Încălcarea principiului dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii

Elementul esential al cererii de chemare în judecata, prevazut de art. 112 pct. 4 Cod procedura civila, constituie cauza cererii de chemare în judecata, cauza care nu poate fi schimbata de catre instanta de judecata, decât dupa ce, cu respectarea principiilor contradictorialitatii si al respectarii dreptului la aparare, instanta a pus în discutia partilor noua cauza.

Decizia civila nr.635/R din 05.10.2011

 Prin sentinta civila nr. 46/1.02.2011, pronuntata de Judecatoria Somcuta Mare în dosarul nr. 205/847/2010 a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamanta S.I. Z. în contradictoriu cu pârâtii: N. I. si N.M. pentru despagubiri, dobânda legala si cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Dispozitiile legale invocate, art. 1073 Cod civil, în fundamentarea actiunii vizeaza raporturi civile obligationale ori, între parti nu exista vreun raport (probat cu înscrisuri sau cu un început de dovada scrisa – care sa faca admisibila proba testimoniala).

Cât priveste îmbogatirea fara justa cauza invocata si ea ca temei al actiunii formulate, instanta apreciaza ca nu are aplicare în raportul dedus judecatii nefiind îndeplinita conditia admiterii unei cauze legitime a maririi temporare a patrimoniului pârâtilor.

Potrivit sustinerilor reclamantei, aceasta împreuna cu fostul sot au mandatat pe pârâti sa cumpere pentru ei terenul în discutie, situatie în care incidente sunt dispozitiile raspunderii contractuale care are prioritate în raport cu raspunderea delictuala pentru care s-a optat.

În fapt, reclamanta nu are decât sa ceara socoteala pârâtilor, în baza mandatului dat probând eventual simulatia prin interpunere de persoane la care s-a procedat.

Pe cale de consecinta, raportat la cele enuntate anterior nici conditia absentei oricarui mijloc juridic pentru recuperarea de catre reclamanta a pierderii suferite ce ar face admisibila actiunea îmbogatirii fara justa cauza, nu este îndeplinita în cauza.

Mai mult decât atât în materie de actio de in rem verso, se aplica regula de drept comun în materie de probe. În situatia dedusa judecatii nu este vorba de fapte juridice în sens restrâns ci de acte juridice (reclamanta sustinând ca a încredintat pârâtilor suma a carei restituire se cere în vederea cumpararii unui teren pentru ea si sotul sau), fapt ce determina inadmisibilitatea probei testimoniale, având în vedere valoarea raportului contractual.

Prin urmare reclamanta trebuia sa se conformeze dispozitiilor art. 1191 Cod civil în materie de probatiune.

Cu aplicarea art. 274 Cod procedura civila fata de reclamanta aflata în culpa procesuala care urmeaza sa suporte pe lânga propriile cheltuieli de judecata avansate în dosar si cheltuieli de judecata avansate de catre pârâti cu titlu de onorariu avocat.

Împotriva sentintei civile nr. 46/1.02.2011, pronuntata de Judecatoria Somcuta Mare în dosarul nr. 205/847/2010, în termenul prevazut de art. 301 Cod procedura civila a formulat recurs recurenta S.I. Z., solicitând, în baza art. 312 Cod procedura civila, art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila, admiterea recursului si rejudecând, admiterea actiunii astfel cum aceasta a fost formulata.

În motivarea recursului, recurenta a aratat urmatoarele: critica sentinta recurata, pe care o considera nelegala si netemeinica.

Expunerea din considerente conduce la concluzia fie ca instanta nu a înteles speta dedusa judecatii, fie, urmare a schimbarii completului de judecata, instanta a avut o reprezentare superficiala a aspectelor de fapt si de drept cu care a fost învestita prin prezenta actiune.

