Plângere contravenţională

Dosar nr.1069/179/2011

Domeniu alocat : Contravenţii

Tip speţă : sentinţă civilă

Data speţei : s.c. nr. 631/29.09.2011

Titlu: plĂ¢ngere contravenÅ£ională

Prin plĂ¢ngerea  Ă®nregistrată pe rolul Judecătoriei Babadag  data de  25 august 2011 sub nr. 1069/179/2011 , petenta SC A SRL GALAÅ¢I a contestat procesul verbal  de constatare a contravenÅ£iei  seria AIR  nr. nr.0161381/01.08.2011  emis de AUTORITATEA RUTIERÄ‚ ROMĂ‚NÄ‚ – A.R.R. –AgenÅ£ia Tulcea pentru săvĂ¢rÅŸirea contravenÅ£iei  prev. de art.8  alin.2 pct.4  din OG37/2007  modificată de OG 21/2009 – aprobată  prin Legea 52/2010 , solicitĂ¢nd  admiterea  plĂ¢ngerii ÅŸi Ă®nlocuirea sancÅ£iunii amenzii contravenÅ£ionale cu sancÅ£iunea  avertisment.

ĂŽn motivarea plĂ¢ngerii  petenta a Ă®nvederat că a fost  sancÅ£ionată contravenÅ£ional cu amendă Ă®n valoare de 3000 lei , pentru faptul că  Ă®n data de 01.08.2011 , ora 18,19  la controlul efectuat pe DN 22 Km.226 + 730 , Ă®n apropiere de localitatea Baia , judeÅ£ Tulcea , asupra  autovehiculului  GL-08-U proprietatea SC A SRL, conducător auto U.P.  , verificĂ¢nd timpul de conducere , pauză  ÅŸi odihnă  pe ultimile  30 zile  , descărcĂ¢nd cardul conducătorului auto prin  dispozitivul  Tachoscan , s-a constatat că Ă®n data de 23 iulie 2011  a avut  timpul de conducere continuă prea lung  cu 50 minute .

 Petenta a Ă®nvederat că Ă®n termen de  48 h , a fost achitată jumătate din minimul amenzii  , respectiv suma de 1500 lei  pentru a beneficia de această reducere , Ă®nsă  consideră  că amenda nu a fost aplicată Ă®n conformitate cu dispoziÅ£iile  OG nr.2/2001 privind regimul juridic  al contravenÅ£iilor .

A mai arătat că Ă®n conformitate cu  art.5 al.5 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al  contravenÅ£iilor  , cu modificările ÅŸi  completările ulterioare , sancÅ£iunea stabilită trebuie să fie  proporÅ£ională  cu gradul de pericol social  al faptei săvĂ¢rÅŸite , iar potrivit art.7 al.3 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al  contravenÅ£iilor  , cu modificările ÅŸi completările  ulterioare , avertismentul  se poate aplica  ÅŸi Ă®n cazul  Ă®n care actul normativ de stabilire ÅŸi  sancÅ£ionare a contravenÅ£iei nu prevede această sancÅ£iune , iar potrivit articolului  21 al.3 privind  regimul juridic  al contravenÅ£iilor , cu modificările  ÅŸi completările  ulterioare ,sancÅ£iunea trebuie să fie proporÅ£ională  cu gradul de pericol social al faptei săvĂ¢rÅŸite , Å£inĂ¢ndu-se seama de Ă®mprejurările Ă®n care a fost săvĂ¢rÅŸită fapta , de modul ÅŸi de mijloacele  de săvĂ¢rÅŸire  a acesteia  , de scopul urmărit , de urmarea produsă , precum ÅŸi de circumstanÅ£ele personale ale contravenientului .

Petenta a  solicitat  , motivat de faptul că  ÅŸoferul este cel  care a depăşit perioada de conducere , ea neavĂ¢nd  posibilitatea de  a-l controla  pe perioada  de conducere  pentru a respecta prevederile  legale , admiterea plĂ¢ngerii  ÅŸi Ă®nlocuirea  amenzii contravenÅ£ionale cu sancÅ£iunea avertisment.

