Procedura insolvenţei

Sentinţă comercială 2749 din 16.11.2010


Prin Sentinta comerciala nr.2749/16 noiembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Arad în dosarul nr.1584/2006, a fost respinsa contestatia formulata de creditorul R B SA  si amânata judecarea cauzei la data de. 11.01.2011.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca,în adunarea generala din data de 3.07.2008 creditorii au hotarât ca lichidatorul judiciar sa înceapa valorificarea atatiei de carburanti prin licitatie publica cu strigare pornind de la pretul de 700.000 lei si cu reducerea acestuia cu câte 10% în fiecare a 3-a licitatie, dar nu mai mult de 70% din pretul initial de pornire f.513-514.

Întrucât nu a existat nici un ofertant atât pentru statia de carburanti cât si pentru autovehicule, în data de 23.10.2010 a avut loc o noua adunare generala în cadrul careia s-a aprobat în unanimitate vânzarea bunurilor mobile prin licitatie dupa efectuarea anunturilor publicitare prin reducerea pretului cu câte 10% la fiecare a 3-a licitatie, dar nu mai mult de 50% din pretul de evaluare f.524-525.

Demersurile de valorificare a bunurilor au continuat f.534, dar nu s-a reusit valorificarea astfel ca, lichidatorul judiciar a convocat o alta adunare generala a creditorilor pentru data de 16.03.2009 si în cadrul convocarii a aratat ca, în situatia în care la adunarea generala a creditorilor nu se va asigura cvorumul legal va aplica masurile pe care le va considera necesare si oportune f.537-538.

În a doua parte a anului 2009, lichidatorul judiciar a organizat 4 licitatii la pretul redus aprobat de 350.000 lei pentru achizitionarea statiei de carburanti, dar nu s-a prezentat nici un ofertant si având în vedere notificarea primita din partea Primariei comunei B privind obligativitatea întretinerii imobilului a convocat adunarea generala a creditorilor pentru data de 4.02.2010 pentru a supune atentiei oferta SC V F 02 SRL Capruta pentru cumpararea imobilului la pretul de 20.000 lei si creditorii nu au fost de acord f.551-552, f.557.

Ulterior, prin adresa nr.2265/13.05.2010 creditorul R B SA Bucuresti i-a comunicat lichidatorului judiciar ca este de acord cu vânzarea prin licitatie publica a statiei de carburanti la valoarea de 100.000 lei în conditiile organizarii a 4 licitatii, astfel ca, lichidatorul judiciar a facut publicitatea necesara f.564-565.

În cadrul celei de a 4 licitatii, imobilul statie de carburanti a fost adjudecat de catre SC V F 02 SRL Capruta la pretul de 20.000 lei astfel cum rezulta din procesul verbal de adjudecare nr.401/12.07.2010 si în temeiul acestui proces verbal s-a încheiat si contractul de vânzare-cumparare active nr.401/12.07.2010 f.581-585.

Ulterior, lichidatorul judiciar a notificat public si posibilitatea înregistrarii unei supraoferte pâna la data de 27.08.2010 f.586.

Potrivit procesului verbal încheiat în data de 27.08.2010 nu s-a înregistrat nici o supraoferta, astfel ca, s-a mentinut valorificarea la valoarea ofertata de 20.000 lei f.587.

Fata de cele ce preced, sustinerea contestatorului R B SA Bucuresti privind ignorarea prevederilor art.118 al. l din Legea nr.85/2006 nu poate fi retinuta pentru ca, vânzarea imobilului nu s-a facut direct ci prin licitatie conform art.509 Cod procedura civila în data de 12.07.2010.

Astfel, nu se poate retine ca, interesul creditorilor a fost prejudiciat; de altfel, prejudicierea interesului în sine nu poate constitui temei pentru zadarnicirea efectelor actului juridic atâta timp cât nu s-au încalcat dispozitii legale imperative sau s-a savârsit o frauda la lege.

Prin urmare, procesul verbal de adjudecare a fost încheiat în conditii legale.

