Neaplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, care stabileşte că până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei ...

Decizie 144/R din 19.04.2012


Prin sentinta penala nr.512 din 28. 11 2011, Judecatoria Sighetu Marmatiei a dispus condamnarea inculpatei P.C.S., pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2  Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, 76 lit. e, 73 lit. b Cod penal la pedeapsa amenzii de 250 lei si a obligat-o la despagubiri civile catre partea vatamata.

Pentru a hotarî în acest sens prima instanta a retinut ca inculpata  P.C.S. locuieste împreuna cu fiica sa inculpata P.C.L.V. , la etajul imobilului situat în Sighetu Marmatiei, str. Mihai Eminescu nr. 100, jud. Maramures. Parterul aceluiasi imobil se afla în folosinta partii vatamate P.I. si a sotului acesteia P.C.L., fostul sot al inculpatei P.C.S. si respectiv tatal inculpatei P.C.L.V.. În ziua de 03.09.2010, partea vatamata P.I. a urcat la etajul imobilului susmentionat, unde se afla inculpata A.C.L.V.  împreuna cu prietenul acesteia, H.D.D., conditii în care le-a reprosat aspecte legate de unele stricaciuni provocate la parterul imobilului din cauza infiltrarii de apa. Discutiile au început pe un ton ridicat fiind însotite de jigniri reciproce, împrejurari în care inculpata P.C.L.V. i-a cerut partii vatamate sa paraseasca etajul imobilului. Aceasta a refuzat si a sarit la inculpata tragând-o de par.  H.D.D.a încercat verbal sa le potoleasca pe cele doua parti si vazând ca cearta ia amploare a sunat-o pe inculpata care se afla la serviciu, cerându-i sa vina acasa. Între timp inculpata a reusit sa scape de partea vatamata, dar scandalul a continuat deoarece partea vatamata a luat un ghiveci cu flori aruncându-l spre aceasta, care a fost atinsa usor, întrucât  H.D.D. a reusit sa-l devieze. Atunci inculpata P.C.L.V. a reactionat verbal cerându-i partii vatamate sa coboare la locuinta sa de la parter, însa aceasta a prins-o de mâna pe inculpata si a tras-o pe scari în jos. Aceasta a încercat sa scape de furia partii vatamate lovind cu palmele la întâmplare, moment în care a intrat în locuinta inculpata P.C.S., care vazându-si fiica în acele conditii, pe fondul puternicei emotii negative traite, a intervenit si drept urmare cele doua parti P.C.S. si P.I. au început sa se loveasca reciproc  si sa se îmbrânceasca  pâna când una si cealalta  au cazut la podea unde si-au aplicat lovituri reciproce cu mâinile la întâmplare si s-au tras de par. În aceste împrejurari a intrat în locuinta martorul P.C.L., luându-i apararea actualei sotii, sens în care i-a aplicat câteva lovituri cu palmele lui P.C.S., precum si fiicei acestora P.C., context în care au fost sesizate organele de politie prin Serviciul de urgenta 112. Potrivit certificatului medico-legal nr. 572/03.09.2010 întocmit de Cabinetul medico-legal Sighetu Marmatiei, partea vatamata P.I. a suferit leziuni corporale vindecabile în timp de 12-14 zile.

În drept a retinut instanta, fapta inculpatei P.C.S. care la data de 03.09.2010, pe fondul unei puternice tulburari si emotii generate de conduita agresiva a partii vatamate P.I. în raport cu fiica inculpatei, respectiv cu  P.C.L.V., a lovit-o pe partea vatamata P.I. cu pumnii si palmele , proiectând-o la sol , cauzându-i leziuni corporale vindecabile în timp de 12-14 zile de îngrijire medicala, constituie infractiunea de lovire prev. de art. 180 al. 2 Cod penal.

Apreciind ca în cauza sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii retinute în sarcina inculpatei instanta a dispus condamnarea acesteia  pentru savârsirea infractiunii de lovire sau alte violente prev. de art. 180 alin. 2  Cod penal cu aplicarea art.74 lit. a , 76 lit. e , 73 lit. b C  pen. la pedeapsa amenzii de 250 lei.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpata P.C.S., solicitând  casarea hotarârea si, în rejudecare, achitarea sa pe motiv ca fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.