PlĂ¢ngerea a fost Ă®ntemeiată pe dispoziÅ£iile  OG 2/2001.

ĂŽn probaÅ£iune  petenta a  depus la dosar  Ă®n copie procesul verbal  seria  AIR nr. 0161381 de constatare  ÅŸi sancÅ£ionare  a contravenÅ£iilor  Ă®ncheiat  la 01.08.2011.

Prin Ă®ntĂ¢mpinarea  formulată  , organul constatator a  solicitat  respingerea plĂ¢ngerii  ca netemeinică ÅŸi nelegală .

ĂŽn  motivarea  Ă®ntĂ¢mpinării s-a invocat efectuarea de transporturi rutiere , la data de  01.08.2011  , cu autovehiculul cu numărul de Ă®nmatriculare  GL-08-U , ce aparÅ£ine SC A SRL  , condus de  U.P. , ocazie cu care s-a constatat  faptul că ÅŸoferul Ă®n cauză a depăşit perioada maximă de conducere  continuă  cu 50 de minute , respectiv a condus Ă®n ziua de  23.07.2011 neĂ®ntrerupt 5 ore  ÅŸi 20 de minute  , Ă®ncălcĂ¢nd prevederile Regulamentului CEE  nr.561/2006  ÅŸi ale Acordului  AETR -  faptă ce constituie contravenÅ£ie Ă®n conformitate cu art.8 alin.2 pct.4  din OG 37/2007 modificată de OG 21/2009  - aprobată prin Legea  52/2010 – privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele  de conducere , pauzele ÅŸi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto  ÅŸi utilizarea aparatelor de Ă®nregistrare a activităţii acestora .

ĂŽn conformitate  cu  prevederile art.8 alin. 2 pct.4  din OG nr.37/2007 , constituie  contravenÅ£ie depăşirea perioadei maxime de conducere neĂ®ntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puÅ£in de o oră ÅŸi 30 de minute ÅŸi se sancÅ£ionează  cu amendă de la 3.000 lei  la 6.000 lei  conform art.9 alin.1 lit.d din acelaÅŸi act normativ  ce se aplică  intreprinderii /operatorului de transport rutier.

S-a mai arătat  că petenta  Ă®ÅŸi motivează plĂ¢ngerea , invocĂ¢nd că  sancÅ£iunea  trebuie să  fie proporÅ£ională  cu gradul de pericol social al faptei , susÅ£inĂ¢nd că ÅŸoferul  Ă®n cauză este cel care a depăşit perioada de  conducere , ea neavĂ¢nd posibilitatea de a-l controla  pe această durată  , motive care nu pot fi primite de instanţă  deoarece nu au relevanţă  ÅŸi pe care organul constatator le consideră ca fiind simple afirmaÅ£ii .

AvĂ¢nd Ă®n vedere  prevederile Regulamentului  CEE nr.561/2006 ÅŸi ale Acordului  AETR , organul constatator a Ă®nvederat  că , conducătorul auto trebuia să ia o  pauză de 45 minute  după 4 ore ÅŸi 30 minute de conducere după  care să-ÅŸi  reia activitatea de conducere , ori Ă®n  cazul Ă®n care a fost fracÅ£ionată pauza de 45 minute Ă®n  două intervale din care primul trebuia să fie de 15 minute ÅŸi al doilea de  30 minute.

AnalizĂ¢nd raportul  extras cu dispozitivul TachoScan , aflat Ă®n dotarea  agenÅ£ilor constatatori  ai ARR  , rezultă faptul că Ă®n ziua de 23.07.2011 , conducătorul auto U.P.  a condus neĂ®ntrerupt peste timpul admis de conducere continuă de 4 ore ÅŸi 30 minute .

