preciza cu exactitate care este persoana care l-a lovit în acest mod.

Pe de altă parte chiar şi în plângerea iniţială adresată organelor de cercetare penală la data de 25.08.2009 partea vătămată  a sesizat că în seara incidentului a fost lovit „cu bâte de basse-ball, cu pumnii şi picioarele de către numiţii C. M., de 26 ani,  C. M. de 20 ani şi T. C., toţi din Slatina”.

În condiţiile în care partea vătămată nu a reuşit identificarea cu exactitate a celor care l-au agresat chiar la momentul sesizării organelor de cercetare penală, iar identitatea acestora a încercat să o stabilească cu ajutorul altor persoane prezente în local în seara incidentului sau ulterior pe parcursul cercetărilor, pe baza prezentării pentru recunoaştere efectuate de procuror ,instanţa reţine ca fiind plauzibilă  atitudinea evazivă a părţii vătămate cu privire la identitatea persoanei care i-a aplicat o lovitură cu bâta de basse-ball, explicabilă şi prin raportare la perioada de timp îndelungată care a trecut de la data incidentului..

Ceea ce este cert , este faptul că în seara de 14/15.08.2009 partea vătămată a fost lovită de mai multe persoane cu pumnii şi cu o bâtă de basse-ball în incinta discotecii Back Stage din Slatina, inculpatul C. D. M. aplicându-i mai multe  lovituri cu pumnii,chiar după căderea la pământ a acesteia,  iar inculpatul Călin Voicu Alexandru lovind-o cu un scaun, toate aceste lovituri provocându-i multiple leziuni şi chiar fracturi ale antebraţului stâng considerate leziuni de autoapărare.

Apreciază instanţa că în raport cu această situaţie de fapt încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpaţi este legală şi temeinică, aceştia acceptând  posibilitatea  producerii morţii victimei, acţionând deci cu intenţie indirectă, ţinând seama  de faptul că atitudinea subiectivă  se stabileşte  în raport cu toate împrejurările concrete ale cauzei, şi anume : zona corpului  unde sunt aplicate loviturile, în sensul că este o zonă vitală sau nu ; obiectul (instrumentul) folosit la săvârşirea infracţiunii (are  sau nu aptitudinea de a ucide), numărul şi intensitatea loviturilor aplicate şi atitudinea făptuitorului după săvârşirea faptei.

Este adevărat că probatoriul administrat în cauză stabileşte că cei doi inculpaţi au lovit partea vătămată alături de alte persoane însă după cum s-a statuat  în doctrină şi practica judiciară în mod constant, participaţia penală sub forma coautoratului subzistă şi în situaţia în care nu toţi participanţii contribuie în aceeaşi măsură la producerea rezultatului, esenţial fiind ca acţiunile simultane sau succesive săvârşite de fiecare participant să se completeze reciproc şi toate împreună să alcătuiască activitatea unică indivizibilă considerată în ansamblu activitatea de săvârşire a faptei, indiferent de valoarea contributivă separată a fiecărei acţiuni n parte.

In contextul probatorului cauzei instanţa constată că agresiunea comisă asupra părţii vătămate a fost iniţiată de inculpatul C. D. M., care a chemat mai multe persoane printre care şi pe inculpatul C. V. A. şi a avut drept cauză activitatea părţii vătămate de a se aşeza la masa pe care o rezervase pentru serbarea onomasticii sale.

Şi aceasta deoarece martorii cauzei confirmă că la un moment dat inculpatul C. D. M. a părăsit localul şi a revenit la scurt timp însoţit de mai multe persoane, una dintre acestea având în mână o bâtă de basse-ball şi împreună s-au deplasat spre partea vătămată, începând să-i aplice lovituri simultane cu pumnii, în acest context fiindu-i aplicată şi acea lovitură cu bâta de basse-ball,chiar raportul de constatare medico legală nr. 1362/P/8.09.2009 confirmând că partea vătămată a suferit mai multe leziuni.

Revenind la  încadrarea juridică dată faptei de către cei doi inculpaţi, astfel cum este reţinută de instanţă,  în considerarea jurisprudenţei ICCJ se reţine că participaţia – sub forma coautoratului – în cazul infracţiunii de omor subzistă şi în cazul în care nu toţi participanţii la faptă contribuie în aceeaşi măsură la producerea rezultatului morţii, esenţial fiind ca activităţile materiale desfăşurate de fiecare participant în parte să se completeze reciproc prin acţiuni simultane sau succesive, şi toate împreună să alcătuiască activitatea unică indivizibilă considerată în ansamblu activitatea de săvârşire a faptei indiferent de valoarea contributivă separată a fiecărei acţiuni în  parte.