Cum la încheierea contractului de vânzare-cumparare nr.401/ 12.07.2010 s-au avut în vedere prevederile art.120 din Legea nr.85/2006, dreptul de proprietate si de concesiune au fost intabulate în CF nr.300675 Bârzava f.590.

Concluzionând, actele juridice au fost încheiate cu respectarea dispozitiilor legale aplicabile conform art.149 din Legea nr.85/2006 si în consecinta se va respinge contestatia.

Prin Decizia civila nr.712/12 aprilie 2011, pronuntata în dosarul nr.1585/108/2006/a1, al Curtii de Apel Timisoara, a fost admis recursul declarat de creditoarea R B S.A. Bucuresti împotriva sentintei comerciale nr. 2746 din 16 noiembrie 2010 pronuntata de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1585/108/2006 si, în consecinta:

A  fost modificata în tot hotarârea atacata, în sensul ca  a fost admisa contestatia creditoarei R B S.A. Bucuresti si anulat procesul-verbal de adjudecare nr. 101/12.07.2010 întocmit de E S.P.R.L. Arad, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. V M S.R.L. Bârzava, precum si contractul de vânzare-cumparare încheiat cu pârâta intimata S.C. V.. F D02 S.R.L. Capruta privind vânzarea activului pasune în intravilan cu statie distributie carburati, situat în loc. Bârzava, DN7, FN, jud. Arad, înscris în C.F. nr. 1608 Bârzava, nr. cad. Î866/b/2/2/2/1/2, în suprafata de 1.200 mp, terenul fiind în concesiune.

Pentru a hotarî astfel, Curtea a  retinut ca,  toate criticile aduse sentintei atacate se subsumeaza motivului de recurs prevazut de art.304 pct.9 din Codul de procedura civila. în consecinta, analizând recursul declarat de creditoarea R B S.A. Bucuresti, în raport de criticile, respectiv de apararile formulate, de înscrisurile care exista la dosarul cauzei, de prevederile legale incidente, cât si din perspectiva dispozitiilor art.304 pct. 9 si art.3041 din Codul de procedura civila, Curtea constata ca acesta este fondat, urmând sa-l admita ca atare, având în vedere urmatoarele considerente:

Într-adevar, art.118 din Legea nr. 85/2006, modificata, prevede ca imobilele vor putea fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului, aprobata de adunarea generala a creditorilor. Propunerea lichidatorului va trebui sa identifice imobilul, prin situatia de pe teren si prin datele din registrele de publicitate imobiliara, sa arate sarcinile de care este grevat si sa indice pasul de supraofertare si data pâna la care, în caz de aprobare a vânzarii, sunt acceptate supraoferte. Lichidatorul va convoca adunarea generala a creditorilor, în termen de maximum 20 de zile de la data propunerii, notificând propunerea administratorului special, creditorilor cu garantii reale asupra bunului, titularilor unor drepturi de retentie de orice fel si comitetului creditorilor, supunând votului adunarii generale a creditorilor propunerea de vânzare. Ulterior aprobarii de catre adunarea generala a creditorilor, vânzarea va putea fi facuta, sub sanctiunea nulitatii, numai dupa 30 de zile de la data ultimei publicari facute de lichidator în ziar a anuntului privind conditiile de supraofertare.

În speta, Curtea considera ca nu pot fi primite apararile lichidatorului judiciar, în sensul ca valorificarea activului - pasune în intravilan cu statie distributie carburati, situat în loc. Bârzava, DN7, FN, jud. Arad, înscris în C.F. nr. 1608 Bârzava, nr. cad. 1866/b/2/2/2/1/2, în suprafata de 1.200 mp, terenul fiind în concesiune -, la pretul de 20.000 lei ar fi avut loc prin licitatie publica si, dat fiind faptul ca nu a fost vorba de prima licitatie, vânzarea bunului catre intimata S.C. V. F D02 S.R.L. Capruta s-a putut efectua în conditiile art. 509 si urmat, din Codul de procedura civila.