Potrivit  prevederilor Regulamentului CE nr.561/2006, nu se consideră pauză orice interval  de timp sub 15 minute ,motiv pentru care s-a considerat că  ÅŸoferul  Ă®n cauză nu a efectuat  pauza de 45 minute  după 4 ore ÅŸi 30 de minute  de conducere  sau să fracÅ£ioneze  această pauză  Ă®n două intervale  din care primul  de 15 minute  ÅŸi al doilea 30 minute .

Faţă de aceste precizări , organul constatator  a considerat că susÅ£inerile  petentei nu au relevanţă  ceea ce Ă®nseamnă că aceasta  nu poate să probeze  contrariul celor constatate  ÅŸi menÅ£ionate Ă®n cuprinsul procesului verbal  de contravenÅ£ie , din formularul de control  Ă®n trafic seria AETR  nr. 0039584/01.08.2011 rezultĂ¢nd Ă®n mod indubitabil  că la rubrica 12 , s-a menÅ£ionat de către agentul constatator  că Ă®n data de 23 iulie 2011 a avut timpul de conducere  continuă prea lung cu 50 minute ,formular ce a fost semnat  de conducătorul auto U.P. fără a avea obiecÅ£iuni, primind un exemplar Ă®n momentul controlului .

Abaterea de la prevederile OG 37/2007  este considerată o abatere gravă  de la reglementările Ă®n vigoare , Å£inĂ¢nd cont  că tahograful  reprezintă  o măsură de prevenire  a evenimentelor rutiere  , cu ajutorul  căruia se pot  verifica timpii de conducere ÅŸi de odihnă ale conducătorilor auto  , fapt ce duce  la Ă®ntărirea siguranÅ£ei  pe drumurile publice .

Faţă de solicitarea petentei ca sancÅ£iunea amenzii să fie transformată  Ă®n avertisment , s-a apreciat de către intimată  că pentru Ă®ndeplinirea scopului educativ ÅŸi preventiv al  legii de  reglementare a activităţii de transport rutier  , dar  ÅŸi pentru  Ă®ntărirea disciplinei Ă®n domeniu , este necesară  aplicarea sancÅ£iunii amenzii  contravenÅ£ionale actus  interpretandus est  potius ut valeat  qvam ut pereat , putĂ¢ndu-se observa că  agentul constatator  a aplicat limita minimă a sancÅ£iunii amenzii  prevăzute pentru această contravenÅ£ie .

ConcluzionĂ¢nd , organul constatator a apreciat că justificările petentei Ă®n argumentarea plĂ¢ngerii  nu sunt relevante ÅŸi pertinente  ÅŸi Å£inĂ¢nd cont  de noÅ£iunea de contravenÅ£ie dată de OG nr.2/2001 ÅŸi de factorii circumstanÅ£iali Ă®n care s-a săvĂ¢rÅŸit contravenÅ£ia s-a solicitat respingerea plĂ¢ngerii  ca nefondată ÅŸi menÅ£inerea procesului verbal  seria AIR nr.0161381/01.08.2011 ca legal  ÅŸi temeinic Ă®ntocmit .

ĂŽn drept  , Ă®ntĂ¢mpinarea a fost Ă®ntemeiată  pe prevederile art.115-118 c.pr.civ. ale OG 2/2001 , OG 37/2007 modificată prin OG nr.21/2009 aprobată prin Legea nr.52/2010 .