În considerentele deciziei, s-a retinut ca prima instanta în baza probelor administrate în cauza a retinut o stare de fapt reala, necontestata de altfel nici de inculpata si anume aceea ca, la data de 3 septembrie 2010, partea vatamata P.I. la etajul imobilului unde locuieste inculpata împreuna cu fiica acesteia P.C.L.,  reprosându-le aspecte legate de stricaciunile provocate la parterul unde locuieste din cauza infiltrarii de apa. Discutiile au degenerat, împrejurare în care P.C.L. i-a cerut partii vatamate sa paraseasca etajul imobilului, însa aceasta a refuzat si a sarit la fiica inculpatei P.C.L., tragând-o de par. A încercat sa intervina între cele doua prietenul fiicei inculpatei, H.D.D., însa cum nu a reusit, a sunat-o pe inculpata, cerându-i sa vina acasa de la serviciu. În momentul în care înca altercatia era în desfasurare, a intrat în locuinta inculpata care vazându-si fiica agresata, pe fondul emotiei create, a intervenit, context în care cele doua parti s-au lovit reciproc. În aceste împrejurari a intrat în locuinta si martorul P.C.L., luându-i apararea actualei sotii, context în care a aplicat câteva lovituri cu palme atât fiicei sale cât si fostei sotii.

Potrivit certificatului medico-legal cu nr. 572 eliberat la 3 septembrie 2010, partea vatamata a suferit leziuni vindecabile în 12-14 zile de îngrijiri medicale, concluzionând ca ele puteau fi produse prin loviri active cu corpuri dure, posibil pumn si lovire de plan dur si ca ele pot data din data incidentului.

Raportat la starea de fapt expusa, prima instanta analizând întreaga probatiune a constatat în mod corect ca fapta inculpatei întruneste elementele constitutive ale infractiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal raportat la numarul de zile de îngrijiri medicale.

Analizând starea de fapt, instanta de fond desi n-a motivat în fapt retinerea starii de provocare în care a fost comisa fapta inculpatei, a facut corect aplicarea dispozitiilor art. 73 lit. b Cod penal.

Potrivit art. 73 lit. b Cod penal, savârsirea infractiunii sub stapânirea unei puternice tulburari sau emotii determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, constituie circumstanta atenuanta, text de lege care se regaseste în prezenta speta având în vedere ca, anuntata fiind de prietenul fiicei sale, inculpata a ajuns la domiciliu chiar în momentul în care fiica acesteia era agresata de partea vatamata, împrejurare din care rezulta evident ca a comis infractiunea sub imperiul unei puternice emotii determinata de comportamentul agresiv al partii vatamate asupra fiicei sale P.C.L.

Desi contestata, amenda penala aplicata pentru comiterea acestei infractiuni reflecta toate criteriile generale de individualizare a pedepselor prevazute de art. 72 Cod penal si anume: fapta comisa, persoana inculpatei, care nu are antecedente penale dar si consecintele infractiunii comise de aceasta, drept pentru care critica adusa hotarârii pronuntate este nejustificata.

Latura civila a cauzei a fost si ea corect solutionata în sensul în care daunele morale acordate de 600 lei sunt pe deplin justificate raportat la leziunile suferite si numarul de zile de îngrijiri medicale.

Singurul aspect de nelegalitate a hotarârii recurate este acela a neretinerii dispozitiilor art. 3201 C.pr.penala în favoarea inculpatei.E adevarat ca in care instanta a pus în discutie aplicarea procedurii judecarii cauzei în procedura simplificata iar inculpata a înteles sa recunoasca în totalitate faptele retinute în sarcina sa, solicitând judecarea în baza probelor administrate doar în faza de urmarire penala insa instanta respingând în acel moment procesual aceasta solicitare, odata ce a ajuns la solutia de condamnare în mod obligatoriu trebuia sa faca si aplicarea dispozitiilor aliniatului 7 al art. 3201 C.pr.penala.

Drept urmare, tribunalul a admis în parte recursul declarat si în consecinta a condamnat pe inculpata P.C.S. pentru savârsirea infractiunii de lovire prev. de art. 180 al 2 Cod penal cu aplicarea art. 320 ind. 1 Cod procedura penala si art. 73 lit. b Cod penal si art. 74 lit. a si art. 76 lit. e Cod penal, mentinând pedeapsa aplicata de instanta de fond, având în vedere ca reflecta în cuantumul acesteia atât circumstantele atenuante retinute cât si prevederile art. 3201 alin. 7 C.pr.penala.