Ca atare, coautoratul nu este condiţionat de săvârşirea de către fiecare autor în parte a tuturor actelor de executare proprii producerii rezultatului morţii, fiind suficient ca autorul să realizeze fiecare în parte cel puţin unul din aceste acte, care se integrează în ansamblul celor comise de ceilalţi şi care au ca finalitate acceptarea producerii morţii victimei.

De asemenea, există coautorat şi pentru cazul în care participantul săvârşeşte  o acţiune care nu aparţine neapărat actelor de executare specifice infracţiunii de omor, respectiv tentativă la această infracţiune, dacă respectiva acţiune, aparent exterioară acţiunii incriminate se dovedeşte a fi avut o contribuţie la consumarea infracţiunii.

Ori, întreaga activitate desfăşurată de cei doi inculpaţi alături de alte persoane, de agresare a victimei în mod repetat prin aplicarea de lovituri succesive  cu pumnii şi obiecte contondente, relevă prin ea însăşi împrejurarea că inculpaţii au acceptat posibilitatea morţii victimei având în vedere şi atitudinea ulterioară a acestora care au  părăsit localul  încetând agresiunea în momentul în care s-a oprit muzica în discotecă şi s-au aprins luminile , solicitându-se intervenţia organelor de poliţie.

Din această perspectivă instanţa  va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul C. D. M. din infracţiunea de tentativă de omor în infracţiunea de vătămare corporală prevăzută  de art. 182 C.p. şi respectiv lovire sau alte violenţe prevăzută de art. 180 alin. 1şi 2  C.p. ca neîntemeiată, neputându-se disocia din activitatea infracţională desfăşurată actele de agresiune comise de acest inculpat ,de natură a  provoca vătămări corporale părţii vătămate care să necesite pentru vindecare un număr de cel mult 20 zile de îngrijiri medicale.

În  ceea ce-l priveşte pe inculpatul C. D. M. instanţa mai constată că acesta a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 320/1 C.pp. şi totodată, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 182 C.p., la termenul din 1.10.2012 procedură neaplicabilă în cauză tocmai în considerarea împrejurării că inculpatul nu a recunoscut infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată aşa cum este descrisă în actul de sesizare, în sensul că în seara incidentului a lovit partea vătămată cu pumnii, cu picioarele şi cu o bâtă de basse-ball în mod repetat.

Instanţa constată totodată că,din acelaşi material probator administrat în cauză rezultă îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 321 alin.2 C.p. în sensul că fapta inculpaţilor care alături de alte persoane, în seara zilei de 14/15.08.2009,în incinta discotecii Back Stage i-au aplicat părţii vătămate multiple lovituri, au fost de natură a aduce atingere bunelor moravuri producând şi tulburând în mod grav liniştea şi ordinea publică,cei prezenţi în incinta localului fiind nevoiţi sa-l părăsească.

Din declaraţiile martorilor rezultă că agresiunea exercitată asupra părţii vătămate a determinat părăsirea în fugă a localului de către consumatori cărora le-a fost produs un puternic sentiment de teamă, în acest sens relevante fiind depoziţiile martorilor P.C.I., potrivit căreia  „i-am zis lui T. să ieşim şi noi de frică şi de panică, eu înţelegând că avusese loc un scandal” fila 125 dosar şi respectiv D.O. „am văzut mai multă lume ieşind afară, lucru pe care l-am făcut şi eu  gândindu-mă că s-a întâmplat ceva rău în discotecă” - fila 104.

Având în vedere situaţia de fapt expusă şi constatând îndeplinite condiţiile răspunderii penale, prevăzute de art. 345 C.p.p. instanţa va dispune condamnarea inculpaţilor la câte o pedeapsă cu închisoarea în limitele textului de lege incriminator, având în vedere la individualizarea acestora, criteriile prevăzute de art. 72 C.p., respectiv dispoziţiile părţii generale ale codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social a faptei săvârşite şi persoana inculpaţilor.

Astfel instanţa va reţine că faptele inculpaţilor prezintă un grad ridicat de pericol social, determinat de modul în care au conceput şi realizat în concret acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunilor de „tentativă de omor calificat” şi „ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice” de împrejurările care le particularizează, de caracterul şi importanţa obiectului material lezat sau pus în pericol, constând în corpul persoanei agresate, de caracterul şi gravitatea urmărilor constând în vătămarea sănătăţii corporale a părţii vătămate, dar şi de persoana inculpaţilor, care au recunoscut parţial săvârşirea infracţiunilor,sunt persoane tinere cu posibilităţi reale de reintegrare socială, iar  inculpatul C.D.M. nu are  antecedente penale.