Petenta a formulat răspuns la Ă®ntĂ¢mpinarea organului  constatator  Ă®nvederĂ¢nd că agentul constatator  a aplicat o sancÅ£iune prea mare Ă®n raport de circumstanÅ£ele faptei , conducătorul  auto  fiind cel care a depăşit perioada de conducere , ea neavĂ¢nd posibilitatea  de a-l controla  pe perioada duratei de conducere  pentru a respecta  prevederile legale , că nimic nu l-a  Ă®mpiedicat pe acesta  să-ÅŸi efectueze perioada de repaus .Åžoferul a semnat fără a avea obiecÅ£iuni  formularul de control  Ă®n trafic  seria AETR nr. 39584/01.08.2011 ÅŸi nu a menÅ£ionat  Ă®n vreun fel  că i-ar fi  impus să nu-ÅŸi respecte timpul de odihnă , mai mult decĂ¢t atĂ¢t  , Ă®n data de 01.08.2011 , Ă®nainte  de a pleca Ă®n cursă , toÅ£i conducătorii auto au fost  instruiÅ£i  cu privire  la  Regulamentul 561/2006 din AETR , astfel că , avĂ¢nd Ă®n vedere că fapta a  fost  constatată  la ora 18,19  este evident  că  procesul verbal a fost Ă®ncheiat Ă®nainte de a pleca Ă®n cursă conducătorii auto .

S-a mai Ă®nvederat  de petentă  că , dacă  abaterea săvĂ¢rÅŸită  este considerată  de intimată gravă , astfel cum a menÅ£ionat  , a aplicat totuÅŸi  amenda minimă prevăzută  de actul normativ  sancÅ£ionator , Ă®n această situaÅ£ie apreciindu-se  că intimata putea  să aplice ÅŸi un avertisment , avĂ¢nd Ă®n vedere circumstanÅ£ele săvĂ¢rÅŸirii faptei .

DeliberĂ¢nd asupra plĂ¢ngerii contravenÅ£ionale  formulate  prin prisma materialului probator  administrat , instanÅ£a reÅ£ine  că  Ă®n baza  procesului verbal  de contravenÅ£ie seria AIR nr.0161381/01.08.2011  petenta SC A SRL a fost amendată  contravenÅ£ional cu amendă Ă®n sumă de  3000 lei  , conform  art.9 alin.1  lit.d din  OG 37/2007 , de către AUTORITATEA RUTIERÄ‚ ROMĂ‚NÄ‚ – AgenÅ£ia Tulcea , reÅ£inĂ¢nd Ă®n sarcina acesteia  săvĂ¢rÅŸirea presupusei  contravenÅ£ii  prev. de  art.8 alin.2 pct.4  din OG nr.37/2007 modificată  ÅŸi aprobată  prin OG nr.21/2009 Ă®n sensul că ,  la  controlul  efectuat Ă®n trafic  Ă®n data  de  01.08.2011 ,ora  18,19 pe DN 22  Km.226 – 730 , Ă®n apropiere de localitatea  Baia  la auto cu numărul de circulaÅ£ie GL-08-U , proprietate  SC A SRL , conducător auto U.P. , la  verificarea timpilor de conducere , pauză  ÅŸi  odihnă pe ultimele 30 de zile  descărcĂ¢nd  cardul conducătorului auto  prin dispozitivul  TachoScan s-a constatat  că Ă®n data de  23.07.2011  a avut timpul de  conducere  continuă prea lung cu 50 de minute, sens Ă®n care s-a Ă®ntocmit  buletinul de control  AETR 39584/01.08.2011 ce a fost semnat de conducătorul auto  ÅŸi căruia i s-a Ă®nmĂ¢nat un exemplar.

Potrivit dispoziÅ£iilor art. 34 alin.1 din OG nr. 2/2001, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea instanÅ£ei posibilitatea schimbării Ă®ncadrării juridice ÅŸi nici stabilirea altei sancÅ£iuni, instituind numai un control asupra legalităţii ÅŸi temeiniciei procesului verbal de contravenÅ£ie .

Procesul verbal de contravenÅ£ie se bucură de forţă probantă proprie atunci cĂ¢nd cuprinde constatări personale ale agentului constatator, constatări care sunt prezumate a fi reale cĂ¢tă vreme procesul verbal este Ă®ntocmit cu respectarea cerinÅ£elor legale privitoare la formă (art. 16 ÅŸi 17 din OG nr. 2/2001), iar contravenientul nu face dovada existenÅ£ei unei alte situaÅ£ii de fapt decĂ¢t cea reÅ£inută de către agentul constatator.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanÅ£a l-a examinat din perspectiva ConvenÅ£iei Europene a Drepturilor Omului. Conform art.20 din ConstituÅ£ia RomĂ¢niei, textul convenÅ£iei ÅŸi jurisprudenÅ£a CurÅ£ii Europene a Drepturilor Omului sunt Ă®ncorporate Ă®n dreptul intern, avĂ¢nd Ă®n acelaÅŸi timp o forţă juridică superioară legilor Ă®n materia drepturilor fundamentale ale omului.