Astfel, chiar daca în procesul-verbal de adjudecare nr. 401/12.07.2010 practicianul a facut mentiunea ca respectivul act este întocmit ca urmare a „valorificarii activului (imobil, str. Ialomitei, nr. 14-16) prin licitatie publica deschisa, cu strigare, fara preselectie si fara supralicitatie", sunt justificate criticile creditoarei contestatoare, care sustine ca, în realitate, aceasta „licitatie" nu reprezinta altceva decât o deghizare a vânzarii directe, reglementata de art. 118 din Legea nr. 85/2006, modificata. Desi sunt reale afirmatiile lichidatorului judiciar ca în perioada 2008-2009 a organizat un numar de peste 20 de licitatii fara ca la vreuna dintre ele sa se fi înscris macar un ofertant, relevant în acest sens este atât faptul ca, dupa ce oferta primita din partea societatii intimate pentru cumpararea imobilului debitoarei la pretul de 20.000 lei nu a fost acceptata de catre creditori (desi prin adresa nr. 38/20.01.2010 a fost convocata în acest sens adunarea generala a creditorilor pentru data de 4 februarie 2010), practicianul, urmare a comunicarilor transmise de Primaria Bârzava în cursul lunilor august 2009, respectiv aprilie 2010, cu privire la necesitatea igienizarii statiei de carburanti, sub sanctiunea aplicarii unor amenzi contraventionale, a notificat, prin adresa nr. 259/20.04.2010, banca recurenta, care are calitatea de creditor ipotecar, cu privire la cele solicitate de autoritatile locale, aceasta raspunzându-i prin solicitarea organizarii unei noi runde de patru licitatii la pretul de pornire indicat, lichidatorul a organizat aceste noi licitatii, tot fara succes, hotarând, la ultima dintre ele, sa o declare drept adjudecatar, la pretul initial oferit, chiar pe societatea intimata, a carei oferta a fost refuzata anterior de creditori, precum si împrejurarea ca, ulterior desemnarii adjudecatarului, practicianul a gasit de cuviinta sa respecte si conditia impusa de alin. 4 al art. 118 din legea-cadrul, întocmind în acest sens procesul-verbal din 27 august 2010. Nu în ultimul rând, este de retinut ca adjudecatarul nu a depus, desi era o conditie obligatorie, asa cum rezulta fara echivoc si din anuntul publicat în ziar, nici garantia pentru înscriere la licitatie, si care reprezenta 10% din valoarea de pornire (fara T.V.A.), în procesul-verbal de adjudecare fiind mentionat în mod expres acest aspect.

Cu toate ca este adevarat ca înscrisul transmis de contestatoare nu a reprezentat o hotarâre a adunarii creditorilor, ci doar un raspuns al bancii recurente la sesizarea lichidatorului judiciar, nu pot fi primite apararile acestuia cu privire la aplicabilitatea dispozitiilor art. 509 si urmat, din Codul de procedura civila, chiar daca practicianul a urmarit satisfacerea interesului creditorilor de valorificare a patrimoniului debitoarei si de îndestulare a celor care si-a declarat creantele în cadrul procedurii de executare colectiva, si chiar daca lichidatorul judiciar a publicat si un anunt de supraofertare, care a ramas, însa, fara efect, întrucât nici o persoana nu si-a manifestat aceasta intentie.

Din economia Legii nr.85/2006, modificata, rezulta ca adunarea creditorilor este libera sa decida daca accepta sau nu o anumita oferta de cumparare formulata de o persoana interesata, iar practicianul desemnat de judecatorul-sindic nu are alta varianta decât sa se conformeze hotarârii adunarii generale a creditorilor (cu exceptia cazului în care solicita tribunalului de faliment sa dispuna înlocuirea sa), chiar daca decizia respectiva poate fi una neeconomicoasa, poate chiar paguboasa, cum pare a fi cea din speta, în care dupa mai mult de 20 de licitatii organizate, la care nici macar nu s-a înscris vreo persoana, în cele din urma lichidatorul judiciar a reusit sa gaseasca o societatea interesata de achizitionarea singurului bun ramas în patrimoniul debitoarei, însa creditorii, în urma convocarii lor, au hotarât sa nu accepte respectiva propunere de preluare, desi este posibil ca tertul interesat, urmare a anularii vânzarii, sa nu mai doreasca cumpararea activului, cu atât mai mult cu cât concesiunea este valabila doar pâna în anul 2017 ani, dar aceasta decizie a creditorilor nu poate fi cenzurata de instanta, fiind una de oportunitate, pentru simplul motiv ca alin. 7 al art. 14 din legea-cadru prevede ca hotarârea adunarii creditorilor poate fi desfiintata de judecatorul-sindic numai pentru motive de nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luarii hotarârii respective si au facut sa se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunarii, precum si la cererea creditorilor îndreptatiti sa participe la procedura insolventei, care au lipsit motivat de la sedinta adunarii creditorilor.