În considerarea acestor aspecte ce caracterizează pozitiv persoana inculpaţilor, a împrejurări că aceştia s-au prezentat la chemarea organelor judiciare

 şi cu deosebire pentru conduita bună  a inculpatului C.D.M.  înainte de săvârşirea infracţiunilor, instanţa va reţine în favoarea acestora  circumstanţele atenuante prevăzute  de art. 74 alin. 1 lit. a  şi c C.p. pentru inculpatul C. D.M., respectiv art. 74 alin. 1 lit. c C.p. pentru inculpatul C. V. A. şi conform art. 76 alin. 2 C.p. va coborî sub minimul special prevăzut de lege, pedepsele pe care le va aplica acestora, dispunând aşadar condamnarea acestora la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare pedeapsă principală şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a 1 teza II şi lit. b C.p., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 -  175 alin. 1 lit. i C.p. şi respectiv de câte 1 an şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 321 alin. 2 C.p. cu reţinerea dispoziţiilor  art. 76 alin. 1 lit. d C.p., urmând ca inculpaţii să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64  alin. 1 lit. a teza II şi lit. b C.p. conform art. 33 alin. 1 lit. a C.p., art. 34 alin. 1 lit. b C.p. şi art. 35 alin. 1 lit. b C.p.

In ceea ce priveşte modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei principale, instanţa constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 86/1 C.p. şi apreciind  că faţă de persoana inculpaţilor pronunţarea acestei condamnări va constitui un avertisment pentru aceştia chiar fără executarea pedepsei, va dispune suspendarea sub supraveghere pe timp de 7 ani termen de încercare, urmând ca în temeiul art. 863 C.p. pe durata acestuia inculpaţii să se supună următoarelor măsuri  de supraveghere : se vor prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Olt;vor anunţa în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; vor comunica şi vor justifica schimbarea locului de muncă şi vor comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Se vor  pune în vedere inculpaţilor dispoziţiile art.864 C.p.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi vor fi avute în vedere atât dispoziţiile art. 71 alin. 2 C.p. în conformitate cu care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii, atrage de drept interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C.p., dar în special jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârea din 28.09.2004 pronunţată în cauza Sabou şi Pîrcălab împotriva României prin care s-a constatat că interzicerea drepturilor părinteşti, în mod automat şi absolut cu titlul de pedeapsă accesorie, oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absenţa oricărui control exercitat de instanţele judecătoreşti şi fără a lua în considerare tipul infracţiunii sau interesul minorului reprezintă o încălcare a art. 8 din Convenţie.

Deşi hotărârea vizează doar aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. d C.p. mutatis mutandis  aceleaşi argumente se impun şi în cazul celorlalte pedepse accesorii, instanţa având obligaţia să motiveze stabilirea acelora care se justifică a fi aplicate.

În cauză, examinând proporţionalitatea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II şi lit. b C.p., instanţa reţine că inculpaţii au săvârşit infracţiuni grave, cu intenţie indirectă  a cărei gravitate relevă faptul că nu au capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viaţa, astfel că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II C.p. şi lit. b C.p., respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, cu titlul de pedeapsă accesorie este proporţională şi justificată pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale iar în baza art. 71 alin.5 C.p. va dispune  suspendarea executării acestor pedepse.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă promovată de  Spitalul Jud. de Urgenţă Slatina, în conformitate cu art. 313 alin. 1 din Legea 95/2006 modificată prin O.U.G. 72/2006, potrivit cărora „ persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspuns potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată” instanţa va angaja răspunderea civilă a inculpaţilor în solidar pentru plata sumei de 2176,492 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare către aceasta.

 Totodată, va lua act că partea  vătămată M. E. I.  nu s-a constituit parte civilă în cauză.

 Fiind în culpă infracţională, în baza art. 191 C.p.p. inculpaţii  vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat  in sumă de câte 2000 lei  ( din care câte 1500 lei avansaţi la urmărirea penală) iar  inculpatul C. V. A. şi la plata sumei de 50 lei onorariu parţial avocat oficiu conform delegaţiei de asistenţă judiciară obligatorie nr. 555/28.05.2010 (fil. 13 dosar)”.

Data publicarii pe portal:17.05.2013

Domenii speta

Spete similare