AnalizĂ¢nd criteriile stabilite pe cale jurisprudenÅ£ială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, Anghel vs RomĂ¢nia), instanÅ£a a constatat că domeniul contravenÅ£ional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrĂ¢nd Ă®n sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, Ă®n latura sa penală.

InstanÅ£a, reÅ£inĂ¢nd aplicabilitatea Ă®n speţă a dispoziÅ£iile art.6 paragraf 1 CEDO, Ă®n mod evident a fost Å£inută ÅŸi de prevederile paragrafului 2 ÅŸi 3 ale aceluiaÅŸi articol, care instituie garanÅ£ii procedurale specifice Ă®n domeniul penal.

Printre aceste garanţii se numără şi cea referitoare la obligativitatea respectării prezumţiei de nevinovăţie.

Această prezumÅ£ie priveÅŸte atĂ¢t atitudinea organelor judiciare faţă de săvĂ¢rÅŸirea cauzei cĂ¢t ÅŸi sarcina probei.

Referitor la procesul-verbal, instanÅ£a a reÅ£inut că, Ă®n genere, fiind Ă®ntocmit de un agent al statului aflat Ă®n exerciÅ£iul funcÅ£iunii, trebuia să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

ĂŽn acest sens este  de remarcat că Ă®n jurisprudenÅ£a CurÅ£ii s-a reÅ£inut Ă®n mod constant că prezumÅ£iile nu sunt Ă®n principiu contrare ConvenÅ£iei.

Astfel, Ă®n HotărĂ¢rea pronunÅ£ată Ă®n cauza Salabiaku c. FranÅ£ei, Curtea a reÅ£inut ca prezumÅ£iile sunt permise de ConvenÅ£ie dar nu trebuie să depăşească limitele rezonabile Å£inĂ¢nd seama de gravitatea mizei si prezervĂ¢nd drepturile apărării (paragr. 28).

Prin urmare, prezumÅ£ia de nevinovăţie nu are caracter absolut, după cum nici prezumÅ£ia de veridicitate a faptelor constatate de agent ÅŸi consemnate Ă®n procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumÅ£ia de veridicitate nu poate opera decĂ¢t pĂ¢nă la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge Ă®n situaÅ£ia ca persoana Ă®nvinuită de săvĂ¢rÅŸirea faptei să fie pusă Ă®n imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate Ă®n procesul-verbal deÅŸi din probele administrate de „acuzare” instanÅ£a nu poate fi convinsă de vinovăţia „acuzatului”, dincolo de orice Ă®ndoială rezonabilă.

Petenta a susÅ£inut că ÅŸoferul U.P.  este  cel care a depăşit perioada de conducere  ÅŸi că ea nu are  posibilitatea de a-l controla  pe durata perioadei de conducere  pentru a  respecta  prevederile  legale , administrĂ¢nd Ă®n acest sens  proba testimonială ,iar la termenul din 29 septembrie 2011 a  fost audiat Ă®n calitate de martor  , ÅŸoferul U.P. care a declarat că a depăşit  timpii de conducere ÅŸi de repaus  Ă®n  data de 23 iulie 2011  deoarece era noapte  ÅŸi dorea să ajungă mai repede acasă  ÅŸi că de la data angajării  la societate  ÅŸi pĂ¢nă la data controlului  a fost instruit la fiecare Ă®nceput de lună  de către ÅŸeful de coloană  cu privire  la timpii de conducere ÅŸi repaus  ÅŸi nimeni din societate nu i-a impus  nici lui  ÅŸi nici colegilor  săi  să nu respecte timpii de conducere  ÅŸi de repaus. 