Instanta apreciaza actiunea formulata ca fiind nefondata, raportându-se la temeiul de drept invocat, în conditiile în care întreaga expunere de motive din actiune vizeaza ca temei de drept o action de in rem verso, care este o creatie a practicii judiciare si a doctrinei, neavând o reglementare distincta, de sine statatoare, în nici un text de lege. Daca ne raportam la indexul codului civil, îmbogatirea fara justa cauza o regasim indicata la art. 992, iar daca instanta a avut îndoieli în ceea ce priveste temeiul juridic al actiunii, era obligata, prin prisma art. 129 alin.4 si 5 si în baza principiului rolului activ, sa puna în discutia partilor acest aspect, cu atât mai mult cu cât petitul actiunii si motivarea în fapt erau clare, neechivoce. Respingerea actiunii pe motiv ca temeiul de drept nu este corect indicat constituie un motiv de admisibilitate a recursului.

În ceea ce priveste indicarea ca temei de drept a art. 1073 Cod civil s-a avut în vedere faptul ca în favoarea recurentei s-a nascut un drept de creanta împotriva intimatilor, iar împrejurarea ca nu s-a indicat si art. 992 Cod civil în completare, a fost mai degraba o eroare de redactare decât una de fond. Ca asa stau lucrurile o confirma motivarea în fapt data actiunii, unde se expun aspectele de temeinicie ale unei „action de in rem verso”, iar fata de aceste afirmatii, instanta avea posibilitatea sa dea o încadrare în drept conforma cu expunerea de motive prezentate de recurenta. Chiar acceptând însa critica instantei de fond – ca nu s-a motivat corect în drept actiunea – este neîntemeiata afirmatia instantei ca între parti nu exista un raport probat cu înscrisuri sau un început de dovada scrisa care sa faca admisibila proba cu martori. Între parti exista la acel moment un grad de rudenie atât de apropiat încât facea practic de neconceput încheierea unor acte – nivelul de încredere fiind maxim. Pe de alta parte, instanta se contrazice în afirmatii, deoarece dupa ce afirma ca între parti nu a existat nici un raport contractual care sa poata fi dovedit cu acte, mai jos afirma ca recurenta, împreuna cu fostul sot, au mandatat pe intimati sa cumpere pentru ei terenul în discutie, situatie în care sunt incidente dispozitiile raspunderii contractuale, care au prioritate în raport cu raspunderea delictuala pentru care s-a optat.

În replica, învedereaza ca nu au optat pentru raspunderea delictuala, nici pentru cea contractuala, ci au învestit instanta cu o „action de in rem verso”, care prezinta caracteristici distincte si care este mai rar întâlnita în practica, fapt ce se reflecta si în solutia instantei de fond.

În ceea ce priveste temeiul juridic al prezentei cauze, considera cu sunt în prezenta unei îmbogatiri fara justa cauza, având loc marirea patrimoniului intimatilor, prin micsorarea corelativa a patrimoniului recurentei, fara ca pentru acest efect sa existe o justa cauza sau un temei juridic. Considera ca sunt îndeplinite toate conditiile promovarii unei action de in rem verso: exista o îmbogatire a intimatilor; exista o însaracire a recurentei; între îmbogatirea intimatilor si însaracirea recurentei exista o strânsa legatura sau o corelatie directa; îmbogatirea si însaracirea sunt lipsite de o cauza justa, adica de un temei care sa le justifice (acest teren urma sa fie proprietatea recurentei si a fostului sau sot); îmbogatitii au fost de buna-credinta, ei cumparând acest teren la momentul respectiv nu în nume de proprietari, ci în calitate de mandanti pentru recurenta si fiul lor, desi acest lucru nu s-a specificat în contract, neexistând o procura în acest sens (având însa gradul de rudenie în care se aflau partile la momentul respectiv, exista o totala încredere a acesteia în ei, astfel ca lipsa unui act este justificata); recurenta nu are la dispozitie o alta actiune în instanta pentru realizarea dreptului sau de creanta împotriva intimatilor.

Cererea de recurs a fost legal timbrata, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare.

Intimatii au depus întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat si obligarea recurentei la cheltuieli de judecata.

