Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 256 din 23.02.2011


Tip document  -  Sentinţă civilă

Nr.  document – 256

Data elaborării: 23.02.2011

Titlul speţei: plângere contravenţională

Domeniu asociat:  contravenţii

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei la data de 10.11.2010 sub numărul 2277/334/2010, petenta R.N.P. R. D.S.S. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea procesul-verbal de constatare a contravenţiei  nr. 8650021 încheiat la data 29.10.2010 de către intimata C.N.A.D.R.–S.A. – D.R.D.P. I., S.D.N C.M. (…)

În fapt, la data de 29.10.2010 intimata a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 8650021 prin care a constatat că, la acea dată, autovehiculul cu număr de înmatriculare … deţinut de petentă circula pe DN 17, pe raza localităţii Roşu, efectuând transport de bunuri divizibile de la un furnizor care nu a cântărit vehiculul şi nu a eliberat tichet de cântar În sancţionare organul constatator a aplicat petentului amenda contravenţională în cuantum de 10000 lei.

În drept, sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. 1 lit. a din HG nr. 1373 din 2008 privind reglementarea furnizării şi transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România.

 Din ansamblul reglementarii cuprinse in O.G. nr 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor rezultă ca procesul-verbal beneficiază de o prezumţie legală relativă de temeinicie şi legalitate. Această prezumţie poate fi răsturnată atunci când din probele administrate de către instanţă rezultă anumite fapte sau împrejurări care să formeze convingerea instanţei că, la încheierea procesului-verbal nu au fost respectate toate cerinţele prevăzute de lege.

Sub aspectul legalităţii, instanţa constată că nu se poate reţine niciunul dintre cazurile de nulitate prevăzute de art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 8650021 încheiat la data 29.10.2010 de către intimată fiind întocmit cu rigorile impuse de textul legal mai sus menţionat.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine următoarele:

Din procesul verbal de contravenţie rezultă că şoferul autovehiculului deţinut de petentă, L.V.C.,  nu a prezentat reprezentanţilor intimatei, la controlul efectuat de aceştia în trafic, tichetul de cântar care să ateste efectuarea cântăririi vehiculului la plecarea în cursă. Potrivit art. 5 alin. 1 lit a din HG 1373/2008 „Obligaţiile utilizatorului sunt următoarele:

a) să nu transporte bunuri divizibile de la furnizorii care nu cântăresc sau nu eliberează tichet de cântar pentru toate vehiculele” definiţia utilizatorilor fiind dată în art.1, alin.1 lit.d) din acelaşi act normativ  “ utilizatori - transportatori rutieri care deţin şi/sau utilizează vehiculele prevăzute la lit. a), pentru transportul bunurilor divizibile” astfel că legiuitorul a avut în vedere sancţionarea celui care deţine sau utilizează un vehicul pentru transportul bunurilor divizibile, neinteresând proprietarul bunurilor divizibile.

Instanţa va înlătura apărarea petentului referitoare la faptul că  Direcţia Silvică Suceava a efectuat transport de bunuri divizibile pentru bunuri aflate în proprietatea sa şi nu de la furnizori, invocând prevederile art. 14 din Contractul nr. 2659/14.07.2010, care prevede că „Furnizorul (în speţă SC Calcarul SA) are obligaţia de a livra produsele la destinaţia finală indicată de achizitor (Direcţia Silvică Suceava)”, arătând că o parte din materialul pietros a fost transportat la depozitul Gura Haitii şi în data de 28.10.2010, din acest depozit a fost efectuat un alt transport de piatră spartă de către petentă, cu autovehiculul aflat în proprietatea sa întrucât Contractul amintit nu este opozabil intimatei, potrivit art. 973 Cod civil, convenţiile neavând efect decât între părţile contractante.

D.S.S. are calitatea de utilizator întrucât deţine şi utilizează vehiculul pentru transportul bunurilor divizibile astfel încât, în această calitatea avea obligaţia de a deţine tichet de cântar.

Petenta nu poate invoca propria culpă în apărarea sa deoarece dacă se transportau bunuri divizibile de la un depozit al său, situat la G.H. aceasta avea obligaţia să aibă în dotare, în punctele de încărcare, instalaţii de cântărire a vehiculelor rutiere.

De asemenea şoferul acestui autovehicul, în calitate de prepus al petentei avea obligaţia de a deţine la bordul vehiculului tichetul de cântar încălcând astfel prevederile art. 6 alin 1 lit a din HG 1373/2008 „ Obligaţiile conducătorului auto sunt următoarele:

a) să deţină la bordul vehiculului şi să prezinte organelor de control prevăzute la art. 8 alin. (4) documentele specifice transportului, tichetul de cântar şi, dacă este cazul, autorizaţia specială de transport.”

Instanţa apreciază ca procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei petentei cât timp aceasta din urma nu este în măsura să prezinte o probă contrară. În aceasta ordine de idei trebuie arătat că, a conferi forţă probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăţiei” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenţia europeană a drepturilor omului. Interpretarea contrara ar fi de natură sa perturbe în mod grav funcţionarea autorităţilor statului făcând extrem de dificilă sancţionarea unor fapte antisociale, minore ca şi gravitate dar extrem de numeroase.

Prin urmare, instanţa constată temeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 8650021 încheiat la data 29.10.2010 de către intimată fiind întocmit cu rigorile impuse de textul legal mai sus menţionat.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii stabilite  de către intimat pentru fapta prevăzută de art. 5 alin. 1 lit a din HG nr 1373/2008 instanţa constată că reprezentantul intimatei a aplicat sancţiunea cu respectarea criteriilor impuse de prevederile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, fiind proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

Pentru considerentele expuse mai sus, instanţa va respinge plângerea petentei ca nefondată, menţinând procesul-verbal de constatare a contravenţiei  nr. 8650021 fiind întocmit cu rigorile impuse de textul legal mai sus menţionat.