InstanÅ£a  reÅ£ine  că Ă®n procesul verbal de contravenÅ£ie se menÅ£ionează că  s-a Ă®ntocmit de către agentul constatator  buletinul de  control AETR nr. 39584/01.08.2011 ce a fost semnat de conducătorul auto , depus ÅŸi Ă®n copie la dosar  ÅŸi  pe care conducătorul auto l-a semnat fiindu-i Ă®nmĂ¢nat un exemplar , ori , dacă  acesta  nu era de acord  cu cele menÅ£ionate  Ă®n acest Ă®nscris ,  putea să refuze  să  semneze  acest  formular sau să - l semneze cu obiecÅ£iuni, per a contrario  conducătorul auto a fost de acord  cu cele menÅ£ionate  ÅŸi implicit a recunoscut  săvĂ¢rÅŸirea faptei reÅ£inute Ă®n actul sancÅ£ionator .

Cum , organul constatator a probat săvĂ¢rÅŸirea faptei de către petentă ÅŸi aceasta  nu a administrat probe cu care să răstoarne prezumÅ£ia de temeinicie  a procesului verbal de contravenÅ£ie ÅŸi o altă situaÅ£ie de fapt  decĂ¢t cea reÅ£inută Ă®n actul sancÅ£ionator  instanÅ£a  apreciază că Ă®n cauză  sunt Ă®ntrunite elementele constitutive ale contravenÅ£iei prevăzute la art. 8 alin.2 pct.4  din OG nr.37/2007, potrivit  cu care depăşirea perioadei maxime de conducere neĂ®ntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puÅ£in de o oră ÅŸi 30 de minute reprezintă Ă®ncălcări grave ale dispoziÅ£iilor Regulamentului Parlamentului European ÅŸi al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 ÅŸi, după caz, ale Acordului AETR ÅŸi constituie contravenÅ£ii, dacă acestea nu sunt considerate infracÅ£iuni potrivit legii penale ÅŸi se sancÅ£ionează potrivit dispoziÅ£iilor  art.9 alin.1  lit.d din  OG 37/2007  cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei - faptele prevăzute la alin. (2) pct. 1 - 11 ÅŸi 16, aplicabilă Ă®ntreprinderii/operatorului de transport rutier, ÅŸi faptele prevăzute la alin. (2) pct. 12 - 15 ÅŸi 17, aplicabilă conducătorului auto;

ĂŽn privinÅ£a  sancÅ£iunii aplicate  , amendă de  3000 lei , instanÅ£a apreciază  că a fost corect individualizată  ÅŸi  corect stabilită ,  fiind aplicată limita minimă a pedepsei amenzii  , astfel că  Ă®nlocuirea sancÅ£iunii  amenzii contravenÅ£ionale  aplicate cu sancÅ£iunea  avertismentului solicitată de petentă  , nu se justifică .

 Astfel reÅ£inută situaÅ£ia Ă®n fapt ÅŸi Ă®ncadrarea juridică , instanÅ£a avĂ¢nd  Ă®n vedere că Ă®n raport de jurisprudenÅ£a CEDO , petentei  Ă®i sunt recunoscute ÅŸi garanÅ£iile specifice Ă®n materie penală printre care ÅŸi prezumÅ£ia de nevinovăţie, context Ă®n care sarcina probei revine acuzării, iar de situaÅ£ia Ă®ndoielnică beneficiază cel acuzat, cum petenta  nu  a administrat probe cu care să răstoarne prezumÅ£ia de temeinicie  a procesului verbal de contravenÅ£ie ÅŸi o altă situaÅ£ie de fapt  decĂ¢t cea reÅ£inută Ă®n actul sancÅ£ionator ,  plĂ¢ngerea urmează a fi respinsă ca nefondată .

Domenii speta

Spete similare