În motivarea întâmpinarii, intimatii au aratat ca, în opinia acestora, sentinta recurata este temeinica si legala si se întemeiaza pe probele administrate care sunt concludente în speta.

Analizând sentinta civila nr. 46/1.02.2011 a Judecatoriei Somcuta Mare, pe baza motivelor de recurs invocate, prin prisma dispozitiilor legale incidente si în considerarea dispozitiilor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, tribunalul constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

Asa cum se arata în jurisprudenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie, motivele de drept, elemente esential al cererii de chemare în judecata, prevazut de art. 112 pct. 4 Cod procedura civila, constituie cauza cererii de chemare în judecata, cauza care nu poate fi schimbata de catre instanta de judecata, decât dupa ce, cu respectarea principiilor contradictorialitatii si al respectarii dreptului la aparare, instanta a pus în discutia partilor noua cauza.

În speta, din cuprinsul cererii de chemare în judecata, rezulta ca reclamanta a învestit instanta fondului cu o actio de in rem verso. Astfel, la fila 5 din dosarul primei instante, în actiunea introductiva de instanta, reclamanta arata: în ceea ce priveste temeiul juridic al prezentei cauze, considera ca suntem în prezenta unei îmbogatiri fara justa cauza, având loc marirea patrimoniului pârâtilor, prin micsorarea corelativa a patrimoniului reclamantei, fara ca pentru acest efect sa existe o justa cauza sau un temei juridic. Considera ca sunt îndeplinite toate conditiile promovarii unei actio de in rem verso: exista o îmbogatire a pârâtilor; exista o însaracire a reclamantei; între îmbogatirea pârâtilor si însaracirea reclamantei exista o strânsa legatura sau o corelatie directa; îmbogatirea si însaracirea sunt lipsite de o cauza justa, adica de un temei care sa le justifice (acest teren urma sa fie proprietatea recurentei si a fostului sau sot); îmbogatitii au fost de buna-credinta, ei cumparând acest teren la momentul respectiv nu în nume de proprietari, ci în calitate de mandanti pentru reclamanta si fiul lor, desi acest lucru nu s-a specificat în contract, neexistând o procura în acest sens (având însa gradul de rudenie în care se afla reclamanta cu pârâtii, exista o totala încredere a acesteia în ei, astfel ca lipsa încheierii unui act este justificata); reclamanta nu are la dispozitie o alta actiune în instanta pentru realizarea dreptului sau de creanta împotriva pârâtilor.

Analizând actele si lucrarile dosarului, încheierile de sedinta, rezulta ca prima instanta nu a pus în discutie încadrarea juridica, respectiv o alta cauza a actiunii pe care o prefigura. Cu toate acestea, în considerentele sentintei recurate, prima instanta se refera, de o maniera lapidara, la incorectitudinea alegerii unor temeiuri de drept de catre reclamanta, respectiv art. 1073 Cod civil, din motivare întelegându-se ca prima instanta a respins actiunea pe exceptia inadmisibilitatii dedusa din incorectitudinea alegerii temeiurilor de drept, fara însa a pune în discutie toate aceste aspecte.

Procedând de aceasta maniera, sunt incidente dispozitiile art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, urmare a înfrângerii principiului dreptului la aparare, precum si principiului contradictorialitatii, principiului disponibilitatii.

Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 pct. 3 si 5 Cod procedura civila cu raportare la art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, a fost admis recursul declarat împotriva sentintei civile nr. 46/1.02.2011 a Judecatoriei Somcuta Mare, cu consecinta casarii acesteia si trimiterii cauzei spre rejudecare Judecatoriei Baia Mare.

În rejudecare, instanta fondului tinând seama de considerentele ce preced va proceda la o corecta aplicare a dispozitiilor art. 129 pct. 6 Cod procedura civila si va solutiona cauza pe fond, cu respectarea principiilor disponibilitatii, contradictorialitatii si al respectarii dreptului la aparare.

Domenii speta

Spete similare