În acest sens, sunt relevante si prevederile art.117 din acelasi act normativ, care statueaza ca lichidatorul va prezenta comitetului creditorilor un raport care va cuprinde evaluarea bunurilor si metoda de valorificare a acestora si în care se va preciza daca vânzarea se va face în bloc sau individual ori o combinatie a acestora, prin licitatie publica sau negociere directa sau prin ambele metode. în cazul în care se propune vânzarea în bloc prin negociere directa, lichidatorul va putea propune, în baza ofertelor primite, începerea negocierii cu unul sau mai multi cumparatori identificati, cu precizarea conditiilor de plata si a pretului minim de pornire a negocierii, care nu poate fi inferior pretului de evaluare. Lichidatorul va convoca adunarea generala a creditorilor în termen e maximum 20 de zile de la data sedintei comitetului creditorilor, înstiintându-i pe creditori despre posibilitatea studierii raportului si a procesului-verbal al sedintei comitetului creditorilor privind raportul.

Fata de cele aratate, contestatia creditoarei trebuia admisa de catre judecatorul-indic, impunându-se anularea atât a procesului-verbal de adjudecare nr. 401/12.07.2010 întocmit de E SPRL Arad, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC V M SRL Bârzava, cât si a contractului de vânzare-cumparare încheiat cu intimata SC V. F D02 SRL Capruta, ca act subsecvent, dar nu pentru motivele invocate de recurenta, privitoare la nerespectarea dispozitiilor art. 120 alin. 2 din Legea insolventei, text care prevede ca procesul-verbal de adjudecare semnat de practician instituie titlu de proprietate, iar când legea impune pentru transferul dreptului de proprietate forma autentica, contractele vor fi perfectate de notarul public pe baza procesului-verbal de licitatie.

Aceasta, desi odata cu transmiterea dreptului de proprietate asupra activului constructie) a fost transmis si dreptul de concesiune asupra terenului de 1.200 mp, individualizat în C.F. nr. 1608 Bârzava, iar art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, statueaza ca terenurile cu sau fara constructii, situate în intravilan si extravilan, indiferent le destinatia sau de întinderea lor, pot fi înstrainate si dobândite prin acte juridice între ii, încheiate în forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute. în cazul în care prin acte juridice între vii se constituie (or, în speta, dreptul de concesiune se transmite si nu e constituie) un drept real asupra unui teren cu sau fara constructie, indiferent de destinatia sau întinderea acestora, dispozitiile alin. 1 se aplica în mod corespunzator, iar dreptul de concesiune este un drept real. însa, alin. 2 al art. 1 din O.U.G. nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publica, contractul de concesiune de bunuri proprietate publica este acel contract încheiat în forma scrisa prin care o autoritate publica, denumita concedent, transmite, pe o perioada determinata, unei persoane, denumite concesionar, care actioneaza pe riscul si raspunderea sa, dreptul si obligatia de exploatare a unui bun proprietate publica în schimbul unei redevente, putându-se, deci, observa ca legiuitorul nu impune forma autentica, ci doar pe cea scrisa. De asemenea, art. 41 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, arata ca dreptul de concesiune asupra terenului se transmite în caz de succesiune sau de înstrainare a constructiei pentru a carei realizare acesta a fost constituit, în aceleasi conditii transmitându-se si autorizatia de construire.